Friday, 6 March 2009

Doresc sa intemeiez o familie crestin ortodoxa

In urma cu cateva zile mi-am mai descoperit o preocupare online. Se numeste Twitter si intra in categoria microblogging. Cu Twitter poti trimite si poti primi texte de maxim 140 caractere care raspund la intrebarea "Ce fac acum?" sau care te promoveaza pe tine sau compania ta sau, pur si simplu, ganduri care iti trec prin cap. Chiar ceva mai devreme citeam cum cineva spunea ca bloggingul e deja o chestie depasita si ca acum microbloggingul e rege :) Nu mai e nevoie sa scrii texte lungi, sa adaugi imagini, etc. Twitter e cafeaua instant (ness-ul) a bloggingului. Tweet-urile (textele de 140 caractere trimise prin Twitter) pot fi trimise/primite pe telefonul mobil, pe site-ul Twitter, prin diverse aplicatii pentru computer sau telefonul mobil si pot fi si postate pe vreun site (eu, de exemplu, am o aplicatie, in coltul din dreapta sus, care imi posteaza automat tweet-urile pe blog).

Ce mai putem face pe Internet? Putem sa ne gasim job-uri: www.bestjobs.ro, www.ejobs.ro etc. Putem sa socializam in mediul business virtual si sa cautam tot felul de parteneriate sau oportunitati de afaceri: www.linkedin.com, www.xing.com, www.ecademy.com etc.

Mai putem sa tinem un fel de jurnale online denumite generic bloguri: www.blogger.com, www.wordpress.com etc.

Mai gasim timp sa intram si pe diverse retele de socializare online: www.facebook.com, www.hi5.com, www.friendster.com, www.myspace.com etc.

Nu mai pun la socototeala e-mail-urile, cautarile pe Google, navigarea pe Internet pur si simplu, MSN / Yahoo Messenger sau Skype... Si multe alte aplicatii web pe care nu simt nevoia sa le mentionez aici.

Si, mai nou, am descoperit ca ne putem gasi chiar si o sotie crestin ortodoxa sau un sot crestin ortodox si putem sa intemeiem o familie crestin ortodoxa... Oare se va ajunge si la momentul in care si copiii vor fi conceputi si se vor naste pe Internet? Cu niste camere web mai evoluate, cine stie?!


Image credits: Cetatea Crestina

Eu mi-am facut socoteala cat timp petrec in mediul online in comparatie cu cel offline si m-am speriat... Oare ce ne face sa preferam comunicarea online? Eu intotdeauna bag la inaintare lipsa de timp si faptul ca asa pot tine legatura cu oameni care se afla la multi kilometri distanta. Si, totusi, nu prea tine... Oare e mai comod sa comunicam la adapostul unui computer sau telefon mobil? Oare vrem sa ne protejam de ceva/cineva? Poate de noi insine?

70 comments:

Anonymous said...

Nu vreau sa comentez! Si care e problema ca ma refugiez? Cu toti ne refugiem in ceva, bine ca nu beau :-)

Mugur said...

Anonim, cum tu nu comentezi, nici eu nu iti raspund pentru ca nu am la ce :) Sincer sa fiu nu stiu daca e bine sau rau sa ne refugiem in ceva, insa stiu ca e bine sa nu fim betivi :))

ajnanina said...

pentru unele actiuni nu e mare diferenta. petrecerile merg, am constatat recent...

discutii, imartasirea emotiilor, munca, sex...
chestii care oricum se petrec in mintea noastra.

exista si riscuri. eu mi-am descoperit pe net o mare iubire. pe care am trait-o apoi in real, ceva vreme. si cand parea ca merge mai bine, am pierdut-o tot pe net... :)
si am invatat din asta, a propos de subiectul de ieri..

da cu familia nu prea merge. cred, cine stie ce surprize in viitor ...

Mugur said...

Ajnanina, nu stiu ce sa zic... Daca merge cu petrecerile, discutii, impartasirea emotiilor, munca, sex, cum de n-ar merge si cu familia? Printre atatea chestii posibile, inca una mai are loc :)

Mugur said...

