Saturday, 14 February 2009

Nu cumva...

"Nu cumva... nu traim, ci doar existam?" Inregistrarea de mai jos este a unui monolog spontan, improvizat de Traian pentru unul din cursurile de anul trei de la actorie.

La Multi Ani, Traian!



13 comments:

lavinia stefan said...

... "vedem Crucea de pe Caraiman daca, intimplator, trenul urmeaza sinele de pe ruta X" ... ca daca sare un pic, vedem crucea direct pe piept, nu? :D Mi-a placut cum a spus chestia cu sinele si noutatea mesajului. M-a enervat ultimul "nu cumva" - intelesesem din prima.
La multi ani, Traian - pari ok :)
Dar "nu cumva" putem sa mai facem si noi o alegere, doua, macar pe ici, pe colo? Poate ca am da mai repede-nainte daca n-am mai privi munca drept o corvoada asumata pentru a avea ce sa mincam, ci ca pe o evolutie personala, mai buna sau mai rea, mai rapida sau mai lenta, cu mai multi sau mai putini timpi morti ...
Nu, eu refuz "sa exist", mai bine ma zbat cit pot de lin sa traiesc! :))

ajnanina said...

la multi ani lui Traian, cu urari de sanatate, fericire, prosperitate si dragoste!

lumea e pentru fiecare asa cum o vede... asa, cumva, cum a descris-o el e prin cinismul tineretii... si asta va trece.

Mugur said...

@ lavinia stefan
Super perspectiva de a privi munca ca pe o evolutie personala! Eu am descoperit destul de recent alternativa asta (am avut si eu o perioada in care priveam munca ca pe o sursa de hrana :)))
Lavinia, mi-a placut tare mult metafora ta cu zbaterea lina :)))

Mugur said...

@ ajnanina
cat de adevarat! "lumea e pentru fiecare asa cum o vede..." mai problematic e atunci cand ai fost invatat sa privesti lumea intr-un anumit fel si, atunci, tot iti cauti ochelarii... de cal, roz, de distanta, de apropiere...

ajnanina said...

cand cauti ochelari e bine sa incerci mai multe perechi. asa ai sa vezi cat de diferita e lumea.
din fericire di ncand in cand se sparg, s iatunci trebuie sa-ti cauti altii.
oricum, lumea se schimba, noi evoluam...

Anonymous said...

La Multi Ani Traian!

Mugur said...

@ ajnanina
asa e. si se mai intampla cateodata sa descoperi cu uimire si bucurie ca nu mai ai nevoie de ochelari. vezi si fara ei...

impartialul said...

la multi ani, traian!

voi sintetiza monologul tau la doua axiome care rezulta din el. 1 ca sa traiesti trebuie sa fii intretinut 2. daca muncesti inseamna ca existi

nu stiu pentru ce traiesc alti oamenii, dar pot sa iti spun cum sta treaba cu mine si cum reusesc sa traiesc existand.

de ce pentru a trai trebuie neaparat sa mergi la navodari si in anii cu sot? nu cumva o poti face si cind citesti o carte buna, nu cumva si cand te intilnesti cu prieteni carora le pasa de tine, nu cumva si cand te uiti la un film porno, nu cumva si cand tragi o miuta pe maidan, nu cumva si cand vezi un buchet frumos de flori, nu cumva si cand si cind doi tineri se saruta, nu cumva si cand ajuti un om aflat in suferinta, nu cumva si cand intri pe un blog unde sunt oameni draguti, nu cumva, nu cumva... nu cumva??????

nu mi-o lua in nume de rau, dar monologul tau cere si citeva comentarii acide: iti doresc sa ajungi sa traiesti in pesteri, sa iti pui niste liane in jurul cucului si (cel mai important) sa treci pe fotosinteza.

Kami said...

Nu cumva Traian are dreptate...
Si nu cumva noi suntem cei responsabili
Nu cumva noi ne-am creat viata cu bune si rele
Nu cumva am trebui sa ii uram La multi ani! ^-^
Si multe revelatii care sa ne revolte si sa ne supere pana cand vom decide sa schimbam ceva...
Nu pentru altii, ci pentru noi!

Vintage Gadget said...

Interesting article!

Mugur said...

Thank you, Vintage Gadget.

Traian said...

Buna. Astazi am vazut pentru prima data ca monologul meu a fost legat de blogul lui Mugur. Cu incantare!
Multumesc Mugur pentru gest.
Cat despre celelalte comentarii, ma bucura enorm sa vad ca un text absolut nepregatit si spus pe negandite in cadrul unui examen de IMPROVIZATIE a generat analize, pozitive sau negative, chiar nu conteaza. Navodari, crucea de pe Caraiman...sunt chestii care atunci mi-au venit in minte, deloc premeditate. Evident, ideea de baza (aceea ca poate majoritatea si nu doar UNII ar trebui sa-si constientizeze propria existenta si sa afle cine sunt si ce vor sa faca) ramane. Consider ca nu am trait degeaba pina acum, am facut lucruri pe care altii le-ar face in cateva vieti si sunt convins ca si altii au facut la fel.
Un singur lucru conteaza: VA MULTUMESC PENTRU URARI! Scuze de intarziere! Dar bucuria este aceeasi, garantat!

Mugur said...

Salutare Traian! Mi-a placut atat de mult monologul tau incat l-am postat si pe blog. In felul asta am vrut sa ofer oamenilor dragi care ajung aici, pe blog, acest moment de reflexie creat de tine.