Tuesday, 17 March 2009

Despre generozitate si presupuneri

Intr-un aeroport o tanara isi astepta zborul de conexiune. Isi cumparase o carte ca sa treaca mai repede timpul si un pachet de biscuiti.

S-a asezat pe un scaun, si-a pus bagajele langa biscuiti si s-a apucat sa citeasca. La un moment dat s-a intors sa ia un biscuit din pachetul de langa ea. A observat cu surprindere ca langa ea era asezat un domn care citea un ziar si care, fara sa-i ceara permisiunea, a inceput sa ia si el din biscuitii ei.

Cu toate ca s-a simtit indignata, politetea a impiedicat-o sa ii spuna ceva. Dar, pe masura ce ea lua cate un biscuit, lua si el unul. Cand a luat din pachet penultimul biscuit, ea s-a intrebat enervata: "Oare indrazneste sa-mi ia si ultimul biscuit?".

Barbatul a luat intr-adevar ultimul biscuit, l-a rupt in doua si i-a oferit zambind cald o jumatate.

Simtind ca el a depasit limita bunului simt, tanara s-a ridicat furioasa si s-a indreptat spre un alt colt al salii de asteptare. A deschis geanta ca sa puna inauntru cartea si, spre marea ei surprindere, a vazut inauntru pachetul de biscuiti pe care il cumparase. A inteles ca pachetul din care mancase nu era al ei, ci al barbatului care citea ziarul.
Image credits: www.biscoff.com

Mi-am adus aminte de povestire asistand ieri la o situatie similara...

54 comments:

gabriela said...

comica poveste,se mai intampla si in zilele noastre dar avem diferite moduri de a rectiona fata de semeni nostri.

Mugur said...

Gabriela, asa este, e o poveste care continua sa se repete in diverse forme :)

De exemplu, ieri, intr-un grup, un tip spunea ca el e genul de om care ajuta pe toata lumea, dar toate povestile lui comunicau cum, de fapt, ceilalti il ajuta pe el :)

Asa mi-am adus aminte de povestire si de presupunerile pe care le facem referitoare la generozitatea noastra :)

Cristian Lisandru said...

Excelentă povestioară. Superficialitatea femeii şi lipsa ei de atenţie au făcut ca evenimentele să ajungă la temperatura "de fierbere", dacă mă pot exprima aşa. De foarte multe ori îi arătăm cu degetul pe alţii, ajungând la concluzia - într-un final - că vinovaţii eram noi. Sau poate că sunt cazuri în care nici nu realizăm că am greşit şi trăim sentimentul eronat că suntem tot timpul traşi în piept...

Mugur said...

Cristian, tare intelepte gandurile tale! Probabil ca este mai usor sa aratam cu degetul catre ceilalti si mai greu sa il intoarcem catre noi...

ajnanina said...

io ma cred generoasa...
asa ca puteti manca oricat din biscuitii vostri pusi langa mine... :)
si eventual si din ciocolata. da mai putin :)))

povestea asta mi-a lasat un nod in gat, imi imaginam cum as fi fugit dupa omul acela cu toti biscuitii din lume...
e bine ca in varianta ta a ajuns pana la celalt colt al salii de asteptare, se mai putea repara ceva... nu fatza de el, ci fatza de ea insasi.
in varianta pe care o stiam eu, ea descopera proprii biscuiti abia in avion. si e o descoperire care ii poate modifica intreaga viata de acum inainte, cu puterea lucrurilor neterminate...

Mugur said...

Ajnanina, si eu ma cred generos :) desi stiu ca am si momente de egoism :))

Mi-a placut tare mult ideea ta ca tipa cu biscuitii ar pute repara ceva fata de ea insasi. Daca ar fi sa fac o presupunere, as crede ca e capabila de asa ceva. Altfel, ar fi urlat la omul ala inca de la inceput: "Ce faci ma, nesimtitule, imi mamanci biscutii??", dand de-o parte orice urma de politete :)))

gabriela said...

