Wednesday, 4 March 2009

Apel la imaginatie

Madelaine mi-a facut cadou o leapsa denumita sugestiv Apel la imaginatie :) Asa ca o sa fac si eu apel la imaginatia voastra pe parcursul povestirii de mai jos.

Am plecat in vacanta fara ea. Pur si simplu asa s-a intamplat. Nu a fost nimic premeditat desi, cateodata, in special seara, imi doream sa scap de ea pentru ca prea devenise totul un ritual... Fiecare seara se termina cu ea si fiecare dimineata incepea tot cu ea... Aveam senzatia ca devenisem prizonierul propriilor obisnuinte si cumva, intr-un mod pervers de subtil, imi doream sa fug de ea macar pentru o perioada.

Sincer sa fiu inca nu stiu cum am reusit sa plec fara ea in vacanta. In dimineata zilei respective ritualul dansului pentru marcarea unei noi zile a avut loc ca de obicei. Apoi nu mai tin minte nimic din acea zi. Parca ar fi totul o imensa gaura neagra. Cert este ca seara mi-am adus aminte de ea... Poate ca nu s-ar fi intamplat daca nu as fi fost manat de anumite impulsuri mai mult sau mai putin instinctive si fiziologice. Atunci mi-am dat seama cata nevoie am de ea si ca, de fapt, imi lipseste. Am coborat la receptia hotelului cu gandul sa o inlocuiesc pe durata vacantei (cred ca ea ar fi perceput totul ca pe o inselare...). Si, oricat de surprinzator ar parea pentru un hotel de 4 stele, nu au putut sa ma ajute...

Cum era seara tarziu si ma simteam oarecum obosit, nu am mai plecat prin oras sa ii caut inlocuitoare. Dupa cateva secunde bune in care m-am tot intrebat daca nu ar fi mai bine sa ma culc pur si simplu, mi-am dat seama ca obisnuinta e mult mai puternica decat vointa mea. Asa ca m-am gandit cum as putea face ritualul de seara fara ea. Si mi-a venit o idee simpla. Mi-am pus ceva gel pe degete si am inceput sa ma frec cu sarg. Nu am obtinut aceeasi placere totusi... Oricum, asta mi-a fost invatatura de minte sa nu imi mai doresc sa scap de periuta mea de dinti :)

Iar acum vine intrebarea clasica: "Oare cum se descurcau oamenii inainte, cand nu existau periute de dinti?". Nu stiu, in schimb am aflat cateva chestii interesante privind istoria periutei de dinti vizitand diverse website-uri:
  • se pare ca hindusii din India au fost primii care au folosit o periuta de dinti in anul 4000 I.H. Babilonienii denumeau periuta de dinti "baton de mestecat" in anul 3500 I.H. Chinezii foloseau in anul 1600 o periuta de dinti facuta din par de mistret.
  • in 1780 englezul William Addis a inventat o periuta de dinti din os de vaca si cu par de porc.
  • americanul H. N. Wadsworth a fost primul care a patentat in 1857 periuta de dinti.
  • productia de masa a periutei de dinti a inceput in SUA in 1885.
  • prima periuta de dinti electrica a aparut tot in SUA in 1960.
Dau leapsa mai departe tuturor celor care doresc sa faca apel la imaginatie pentru a transpune pe blogul lor o poveste legata de un obiect. Fiecare dintre voi este liber sa isi aleaga obiectul :)


Image credits: Elite Feet

26 comments:

Cristian Lisandru said...

Foarte interesantă leapşă, iată că apar tot felul de posibilităţi. Cred că s-ar putea ca la un moment dat să scriu şi eu povestea unui obiect... Dar mai întâi va trebui să aleg obiectul, bineînţeles... Ai întreţinut povestea bine de tot, mi-a plăcut... Suntem legaţi de multe obiecte, nu le dăm de fiecare dată atenţia cuvenită, însă dependenţa de ele este evidentă. Neînsemnând, totuşi, că suntem sclavii obiectelor din viaţa noastră. Sau, mai ştii?!

