Monday, 23 February 2009

Portret sau Me, myself and I

Am primit aseara o noua leapsa, de data aceasta de la Madelaine, si m-am gandit ca este o cale de a ma (re)descoperi intr-o lumina la care probabil ca nu m-am gandit pana acum sau m-am gandit prea putin. Asa ca m-am facut si mai confortabil in fata computerului si am inceput sa tastez :)

SUNT: grea intrebarea asta "Cine sunt eu?". M-am gandit la un moment dat si singurul raspuns pe care l-am gasit atunci a fost ca "Eu sunt... pur si simplu eu". Intre timp, mi-a mai venit o idee :) Eu sunt cel pe care il vad in fiecare dimineata atunci cand ma spal pe dinti, cu bucuriile si tristetile unei noi zile.

AS VREA: sa gasesc intotdeauna lumina din pestera (asa mi-a venit ideea de a posta aici si poza de mai sus). Cateodata o gasesc imediat, alteori fac eforturi, iar atunci cand nu o gasesc imi aprind lampa de pe cascheta :)

PASTREZ: in inima gandurile dragi ale prietenilor si imaginea lor pentru a-mi aduce aminte ca si atunci cand ei nu merg fizic langa mine pentru ca sunt la distanta, ei de fapt sunt langa mine. Iar prietenii stiu de ce :)

MI-AS FI DORIT: sa nu fi dezamagit vreodata persoanele dragi, cu un gest nesabuit, cu un gand necugetat, cu o privire rece sau cu mana neintinsa...

NU-MI PLAC: oamenii care iti intind o mana cu speranta ca iti vor apuca ambele maini. Si asta pentru ca nu am invatat sa ma feresc de ei. Cred ca, de fapt, nu vreau sa invat pentru ca am convingerea ca mi-as pierde increderea. Continui sa cred ca in spatele fiecarui gest oricat de grotesc sau absurd se ascunde o intentie buna, oricare ar fi ea si oricat de greu ar fi de descoperit.

MA TEM: de cainii maidanezi care, speriati si infometati, se reped la mine. Nu pot sa-i lovesc din cauza ca Sean (setterul meu irlandez care a trecut anul trecut intr-o alta dimensiune) m-a invatat sa inteleg ca acesti caini sunt doar dezorientati si incearca sa muste pentru a se apara de loviturile pe care continua sa le primeasca de la trecatori. Si atunci continui sa ma tem de ei. E cea mai buna varianta pe care am gasit-o pana acum :)

AUD: in fiecare dimineata porumbeii hraniti de vecini care ma anunta cu ganguritul lor ca a mai inceput o zi, chiar daca ora la care o fac nu e intotdeauna dintre cele mai potrivite :)

IMI PARE RAU: ca nu am reusit intodeauna sa spun cat de mult tin la oamenii care au insemnat si inseamna ceva pentru mine si pe care nu mai am cum sa-i intalnesc in existenta asta. Cateodata nu gasesc cuvintele potrivite si uneori e prea tarziu...

NU SUNT: cel mai indicat om sa dea sfaturi. Am descoperit acest lucru multumita clientilor mei de la sesiunile de coaching carora de multe ori am fost tentat sa le dau sfaturi si, de fiecare data, m-a oprit deontologia profesionala :) Iar ulterior am realizat ca sfatul pe care si l-au dat singuri in timpul sesiunilor avute impreuna e cel mai potrivit pentru situatia lor. Continui sa mai am astfel de ganduri necurate :), foarte rar intr-adevar :)

DANSEZ: cu doua picioare stangi si doar atunci cand frenezia dansului i-a cuprins cam pe toti si fiecare e atent la cum se misca pe ritmul de dans fara a mai ochi ce fac ceilalti care danseaza. Stiu, niste lectii de dans mi-ar prinde bine :)

CANT: intr-un falsetto de zile mari. Marturie imi stau persoanele care au avut (ne)sansa sa ma auda cantand la karaoke :) Nu cred ca are rost sa-mi cer scuze pentru ca rasetele lor continue ma indeamna sa cred ca, de fapt, se distreaza neavand urechile chiar atat de ranite pe cat imi inchipui eu :)

NICIODATA: nu spun "niciodata" :) De prea multe ori acest "niciodata" s-a dovedit doar o figura de stil si mi-a dat peste cap toate convingerile. Imi aduc aminte de profa mea specialista in studii americane (una dintre profele mele dragi) care ne spunea ca niciodata America nu va avea un presedinte de culoare sau femeie. Iar Barack Obama a devenit cel de-al 44-lea presedinte al SUA. Acum cred ca nici ea nu mai foloseste cuvantul asta :)

RAR: ma enervez, iar cand o fac compensez pentru restul timpului :)

PLANG: ori de cate ori vreau sa eliberez lacrimile de bucurie sau de durere. Am invatat lectia asta de la un prieten drag care mi-a spus ca nu e o rusine sa arati ceea ce simti atunci cand esti foarte fericit sau profund indurerat. Nu devii mai putin om aratandu-ti slabiciunea, asa cum credeam eu pana atunci, ci, de fapt, te imbratisezi pe tine insuti cu bune si rele, asa cum esti.

