Thursday, 26 February 2009

Despre aparente inselatoare

O batrana chinezoaica avea doua vase mari cu care aducea apa acasa. Le atarna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era intreg si tinea toata cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat aducea apa doar pe jumatate.

Timp de mai multi ani, acest lucru s-a intamplat zilnic - femeia aducea acasa doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mandru de el. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine de problema lui si se simtea atat de rau ca nu putea face decat o jumatate din munca pentru care fusese menit! Dupa ani de zile i-a vorbit intr-o zi femeii, langa izvor.

- "Ma simt atat de rusinat pentru ca aceasta crapatura face ca jumatate din apa sa se scurga pe drumul catre casa!" spuse vasul crapat.
- "Ai observat ca doar pe partea ta sunt flori pe marginea drumului? Asta pentru ca am stiut ca esti crapat si am plantat seminte de flori pe partea ta si, in fiecare zi in timp ce ne intoarcem acasa, tu le uzi. De ani de zile culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa." spuse batrana zambind.

Image credits: photosecosse

Mi-am adus aminte de povestirea asta citind comentariul Impartialului la postarea mea de ieri in care spunea despre el ca este pesimist si ca ii lipseste increderea in fortele proprii. Oare ce ne face sa ne simtim precum vasul crapat? Si oare gasim curajul de a-i marturisi batranei chinezoaice cat de rusinati ne simtim? Si oare chinezoaica noastra e atat de inteleapta incat sa ne ofere o noua perspectiva asupra noastra?

31 comments:

ajnanina said...

da, baba e inteleapta, a stiut sa vada partea buna a lucrurilor si sa valorifice acea calitate speciala a vasului crapat...

doar ca nu stia nimic despre visele si aspiratiile lui, despre posibila competitie cu fratele lui intreg... despre frustrarea lui de ani de zile...

a ales solutia cea mai avantajoasa. dar oare ce ar fi facut daca ar fi stiut de la inceput?

si oare cum ar fi evoluat in acesti ani vasul daca ar fi fost constient de misiunea lui ?
ar fi acceptat-o? ar fi respins-o dorind in continuare sa se simta intreg ? i-ar fi crescut ego-ul ??? :)

orice poveste me pune mintea la munca - placuta munca, multumim :))

Mugur said...

Ajnanina, interesante intrebarile tale.

Eu cred ca batrana stia macar cate ceva despre visele, aspiratiile si frustrarile vasului... si, astfel, i-a si venit ideea sa planteze seminte :)))

Cumva mi-ar fi placut ca vasul sa descopere singur care ii este misiunea sau macar care ii sunt si partile bune... Si, totusi, a avut sansa sa dea peste o batrana inteleapta care sa ii ofere si o alta perspectiva fata de cea proprie...

Si mi-ar fi placut sa ii mai fi crescut ego-ul pentru ca atunci cand el e lipsa, lipseste ceva din noi. Oricum, nu foarte mult, doar atat cat sa fie prezent...

Multumesc pentru ganduri. Mi-am mai pus mintea la contributie :)

lavinia stefan said...

Frumoasa povestea si inteleapta batrina :) Uite ce cred eu
"Crapaturile" depind de:
1.sistemele de referinta pe care ni le alegem
2. de sistemele de referinta care exista independent de vointa noastra.
Ambele categorii stau insa sub semnul relativitatii.
Vasul crapat este, in acelasi timp:
a. blamabil - prin prisma proprie
b. drag si folositor pentru batrina
c. providential pentru semintele si florile de pe dreapta drumului
d. inexistent pentru partea stinga a drumului
e. obiect de amara invidie pentru vasul intreg, dupa ce a auzit marurisirea batrinei
f. motiv de mica pierdere financiara pentru negustorul de vase din piata, dat fiind ca batrina nu se duce sa cumpere alt vas, fiindca e multumita cu cel crapat
g. prilej de inteleptire pentru noi, dupa citirea povestii :)))
h. pretextul perfect pentru a-ti spune ca ai facut, Mugur, inca un lucru minunat - ne-ai pus sa ne limpezim gindurile. multumiri si imbratisari :)))))

Cristian Lisandru said...

Ca de fiecare dată, suntem răsfăţaţi cu pilde frumoase. Înţeleg din aceste rânduri că ar trebui să vedem tot timpul partea plină a paharului de-a lungul vieţii... Din păcate, nu foarte mulţi oameni reuşesc să facă aşa ceva, şi devin din ce în ce mai împovăraţi de grijile cotidiene. Poate să suntem ca vasul din pildă: este nevoie, uneori, să ne explice cineva că nu este totul zugrăvit în culori sumbre...