Plus ca petrecand atat de mult din timpul nostru pe Internet si facand atatea chestii in mediul virtual, intemeierea unei familii online e doar o chestiune de timp sau de inventare. Maine, poimaine auzim cum s-a inventat si ideea de familie pe Internet si o sa vrem cu totii asa ceva, asa cum am vrut Google, blog, Twitter si alte de-astea :) Ce-ar fi daca am incepe de pe acum? Le-o luam altora inainte:) Si putem spune si ca suntem printre primii? Ca tot se poarta sintagma: "prima/ul autor/specialist/expert/..." :)))

ajnanina said...

comunitatile extinse sunt valabile din perioada tribala...

iar saptamana trecuta a aparut un sat, Pupaciosii, undeva, pe malul marii virtuale, prietenii stiu unde :))

putem face orice on-line, orice nu necesita participarea corpului fizic. a se revedea Matrix, oricand :))

Mugur said...

Ajnanina, comunitatile virtuale reformeaza triburile de alta data :) Tribul Twitter, tribul Blogger, tribul FaceBook samd :))

Eu credeam ca satul Pupaciosii a aparut in urma cu mai multe saptamanii, la o intalnire de joi :) Si pe urma a fost cartografiat si trecut si in online :)

Pai corpul fizic participa in offline si rezultatul e transmis online, prin vreun webcam sau ceva de genul asta :))

Leo said...

Am un loc de munca ce presupune tintuirea in fata calculatorului opt ore pe zi. Trebuie sa ma destind cumva…
Imi place sa comunic astfel mai ales cu persoane necunoscute, pentru care si eu sunt o anonima. Asa mi s-a intamplat sa cunosc oameni cu care, in viata de zi cu zi, nu m-as fi intalnit niciodata : din cauza diferentelor sociale, de varsta etc…
Imi place sa scriu, pentru ca am timp sa gandesc. O replica scrisa este mult mai coerenta si mai argumentata decat una spusa (poate doar in ceea ce ma priveste...)
Si da, poate fi si o protectie – mie, de exemplu, mi se pare delicios semi-anonimatul ! :D
In capul meu, insa, este o delimitare precisa intre viata virtuala si cea reala – nu le confound niciodata… inca…
Oricum, imi place lumea virtuala pentru ca ma detaseaza intr-un fel de concret, iar spatiul cu pricina este foarte ofertant, trebuie doar sa vrei sa gasesti ce te intereseaza.
Familie online ? Nu cred... Insa nu m-ar mira !

Leo said...

P.S. Mult m-am mirat cand am citit titlul articolului tau. Am crezut ca ai cazut prada habotniciei... :)))

Mugur said...

Leo, ca sursa de informatii si de delectare, computerul si Internetul sunt poate cele mai bune. Asa ca nu le-as exclude din viata cotidiana sub nicio forma. Devine grav atunci cand ajungem sa confundam viata online cu cea offline... Si eu cred ca fac o distinctie destul de buna intre viata mea reala si cea virtuala :)
Cum traim intr-o era a tuturor posibilitatilor si cum, incetul cu incetul, viata reala incepe sa se mute in cea virtuala, familia online incepe sa aiba un sex appeal debordant :)))
M-a socat ideea ca acum poti sa-ti intemeiesi o familie crestin ortodoxa cu ajutorul unui site :) Si am inceput sa-mi pun diverse intrebari, usor speriat ca viata mea reala se micsoreaza si ii lasa locul celei virtuale. Si asa mi-a venit ideea sa scriu despre acest subiect. Titlul l-am ales dupa regulile invatate la scoala si in media (anumite deformatii profesionale nu prea dispar :)))

gabi said...

Lumea online ofera prin completare dar nu e totul si nici de-ajuns.
Sunt de acord ca putem reduce distantele geografice si uneori si psihologice daca sunt indeplinite criteriile de fairplay.
Insa ar trebui sa alegem sa traim mai mult cu ajutorul zambetelor si mangaierilor reale si sa ne inconjuram mai des de natura verde-viu.
:)
e un punct de vedere ;)

Cristian Lisandru said...

Mugur, lumea online m-a cucerit şi pe mine de multă vreme. Fac ce fac şi deschid netul... De când cu blogul, petrec şi mai mult timp navigând din blog în blog, precum un marinar care merge cu o corabie virtuală din insulă în insulă pentru a lua conctact cu gândurile oamenilor din jurul meu. Mărturisesc că îmi este foarte bine, este loc şi pentru comunicarea clasică şi pentru cea online...

