Saturday, 3 January 2009

Despre altruism (din nou :)


Cu cativa ani in urma, in cadrul Jocurilor Olimpice Speciale, la linia de start s-au aliniat noua persoane cu handicapat fizic si mental, pentru cursa de 100 de metri.

Imediat ce a fost dat semnalul de start, cu totii au inceput sa invarta din rasputeri rotile carucioarelor spre linia de sosire. Cu totii în afara de un baiat al carui carucior s-a lovit de bordura de pe margine si s-a rasturnat. A cazut si a inceput sa planga.

Ceilalti opt au vazut ce s-a intamplat, s-au oprit si apoi s-au intors cu totii.

O fata cu un handicap psihic s-a aplecat spre el si l-a sarutat, spunandu-i: "Asa-i ca e mai bine acum?".

L-au ridicat. Apoi, tinandu-se de maini, au pornit cu totii spre linia de sosire.

Poate ca uneori e mai important cu cine plecam la drum si nu daca ajungem primii. Poate ca ajungem primii la linia de sosire si poate ca acolo descoperim ca nu mai este nimeni in jurul nostru.

2 comments:

impartialul said...

misto. chiar s-o fi intimplat pe bune chestia asta???

p.s. nu pot sa nu remarc saracia de opinii. cel putin blogul mi-a simtit lipsa...

Mugur said...

@ impartialul

se pare ca s-ar fi intamplat pe bune. am cautat pe internet dar nu am reusit sa gasesc o confirmare ferma. eu unul cred totusi ca este mai mult decat o poveste parabola si sunt sigur ca s-a intamplat pe bune!

p.s. stii cum e, remarcam lucrurile care ne sunt familiare. lasand gluma la o parte, intr-adevar, tu esti cel mai activ cititor. ma bucur ori de cate ori primesc feedback. multumesc!