Mugur said...

Cristian, multumesc pentru ganduri. Eu sunt dependent de anumite chestii in mod constient (de exemplu, telefonul mobil, laptopul, conexiunea la Internet etc) iar de altele la nivel inconstient (un exemplu este periuta de dinti). Din fericire, reusesc cumva sa ma descurc si fara :)

ajnanina said...

Pentru mine, obiectele speciale sunt cele care masoara ceva. De preferinta timpul. Cu cat mai mult, cu atat mai bine. Pentru ca sunt legate de timp, le consider magice. Anul trecut, la inceputul anului am primit un calendar de inteligenta emotionala; pe fiecare saptamana era trecuta o emotie, si cateva citate in legatura cu ea. Asa a inceput si blogul, ca proiect realizat dupa acest calendar… Aparent puse aleator, emotiile saptamanii aveau o precizie inspaimantatoare legata de istoria mea personala. Nu ma uitam inainte, sa nu ma las influentata, si totusi inca din week-end-ul anterior incepeau sincronicitatile. La inceput credeam ca e doar in capul meu. Si totusi erau prea multe. Cand n-am mai rezistat si m-am uitat inainte am descoperit ca singura saptamana cu stress intr-un camp de emotii pozitive era cea in care dadeam licenta… si m-am bucurat .
Anul asta ma uit la celndarul de self-coaching, din fericite are teme lunare. Nu le-am luat prea in serios, pareau grele, dar… pentru februarie tema era ,,comunitate puternica”… si ceva s-a realizat, fara sa-mi dau seama… asa ca temele urmatoare le iau mai in serios…

Leo said...

Mugur, buna dimineata !
In primul rand, te asigur ca ti s-a simtit lipsa aseara, la petrecerea Ajnaninei. Stii foarte bine asta.
In al doilea rand : faina istorisirea ta despre periuta-amanta. Adevarul e ca n-as vrea sa mi se intample sa plec si sa-mi uit periuta de dinti. :)
"Oare cum se descurcau oamenii inainte, cand nu existau periute de dinti?"
Parerea mea e ca, necunoscand senzatia de a folosi o periuta de dinti, se descurcau foarte bine si fara. Incepi sa-i simti lipsa numai atunci cand esti obisnuit cu ea.
Oricum, dupa informatiile de mai sus in legatura cu istoria periutei, se vede ca diferitele popoare au pus-o la treaba, mai devreme sau mai tarziu. Dar pun pariu ca pana si in ziua de azi sunt oameni care n-au descoperit-o !

In al treilea rand, despre leapsa nou-lansata...
Sa stii ca m-am gandit de atatea ori ca noi, oamenii, desi avem senzatia ca evoluam, devenim din ce in ce mai incatusati. Si ma refer la dependenta de lucruri, la cat de legati de concret suntem. Am simtit aceasta dependenta foarte acut in momentul in care a trebuit sa ma mut - de cateva ori intr-o perioada scurta de timp...De fiecare data aveam impulsul de a arunca TOT si de a-mi lua doar o bocceluta cu strictul necesar. Din pacate, nu se poate.
Mai ales noi, femeile, suntem foarte dependente de lucrusoarele noastre : posetele noastre, indiferent de marime, sunt adevarate universuri din care niciodata nu lipseste nimic :
- Ai un pix ?
- Desigur !
...
- Ai o piropopircanitza ?
- Cum sa nu !

Leapsa preluata. O sa ma gandesc bine ce obiect merita efortul. Asta dupa ce ma dezmeticesc mai bine, sunt inca putin mahmura de la petrecerea de aseara.

Radu said...

Bune si lumile astea PARALELE...
Cat timp ne ajuta...

Mugur said...

Foarte interesanta experienta, Ajnanina. Mi se pare super tare ca ai reusit sa constientizezi sincronicitatile. Eu le observ destul de rar... Iar apropo de obiectele care masoara timpul, mi-am adus aminte de ceasul meu de mana. Cand il port, ma uit la el destul de rar pentru ca emia la indemana sa vad cat e ceasul uitandu-ma la ceasul computerului sau la cel al telefonului mobil. In schimb, in zilele in care l-am uitat acasa, ceasul meu de mana devine un obiect important :) Ii simt prezenta mai mult prin lipsa :)

Mugur said...