Mugur said...

Lavinia, intotdeauna cu drag :))) Mi-au placut precizarile tale pentru ca ofera atat de multe perspective incat fiecare vas care se considera crapat isi poate alege macar cateva :) Multumesc.

ajnanina said...

Mugur
eu cred ca batrana nu s-a gandit la satisfactia si self-esteem-ul vasului spart cand a plantat florile, ci pur si simplu s-a gandt la cea mai eleganta solutie pentru situatia creata ...
acu daca ne gandim bine , nici un vas n use sparge singur, prilej de alte carcoteli...
in ansamblu e ok. o sa-mi caut si eu vasele sparte sa vad care le-o fi misiunea si la le-o fac mai placuta :)


Lavinia, esti un avocat fantastic,toti castigam cu tine :)
chair daca uneori ma apuca disperarea cand vad cat de realtive sunt toate :)

Cristian
cred ca intelepciune batranei vine din faptul ca apreciaza atat partea plina cat si cea pe jumatate... nu si-a spart si vasul celalalt ca sa-si creasca flori pe ambele parti ale drumului... :)
si le foloseste cu drag pe amandoua, si, culmea, in acelasi timp! :))

Mugur said...

Cristian, asa este, uneori avem nevoie de intelepciunea altora pentru a regasi propria noastra intelepciune. Sincer sa fiu nu stiu daca vedem tot timpul partea plina a paharului... Cineva spunea ca, uneori, gandirea pozitiva este mai putin importanta in comparatie cu gandirea care iti aduce cel putin inca o perspectiva fata de cea pe care deja o ai... Multumesc frumos pentru ganduri.

Mugur said...

Apropo de carcoteli :))), Ajnanina, cateodata vasul se crapa din cauza altora care il lovesc repetat cu vorbe sau gesturi necugetate si negandite sau planificate si rautacioase... Iar alteori vasul se crapa pur si simplu din cauza ca isi imagineaza ca atat merita sa fie... un vas crapat si nimic mai mult... Am cunoscut vase care se automutilau crezand ca astfel se regasesc...
Iar apropo de batrana, eu cred ca ea era in starea de flux...
Legat de vasele sparte, putem sa descoperim adevarata misiune sau sa le inlocuim... De noi depinde :)

Leo said...

Mi-ai dat de gandit : oare eu, in calitate de vas crapat, ce flori ud in drumul meu ?

Ce ne face sa ne simtim precum vasul crapat ?
Din punctul meu de vedere, a recunoaste fata de tine insuti ca esti un vas crapat este o calitate.
Pentru ca prea multi se cred vase fara cusur fara motiv...Toti avem crapaturile noastre, mai mari sau mai mici, vizibile sau mai putin.

Mugur said...

Leo, as mai adauga o intrebare la intrebarile tale. Oare cum de stim /decidem daca suntem un vas intreg sau un vas crapat?

Si, intr-adevar, constientizarea crapaturilor sau lipsa lor este o calitate.

Adrian said...

Aparentele mereu inseala, si totusi daca o persoana este "nefolositoare" in viata asta, se gaseste mereu ca acea persoana sa fie buna la ceva, poate din punctul nostru de vedere nu este buna dar daca am privi altfel ne-am da seama ca fiecare isi are rostul pe aceste pamant, fara rau nu ar axista binele pentru ca nu am avea cu cine sa il comparam.
Cum batrana a pastrat vasul crepat si nu l-a aruncat, asa ar trebui si noi sa nu dam la oparte oamenii cu handicap, de exemplu,si sa incercam sa ii facem folositori atat cat se poate, atat cat pot ei...

Mugur said...

Adrian, frumoase gandurile tale! Multumesc! Compasiunea (sentimentul asta care este mai presus fata de simpla mila) este una dintre starile noastre resursa. Ne ajuta sa vedem lumina chiar si acolo unde unii ar vedea doar intuneric...

Adrian said...

Au fost momente in viata mea in care am ajuns sa iert unele persoane care mi-au facut foarte mult rau, in fond si ele sufera de ceva si se razbuna in modul lor aparte fie printr-o palma sau niste cuvinte jignitoare...

Mugur said...