Mugur said...

Gabi, imi lace punctul tau e vedere, mai ales ca si coincide cu al meu :) Si eu cred ca e bine sa mentinem mediul real cat mai aproape de realitate si natura :)
Imi place sa ma uit la poze cu parcuri si imi place si mai mult sa ma plimb intr-un parc :)

Mugur said...

Cristian, pe mine mediul online m-a cucerit si m-a si invins :) Sunt dependent de Internet si mobil si oriunde ma duc, ma interesez mai intai daca am semnal acolo (Vodafone si Orange) ca sa fiu sigur ca am acces in continuare la comunicarea online prin telefon si internet. Din cand in cand imi aduc aminte si de realitatea imediata, cea din jurul computerului, si atunci, mari regrete, il inchid :)

Coach Ioan said...

Asa, si daca cred in valori ortodoxe si ortodoxia ca si cale?

How's that to all of you?

Mugur said...

He he, Coach Ioan, raspunzi la o intrebare cu o alta intrebare :)

I am fine with that. A way is a way.

gabriela said...

am citit unul din comentariile tale si vreau sa iti adresez o intrebare,daca tot ai devenit dependent de telefon si internet te-ai risca sa mergi intr-un loc unde nu ai semnal...si sa vezi atunci cum este sa traiesti o viata normala si una virtuala,cateodata fugim de noi insine si de frica sa nu cunoastem persoane mai destepte ,mai educate ,mai frumoase ca noi,cateodata internetul daueaza grav gandirii noastre,trebuie sa facem diferente intre una si alta

Mugur said...

Gabriela, m-am riscat de cateva ori :) De exemplu, am fost la un moment dat intr-o tara din Asia si cei de la Vodafone mi-au spus ca nu-mi garanteaza roamingul acolo. Si, bineinteles, numarul meu de Vodafone n-a functionat. Asa ca mi-am cumparat inca din aeroport o SIM preplatit si am inceput sa trimit SMS-uri la aproape toti oamenii din agenda ca sa-i anunt care este numar meu de mobil provizoriu :)

Din fericire, reusesc sa vad peisajele si oamenii minunati din jurul meu. Si sa ma bucur de ceea ce se intampla in jurul meu, offline :)

Simona said...

Mugur, recunosc ca netul m-a cucerit si pe mine ... chiar stateam si ma gindeam cam cite ore navighez pe internet, si nu prea am fost multumita de rezultat (fac ce fac, si deschid netul ... a devenit ca un reflex, cred, cum ajung acasa de la serviciu, deschid calculatorul, si culmea, mi-am setat ca si messengerul sa se deschida automat) ... ca un avantaj al netului, pentru mine este cea mai rapida sursa de informare ...


la mine exista o delimitare destul de stricta intre viata reala si cea virtuala, nu pot spune ca nu pot trai fara net sau fara telefon o perioada ... pentru noi, cei crescuti fara net si mobil, nu vad un mare pericol, insa ceea ce ma ingrijoreaza este generatia asta crescuta cu netul la dispozitie (nu mai departe zilele trecute, 2 nepoti de-ai mei discutau pe mess unul fiind intr-o camera iar frate-sau in camera alaturata ...)


dar port si eu discutii pe mess, am legat si eu amicitii prin intermediul netului, insa conversatiile pe net mi se par uneori reci, lipsite de substanta, ramin adepta discutiilor face-to-face, acolo unde este posibil, desigur ...


in ceea ce priveste transmiterea sentimentelor, indragostirea si povestile de dragoste facute pe net, ma abtin ... sunt destul de sceptica, in fata monitorului poti fi cine vrei tu, iti poti crea o cu totul alta identitate ... si-apoi, uite, vezi, cum se intimpla si acum, eu ma exprim mult mai bine verbal ... in scris, am tendinta de a ma pierde in amanunte si a uita esentialul, sau, mai rau, sa doresc sa trasnmit ceva si sa se inteleaga exact pe dos :)

Mugur said...