Buna dimineata, Leo!
Mi-ar fi placut sa fiu aseara la petrecerea Ajnaninei, sa chefuiesc cu voi :)

Ai mare dreptate, cu cat evoluam mai mult, cu atat avem nevoie de mai multe obiecte pe care sa le luam cu noi. Am senzatia ca revolutia asta tehnologica, care a devenit un proces continuu, ne indeparteaza de noi insine si ne apropie de obiecte externe noua. Pentru ce sa imi cultiv abilitatile telepatice cand am la dispozitie telefonul mobil sau Internetul? Pentru ce sa ma simt bine cu mine insumi sau cu prietenii mei cand am computerul conectat la Internet? Cateodata ma sperii de dependenta mea de tehnologie... Dar ma calmez usor citind despre noile gadget-uri aparute pe piata :)

De-abia astept sa citesc despre obiectul tau, Leo :)

Mugur said...

Radu, apropo de sincronicitatile de care vorbea Ajnanina, Cristian a scris astazi exact despre universul paralel.

Eu personal cred ca lumile paralele ne ajuta atat timp cat sunt o prelungire a realitatii imediate si nu o fuga de aceasta...

Leo said...

Am revenit cu un link :
http://din2009.blogspot.com/2009/03/un-themesong-mic-si-leapsa-de-la-mugur.html
Numai ganduri bune !

lavinia stefan said...

Let me think about it, Mugur! :)Interesanta provocare!
Obiect, zici? Ca eu sint dependenta de Mr.Tzic, care e pisoi, nu obiect! Se pune??? :))))

ajnanina said...

Mugur

da, lipsa ne atrage atentia mai mult decat prezenta, cand e vorba de ceva familiar...
ia sa plecam fara haine pe noi...

am vazut o data o reclama la servetele si hartie igienica, spunea: ,,devin importante cand lipsesc" :))

gabi said...

Inteligenta si haioasa in acelasi timp povestioara din imaginatie.

Insa...
nu suport termenul de "dependenta" fara sa pretind ca n-as avea si eu vreo cateva de care probabil n-o sa scap never ever.

Dar, ce-ar fi daca ???
Ce-ar fi daca am scapa de aceste dependente ?
Nu-i asa ca ne-am simti liberi ? Ca am fi cu adevarat fericiti ?
Hmmm...
Voi ce credeti ? :)

gabi said...

Completare :)
...revenind la dependente, as spune ca exista dependente fiziologice care dureaza 11 minute/bucata (dupa Coelho) si dependente psihologice care pot dura toata viata...
Si-am trecut pe taramul sentimentelor, ups :))

Simona said...

Frumos povestit, n-am ce zice ... iti place sa te joci cu vorbele ... chiar m-a pus un pic pe ganduri povestirea ta ... din cate stiu eu, dependenta fizica de un anume ceva, nu exista ... exista doar o dependenta psihica ... in fine, cred ca in primul rand sunt dependenta de zambet, pe care-l am mai tot timpul la mine si-l folosesc extrem de des (cred ca mi-ar fi foarte greu sa renunt la el, dar nu imposibil, desigur ... sper sa nu ajung vreodata sa fiu pusa in situatia de a renunta la el) ... apoi, sunt dependenta de produsele de igiena, si, sa nu radeti de mine, de ciocolata :) ... ma rog, dependenta e mult spus, pentru ca acum cativa ani am vrut sa vad daca pot renunta la ciocolata si la alte alimente, si totul a fost ok ... mi-a fost un pic mai greu la inceput, dar, pe principiul ca orice invat are si dezvat, m-am adaptat noii situatii ... pana la urma, creierul este cel care dicteaza ...

va intreb, in final, putem fi dependenti de anumite sentimente, stari ?:)

Mugur said...

