Sunday, 15 February 2009

Despre cat avem nevoie

Cu mult timp in urma traia un imparat care, intr-o buna zi, ii spuse unuia dintre supusii sai:
- "Incaleca-ti calul si strabate calare atat de mult pamant cat ai nevoie. Iti voi darui toata suprafata pe care o acoperi."

Calaretul a pornit la drum si a alergat cat de iute a putut ca sa poata sa acopere cat mai mult pamant. A tinut-o asa zi si noapte iar cand obosea sau ii era foame nu se oprea deloc deoarece vroia sa primeasca cat mai mult pamant.

A ajuns la un punct cand a acoperit o suprafata substantiala de pamant insa oboseala si foametea l-au rapus lasandu-l fara pic de vlaga. Atunci s-a intrebat: "De ce m-am fortat atat de mult sa acopar o suprafata atat de mare de pamant? Acum sunt epuizat si am nevoie doar de un petec de pamant pe care sa-mi trag rasuflarea!".

P.S. Vrea cineva o casa cu piscina? O doneaza Lavinia.

23 comments:

ajnanina said...

ok, casa de la Lavinia am refuzat-o deja, e prea mare pentru nevoile si posibilitaitle mele actuale, mi-ar ajunge un apartament cu 2 camere... sau chiar o garsoniera... da alea se doneaza mai greu

in ceea ce priveste pamantul, iar nu vreau, pentru ca e multa responsabilitate...

si desi as putea intelege ca avem nevoie de putin din toate ,atata cat putem folosi, tot nu mi-e de-ajuns timpul... atentia... energia (anumite tipuri de energie), dragostea...

deja mintea mea se contrazice, da n-ar rost sa-mi iau cuvintele inapoi, astept sa vad ce mai zici tu, si ceilalti :)

aiurea said...

mie imi curge nasul. ce sa fac cu o casa cu piscina cand raceala nu-mi da pace?!?

lavinia stefan said...

Aplauze! Eu am toata stima pentru supus, pentru ca, epuizat fiind, s-a intrebat "de ce mi-o fi trebuit atita? Ca nu aveam nevoie decit de un petec!" Supusul asta, cred eu, nu era chiar fitecine', devreme ce asta a gindit! Putea sa spuna, bunaoara, "hai sa-mi trag sufletul nitelus si sa mai bag o tura!"
Multumim, Mugur, faci numai lucruri grozave pe-aici! Si profitam si noi! Cu supusenie, Lavinia cu casa :)))

Monkey said...

Io vreau casa asta! Lavinia, platesti si taxele de donatie la notar? Ca io n-am cu ce...

Mugur said...

@ ajnanina
da, e cam mare resonsabilitatea unei case si cu piscina pe deasupra... pai cred ca as sta numai in piscina pana cand mi s-ar franjura pielea si mi s-ar uda powerbook-uk :) si asa am tendinta sa lenevesc :) ma si imaginez cu o gramada de pamant de lucrat cand eu uit sa ud florile din cele cinci ghivece :)
si apropo de contraziceri si contradictii, a existat o perioada in care imi doream sa fiu posesorul palatului parlamentului (fosta casa a poporului :) si asta pentru ca imi si imaginam cum pot aduna la un loc toate persoanele dragi mie si toti prietenii mei :) intre timp mi-a trecut, e mult mai amuzant sa ma duc in vizita pe la ei chiar si atunci cand sunt nevoit sa ma sui in avion ca sa-i vad :)

@ aiurea
sper ca bei mult ceai si ai luat deja vitamina c. insanatosire grabnica! mai ales ca nu cred ca esti o priveliste prea placuta cu nasul curgand :)

@ lavinia stefan
Multumesc, Lavinia! Aplauzele sunt pentru noi toti! Pentru tine ca ai avut ideea de a dona casa cu piscina :), pentru toti cei prezenti aici (ma refer la spatiul asta denumit generic Internet) care ne insenineaza dimineata, ziua sau seara cu gandurile, postarile si comentariile lor si care ne indeamna sa gasim ceva intelepciune sau distractie chiar si acolo unde aparent noi gasim in prima faza altceva. Cu drag, Mugur cu pamantul :)

@ Monkey
Da' de intrebarea "muieti-s posmagii" ai auzit? Pai cum vrei tu sa ai grija de ditamai piscina daca nu ai bani de platit notarul?

ajnanina said...

imi place cum suna ,,Mugur cu pamantul" :))

Mugur said...

@ ajnanina
multumesc, Ajnanina :))

ombun said...

Pai...salutare in primul rand, apoi...despre pilda.....e interesanta, mai ales ca e spusa tocmai in timp de criza, dar reflecta foarte bine tendinta societatii noastre nu de a avea ci de supraavea. Devenim ca si occidentalii niste workaholici si uitam sa ne bucuram de ce este cu adevarat in viata. servus!