Simona, si eu consider Internetul ca fiind o sursa rapida de informare si am ajuns sa caut pe Google chestii pe care inainte le cautam in vreun dictionar sau enciclopedie. Si asta pentru ca totul e doar la un click distanta :)

Si, desi si la mine exista o delimitare stricta intre ceea ce se intampla in viata mea reala si cea virtuala, am constientizat ca petrec prea multi timp online fata de cat mi-as dori.

Multe din chestiile pe care le fac conline au mai multa autenticitate in lumea offline si, de aceea, vreau sa micsorez interactiunea online in favoarea celei din jurul computerului :) Sunt curios cum o sa fie :)

gabriela said...

nu vreau sa ma intelegeti gresit,tot ce este in jurul nostru este frumos,depinde cu ce ochi privim

Mugur said...

Gabriela, daca tot ceea se afla in jurul nostru ar fi frumos, ne-am afla in paradis :) Cred ca e important ca atunci cand vedem rautate sau uratenie sa nu reflectam acelasi lucru inapoi pentru ca amplificam. Asa ca, intr-adevar, e foarte improtant cu ce ochi privim,

Coach Ioan said...

:)

Mugur said...

:))

ajnanina said...

am plecat azi de acasa gandindu-ma la postul acesta si l-am mai rumegat pe drum... la un moment dat in mine se luptau tot felul de ganduri despre viata virtuala pe care o traim...

ideea e sa pastram echilibrul intre corp, minte si emotii. daca reusim, atunci si partea reala si cea virtuala a vietii ne imbogatesc intregul si nu mai fugim dntr-una in alta.

in viata virtuala corpul nu exista. sau imaginea lui ajunge sa fie deformata chiar si pentru noi.
singurele mesaje care maivin de la el sunt durerile de spate si senzatia de uscaciune a ochilor... apoi dispar si ele.

ideea cu care am ramas e ca in viata virtuala singura forma de energie la care avem acces e cea pe cere o vehiculam intre noi. cand bateriile ni se termina la toti, atunci e musai sa ne reintoarcem la realitate :)

Mugur said...

Ajnanina, gandurile tale m-au luminat si pe mine :) Cred ca am gasit solutie ideala pentru mine: transformarea vietii virtuale intr-o completare a celei reale si nu o substituire a ei. Pe Internet gasesc informatii interesante, oameni cu o inima mare si o energie buna si, daca timpul petrecut online nu imi ocupa intreaga zi si noapte, ma declar satisfacut. Mai ales acum ca se incalzeste vremea, voi iesi mult mai mult afara sa ma bucur de soare :)

Mugur said...

Si apropo de energia mediului online, cred ca o putem vehicula intre noi si offline :) Ma gandesc ca mi-ar facea mare placere sa iesim pe la vreo teresa (in curand vremea ne va permite) cei care ne adunam pe diverse bloguri si am devenit un fel de mini-comunitate, ma refer la Pupaciosi si la satul nou creat :)

Coach Ioan said...

de-abia astept Pupaturi si Imbratisari, pe bune, fizice...

Tot ce este peste strangere de mana, e basca...

Sa vezi energi transmisa prin zambet pe bune... vazut...

PS. de loc de neglijat este zambetul oriunde... El transmite o energie indiferent daca-l vezi sau nu...

Ce credeti ca fac acum cand scriu?

Mugur said...

O sa fie super tare! La mine pe strada deja a inceput sa-si faca simtita prezenta soarele care, pana acum cateva minute, se ascundea timid dupa niste nori :)

Iar acum, cu siguranta, zambesti, domnule Coach Ioan!

ajnanina said...

cu drag si voua, zambete virtuale si reale.
cu un plus de energie pentru un plus de energie :)))

gabi said...

Si eu va zambesc voua, acum...
imi sunteti dragi :)
Se simte ? :))

Mugur said...

Oameni buni, zambetele aduc zambete, energia aduce energie, o inima aduce mai multe inimi :)

Cu drag, Mugur :)

gabi said...

Credinta in valorile ortodoxe si ortodoxia ca si cale sunt valori la care tin enorm. Sunt o reala forma de echilibru atata timp cat nu se aluneca spre fanatism religios.
Pup u :)

Coach Ioan said...

@ gabitzu

Se simte foarte tare... ca esti confortabila in spatiu asta, si vi sa-ti iei doza de comfort...