Leo, superba melodia! Mi-a placut tare mult leapsa ta si m-a distrat atat de mult ideea de ochelari si casatorie din interes incat m-am decis sa nu-mi mai neglijez ochelarii. In mare majoritate a timpului port lentile de contact si in doar cateva cazuri ochelari de vedere. Asa ca, cel putin pentru urmatoarele cateva zile, voi purta ochelarii :)

Lavinia, cred ca se pune! :) E si mai interesant sa introducem in ecuatie fiinte, in plus fata de obiecte. Si cred ca dependenta ta de Mr. Tzic e mai mare decat dependenta mea de periuta de dinti :)))

Ajnanina, eu intr-o dimineata am plecat in papuci si mi-am dat seama in momentul in care ma urcam in lift :))) E adevarat ca nu bausem cafea in acea dimineata pentru ca urma sa dau sange pentru analizele anuale si mi se spusese sa nu beau si sa nu mananc nimic.

Da, multe chestii devin importante cand lipsesc. Iar cel mai dureros de importante devin persoanele care, dintr-un motiv sau altul, pleaca de langa noi.

Gabitzu, eu nu vreau sa renunt la cateva din dependentele mele. Imi plac tare mult! Si ma simt mai liber stiind ca sunt inlantuit de ele :)
Iar ca sa fim cu adevarat fericiti, e nevoie sa vrem asta :) Cateodata e mai interesant sa fim tristi sau deprimati pentru ca atragem mult mai multa atentie in felul asta sau nu atragem atentie deloc :)))
Iar cu taramul sentimentelor e o poveste intreaga :))

Mugur said...

Simona, multumesc :) Exista si o dependenta fizica (ca fost fumator eu stiu :) si exista si o dependenta psihica. Si, intr-adevar, dependenta psihica e cea mai dureroasa pentru ca poate sa persiste foarte mult timp.

He he, te inteleg cu dependenta de ciocolata, eu am o dependenta consistenta de dulciuri :)

In general suntem dependenti de ceea ce credem ca nu avem in noi insine (ma refer la sentimente acum). Si atunci ne tot alimentam dependenta in loc sa cautam ceea ce vrem in noi insine. Atunci cand in inima mea este iubire si eu realizez asta, dependenta mea de iubire a disparut. Cum as putea sa fiu dependent de ceva ce am din abundenta?

gabi said...

Muguras,
nefericire si deprimare? adica omul atrage atentia prntr-un stroke negativ ?
Ce trist!

Leo said...

Mugur, pentru tine, despre turbinca lui Ivan :
http://din2009.blogspot.com/2009/03/turbinca-lui-ivan.html
Ti-am citit comentariile de la acest post, sau, mai degraba, raspunsurile.
Ai spus ceva care mi s-a parut gandit de mine : "Atunci cand in inima mea este iubire si eu realizez asta, dependenta mea de iubire a disparut. Cum as putea sa fiu dependent de ceva ce am din abundenta?" Nu puteam sa spun mai bine decat tine asta...Poate vorbim odata despre asta - tu te pricepi mai bine sa lansezi subiecte de discutie, e o sugestie doar.
O seara placuta si mi-a facut placere !

Simona said...

woww ... ca mi-am amintit : ochelarii de vedere, sunt dependenta de ei :) si-i o dependenta placuta, sa zic asa ... chiar imi place sa-i port, m-am obisnuit asa de mult cu ei, incat n-as putea renunta la ei si sa-i inlocuiesc cu lentilele de contact ... cum imi place mie sa spun, ei deja fac parte din mine, ii port cu mare drag, nu sunt o povara pentru mine, au devenit bijuterii pentru mine :) ii port de-atata timp (de aproape 27 de ani), si, ca un amuzament, nici nu am amintiri cu mine dinaintea perioadei in care nu eram ochelarista :) ei fac parte integranta din mine :)

ajnanina said...

mmm... dependentza...
nu ma consider dependenta de obiecte (desi m-ar frustra teribil lipsa celor esentiale, dar ar merge si fara) dar am fost fascinata intotdeuna de ideea de dependentza...
noroc ca in tineretea mea nu erau la moda drogurile sunt convinsa ca as fi incercat... cand am dat de ele era prea tarziu, stiam deja prea multe despre efectele lor :))

pana la urma suntem dependenti de stari. chiar si peria de dinti asigura starea de prospetime, senzatia de separare neta dintre somn, veghe si somn...