Da Mugur dar cate,minuni nu se intampla,chiar la tv am vazut o stire,cum o persoana din brazilia vindeca oameni cu putere de la dumnezeu,el este un fel de Isus Hristos,poti sa crezi una ca asta?

Madalina said...

Bine ca nu a deschis geanta in avion, indignata ca sta langa "nesimtitul care i-a mancat biscuitii", atunci ar fi sarit din avion fara parasuta.=))

Mugur said...

Gabriela, da, cred ca se intampla asa ceva. Cunosc oameni care au puteri de vindecatori si am participat la cateva sesiuni care pot fi interpretate ca fiind minuni de vindecare. Asa ca, cred!

Mugur said...

Madalina, am ras cu gura pana la urechi imaginandu-mi situatia descrisa de tine :)))

Madalina said...

Eu radeam singura in timp ce scriam,am fost nu o singura data in situatii penibile dar asta ar fi fost ........

Madalina said...

Va rog nu discutati de stirile de aseara ca au fost ingrozitoare per total. Am jurat ca nu mai deschid televizorul la ora 17 da s-a intamplat, si inca sunt socata

Simona said...

daca e sa gandesc la rece, uneori sunt foarte generoasa, alteori sunt destul de egoista, si-apoi mai am mustrari de constiinta ... dar trec repede peste ele ... depinde de moment, de circumstante, de starea mea de spirit :) ... egoism exista in oricare dintre noi, doar ca putini au puterea sa recunoasca :)

Paul Gabor said...

LAS GALLET AS
Una chica estaba esperando su vuelo en una sala de espera de un gran
aeropuerto.
Comoque tenia que esperarse mucho tiempo, decidio comprar un libro y un
paquete de galletas.
Se sento en una sala del aeropuerto para poder descansar y leer en paz y
dejo sus cosas en el asiento de al lado.
Dejando este asiento entre medio, se sento un hombre que abrio una
revista y se puso a leer.
AI cabo de un rata la chica tubo hambre y abrio las galletas que tenia en
el asiento de allado, y empezo a comer.
Cuando ella cogio la primera, el hombre tambien cogio una. Ella se sintio
indignada, pero no dijo nada.
Solo penso:
"Que descarado!; si yo fuera mas valiente, hasta Ie darla una bofetada
para que no se olvide nunca.
Cadavez que ella cogla una galleta, el hombre tambien cogla una.
Aquello Ie indignaba tanto que no consegula concentrarse ni reaccionar.
Cuandosolo quedo una galleta, ella penso: "c:.quehara este aprovechado?".
En ese momento, el hombre partio la ultima galleta y dejo la mitad para
ella.
iAh! iNo! iAquello Ie parecio demasiado! Se puso a rebuznar de rabia.
Cerro su libro, recogio sus cosas y se fue hacia el sector de
embarcamiento ...
....Cuando se sent6 en el avi6n, mir6 su bolsa y sorpresa, alii estaba su
paquete de galletas ...intacto, cerrado.
iSinti6 tanta verguenza!
Solo en ese momento se dio cuenta de 10 equivocada que estaba.
iHabla olvidado que sus galletas estaban guardadas dentro de su bolsa!
EI hombre habla compartido sus galletas sin indignarse, ponerse nervioso
o alterarse.
No estaba a tiempo ni tenia posibilidades de dar explicaciones 0 de pedir
disculpas.
Pero si tenia tiempo para razonar:
,Cuantas veces sacamos conclusiones en nuestra vida que deberlamos
observar mejor?
~Cuantas cosas no son exactamente c6mo pensamos sobre las personas?
Record6 que existen cuatro cosas en la vida que no se recuperan:
Una piedra, una vez ha sido lanzada.
Una palabra, una vez la hemos dicho.
Una oportunidad, una vez la hemos perdido.
Y el tiempo, una vez ha pasado.

