Wednesday, 11 February 2009

Un sfarsit e un nou inceput / An end is a new beginning

"What the caterpillar calls the end, the rest of the world calls a butterfly." - Lao Tzu

"Ceea ce omida numeste sfarsit, restul lumii spune ca este un fluture." - Lao Tzu

P.S. Mi-am amintit de ceea ce spunea Lao Tzu citind in aceasta dimineata comentariul facut de Kami la postarea de ieri "Alegerea de a fi fericit" si anume ca lucrurile si situatiile sunt neutre pana cand noi alegem sa le dam un inteles, oricare ar fi el. Iar, cateodata, intelesul pe care il gasim depinde foarte mult de perspectiva din care privim lucrurile ("eu", "tu", "voi", "noi", "eu si tu", "noi si voi", etc.). Si revin la Lao Tzu care spunea ca "Ceea ce omida numeste sfarsit, restul lumii spune ca este un fluture." :) Chestie de perspectiva, nu? Este de fapt un sfarsit sau un inceput?

Va mai amintiti povestea cu copilul si fluturele? Si acolo intelesul situatiei este dat de perspectiva. Din perspectiva copilului, fluturele se chinuia degeaba si avea nevoie de ajutor, asa ca il ajuta. Iar fluturele, fiind ajutat, nu reuseste sa isi fortifice aripile si, de aceea, nu va zbura vreodata...

18 comments:

impartialul said...

primu'

Mugur said...

@ impartialul
al doilea

Mugur said...

@ impartialul
am uitat pana acum sa-ti spun si mi-am adus aminte gandindu-ma la ce ai vrut sa spui cu primu'. cineva a citit comentariile tale la postarea Niciodata nu este prea tarziu si mi-a spus acum cateva zile ca ceea ce ai scris acolo a fost ca o galeata cu apa rece. persoana si-a dat seama ca vrea sa faca altceva si a schimbat drumul, mergand in directia in care isi dorea sa mearga de ceva timp si nu o facea pentru ca tot considera ca e prea tarziu... asa ca ai ajutat pe cineva sa-si schimbe perspectiva si sa descopere niste resurse pe care nu credea ca le are.

Radu said...

Ehei, dragilor...
Bun subiect!!!
Dau si eu cu titirezul:
In primul rand, parabola este frumoasa. Aduce putin (ca "solutionare" a paradigmei) cu acea speculatie celebra: "Daca Dumnezeu aste Atotputernic, poate el sa faca o piatra atat de mare incat sa nu o poata ridica?".
Cred ca omida are o viata in sine. Fluturele are o alta viata. Cel putin din perspectiva umanista. Daca stiinta evoluata spune ca omida este o etapa de dezvoltare a aceleiasi fiinte... atunci sa ma iertati - eu nu stiu despre asa ceva.
So, lasand deoparte delicatetea si frumusetea parabolei:
- nu cred ca ma poate motiva o existenta viitoare;
- nu vad cum m-ar putea bucura sau mi-ar aduce fericire existenta mea de acum bazata pe o "moarte" anterioara;
- daca accept sa vad paralela cu cele doua vieti (omida si fluturele) ca stadii ale evolutiei mele ca om, atunci e un bun prilej de a ma gandi ce aleg sa fac in cele doua (sau mai multe, poate) "vieti"...

Finalmente, imi doresc sa-mi construiesc viata in aceasta viata si fiecare etapa a vietii mele sa fie bucurie macar, daca nu poate sa fie fericire mereu.
Si as vrea sa o fac alaturi de cat mai multi. Asemeni mie sau nu.

Nu stiu daca as indemna pe cineva (eu unul, sigur nu vreu) sa se considere la un anumit moment omida sau fluture (evident, prin prisma discutata - nu adliteram). Si in nici un caz sa-si construiasca asteptarile si nazuintele in felul acesta.

Revin la ideea mea (aproape fixa - sper sa nu fie chiar asa) ca intentiile ne definesc. Si primul pas in intelegerea de sine este acela de a percepe de unde vin ele.
Cum? Putem discuta despre asta, daca vreti.

Ganduri bune,
Radu (sau Titirezul, daca preferati)

Mugur said...

