Tuesday, 10 February 2009

Despre alegerea de a fi fericit

Intr-un orasel traia o femeie care avea doi baieti. Unul dintre ei era negustor de umbrele iar celalalt isi castiga existenta vanzand sandale. Femeia era trista tot timpul. Vazand‑o mereu in aceasta stare de tristete, un om a intrebat‑o:

- "Ce te supara femeie? Ce necaz iti chinuie sufletul?"
- "Vezi dumneata, acum ploua." ii raspunse femeia. "Unul din feciorii mei traieste din vanzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum sa nu fiu necajita?"

Peste cateva zile soarele aparu in orasel, dar mai putin in inima femeii caci ea era in continuare trista si abatuta. Nedumerit, omul o intreba din nou:
- "Acum e soare, nu asta asteptai? Feciorul tau are acum o afacere prospera vanzand sandale, cum de esti in continuare suparata?
- "Of, vezi dumneata, celalalt fecior al meu vinde umbrele." ii raspunse femeia. "Cine cumpara umbrele pe vremea asta insorita? Intelegi acum de ce sunt trista?"
- "Sunt si mai nedumerit acum." raspunse omul. "Din cate mi‑ai vorbit despre feciorii tai, eu inteleg ca tu ar trebui sa fii mereu o mama fericita. Cand ploua, feciorul tau care vinde umbrele prospera iar cand e soare celalalt fecior al tau vinde sandale."

P.S. Destul de recent am participat la un training unde am zarit o agenda pe care scria "Happiness is a choice" si mi-a placut atat de mult incat i-am facut o poza (scuze pentru rezolutie, poza e facuta cu telefonul mobil). Stiti la ce ma gandesc acum? La motivul pentru care alegem sa nu ne mai dam voie sa alegem fericirea. Oare ce ne face sa ne oprim din a mai fi fericiti si sa ne lasam dusi de un val care ne poate alunga intr-un naufragiu pe o insula a disperarii si a nefericirii? Vrem sa asteptam o corabie care sa ne salveze? De noi insine? Sau poate ne-am plictisit sa mai fim fericiti si vrem un moment de respiro in care sa experimentam si alte stari la fel de profunde? Mi-ar placea sa ma ajutati si sa gasim impreuna raspunsuri la aceste intrebari...

17 comments:

ajnanina said...

cred ca, asemeni femeii din poveste, suntem nefericiti atata timp cat:
1. suntem divizati, ne lipseste ceva care sa coaguleze gandurile si emotiile noastre in jurul unui centru de ,,greutate" care sa ne inalte
2. ne conditionam fericirea de actiunile altora si de succesele altora, pe care ii investim cu responsabilitatea de a ne face pe noi fericiti
3. ne lasam sa ne ,,ploua" :)))

Radu said...

Mda...
Frumos zice povestea si frumos zice Mugur :)
Pasul urmator, dupa ce intelegem lucrurile astea, este sa si schimbam ceva in "privirile mintii noastre" de zi cu zi.
Altfel, le intelegem degeaba. Nu?

Mugur said...

@ ajnanina
wow, da! se intampla cateodata ca incercam sa rezolvam divizarea ('dualitate' e inca un termen care imi place in contextul asta) prin conditionarea exterioara fata de succesele altora si de portia de fericire pe care credem ca ne-o ofera.
mie imi place sa privesc ploaia atat timp cat nu ma uda :) Oare unde ne este umbrela sau mantaua de ploaie?!

@ Radu
Bine zici, Radu. Si eu cred cu tarie ca una dintre cheile fericirii (poate chiar cea de la poarta :) este aceea de a schimba ceva in "privirile mintii noastre" de zi cu zi. Cum ar fi de exemplu, sa utilizam umbrela sau mantaua atunci cand ploua si nu vrem sa fim udati.
Si da, continuand sa facem aceleasi lucruri, vom obtine aceleasi rezultate. Oricare ar fi ele.

Adrian said...

cineva spunea "a fi fericit inseamna a nu te gandi la lucrurile care te fac fericit"

Cornel Balan said...