Aceasta povestire plina de talc am regasit-o si intr-unul din cursurile de psihologie predate in Spania. E minunata si pentru cine stie sa citeasca printre randuri e cu adevarat folositoare...

Madalina said...

Paul Gabor
Aceeasi Marie sub alta palarie. Dar sa sti ca este mai trista decat varianta noastra romaneasca. Ar mai fi insa o sansa pentru varianta ta sa arunce pachetul de biscuiti!!!!!1

Mugur said...

Madalina, m-ai facut tare curios in legatura cu stirile de aseara :) Eu nu ma uit la televizor decat foarte rar asa ca nu stiu despre ce au dat aseara :) Am citi de dimineata pe Internet tot felul de stiri, dar nu am gasit nimic care sa fie atat de ingrozitor.

Iar Mariile pot avea diverse palarii in functie de evenimentul la care participa :) Mi-a placut tare mult ideea ca tipa sa fi aruncat pachetul ei de biscuiti :))) Sau poate sa-l ofere vreunui alt calator :)))

Mugur said...

Simona, mi-au luat vorbele din gura :) Si eu uneori egoist, alteori generos, si, uneori, am si mustrari de constiinta in ambele cazuri :)

Mugur said...

Paul, multumesc frumos pentru povestea in varianta spaniola. Povestirea e minunata in toate formele ei si ma bucur sa aflu ca circula atat in mediul online cat si in cel academic. Si, intr-adevar, e cu adevarat folositoare...

Madalina said...

Da, ma faci sa vorbesc acum de ceea ce nu vreau sa imi amintesc dar oameni arsi de vi pentru ca sunt banuiti de vrajitorie, copii vanduti pentru organe, pe trei parale ca la birt, chiar din satele noastre romanesti,...poate ca nu ma mira nimic pe lumea asta dar cand esti parinte te gandesti cu groaza la monstrii care sunt in jurul nostru.

Mugur said...

Madalina, acum inteleg de ce spuneai ca sunt ingrozitoare stirile! Mi-am adus aminte inca o data de motivele pentru care nu ma uit la stirile de la televizor... Citind pe Internet ce se mai intampla pe la noi si prin lume (pentru ca vreau sa fiu informat), pot decide ce fel de stiri vreau sa citesc si, astfel, nu aflu despre asemenea grozavii!

gabi said...

Cred in a darui, in a oferi; cred in a primi ceea ce ti se ofera si mai cred ca generozitatea nu este o insusire la indemana oricui. Trebuie sa gandesti si sa vezi viata intr-un anume fel care sa-ti permita sa oferi din inima si mai ales sa-ti placa sa faci asta.
Pe de alta parte se spune despre generosi ca sunt egoisti fiindca actul daruirii este infaptuit in favoarea propriul Eu.
Eu nu stiu de ce sunt atat de generoasa; stiu doar ca e o trasatura a familiei tatalui meu si ca probabil a urmat o cale fireasca, descendenta.
In tot cazul, generozitatea nu este o slabiciune umana ci o caracteristica a nobletei sufletesti.

Madalina said...

Gabi ai dat un sens natural notiunii de generozitate. Generozitatea se invata si se mosteneste.Daca biscuitele din pachet ar fi fost ultimul de pe lume l-as fi dat din suflet in schimb as fi primit o mare rasplata sufleteasca.

Mugur, nici eu nu ma mai uit la tv din mai 2008 ca nu mai am de ce si nici nu mai vreau sa stau noaptea sa ma gandesc: ore de ce? si nici sa ma simt vinovata ca eu sunt mai bine si altii mai rau. Nu inseamna ca nu ma intereseaza de soarta omenirii, incerc sa ma implic voluntar in orce inseamna "mai bine" pentru comunitatea in care traiesc!

Mugur said...

Gabitzu, frumos! Si eu cred ca generozitatea este o trasatura a nobletei sufletesti. Daruind, de fapt, primim.

ajnanina said...