@ Radu
Cred ca omida este o etapa premergatoare fluturelui asa cum oul este o etapa premergatoare pasarii iar fetusul o etapa premergatoare nasterii fiintei umane. Pentru mine omida si fluturele sunt doua stadii de dezvoltare ale aceleiasi vieti si mai putin doua existente distincte. Iar cand se termina un stadiu, imediat incepe un altul, prezentul devine trecut, iar viitorul devine prezent.
Da si eu cred ca intentiile ne definesc si asta in masura in care consideram intentiile ca fiind ceva intrinsec si nu o manifestare exterioara. Pentru ca intentiile ne definesc atunci cand nu intervenim voit asupra lor asa cum o facem cu gesturile, pe care le putem manipula intr-o directie sau alta, directie care se poate sa nu ne caracterizeze deloc, dimpotriva...
Radu, eu inca mai reflectez asupra dilemei oferite de tine si, daca imi mai vine vreo idee, revin :)

Kami said...

Intodeauna mi-a placut metafora fluturelui si a omizii,eu o vad ca pe o alta varianta a mitului pasarii phoenix, sunt 2 din cele mai dragi simboluri pt sufletul meu. Poate pentru ca asa imi vad si eu drumul in viata, o moarte si o renastere infinita din cenusa a ceea ce am fost. Si cum pentru a da nastere la ceva nou ceva trebuie intodeauna sa moara(In varianta de coaching:"To get something of a higher nature, you have to give up something of a lower nature").
Fiecare transformare este oarecum dureroasa, dar in momentul in care ai inteles ca este doar un pas firesc pentru a fi, pentru a evolua, incepi sa te bucuri de proces. Stii ca la sfarsit iti voi creste noi aripi pentru a ajunge pe o culme mai inalta, si acolo procesul va incepe din nou... Cum spunea Einstein "We can't solve problems by using the same kind of thinking we used when we created them.” Si pentru asta avem nevoie de lepadam pielea a ceea ce am fost, cu prejudecatile si convingerile limitatoare, cu sentimente si emotii ce nu isi mai gasesc locul, sa ne desprindem sufletul si sa il cristalizam intr-un nou Eu(fie ca este vorba despre un alt "mindset" sau de un alt trup).
Inca o data multumesc Mugur, blogurile tale sunt o sursa constanta de inspiratie si inrospectie. Cred ca voi posta si eu ceva pe tema asta ^-^

Kami said...

P.S. Referitor la ce ai spus in comentariul anterior mi-am amintit un citat pe care il redau aproximativ "To be born to life, we must die to the womb". E minunat sa gasesti "like minded people" ^-^

Mugur said...

@ Kami
Excelenta perspectiva cu pasarea Phoenix! Multumesc, Kami!
Da, transformarea este dureroasa si numai prin faptul ca te face sa iesi din zona de confort pentru a evolua, altfel doar stagnezi.
Si imi place mult ideea de a ne lepada pielea a ceea ce am fost cu prejudecatile si convingerile limitatoare si cu toate emotiile si sentimentele desuete. Super metaforic!
Multumesc tare mult pentru aprecieri!
Si de-abia astept sa citesc ceea ce vei posta pe aceasta tema :)

ajnanina said...

o chestie interesanta ar fi sa ne dam seama cat de constienti sunt si fluturele si omida... sau cat de constient este momentul transformarii...

fiziologic, transformarile sunt majore. necesita conditii speciale de siguranta si mediu. nu toate omizile ajung fluturi. unele, doar hrana pasarilor.

uneori, existenta de fluture e mult mai scurta. atat de scurta, incat in constiinta colectiva s-a impus doar imaginea de omida. de exemplu, viermii de matase sunt doar omizile fluturilor de matase. doar ca aproape nimeni nu le spune asa, pentru ca lumea are nevoie de ei doar pana la un anumit stadiu al dezvoltarii lor, dupa care ii ucide.

Mugur said...