In rest, mai vi tu dupa cate ceva...

Dupa ce? ce gasesti aici? la ce-ti foloseste

Coach Ioan said...

am uitat sa spun ca la Mugur si la Jane (salut Jane :)) e un spatiu Safe...

Si mai stiu niste Domni din Timisoara...

Si la ei esti safe...

gabi said...

Ioane,
recunosc, m-ai pus in usoara incurcatura.
Stii ca eu nu mi-am pus intrebarea asta ? Hmmm...
Am 58 de bloguri in lista, insa de ceva timp accesez cu precadere 3,4 dintre ele.

Poate pentru ca aici se spun lucruri care au continut ?
Poate pentru atmosfera destinsa care se potriveste firii mele ?
Cred ca imi face mult bine atitudinea voastra de oameni deschisi la suflet si minte si am nevoie de prieteni de acest fel.
Oare de ce mai vin ??? :))
mai da-mi ragaz de analiza ;)
Pup

ps.
ce e cu Timisoara ?

gabi said...

...
cred ca de asta vin: sa interactionez cu voi, dragilor :)

Cornel Balan said...

Ce ma uimeste cel mai tare este cat de "perversi mental" putem fi!!! Fara a jigni pe cineva, cu atat mai putin pe tine, stau si ma gandesc cum omul in general pe langa nevoia de comunicare are nevoia de "exhibitionism" fie el si la nivel virtual... Care este scopul acestui Twitter?? De ce trebuie sa stie oamenii ca eu stau intr-o cafenea cu cineva?
Nu ne plangeam noi ca "Vai!" cum ne este violata intimitatea si ne sunt ascultate telefoanele si citite emailurile??!! Ei bine, este foarte bine, pentru ca se pare avem o placere perversa in a aduce fel si fel de straini in viata noastra indiferent sub ce forma. Pentru ca trebuie sa recunoastem acest nou instrument descoperit de tine (si imi pare rau ca trebuie sa-ti stric placerea :()nu face decat sa "comunice" catre niste straini anumite informatii din viata noastra, dar de ce??
Poate sunt eu depasit de noile tehnologii, de ce este trendy (cu toate ca unii ar spune ca din contra sic!), dar am facut un efort maxim de vointa sa inteleg la ce e bun.... NU am gasit! Iar comparatia cu bloggingul mi se pare total deplasata si nu ma intind in argumente spun doar atat - in blog comunici anumite idei, perceptii, este o forma de comunicare elevata(cat poate fi ea pentru unii!), pe cand "sunt in cafeneaua X cu Y" ce inseamna??
Am sa postez si pe blogul meu acest raspuns pentru ca sunt intrigat de fantastikul instrument!!!!
Sa auzim de bine! cb :0)

Mugur said...

Cornel, super tare ideea de "perversitate mentala" si "exhibitionism virtual" :)

Si eu fac parte din grupul celor care ignora faptul ca telefoanele sunt ascultate sau ca e-mail-urile sunt salvate cine stie unde :)

Si nici nu ma deranjeaza catusi de putin sa am persoane necunoscute care sa imi intre in viata virtuala :) Daca as fi avut o problema cu asa ceva, nu as fi avut si o prezenta online :) Iar marturie stau conturile pe 3 retele de socializare business, blogul si contul Twitter. Bine, pe langa ca imi place sa povestesc ce mai fac :), ofer si informatii pe care eu le consider ca sunt utile si celorlalti. De exemplu, cu ajutorul celor 140 de caractere ale Twitter, oamenii posteaza pe langa informatii despre ceea ce fac in momentul respectiv (de genul "Sunt in aeroport si ma plictisesc") si diverse ganduri care provoaca senzatia de "wow" sau link-uri catre materiale online din cele mai diverse (de la divertisment la descoperiri medicale de ultima ora).

