Thursday, 5 February 2009

Evolutia prin arta

Stiti, pana de curand nu am inclus pe harta mea mentala arta ca forma a evolutiei. Pur si simplu mi-a scapat... Mi-am dat seama abia in cursul zilei de ieri cand un amic olandez m-a invitat sa ma inscriu pe un grup de discutii intitulat "Ganduri despre arta".

Atunci mi-am dat seama ca evolutia e posibila si prin arta. A fost ca o strafulgerare... Si mi-am amintit de unul din tablourile pictorului renascentist flamand Quintin Metsys (in olandeza: Quinten Matsijs; 1465 – 1530). Tabloul l-am vazut pentru prima oara in urma cu cativa ani, la Prado si se numeste "La vieja mesándose los cabellos" ("Batrana tragandu-se de par"). In toamna anului trecut l-am revazut si am avut aceeasi senzatie de vigoare si forta interioara ca atunci cand l-am vazut prima oara. Mi-as fi dorit sa ii mai fac o poza, dintr-un alt unghi, numai ca, intre timp, au interzis fotografiatul tablourilor (chiar si fara blitz) la Prado.

Tie ce iti inspira tabloul? Ce senzatie iti da? Ce iti spune? Cum ti se pare?


Later edit: Am adaugat si partea artistica in titlul blogului asezat peste imaginea cu pisica :) Din pacate, nu am cum sa modific si poll-ul referitor la tipul de evolutie care ne intereseaza pe fiecare dintre noi. Din fericire, unul din raspunsuri este 'Alta' iar acolo poate intra evolutia artistica si orice alta forma de evolutie la care nu m-am gandit pana acum si care nu are raspuns de sine statator.

16 comments:

Anonymous said...

Mie nu imi place pentru ca nu imi plac oamenii batrani. Batranetea ma sperie.

Mugur said...

@ Anonim
Inteleg. Nici mie nu mi-ar placea un tablou daca ar contine ceva care sa nu imi placa sau sa ma sperie.
Partea buna este ca atunci cand vedem ceva ce nu ne place, ajungem sa apreciem si mai mult ceea ce ne place. Prin contrast.

Dana said...

Tabloul e atat de viu si imi place si cum se vede lumina din incaperea unde este expus. Iar gestul femeii are atat de multa caldura! Cand ajung la Madrid, o sa caut tabloul si sa-l studiez de aproape. Multumesc!

Mugur said...

@ Dana
Exact, si mie mi se pare super viu tabloul. Iar batrana este atat de senina chiar si atunci cand isi smulge parul. Ochii ei nu exprima nici disperare si nici rautate, ci o durere principara si demna. Si, in ciuda varstei si a harsaielilor conditiei sociale, femeia are o frumusete senina.
Iar lumina din camera are o tenta deosebita deoarece nu am avut voie sa folosesc blitzul cand am facut poza. Si mie imi place efectul, emana caldura :)
Si eu iti multumesc pentru ganduri!

ajnanina said...

si eu ma tem de batranete... si de nebunie... dar aici par suportabile.
poate ca daca l-as fi vazut in muzeu l-as fi ocolit... sau poate ca m-as fi dus direct la el... acum probabil ca m-as duce, dupa ce l-ai prezentat atat de prietenos... si l-as privi fara teama ca ma vad eu intr-o posibila oglinda a viitorului

da, cred ca exista o evolutie prin arta, arta poate patrunde cu usurinta in saptiile in care logica nu se poate inghesui...
direct in inconstient

Mugur said...

@ ajnanina
eu ma tem de unele lucruri sau situatii necunoscute mie. in momentul in care m-am familiarizat cu situatia sau lucrul respectiv, teama dispare si se transforma in altceva. poate fi un sentiment pozitiv sau unul negativ - iubire sau ura, admiratie sau dispret...

pe mine ma fascineaza quintin metsys pentru darul lui de a prezenta sordidul, grotescul, durerea sau prozaicul intr-un mod atat de unic incat nu iti raneste privirea sau sentimentele. de exemplu, pentru mine tabloul lui A Grotesque Old Woman (sau The Ugly Duchess) a fost o revelatie. l-am vazut pentru prima data la The National Gallery, Londra, in urma cu mai multi ani si m-a atras ca un magnet. in primele secunde m-am gandit ca ma atragea grotescul imaginii. de fapt ma atragea seninatatea si gratia revelate de imagine dupa trecerea efectului impactului efemer al acestei imagini neobisnuite. christine mi-a spus atunci ca am gusturi dubioase :) la vreo doi ani dupa, cand a revazut tabloul, m-a sunat sa-mi spuna ca femeia din tablou are o frumusete mistica in ciuda trasaturilor nenconventionale. si am fost de acord cu ea.

da, si eu cred ca arta dialogheaza direct cu inconstientul nostru (sau poate sinele nostru superior?!). arta reuseste sa treaca de filtrele mentalului constient si sa ne vaccineze sau sa ne inoculeze vreun virus :)

ajnanina said...

oh, am privit-o si pe ducesa... e greu. mi-am dat seama ca si uratenia fizica ma ingrozeste...
e adevarat, respira seninatate si calm.
gratia cred ca era in cea mai mare masura in ochii tai... eu vad in continuare un dram de nebunie care probabil imi apartine :)))

si probabil ca asta e una din fortele creatiilor artisitce, sa intensifice (ca unele droguri)starile de moment, si sa le transpuna in constructii mentale...

cred ca arta are putere maxima atunci cand o asimilezi, o metabolizezi si ajungi sa creezi tu insuti... nu conteaza ce. prin actul creator, tu ai evoluat. daca ceea ce a iesit din tine modifica si perceptiile si gandurile altcuiva, atunci, da, e ca un virus :))
ca si virusurile au, in esenta un efect de presiune evolutiva; in urma atacului lor te adaptezi, migrezi sau... devii un simplu mediu de raspandire a lor mai departe...