Mugur, biscuitii din poza sunt cumva niste preferati de-ai tai? :)

Mugur said...

Ajnanina, esti super perspicace. Cred ca te-a inspirat sa faci aceasta descoperire postarea ta de astazi "chestie de gust. bun..." :) Da, biscuitii Biscoff se numera printre preferatii mei :)

ajnanina said...

da fapt postarea ta a inspirat-o pe a mea, initial ziceam ca scriu despre gusturi dupa post, da dupa ce am citit la tine nu m-am putut abtine.

iar cu biscuitii... am facut o presupunere :))

Mugur said...

Ajnanina, ce inseamna starea de flux :) Iar presupunerea ta s-a dovedit a fi super valida :)

adriana said...

sunt convinsa ca acelasi lucru ti s-ar intampla si tie daca ai castiga darul de la mine...l-ai lua peste tot cu tine, nu ai inceta sa o citesti again and again and again...te-ar absorbi intr-atat incat nici nu ti-ar mai pasa de niste bieti biscuiti ...e un dar...ipotetic deocamdata dar real incepand cu 26 martie...convinge-te aici http://adriana-dardindar.blogspot.com/2009/03/dar-de-la-dardindar.html...daca crezi ca mai cunosti persoane interesate, nu ezita sa le spui...nu e bine sa pastrezi doar pentru tine informatiile pretioase...dauneaza grav constiintei

ombun said...

in multiplele noastre escale, cu avionul vietii, ajungem sa cunoastem oameni atat de diferiti, atat de altii incat nu avem vreme sa ne plictisim vreodata, doar daca nu suntem niste plictisiti din nastere. Pe unii ii "iubesc de mor" ca sa citez un clasic in viata ( sarutari de maini domnitza!), altii imi sunt antipatici de-mi vine sa-i o mor, fara sa stiu prea multe cu adevarat nici despre unii nici despre altii, pur si simplu dupa mutra, dupa port. Cu unii sunt generos....si trebuie sa recunoastem ca generozitatea fiecaruia dintre noi are limite, iar cu altii nici hagi Tudose nu s-ar fi descurcat mai bine, pe ici pe colo desigur. De ce toate astea? nu stiu. poate pentru ca suntem una cu biscuitii de cele mai multe ori.
Dar cum vorba lunga-i saracia omului, as vrea sa va intreb cum ati fi actionat voi? eu cred ca as fi mancat atat de repede din deliciosii biscuiti incat lui nu i-ar fi bramas decat o farama si altfel pierderea mea ar fi fost minima. dar daca in egoismul meu as fi facut o indigestie, ma intreb cine ar fi fost in pierdere?.....Sa-i spun in fata ca ma enerveza si sa-si cumpere biscuiti? nu sunt genul.....cred ca mai degraba as fi incercat prin gesturi de-ale mele ( sa zicem suptile dar in realitate penibil de grosiere) sa-i sugerez ca ma deranjeaza, ca sunt verde de suparare....si inainte sa ma judecaqti vreau sa adaug ca sunt sigur ca fiecare dintre noi ar fi fost contrariat cel putin......Ce ne face sa actionam asa? instinctul de conservare, dorinta de perpetuare, lupta pentru existenta....dar mascata de norme pe care societatea le impune.


Din povestioara ta am mai invatat ceva: si anume, faptul ca uneori putem gresi chiar daca toate datele pe care le avem in vedere ne fac sa fim convinsi de dreptatea noastra absoluta.....de unde ideea ca trebuie sa fim ingaduitori cu cei cu care nu suntem totdeauna de acord, asemeni simpaticului "devorator" de biscuiti.


Doar aberatii! dar sunt ale mele si cu generozitate vi le impartasesc.....QED sunt generos :P

Mugur said...

Adriana, multumesc pentru vizita si pentru invitatie.

Mugur said...