Adrian, mare adevar graiesti! Se razbuna in modul lor aparte pentru ca sufera de ceva... Si eu am avut astfel de momente de intelepciune si iertare si poate nu indeajuns de multe pe cat mi-as fi dorit... Cateodata mai aud cate o voce care imi spune 'ai innebunit?! cum adica sa ierti?!' si uneori aleg sa o ascult iar alteori o ignor :)

Adrian said...

Ce ai de pierdut daca ierti? fapta e consumata, dai dovada de intelepciune, dai dovada ca tu nu esti ca ei.Poate intr-o zi si tu meriti iertare...

Mugur said...

Adrian, super buna intrebarea ta!!! A produc cateva declicuri in mintea mea! Multumesc!!! Cred ca sunt momente in care vreau sa fiu ca ei si atunci decid ca nu vreau sa iert... Imi dau seama ca in momentele astea imi lipseste intelepciunea si totusi nu incerc nici macar sa o caut... Multumesc, Adrian!

Adrian said...

Chestia cu iertatul si de a face bine pot spune ca am invatat-o de la patronul meu care imi spune adesea fa bine ca intr-o zi nu sti cum se intoarce roata si o sa ai nevoie si tu de oameni. Si eu am invatat sa nu uit mereu ce am fost si de unde am plecat, pot sa am bani, pot sa fiu cineva dar intr-o zi poate toate astea nu o sa le mai am si cu cine te-ai purtat frumos aceia te vor ajuta sa treci peste greutati... parerea me.

Mugur said...

Adrian, tare intelept patronul tau. Si eu cred cu tarie ca primim ceea ce oferim. Si, la fel ca tine, am invatat ca oamenii sunt mai importanti decat orice situatie materiala sau pozitie iar oamenii adevarati din jurul nostru sunt aici pentru noi si nu pentru ceea ce le putem oferim...

impartialul said...

mda, ai avut dreptate. deh, aparentele sunt inselatoare

Paul Gabor said...

Am devenit prin forte proprii un specialist in gauri de covrig. Le simt de la kilometri distanta si ma simt comod, se vede lumea foarte limpede prin ele...

gabriela said...

uni dintre noi am avea puterea sa spunem,dar nu are cine sa ne asculte sa ne inteleaga.

Mugur said...

Impartialule, multumesc. Se mai intampla sa am si dreptate desi nu ma consider detinatorul adevarului absolut :)

Mugur said...

Paul, deciziile ne apartin de fiecare data cand le luam... Mi-ar placea si mie o gaura de covrig prin care sa vad lumea foarte limpede. Eu mai am tendinta sa imi pun ochelarii cu lentile roz sau ochelarii de cal sau sa vad lumea prin ochii celorlalti. Iar de cele mai multe ori prin ochii proprii si personali :)

Mugur said...

Gabriela, atunci cand avem puterea sa spunem avem si puterea de a gasi pe cineva care sa ne aculte si sa ne inteleaga. Iar daca nu ne asculta, avem puterea de a decide daca cautam alta persoana care sa ne asculte sau ne multumim cu persoana care nu ne asculta. iar motivele pot fi variate.

Magic Storm said...

Hm, vasul crapat.
Nu exista om fara fisuri.Fiecare are rolul lui pe pamant.
Fisurile se pot lipi dar depinde de liantul folosit

Mugur said...

Magic Storm, asa este.
Fisurile au si ele rolul lor iar atunci cand vrem sa le lipim e nevoie sa folosim un liant adecvat.
Si mai sunt si cele doua extreme: focalizarea excesiva doar pe fisuri sau ignorarea lor completa.

Kami said...

Of Mugur, Mugur... imi dai atata hrana intelectuala ca o sa ajung obeza... deja nu mai fac fata... :)

E minunat si incredibil ma simt din ce in ce mai fericita si mai "aware" citind in fiecare zi blogurile tale.

Sunt pastila mea de liniste in zilele "nebune", provocarea in zilele prea linistite, trigger-ul pentru fericire cand uit sa apas eu butonul... iar astazi vasul spart care imi umple sufletul de viata.

Perfecta sau nu... e lipsit de importanta. Sunt ceea ce sunt... apa din interior este esenta ... indiferent de forma pe care o luam fiecare avem scopul nostru pe acest pamant. Fiecare isi aduce contributia ^-^

Adrian said...

Un videoclip in care ne arata despre aparente :)) http://www.youtube.com/watch?v=eDX6aJlclWM&feature=related

Magic Storm said...

Calea de mijloc e ideala .

zamfirpop said...

Cât tâlc într-o poveste!

Mugur said...

Zamfir, chinezii sunt renumiti pentru intelepciunea lor!