Nici eu nu sunt un super evoluat pe partea e online :) Nu am cont pe Hi5 si nici pe FaceBook desi astea sunt ultimele tendinte in lumea virtuala :) Doi amici ma bat la cap de cateva saptamani sa imi fac conturi si aici si chiar mi-au spus, independent unul de celalalt, ca daca nu esti pe Hi5 si pe FaceBook nu existi :) Of, se pare ca nu exist pentru ca am refuzat sa imi fac conturi si acolo pentru ca mi-ar fi destul de greu sa gestionez atatea activitati in mediul virtual :)

Raman cu cele 3 retele de socializare business, blogul si Twitterul. Apropo, daca vreti sa imi dati "follow" pe Twitter, puteti sa o faceti foarte usor, intrand pe pagina principala a blogului si accesand fereastra din dreapta sus :) Acum sa nu va imaginati ca, daca sunt un exhibitionist virtual, fac si striptease online :)))

Coach Ioan said...

aud ca esti exhibitionist... pe cine "exciti" tu Muguru'? :))))))

Mugur said...

Coach Ioan, banuiesc ca ai auzit de striptease cu monede? Se practica in SUA :) Bagi un ban, se ridica un paravan metalic si vezi dupa un geam cum o fiinta suava se dezbraca :))) Chestia e ca fiinta aia suava nu vede cum tu salivezi pentru ca geamul de partea ei e o oglinda ca sa se vada cum se misca si sa se motiveze sa se miste si mai provocator :)

Asa ca nu stiu pe cine "excit" eu. La mine unele "show-uri" sunt chiar fara monede dar, si asa, tot nu vad cine se afla de partea oglinzii mele care pentru ceilalti e un geam :)))

gabi said...

:)))
Mai baieti, mai baieti...
Mugur,
nici eu n-am cont pe Hi5 si facebox, deci nu exiiist ? :)))
Cred totusi ca domnul Cornel s-a adresat in eter, n-a facut-o pentru noi, special.
Daca ne va citi mai cu atentia va observa ca incercam sa avem o forma de comunicare elevata.
Numai bine, prieteni :)
Eu am plecat in Herastrau ;)
Auch...nu trebuia sa spun locatia...ca dacaaaaa ???? :))

Kami said...

Mie mi se pare mult mai simplu de atat... aceste "retele" exista pentru ca oamenii au nevoie de ele. Care sunt nevoile despre care vorbim: poate fi vorba de socializare, de joc, de barfa, de nou, de senzational... de striptease sau de exhibitonism. :)))Sau poate ca vor sa se simta si ei importanti, sau cine stie.
Cu siguranta cei care le-au creat stiu... pentru ca de aceea au un succes asa mare.
De ce online si nu in realitate?
Uite un exemplu cat se poate de simplu si real. Acum vorbesc cu voi stand in fata tastaturii, cu nasul rosu, tusind groaznic cu o cana mare de ceai in fata, si infofolita de parca a dat gerul la mine in apartament.
Cu siguranta nu as fi venit la o intalnire cu voi in starea asta.
Evident sunt si alte motive pentru a comunica online. Daca cineva se supara pe tine online nu trebuie sa ii infrunti ochii plansi sau privirile triste, nu trebuie sa auzi tipetele de isterie, nu trebuie sa ii mai scrii si maine daca nu vrei... pur si simplu ii dai block, sau treci pe celalalt cont de mess...
Poti sa ii spui cuiva ca il iubesti fara sa vada cum ramai fara respiratie si te balbai...
Poti sa ii arati cauiva ca iti pasa intr-o mie de feluri care nu te costa efectiv nimic(flori si cadouri virtuale)...
Si muuulte, muuulte alte motive.
E vreo diferenta intre a face asta online sau in realitate, eu cred ca da... insa noi suntem cei care alegem.

P.S. zambete la tot cartierul. Sunteti maximi exhibitionistilor!!! :)))))))

ajnanina said...

Kami,

http://www.blogcdn.com/www.thatsfit.com/media/2008/05/457985_hot_tea.jpg

si o imbratisare virtuala.

gabi said...

Si m-am intors din parc nevatamata. Nu m-a oprit nimeni sa ma intrebe: "Tu esti Gabi ? tu esti Gabi ?" :)))

Kami said...

Hehe Eu te-am vazut, dar nu am vrut sa ma apropii de frica sa nu iti dau raceala ^-^.

Kami said...

P.S. Jane multumesc muuult pentru ceiutz! Esti o dulceeeee ^-^

gabi said...