Om Bun, am citit cu mare placere comentariul tau. Chiar mi-am imaginat cum ai fi mancat biscuitii de nu i-ar mai fi ramas nici macar o farama omului :)

Si mi-a placut tare mult gandul tau ca e bine sa fim ingaduitori cu cei cu care nu suntem intotdeuna de acord. Chiar ceva mai devreme am facut asta fara sa imi dau seama. Am inteles de-abia dupa ce am citit gandurile tale. Multumesc.

Iar generozitatea oferita naste generozitatea de a primi. :)

impartialul said...

cristian lisandru, n-ai inteles nimic. du-te-n camera ta

ajnanina, mugur, gabi, ha. mai sa fie, toti va credeti generosi. stiti care e adevarul? probabil sunteti doar putin mai generosi decit egoistii feroce, dar asta nu inseamna ca nu sunteti infioratori de egoisti.

gabrila, te uiti prea mult la tv. mai pune mina pe o carte!

madalina, eu n-am ris la commentul tau. mi se pare infantil. esti sigura ca a fost o gluma?

adriana, nu imi dau prea bine seama ce vrei sa insinuezi si nu am timp sa intru pe blogul pe care incerci sa-l promovezi, dar te anunt ca sunt insurat si nu cred ca ma mai pot bucura de "darurile" tale

mugur, baga si tu povestea care te-a inspirat. mor de curiozitate

p.s. http://www.libertatea.ro/stire/imagini-socante-5-oameni-acuzati-de-practici-oculte-arsi-de-vii-233282.html aveti grija, imaginile chiar sunt socante. nu va bagati daca sunteti mai slabi de inger sau daca va aduceti aminte ce visati

http://www.libertatea.ro/stire/si-a-vandut-baiatul-pentru-organe-ca-sa-isi-repare-casa-233391.html

Mugur said...

Impartialule, chiar ma intrebam pe unde mai esti de nu ai mai aparut :) Comentariul tau m-a bulversat si iti spun asta cu riscul de a ma trimite si pe mine in camera mea, unde chiar ma aflu in acest moment :)

Imi pare rau daca s-a inteles ca as fi un om super generos. Sunt generos si egoist, pe rand sau de-odata :) Nu cred totusi ca as fi infiorator de egoist, asa cum pretinzi tu, cu impartialitate :)

Nu mai bag nimic ca te-ai luat indeajuns de mult de mine astazi :) Mai pastrez si pentru maine.

Am avut neinspiratia sa deschid ambele linkuri postate de tine. Si, cum ma duc in curand sa dorm, sper sa nu am vreun cosmar...

impartialul said...

mugur, o iei prea personal,
"titirezule". ma refeream mai mult la faptul ca toti suntem egoisti, dar nu ne convine sa o recunoastem. si eu am trait multa vreme cu sentimentul ca sunt un fel de isus, dar am constientizat ca realitatea este alta. nu=mi convine, dar nici mai generos ma lasa inima sa fiu. n-am ce face (sau am, dar nu vreau), nu este o crima faptul ca suntem egoisti, asta este firea umana, dar sa nu pozam in crestini mai buni decit sfantul petru... (continuarea o gasiti in "palmaresul" parazitilor)

ombun said...

Multumesc Mugur pentru generozitatea-ti de a raspunde la comentul meu. E foarte placut sa stii ca nu vorbesti de unul singur, si mai ales ca vorbesti pe aceeasi limba.

Fara intentia de a acuza, as vrea doar sa observ ca uneori lucrurile nu sunt ceea ce par.....impartial (si vreau sa va marturisesc ca am consultat DEX-ul), cred ca presupune un echilibru al discursului, obiectivitate, dialog; si nu reprosuri, ironism, sau malitiozitate......
Si inca o dovada: mai devreme spuneam ca trebuie sa fim ingaduitori....dar nu intotdeauna practica seamana cu teoria :) si nu spun asta pentru ca sunt "bun", ci mai degraba "impartial"



Acest comentariu o fictiune, personajele sunt imaginate si unele dintre ele sufera de o paradoxala insomnie:D


imi scot palaria....si ea imaginara dar imaginata.

ombun said...