Madelaine said...

Halal obisnuinta ce mai poate face dintr-un om... Tocmai de aceea m-am si gandit ca un asemenea obiect anost, simplu, banal este al naibii de indispensabil de cele mai multe ori... Asa ca nu-l subestimati si... always remember to brush your teeth! :P

Mugur said...

Gabitzu, cred ca m-am exprimat oarecum confuz. Am vrut sa spun ca sunt oameni care in anumite situatii obtin stroke-uri pozitive etalandu-si durerea si suferinta. Am avut chiar un caz in care persoana nu isi dorea sa se insanatoseasca fizic deoarece considera ca ar pierde toata compasiunea pe care o primea de la ceilalti tocmai pentru ca le arata cat este de suferinda... E si asta o strategie, buna, rea, asta decide persoana in cauza :)
Si uneori e trist. Si poate ca tristetea e un pretext pentru fericire. Cine stie?!

Leo, multumesc frumos! Am citit textul tau despre turbinca lui Ivan si acum am inteles. Si eu am o turbinca a mea in care indes tot felul de merinde si de resurse astfel incat sa le am la indemana in vreuna din calatorii.
Apropo de teme de discutie, la mine in minte e o invalmaseala teribila :) Ceva mai devreme m-am intalnit cu doi prieteni ca sa discutam organizarea unor cursuri si mintea mea schiteaza tot felul de posibile teme de curs si ideile vin ca niste avioane care aterizeaza pe Heathrow :) Sa se mai faca ceva ordine in traficul aerian si discutam si despre abundenta pentru ca este un subiect tare generos.
O seara minunata si de-abia astept sa mai interactionam!

Simona, stiu cum e :) Asa sunt si eu cu lentilele de contact pe care le port de foarte mult timp si cu care pot inclusiv sa dorm 30 de nopti la rand. Ele sunt parte integranta din mine. In schimb astazi mi-am luat ochelarii si am primit o gramada de aprecieri :) Ochelarii imi dau un aer de tocilar simpatic si imi place :) Asa ca m-am decis sa ii port cat mai mult :)

He he, apropo de droguri nu sunt cine stie ce, Ajnanina. Proful de Psihofarmacologie ne-a explicat ca e nevoie sa incercam macar marijuana ca sa putem intelege starile induse de substante :))) Am incercat si, din fericire, nu m-au 'captivat' :) Oricum eram prizonierul nicotinei atunci :)

In schimb, continui sa fiu dependent de stari si, de aceea, mi le schimb din cand in cand ca sa nu ma plictisesc :)

Madelaine, mare dreptate ai! Avem tendinta sa bagatelizam obiectele anost de simple si tocmai ele se dovedesc a fi indispensabile. Fara iPod pot supravietui foarte bine, in schimb fara banala periuta de dinti am un mare disconfort. So, I have just brushed my teeth :)

Kami said...

Mi-a placut muuult postarea ta plina de imaginatie^-^. Imi pare sincer rau ca nu am putut sa ma bucur complet de ea(am dat scroll pana jos si deja stiam ca e vb despre periutza :((( ).

Ma surprind intrebandu-ma :
Dar daca oamenii sunt "periutze" in viata noastra? Ce altceva a devenit o "periutza" pentru mine?

Hmmm...

Mugur said...

Kami, m-ai dat gata :) "Daca oamenii sunt 'periute' in viata noastra?". Inca mai diger un raspuns la intrebarea ta :) Perspectiva e super tare!!!

Kami said...

Si eu inca o mai "rumeg" ^-^

ajnanina said...

perspectiva e si mai tare daca folosim vechea denumire a periutei, aceea de baton de mestecat :))