NU SUNT INTOTDEAUNA: un bun ascultator. Si de aceea fac tot felul de nefacute :) Vreau sa traversez strada batranica care de fapt m-a oprit sa ma intrebe cat este ceasul :) Sau mai patesc ca ma concentrez atat de mult pe rezultatul clientului cu care am sesiunea de coaching incat pierd starea de flux si ajungem amandoi pe aratura :) Jeanina si Ioan stiu :)

NU IMI PLACE DE MINE: cand intarzii indiferent daca am circumstante atenuante sau nu. Si asta pentru ca simt ca nu le acord respect oamenilor cu care ma intalnesc si, implicit, nici mie. Si mie imi place sa ma respect :)

SUNT CONFUZ: atunci cand citesc sau aflu ceva care contrazice cunostintele sau convingerile mele. Si atunci incep sa ma uit din toate perspectivele pana cand ma lamuresc cum stau lucrurile de fapt. Asa ca, pentru mine, starea de confuzie e productiva :)

AR TREBUI: aici nu stiu ce sa scriu pentru ca mi-am scos cuvantul asta din dictionarul mental de ceva timp. L-am inlocuit cu "vreau" sau cu "nu vreau" :) Mi se pare mult mai simplu si imi ofera o perspectiva mult mai aproape de mine.

Dau leapsa mai departe tuturor celor care citesc aceste randuri pentru ca este un exercitiu bun sa ne amintim (in caz ca am uitat :) cine suntem sau sa ne redescoperim. Si, pentru a fi si specific, nominalizez in ordine alfabetica si cativa oameni pe care ii cunosc sau pe care simt ca ii cunosc: Adrian, Ajnanina, Cornel, Cristian, Dan, Elena, Gabi, Gabriela, Ioan (pentru blogul in limba romana sau cel in engleza :), Irina, Kami, Lavinia si Simona. Iar asta e din ciclul ca 'vreti' si nu ca 'trebuie'.

Va doresc o saptamana minunata,
Mugur

34 comments:

tiberiu manea said...

Extraordinar, citind mi-a venit o idee, sa-i trimit sotiei un mesaj de dragoste...Sincer nu stiu de ce, dar asa am simtit...

Cristian Lisandru said...

Ei, am preluat această "leapşă" şi- în limita timpului disponibil - voi da şi eu răspunsurile pe care le consider cele mai nimerite. Iată o modalitate de a cunoaşte cât mai multe amănunte despre cine sunte, ce dorim de la viaţă şi cum percem viaţa pe care o trăim...

tiberiu manea said...

Multumesc.

ajnanina said...

multumesc pentru dezvaluiri, ma bucur sa te (re)cunosc!

abia astept seara sa... am timp sa scriu si eu despre mine :)

Mugur said...

Tiberiu, ma bucur! Si eu iti multumesc. Pozele tale fac de fiecare data sa vibreze o coarda sensibila a sufletului meu si sa ma inspire sa vad frumusetea in oameni, lucruri sau situatii "vazute" prin lentila aparatului tau foto.

Mugur said...

Cristian, de-abia astept sa citesc ceea ce vei scrie. Stilul tau captivant de a prezenta realitatea pe care o percepem cu totii ma face sa (re)descopar o limba romaneasca frumoasa si cu o melodicitate diferita de ceea ce aud in general in jurul meu.

Mugur said...

Ajnanina si eu de-abia astept seara ca sa te (re)intalnesc!

Gandurile tale ma inspira sa caut povesti, masti si frumusetea si adevarul din interiorul tau. De cate ori citesc ceea ce scrii, fac o incursiune in sufletul meu si (re)descopar resurse, stari si senzatii. Multumesc.

Magic Storm said...

Frumoasa si interesanta prezentare.

Mugur said...

Multumesc, Magic Storm.

irinatrutescu said...

Mi-a facut placere sa "te citesc". Multumesc pentru provocare! O zi buna!

Mugur said...

Multumesc, Irina! De-abia astept sa citesc cu placere portretul tau. Sunt sigur ca pictorul este unul maiestru! O zi frumoasa, Irina!

lavinia stefan said...

...deci, dupa "Marturisiri", acuma sa mai bag si un "Autoportret", nu?:)))
Mugur, Mugur, ce-mi faci tu mie...:)))))))
Mi-a placut autodescrierea ta - suna frumos, curat si onest. Si musteste de dragoste de viata si de speranta in fiecare rind:)

Mugur said...

Lavinia, cred ca "Autoportretul" este de fapt o continuare fireasca a "Marturisirilor" :)))
De-abia astept sa-l citesc pentru ca ai un umor super tare!
Si multumesc frumos pentru ganduri :)

gabi said...