Kami,
sa te faci bine re-pe-de !!! E un ordin :))
Stiu ca ti-ar fi fost drag si tie azi prin parc :)
Tzuc pe frunte!

Mugur said...

Gabitzu, da, nu existam pe Hi5 si facebook :))) O fi bine, o fi rau, nu stiu :)))
Cornel a avut o intentie pozitiva cand a scris, se gandea probabil la faptul ca tot descoperim chestii de facut online in loc sa ne petrecem mai mult timp in mediu offline, care e mult mai real :)
Si eu am fost astazi pe afara si, daca stiam ca pleci in Herestrau, veneam si eu acolo :))) Si apropo de parc si de regasit si in mediul natural :), mi-a venit o idee! O sa va povestesc despre ea cand mai creste ca de-abia a inceput sa germineze :)

Mugur said...

Kami, asa este, mediul online ne ofera niste beneficii iar cel offline alte beneficii. Atat timp cat realizam care sunt ele si nu incepem sa confundam cele doua medii suntem la adapost :)
Apropo de raceala, si mie imi cam curge nasul :) Si m-am imbracat bine, m-am echipat cu cateva batiste si am dat o raita prin oras. Ajungeam si in Herastrau daca as fi citit din timp ca si Gabitzu merge acolo :)
iti doresc ca nasul sa-si recapete culoarea naturala pana maine dimineata, tusea sa dispara tot pana atunci si frigul sa se transforme intr-o energie de primavara!
Multe zambete si o imbratisare! Ca raceala nu am cum sa o iau ca deja o am si eu :)))

Mugur said...

Ajnanina, am vazut dua cani de ceai si am baut si eu una :) Si deja ma simt mult mai bine si mi s-a desfundat si nasul! Ce ti-e si cu autosugestia asta :)))
Si cred ca pot sa te imbratisez si eu ca deja mi s-a dus si raceala!

ombun said...

pro si contra, acord si dezacord,oricat de multe cuvinte am scrie, un fapt ramane real si de netagaduit: atunci cand ajungem acasa, sau la serviciu, aproape inconstient, apasam un buton si o lume fascinanta, fara limite (doar daca nu o ai mica......conexiunea.... asa cum intreba Mugur mai deunazi), plina de culoare, uneori un surogat, alteori cu repercursiuni atat de evidente asupra existentei fiecaruia se desfasoara in fata privirii noastre. Cat este de bine sau de rau? mi-e greu sa raspund, dar stiu ca atunci cand eram copil, si chiar pana sa ajung la facultate nu stiam nici macar sa deschid un calculator si asta nu m-a impiedicat sa visez, sa cunosc oameni, sa ma bucur de viata. e drept ca de la o vreme mi-ar fi foarte greu fara calculator (conectat la internet - evident),cred ca m-as simti un pic handicapat, neintreg


Viata senina si plina de impliniri (online si mai ales offline ) :D, pentru toata lumea indiferent daca aveti conturi(in banca si pe site-uri) sau nu, si mai ales daca sunteti exhibitionisti sau nu......

Un voyeuirist! (just kidding; c'est une blague)

ombun said...

gabitza, cand ma intoirc ma scoti si pe mine in parc?

Mugur said...

Om Bun, excelenta radiografia facuta de tine! As numi-o chiar o biopsie super reusita numai ca as avea iar nevoie sa caut in DEX definitia :)

Numai bine si multe salutari! Si saluta te rog si Parisul din partea mea :)

Un alt voyeurist (c'est une autre blague :)

ajnanina said...

si eu trag cu ochiul... placerile vizuale sunt dintre cele mai usor de satisfacut pe internet...

pai, dragilor, vad ca ne-am mobilizat cu totii... ce-ar fi sa gasim pe sambata sau duminica viitoare o bucata de zi de plimbat imreuna printr-un parc? si baut ceaiuri sau alte chestii ? si pentru exhibitii comune ? :)))

imbratisez cu drag pe cei raciti si pe ceilalati :) intai pe cei raciti ca au nevoie mai mare de caldura :)))

gabi said...

Buna dimineata cu raze de soare in suflet si priviri!