Sa comentezi o astfel de istorioara este atat de usor si totusi atat de greu. Am citit ce au postat ceilalti si mi-am amintit de cateva creatii filosofico-literare care aveau ca si tema "Fericirea"... Eu as lansa o intrebare: Ce este de fapt Fericirea?
Poate parea banala intrebarea, dar totusi insist, ce este? O sa incerc sa raspund eu primul - O STARE!!!
Asemeni frumusetii, si fericirea depinde prin "ce ochi" este perceputa. Sunt unii care isi fac operatii estetice, piercinguri etc etc din dorinta de a se infrumuseta, ei au o anumita perceptie dasupra frumusetii. Altii, dimpotriva, renunta la niste norme elementare de stil (vezi femeile cu par la subrat sau mustata, bonus ptr cele din urma un ruj rosu sange) pentru ca ei asa "vad" frumusetea!
La fel si cu fericirea, sunt unii fericiti cand au bani, altii cand au iubit/iubita, unii cand le au pe amandoua(si bani si iubit/a; o alta varianta si iubit si iubita:0))) etc etc. Deci pana la urma raspunsul "o stare" nu este eliptic (tot timpul mi s-a parut ca termenul are o conotatie culinara usor dulceaga!! :0))) de detalii, fiecare dintre noi avem alte detalii, alte viziuni ale acestora, alte valori.... voi ce raspundeti? :0))

Mugur said...

@ Adrian
foarte adevarat si sunt perfect de acord. ce ne facem insa atunci cand nu ne deconectam de la lucrurile care ne fac fericiti? daca cineva ne spune NU te gandi la un elefant roz, noi exact la chestia asta ne gandim (desi am tot auzit parabola asta cu elefantul roz, de cate ori o rememorez, tot de atatea ori imi apare elefantul ala roz in minte :)
asa ca as adauga aici ca ori de cate ori ne raportam la lucrurile exterioare noua, ne conditionam fericirea de ele. cumva avem nevoie ca ele sa se intampla astfel incat sa fim fericiti. si cum, in general, avem un control mai mic sau mai mare asupra lucrurilor exterioare noua, si fericirea noastra e intr-o doza mai mica sau mai mare. ce-ar fi daca ne-am raporta fericirea la noi insine? fara a mai depinde de ceea ce este extrior noua.

Mugur said...

@ Cornel Balan
Foarte interesanta si incitanta perspectiva oferita de tine, Cornel! Am zambit (asta ca sa nuiz ca aveam gura pana la urechi :) citind despre perspectiva naturista cu par la subrat si mustata la femei :)))
Si imi place tare mult ideea ca FERICIREA ESTE O STARE (am simtit nevoia sa scriu cu majuscule) pentru ca fraza are o putere aparte care poate fi subliniata chiar si vizual. Da, fericirea este o stare! Suna atat de bine si atat de paradoxal incat ma face sa ma gandesc ca starile sunt interioare, asa ca merge foarte bine ideea asta pe ideea mea ca internalizand, putem decide. Eu pot decide daca starea pe care o am exprima fericire sau tristete. Poate ca sunt momente in care vreau sa simt tristete pentru ca a plecat in alta dimensiune sau pe un alt continent cineva drag mie, de exemplu. Eu, ca dirijor, pot da tonul orchestrei mele interne sa interpreteze Oda Bucuriei sau Marsul Funebru. Si orchestra canta ceea ce decid eu sa cante si ceea ce vreau eu, de fapt, sa ascult!
Si inca o data da, fiecare dintre noi are viziuni si valori proprii si atunci si fericirea, asa cum o percepem noi, este diferita de la un om la altul. Cineva poate deveni fericit vazand o imagine perceputa ca fiind speciala de catre resorturile interioare, cineva poate atinge extazul ascultand o melodie care ii trezeste niste senzatii minunate in corp, altcineva poate savura cu atat de multa placere o prajitura incat ii lasa gura apa si la cateva zile dupa, doar gandindu-se la acel festin culinar. Asta apropo de gusturile usor dulcege (stii ca sunt un 'devorator' de dulciuri :)
Asa ca, la intrebarea ta, si eu raspund ca, pentru mine, FERICIREA ESTE O STARE care vine din adancul fiintei mele :)
Multumesc mult pentru perspectiva asta, Cornel!

Irina Miu said...

@despre ploaie

sau poti sa plangi fara sa te vada nimeni
sau poti sa lasi universul sa te spele de rele...
sau poti sa fii fericit ca vom avea recolta la toamna
sau poti sa dansezi in ploaie
sau...

Mugur said...

@ Irina Miu
@ despre ploaie

posibilitatile sunt infinite si la fel sunt si alegerile noastre...

ajnanina said...

mi-a aparut brusc o dilema: daca aleg sa fiu fericita oare mai evoluez ? :)

Mugur said...