Mugur said...

@ ajnanina
una dintre minunile artei este aceea ca fiecare dintre noi are o traire proprie atunci cand interactioneaza cu arta. si ai mare dreptate: frumusetea se afla in ochii privitorului.

absolut, virusurile provoaca intotdeauna un raspuns si uneori doar organismul nostru este constient de el. si poate ca e de ajuns. cateodata, ceea ce mentalul constient digera este excretat imediat fara a extrage vitaminele si substantele hranitoare. avem filtre care blocheaza uneori accesul la o cunoastere profunda si amanuntita. o fi bine, o fi rau? cine stie?!

Diana said...

Ingrozitoare imagini! Iar daca cea cu batrana care isi smulge parul e mai soft, asta cu ducesa urata e absolut monstruoasa. Cine naiba ar vrea sa aiba in casa un astfel de tablou??? Mie imi place sa vad jumatatea plina a paharului dar chiar si asa nu gasesc nimic frumos in astea doua tablouri. Sunt urate!!!!

Mugur said...

@ Diana
Fair enough! Ceea ce am remarcat pana acum referitor la cele doua tablouri este ca, in majoritatea cazurilor, le observi si iti produc senzatii (placute sau neplacute). Nu sunt sterse. Chiar si asezate intr-o colectie de arta, ies cumva in evidenta si te fac sa le observi. Te provoaca intr-un mod subtil. Iar eu unul cred ca una din menirile artei este tocmai aceasta de a te lasa cu gura cascata, intr-o admiratie extatica sau intr-o scarba profunda.

LUDA said...

BunA Mugur ! ti-am gasti blogul .. :)) Imi place ce scrii. Am sa l urmaresc.

Mugur said...

@ LUDA
Buna Ludmila! Ma bucur ca am reusit sa ne conectam! Si eu ti-am redescoperit blogul si il voi urmari :)

Kami said...

Nu este clar genul meu de tablou, insa bogatia sentimentelor si nuantelor exprimate este incantatoare. Sunt de aceeasi parere cu tine Mugur, evolutia spirituala se poate atinge prin orice, atata timp cat acel ceva vibreaza cu tine. Cum spunea unul din "speakerii" mei favoriti: Totul este spiritual cand asta simtim sa facem. Putem fi spirituali imbracati in robe, sau in Armani, mancand legume sau carne, facand sex sau practicand abstinenta.
Asta e frumusetea divinitatii. Ne da libertate totala sa fim ceea ce suntem.
Ar fi frumos sa putem face si noi acelasi lucru cu cei din jur. Sa le permitem sa fie...

impartialul said...

scula Metsys asta. chiar daca prefer, in locul pipitelor in sanii goi, realitatea hida si cruda care ne inconjoara, nici eu nu mi-as pune ororile astea prin casa.

pentru cei care vad vad seninatate, gratie, frumusete mistica etc intr-un tablou denumit A Grotesque Old Woman sau The Ugly Duchess (sau mutantul siliconat - as spune eu) de insusi cel care l-a pictat: aveti nevoie urgent, in drum spre oftalmolog, de o trecere pe la psihiatru

anonim, de ce ti-e frica nu scapi

Mugur said...

@ Kami
Ma bucur sa aflu ca bogatia sentimentelor si a nuantelor exprimate de aceste tablouri este incantatoare.
Si Kami mi-a placut tare mult ideea ca totul este spiritual atunci cand ne simtim si suntem spirituali, indiferent de cum suntem imbracati sau de felul in care aratam. Si mai cred, ca si tine de altfel, ca spiritualitatea ne da libertatea de a fi noi insine si atunci, implicit, le oferim si celorlalti libertatea de a fi ei insisi. Si asta cumva pentru ca noi suntem in toti si in toate si toti si toate sunt in noi. Spiritualitatea nu are granite.

Mugur said...

@ impartialul
cel mai probabil ca in casa ai obiecte care te fac sa te simti confortabil. e putin probabil sa dai ochii cu ceva neplacut in fiecare zi si acel ceva sa continue sa-si pastreze locul in casa.

am fost la oftalmolog cu vreo doua luni in urma cand mi-am schimbat si ochelarii si mi-am facut un nou control pentru lentilele de contact. ma gandesc ca ar fi oarecum ciudat sa ma duc iar :) si cum nu o sa-mi fac drum prea curand la oftalmolog, probabil ca voi lasa si vizita la psihiatru pentru o alta data :) mie chiar imi plac tablourile astea si imi inspira o frumusete senina. ma opresc aici pentru ca nu as vrea sa te oripilez si mai mult decat am facut-o pana acum (neintentionat :)

oho, se poate scapa foarte usor de ceea ce ti-e frica :) si am experimentat-o pe pielea mea cu o fobie de spatii inchise. nu scapi de ce ti-e frica decat atunci cand ai un beneficiu sa continui asa. asa ca, daca vrei, poti. fara niciun fel de bla-bla :)