Janine, e demna de analiza ideea ta :))

Ombun, cand revii in tara te alaturi formulei, negresit :)

Noi nu suntem sceptici, doar usor prudenti :))

Corason emotionat pentru prietenii mei de aici :)
Ofof, ma blocheaza emotiile astea :P

Coach Ioan said...

Si eu care credeam ca trairea si exprimarea emotiei te face sa fi mai liber(a)...

:)

gabi said...

Ioan,
e un adevar cu doua fetze, oricum ai taia.
Exprimarea emotiei traverseaza doua etape: prima faza o reprezinta cresterea excitabilitatii neuronale, iar in a doua faza reducerea acesteia (inhibitie).
Nu sunt povesti :))

Nu ti s-a intamplat niciodata sa ramai "fara cuvinte " dupa ce anterior te-ai bucurat foarte tare ? :))
Pup u :)

Coach Ioan said...

O Pupacioasa... :))))))

gabi said...

Eu, daaaa :)))

Hai sa te provoc :)

„Cine naiba zicea ca nefericirea omeneasca are doua cauze, frica de zei si frica de oameni ? E fals. De fapt numai frica de oameni ne omoara. Numai relele reale.” Polemici cordiale

Cred ca si tu te temi, chiar daca nu recunosti asta :P

Pup :))

Mugur said...

Dragii mei, gandurile colective se intalnesc undeva in univers si dau nastere la idei geniale :)

Ceea ce ne-am impartasit intre noi in ultimele cateva zile, in colaborare cu plimbarea prin parc a Gabitzei si cu dorinta noastra de a oferi bucurie, zambete, imbratisari si iubire, au dat glas unei propuneri de a ne intalni cu totii si in mediul real, in parc :)

Mi-au venit in minte si niste activitati pe care le putem face impreuna :), inclusiv sa bem un ceai asa cum spunea si Ajnanina. Am verificat si vremea si se pare ca va fi frumos sambata :) Maine voi veni cu cateva propuneri si de-abia astept sa le discutam :)))

gabi said...

Okay, Mugur.
Ma temeam in mod placut ca ai sa spui asta :)))
Mie mai dati-mi ragaz inca o saptamana, please. Am ceva important si de neamanat sambata si duminica.
Si... abia astept sa ne vedem toti.
Incep sa numar zilele ? :))))

Mugur said...

Gabitzu, super! Pana atunci o sa avem mai mult timp sa pun cap la cap toate ideile, sa digeram toate propunerile si sa alegem cea mai buna varianta :) De-abia astept!

Kami said...

http://justblue.weblog.ro/usercontent/32/32076/imagini/remedii_pentru_a_scapa_de_raceala_simplu_si_usor.jpg

Sper ca si tu te simti mai bine Mugur ca mie aproape mi-a trecut de la zambetele si imbratisarile voastre ^-^

Astept cu nerabdare propunerile pentru intalnire :)

Mugur said...

Kami, saru' mana! Chiar imi cumparasem miere inainte de a ajunge acasa :) Da, si eu ma simt mult mai bine si am iesit iar afara si am baut ceai :)

impartialul said...

hei, de trei zile n-ai mai scris nimic. cred ca este un record negativ (l-as cataloga eu)

Mugur said...

Impartialule, sper ca ca nu ti-ai propus sa intri in Cartea Recordurilor sau, cel putin, nu cu un record negativ (cum il cataloghezi tu).

ajnanina said...

Mugur

greva ta virtuala se prelungeste cam mult...
sper ca esti ok.

Kami said...

Sunt sigura ca Mugur ne coace ceva cu adevarat minunat si asteapta ca noi sa fim pregatiti ^-^
Haideti sa aratam putina compasiune pentru Mugur. Nici mie nu prea imi vine a scrie cand sunt racita...

*multa caldura si lumina vindecatoare pentru tine Mugur*

Mugur said...

Dragele mele Ajnanina si Kami, va multumesc frumos ca v-ati gandit la mine. Din fericire, raceala mi-a trecut. In schimb nu am reusit sa postez nimic ieri (luni) din cauza unor activitati offline :) care mi-au umplut ziua si mi-au lasat foarte putin timp pentru mine. De-abia am reusit sa raspund la unele e-mail-uri. Astazi o sa-mi fac timp si o sa postez propunerea pentru intalnirea noastra din parc :)
Cu drag, Mugur