@ ajnanina
eu unul nu am un raspuns universal la intrebarea ta... daca stau si ma gandesc mai bine, atunci cand sunt fericit caut solutii la problemele care imi apar si le si gasesc. plus ca sunt mult mai preocupat de diverse activitati care ma ajuta sa evoluez dintr-o perspectiva sau alta fata de momentele in care aleg sa fiu nefericit. cand sunt nefericit, nu ma mai intereseaza mare lucru si, cu atat mai putin, evolutia mea. in momentele mele de nefericire nici macar nu ma intereseaza daca evoluez sau daca involuez...
si, totusi, si in momentele de tristete si nefericire apare o evolutie, poate chiar involuntara sau necautata... descopar noi perspective si, cumva, ajung sa ma cunosc mai bine pe mine insumi. poate parea ca fericirea e frivola si nefericirea e adanca. cred ca fericirea aduce cu sine o evolutie creativa, de tip copil pentru care nu exista obstacole. iar nefericirea naste o evolutie introspectiva, de tip adult care este oarecum blocat si cauta resurse.
asa ca, in final, am ajuns la concluzia ca ambele stari ne fac sa evoluam intr-o directie sau alta :)

Kami said...

Foarte frumos modul tau de a explica lucrurile Mugur, imi place mult perspectiva fericire-copil, tristete-adult, nu cred ca as fi putut face o metafora mai frumoasa. Cat despre fericire... de fiecare data imi amintesc de "Perception is projection". Nu exista lucruri/intamplari triste sau fericite in sine. Ele pur si simplu sunt. Noi suntem cei care le dam semnificatia, iar in momentul in care o facem, tot noi suntem cei care alegem. Fie ca ne orientam spre "empowerment" sau in directia opusa, noi suntem cei care am ales acest drum.
Eu am ales fericirea. Nu intodeauna este usor...uneori esti ranit, frustrat, dezamagit,si cel mai rau poti chiar pierde persoane dragi. Asta face parte din bogatia vietii si sunt fericita ca Divinitatea ne-a oferit o diversitate atat de mare de sentiment si libertatea de a ne alege ce vrem din evantaiul sentimentelor si experientelor.
Fiecare pas este o lectie, o rasplata pentru o lectie insusita sau pur si simplu bucuria de a fi, eu una asa cred.
Cand am primit pozele de la training chiar ma uitam la cea cu agenda de la Irina si ma gandeam cat de inspirata a fost ideea ta. Te felicit pentru modul in care ai incadrat in poveste aceasta imagine.
"Happiness IS a choice" ^-^

ajnanina said...

am ales... pe moment.
am ales sa explorez toate perspectivele pe care le vad, le aud, le simt si le gandesc.
si sa ma reorientez oricand, in ciuda fidelitatii mele obisnuite. unele perspective includ fericirea. de fapt, cam toate, in proportii diferite. unele pe drum, altele la capatul drumului.
sa port sandalele cand ploua si umbrela la soare, atunci cand nu am cum schimba situatia. doar atunci :)

Mugur said...

@ Kami
Multumesc frumos, Kami. Asa este, sunt perfect de acord, nu exista lucruri/intamplari fericite sau triste per se. Noi decidem, constient sau nu, ce semnificatie le dam. Iar atunci cand alegerea este constienta si intelegem pentru ce o facem, cred ca se poate ajunge si la situatia paradoxala de a fi fericiti ca suntem nefericiti :)
Mi-a placut agenda si ideea ca "Happiness is a choice" si am facut o poza. Iar poza si-a gasit locul langa povestire. Ma bucur ca ti-a placut combinatia dintre poza si poveste. ^-^ (si imi place si semnul tau folosit ca semnatura :)

@ ajnanina
alegerea ne responsabilizeaza si, in acelasi timp, ne linisteste pentru ca stim ca noi suntem la carma si, indiferent daca ne indreptam spre marea fericirii sau spre stramtoarea tristetii, noi am decis cursul calatoriei de moment sau de durata.
eu unul, ori de cate ori aleg, indiferent daca e vorba de fericire sau tristete, ma simt linistit si impacat :)

~PakKaramu~ said...

Visit your blogs

Mugur said...

@ ~PakKaramu~
Thank you for your visit!

cory said...

foarte dragutza povestioara. E un fel de "jumatatea plina sau goala a paharului"