He he.......deja mai impartial comentariul tau Impartialule....

impartialul said...

om bun,

nu te supara, dar nu cred ca am ce sa discut cu cineva care isi incepe postarea cu "Multumesc Mugur pentru generozitatea-ti de a raspunde la comentul meu" pur si simplu nu suntem pe aceeasi lungime de unda. m-am uitat si eu in dex si n-am vazut sa scrie ca impartialitatea presupune limbi in fund si complimente siropoase (cu sau fara sens). ramii in lumea desenului animat si bucura-te de fiecare data cand soricelul tavaleste motanul. eu prefer sa ma entuziasmez (mult prea rar, e adevarat) cind jerry si-o ia pe cocoasa de la tom.

ombun said...

Multumesc draga impartialule ca m-ai bagat in seama contrar crezului tau sau mai corect noncrezului tau nepoetic ("nu cred ca am ce sa discut ) si sincer iti spun ca sper sa o faci si de acum inainte, cel putin la fel de haiduceste.
Din punctul meu de vedere, lumea desenului animat este una confortabila, caricaturala,relaxanta chiar daca "oamenii adevarati" prefera drama. Cat despre poponetz......s-avem pardon.....fiecare linge ce poate si daca tu o zici......nu pot decat sa te cred, si sa te invit si pe tine la festin, daca nu ai ceva mai bun aranjat.....fireste

ajnanina said...

impartialule

cu toti avem momente de egoism si de generozitate, sper ca nu m-am dat mai generoasa decat sunt.
imi recunosc egoismul, inclusiv cel manifestat in lumea virtuala.
in raport cu tine sunt doar curioasa :)

adriana said...

pana cand vom afla la cine va ajunge cartea oferita de mine, te invit sa frunzaresti un pic prin ea..imagineaza-ti ca esti in biblioteca sau la librarie…incepand cu 16 martie, pana la finalul concursului, postez zilnic cate un fragment…pe urma las castigatorul sa o faca…astazi te intampin si cu paine…facuta de mine…http://adriana-dardindar.blogspot.com/

adriana said...

@Mugur, imi cer scuze ca folosesc blogul tau pentru a da un raspuns d-nului impartial, dar vad ca nu are blog

@stimate domn impartial,m-a amuzat enorm comentariul dumneavoastra, mai ales ca l-am citit intr-un moment al zilei cand inca as mai prefera sa dorm...stiti vorba aia...gura pacatosului, adevar graieste...pai nu vad ce e rau sa ai sotie si sa mai si citesti...nu blogul meu il promovez...ci doar o carte...pe care nu numai ca o promovezdar o si daruiesc...poate sotia se va bucura sa o primeasca...cred ca aveti la dispozitie sa vedeti in cateva mimute despre ce e vorba...nu va cer sa va expuneti pe blogul meu lucrarea de licenta...o zi buna va doresc si eu.

Radu said...

Ha-ha!
Nu ma pot abtine sa nu comentez...
Constat cat de greu e de mentinut un echilibru (firesc si necesar) intre oameni care cauta, in fapt, acelasi lucru. Numai ca unii o fac intr-un fel si altii in altul...
Constat cum cateva rautati (cred ca mai mult cu "titlu" de rabufnire decat viscerale) pot sa naruiasca o "pace" asezata. Nu ca as lauda reactia Impartial-ului (departe de mine acest gand, fiindca nu cred ca agreiunea este o solutie), dar ma pune pe ganduri reactia celorlalti.
De multe ori lipsa unui raspuns sau unul elegant poate sa doara si sa invete mult mai mult pe cel care depaseste o limita sau o conventie.
Plus: Mai, Impartialule! Titirez eram eu... ma simt ciudat ca ai atribuit titlul altuia.
In rest, mai vreau sa va spun un singur lucru: toleranta nu inseamna ingenunchiere. Cred ca e vorba de acordarea in realitate. Evident nu spun despre toleranta utopica.
Nu stiu daca si pentru voi suna in zona asta. Astazi mi-a reamintit cineva (de pe un site) o glumita draguta.
Un scotian ii scrie fiului sau: Iti trimit zece lire, cit ai cerut. Dar tine minte: zece se scrie cu un zero, nu cu doi.
Gand bun,
Radu

Mugur said...