Mugur said...

@ ombun
Salutare Om Bun si bine ai venit! Da, foarte bine ai punctat. Sunt oameni care vor din ce in ce mai mult si care, din pacate, uita sa se bucure de ceea ce au deja... Si de viata... Numai bine!

ajnanina said...

de fapt... diferentele dintre nevoi si dorinte sunt la fel de mari ca cele dintre trup si suflet...

Mugur said...

@ ajnanina
pai da, nevoile sunt putine (ca sunt alea de baza) iar dorintele sunt infinite. si mergand pe firul asta, oare ajungem la concluzia ca daca ar fi doar nevoile, nu ar mai exista progresul? pentru ca e simplu sa ne satisfacem nevoile si mult mai complicat sa ne satisfacem dorintele. si, totusi, dorintele ne imping sa vrem mai mult si mai mult si cateodata, atunci cand nu dau in bulimie, ne imping sa facem acel pas care face diferenta! super perspectiva, Ajnanina!

irinatrutescu said...

Of, asa suntem construiti. Sa tragem pana la epuizare. Important e sa nu uitam de ce alergam calul atat de tare si sa nu ii neglijam pe cei din jur...

Mugur said...

@ irinatrutescu
Pai cred ca ne oprim automat atunci cand ne aducem aminte care este motivul pentru care alergam calul atat de tare si le acordam atentie celor din jur... Atunci realizam ca nu avem nevoie chiar de tot pamantul din lume...

DoarATAT said...

Desi EU sunt personajul din poveste(o stiam in mai multe variante), calul tot eu (m-am "lipit" la peste 100 de bloguri),m-am grabit sa citesc toate comentariile (cu raspuns cu tot)si plec repede sa-mi mai fac un blog (a-l 9-lea cred),...,o clipa va rog ... sa-mi trag respiratia .

Mugur said...

@ DoarATAT
Super energie! Eu unul sunt impresionat cum reusesti sa fii in atatea locuri, sa gestionezi atatea bloguri si sa mai fi si cal si calaret! Multumesc mult pentru vizita!

Cristian Lisandru said...

O povestioară cu tâlc foarte interesantă pe care ar trebui să o citească în primul rând cei pentru care deviza cotidiană este "Să acumulăm, chiar dacă ne prisoseşte!"

Mugur said...

@ Cristian Lisandru
Multumesc mult pentru ganduri.

Kami said...

Hehe cine nu vrea o casa cu piscina, cel putin teoretic, ca practic putini am fi in stare sa avem mai mult decat deja avem. Nu de alta, dar daca am fi, le-am avea deja :D
Pe mine m-a prins partea cu piscina pt ca imi place foarte mult sa ma balacesc, iar apa este esenta fiintei mele, in toate formele de agregare ^-^
Nu imi doresc insa pamant, nici chiar acea piscina. Vreau sa ma pot bucura insa de toate. Sa pot sa calaresc cat ma tin puterile(nu mult pt ca nu prea ma pricep) sa pot sa ma cufund in undele transparent si sa ies de acolo cand mi se franjureste pielea ;)
Vreau sa fiu ceea ce sunt, sa imi amintesc sa ma bucur de ceea ce am in acest moment si sa fiu tot ceea ce pot fi.

Mugur said...

@ Kami
Pana la urma nu au fost prea multi doritori penrtu casa cu piscina :) S-ar putea sa ne fi adus aminte sa ne bucuram de ceea ce avem deja, asa cum spuneai si tu Kami, si atunci nimeni nu a mai simtit nevoia de ceva in plus.

Ioan said...

Cal de Dar


Ma trezesc inconjurat
de natura, cu apa
si liniste
Ce ma imprejoara
si n-astept nimic de fapt
dar in schimb experimentez si primesc
Gust si miros
al unei bucatarii stravechi
insotit de muzica linistita a naturii
impanat cu pete de culoare
ale pasarilor plutind in apa si pe cer
cand cu totul neasteptat
in semn de Prietenie
imi infigi sulita de bucurie in inima
care in loc sa ma raneasca si sa ma ucida
ma vindeca cu un cal de argint
la care tanjesc de o viata
ca sa-i fiu prieten bun
si sa ma-npac cu mine.

-- 11 septembrie 2005

cu alte cuvinte, io as fi luat calu'...

ps' mama ce de frumosi!

Mugur said...

@ Ioan
Super tare poezia! Cine a scris-o? Scuze, dar bagajul meu poetic nu e foarte incapator.
Pai da, da' calu' asta pe care il iei tu e de argint si, in plus, oricum e al tau :))

Ioan said...

poezia am scris-o io!

ie dedicheisan pentru nevastuica mea, niste prieteni si acum si pentru voi... ;-)

namaste

i

Mugur said...

@ Ioan
wow, si mai super tare!!! multumim pentru dedicatie ;)

namaste

m