Ma onoreaza invitatia ta, sincer.
Insa, eu cred ca oamenii ne pot cunoaste din ceea ce transmitem prin postit-uri.
O sa ma gandesc la a transpune totul printr-un text care sa nu sune a CV :))
Si numai bine va urez !

gabi said...

aaa...am inchis comentul inainte sa intreb: Ioane ce mai faci ? :)

Mugur said...

Gabi, multumesc frumos. Si eu cred ca oamenii ne pot cunoaste citind ceea ce scriem si, uneori, au o surpriza si mai mare cand ne intalnesc in realitate :)
De-abia astept sa citesc ceea ce vei transpune in cuvinte pe blogul tau.
Numai bine!

Madelaine said...

Iti sunt recunoascatoare pentru faptul de a-mi fi urmat exemplul in vederea conturarii acestei schite de introspectie sufleteasca...Si de a-i fi determinat si pe altii sa isi gaseasca ragazul necesar sa se "deconspire" macar asternand cateva randuri in fapt de seara...

Mugur said...

Madelaine, eu iti multumesc ca te-ai gandit la mine atunci cand ai transmis mai departe stindardul introspectiei. Si iti multumesc si pentru ocazia pe care mi-ai oferit-o de a ma revedea si regasi...

ajnanina said...

gata, am facut-o :)

Mugur said...

Chiar acum ma duc sa citesc :)

ajnanina said...

multumesc ca m-ai intors catre mine insami...
chiar daca nu mi-a placut neaprat ce am vazut...

insa portetul tau e o frumusete :)

Mugur said...

Ajnanina, multumesc!
Poate nu ti-a placut sau poate te-a surprins ceea ce ai vazut acolo :)
Cu riscul de a ma repeta: "frumusetea e in ochii privitorului" :)

Ioan said...

Pentru toata lumea respect...

Uneori doar tac, si sunt fericit ca-mi iese... alterori sunt disperat dupa comunicare...

daca-mi zambesti, m-ai spart!

Pup, Muguri, Jane si Gabriele... Pup si pe restu' cu grija sa nu va doara... :)

corason.

Mugur said...

Ioane, si tacerea e o forma de comunicare...

Iar unui zambet i se raspunde aprope intotdeauna cu un alt zambet. Oferi si primesti, primesti si oferi...

impartialul said...

foarte frumos.

mi-am dorit mult timp sa am un prieten ca tine... pina in ziua in care te-am cunoscut.

p.s. - 100 = time well spent

Paul Gabor said...

Superb loc, e ca un parc frumos... Felicitari Mugur, incep sa-mi creez obiceiuri, imi instalez vicii... Paul, Tarragona-Spania

Mugur said...

Impartialule, m-ai dat gata! Iar chestia cu 100 e atat de bine "ticluita" ca nu am cuvinte :)

Mugur said...

Paul, multumesc mult pentru comparatia minunata si pentru gandurile minunate. Eu am un obicei din a ma plimba prin parcuri cam in tot timpul anului, e o modalitate de a ma intalni cu natura intr-un oras plin de asfalt si betoane precum este Bucurestiul. Si imi place obiceiul asta.
Bine ai venit, Paul!

Adrian said...

Mersi pentru leapsa, ieri nu am avut timp dar o sa scriu azi, interesanta leapsa. Vad ca ai o viata frumoasa sau macar incerci sa o faci frumoasa :)

Mugur said...

Adrian, multumesc mult ca ai preluat leapsa.
Tocmai ti-am citit autoportretul si mi-a placut tare mult!
Iar in ceea ce priveste viata, fiecare dintre noi decide cum vrea sa o faca. Iar mie imi place sa fie frumoasa :)

Kami said...

Am citit descrierea ta foarte inspirata si ma bucur muuult ca am vazut si noi aspecte ale tale :)
Arzand in flacara mea galben-violet mi-a fost mai greu sa vorbesc despre mine.
Pentru ca in ea Eu-ul se desira, limitele personale dispar si te trezesti asemenea unei particule de praf...fericit pentru ca existi...chiar si atunci cand nimeni nu te observa.
"Tears" pentru felul in care plantezi seminte de intelepciune si iubire in mintile si inimile oamenilor. ^-^

Mugur said...

Kami, multumesc :)
Si chiar si atunci cand credem ca nimeni nu ne observa, cineva ne priveste :)

gabriela said...

multumesc pentru provacarea de a scrie cate ceva despre mine.

Mugur said...

Gabriela, multumesc frumos pentru ca ai preluat leapsa. Am trecut in text link-ul care duce catre autoportretul tau. Cum nu am reusit sa comentez la tine pe blogul cu postarea, iti spun aici ca mi-a facut mare placere sa mai aflu cate ceva despre tine. Multumesc.