Oameni buni (Om Bun, utilizez titulatura ta pentru ca imi place cum suna si reflecta o realitate chiar daca, uneori, o ascunde in spatele unor vorbe pentru a parea mai... impartiali :), si eu cred, la fel ca si Radu, ca suntem oameni care cauta acelasi lucru desi, cateodata, avem senzatia ca drumul nostru e mai altfel decat al celorlalti. Poate ca e doar paralel sau suprapus :)

Dezbaterile de idei genereaza evolutie si progres. Si parerea fiecaruia, exprimata intr-un mod personal, e la fel de valoroasa ca cea a oricaruia dintre noi. Iar faptul ca ne intalnim in acest spatiu virtual denumit Internet e o dovada. Si, sincer sa va spun, de-abia astept sa ne vedem sambata! Sunt sigur ca energia grupului, reunit si in viata offline, va fi super tare!

Adrian said...

Doar o clipa sa ma opresc din ras :))....
Toti mai gresim, e normal sa greseti doar esti om. Ca sa acuzi o persoana trebuie sa ai dovezi solide. In locul domnului respectiv o invitam la o cafea :)(sa i se aseze biscuitii)

Mugur said...

Adrian, ai avut cumva un deja vu? :) Adica reeditarea povestii cu biscuitii aici, in blogosfera? :)))

Adrian said...

poate mi-e pofta si mie de biscuiti :))

Mugur said...

Adrian, nu stiu daca sa iau ad literam comentariul tau sa nu :)))

Adrian said...

acum depinde cine sta langa mine

Kami said...

Si eu am citit de curand aceasta povestioara care mi se pare minunata. Superba chiar.

Ce mod mai frumos poate exista ca viata sa ne traga de urechi pentru egoismul nostru...

Ma bucur mult ca te-ai reintors printre noi ^-^

Mugur said...

Adrian, m-am gandit eu :) Acum depinde si langa cine vrei sa stai tu :)

Kami, si mie imi place tare mult povestioara. Este o metafora reusita pentru egoismul nostru pe care nu il contientizam de fiecare data...

In ultimele cateva zile am tot fost prins cu diverse lucruri si am avut mai putin timp pentru mine si pentru blog :) Duminica plec din Bucuresti si pana miercuri nu stiu daca voi avea acces la Internet pentru ca zona in care voi are semnal slab la Orange si Vodafone si cred ca nici sa sun nu voi putea. In schimb starea de flux in care ne aflam ne va tine conectati chiar si fara minunile tehnologiei :)

impartialul said...

dragii mei, va multumesc ca existati. dati sens vietii si imi inseninanti zilele. va ador ca ma bagati in seama si ca imi aruncati (din cind in cind) cite o ciosvarta de atentie. sunteti geniali, frumosi, generosi pina la sacrificiul suprem, unici, calauziti de idei nobile si curajoase, plini de bunatate si marinimie. iertati-mi rautatea nativa, malitiozitatea si lipsa de iubire.

Mugur said...

Impartialule, tu poti fi sensibil cand vrei :) Inca nu m-am decis daca vorbesti din inima sau faci misto :)) Si nu vreau sa fac presupuneri :))

impartialul said...

baga un sondaj pe blog si vezi ce raspund cititorii: a fost sau n-a fost impartialul sincer?

Mugur said...

Impartialule, iti place sa te joci cu focul :)) Eu cred ca ai fost sincer desi nu ma aventurez sa spun daca ai facut-o la misto sau nu :)))