@ ajnanina
wow! interesant! aventurandu-ma sa fac presupuneri, cred ca omida nu este constienta ca devine fluture, in schimb cred ca fluturele realizeaza ca a evoluat din omida. si, daca ar fi sa ma gandesc la mine, in etapele precedente ale evolutiei meie, nu am stiut exact ce va aduce evolutia mea intr-o directie sau alta. sincer, nici in aceasta etapa nu stiu cum voi fi in etapa urmatoare. in schimb, daca e sa ma uit in urma, de cele mai multe ori sunt constient care au fost etapele de dinainte ale evolutiei mele desi sunt momente in care mi-este greu sa ma regasesc :) eee, nu ca as fi fost vreodata ratusca cea urata care s-a transformat intr-o lebada :)
iar in ceea ce priveste conditiile de mediu, cred ca, intr-un fel sau altul noi le controlam atunci cand decidem sa evoluam, sa ne transformam. De exemplu, omida isi creeaza un fel de spatiu protector dintr-o substanta pe care o secreta astfel incat sa aiba toate conditiile pentru a se transforma in fluture fara a fi deranjata de mediul inconjurator. si, nu stiu de ce, mi-am adus aminte de oprah winfrey care provine dintr-un mediu social foarte, foarte deosebit de cel in care traieste in prezent. iar in momentul in care a decis ca vrea sa evolueze, sa treaca la urmatorul nivel a manevrat conditiile de mediu externe astfel incat sa ii fie propice evolutiei :)
da, trist dar adevarat. oamenii sunt singurele fiinte care ucid din placere (si nu ma refer aici doar la persoanele publice care merg la vanatoare si la care probabil ca va ganditi si voi).
si probabil ca si noi 'ucidem' ceva din noi ori de cate ori evoluam :)

Monkey said...

Daca sa fii fluture inseamna sa traiesti mai putin, atunci eu vreau sa raman omida!

Mugur said...

@ Monkey
Foarte bine, decizia iti apartine :) Si de unde stii ca ai ramas inca omida?

Kami said...

@Mugur Este o placere sa vad tehnicile de limbaj nlp puse in aplicare :)
Ultimul comentariu al ajnaninei si al tau Mugur, imi amintesc despre discutiile infierbantate de la facultatea de psiho, cand atat profesorii si studentii se dadeau de ceasul mortii sa defineasca constiinta.
Dupa ce m-am infierbantat si eu putin am realizat ca discutia nu are sens(cel putin pentru a isi atinge scopul, intelegerea constiintei). Tot ce am spus a fost ceva de genul: Eu nu cred ca vom putea defini constiinta de la nivelul la care ne aflam. Pentru a o putea intelege va trebui sa mai urcam o treapta de evolutie si atunci ne va fi usor.
Sunt de aceeasi parere cu tine Mugur, fluturele stie ^-^

Mugur said...

@ Kami
Absolut! Sunt momente in care treapta pe care ne aflam in evolutia noastra se afla undeva mai jos fata de treapta pe care se afla ceea ce vrem sa aflam sau sa intelegem. Si fiindca ai pomenit de discutiile despre constiinta, mi-am adus aminte de o discutie la care am asistat si in care cineva a spus ca nu exista client dificil entru coach, exista doar coach care se afla la un nivel de evolutie inferior clientului...
Da, fluturele stie :)

impartialul said...

mugur,

daca si eu am ajuns formator de opinie... chiar ca sfarsitul lumii este aproape...

radu,

hai ca esti simpatic. m-ai facut sa zimbesc. ma bucur ca tii la tavaleala mai mult decit mugur.

monkey,

daca taceai, filosof ramineai...

Mugur said...

@ impartialul
nu stiu daca ai ajuns sau nu formator de opinie, stiu doar ca ceea ce ai sus tu atunci a avut impact asupra cuiva care si-a dat seama ca, de fapt, niciodata nu e prea tarziu :)

impartialul said...

mugur,

omule, am recitit ce am spus acolo si nimic din ceea ce am delirat nu-mi sugereaza ca cineva ar putea trage concluzia ca niciodata nu e prea tirziu. din contra. cred ca incurci borcanele

Mugur said...

@ impartialul
borcanele sunt la locul lor, omule. habar nu am ce a ajutat persoana sa ajunga la concluzia ca, de fapt, niciodata nu este prea tarziu. presupun ca tocmai incrancenarea ta de a spune ca prea tarziu e prea tarziu :) chiar nu stiu.