Saturday, 28 March 2009

Fa-ti timp

Fa-ti timp sa muncesti - Aceasta este pretul succesului.
Fa-ti timp sa gandesti - Acesta este sursa puterii.
Fa-ti timp sa te joci - Acesta este secretul tineretii vesnice.
Fa-ti timp sa citesti - Acesta este fantana intelepciunii.
Fa-ti timp pentru prietenie - Aceasta este drumul fericirii.
Fa-ti timp sa visezi - Acesta este trambulina ta catre stele.
Fa-ti timp sa iubesti si sa fii iubit - Aceasta este privilegiul zeilor.
Fa-ti timp sa privesti in jurul tau - E prea scurta ziua ca sa fii egoist.
Fa-ti timp sa razi - Acesta este muzica sufletului.

Image credits: Toxel.com

Cand m-am trezit in aceasta dimineata, am inceput sa ma gandesc ce vreau sa fac astazi si mi-am spus ca nu imi ajunge ziua. Mi-am dorit sa pot trage de timp, sa-l fac atat de elastic incat sa pot cuprinde in el tot ceea ce mi-as dori sa experimentez astazi :) Si, gandindu-ma ca nu imi ajunge timpul, am deschis totusi e-mail-ul unde ma astepta cuminte un mesaj. L-am citit si am avut o revelatie. Si am simtit nevoia sa impartasesc cu voi indemnul "Fa-ti timp". Nu stiu cine este autorul acestor ganduri, dar stiu ca pe mine m-au ajutat sa-mi clarific ceea ce vreau sa fac astazi. Si acum stiu pentru ce vreau sa-mi fac timp :)

32 comments:

Paul Gabor said...

Timpul meu alocat visarii, Mugur, s-a terminat demult. M-am suit si eu pe o trambulina dar era rau indreptata... Sau poate ca eu nu eram un saritor destul de experimentat, sunt mii de stiluri in care iti poti rupe gatul. Stau acum si privesc unduirile roiului de visatori... E pacat, atata chin sa zbori intr-un glob de sticla...

Mugur said...

Paul, mi-ar placea sa te vad zambind, gasindu-ti trambulina bine indreptata, care sa iti dea avantul catre roiul de visatori care zboara sub cerul liber. Si chiar daca consideram ca "Ne-au transformat in derdelus si se dau cu saniuta, atat de penibili am ajuns si, vai, atat de inestetici...", mai putem totusi sa ne facem timp sa visam, sa iubim, sa ne bucuram de tot ceea ce este frumos in jurul nostru si ne e greu sa vedem din cauza inesteticului aflat atat de aproape de noi, sa radem ca sa ne bucuram sufletul...

ajnanina said...

daca nu toate o data, e timp pentru toate...

singura mea problema e ca imi fac timp mai usor pentru dorinte decat pentru nevoi...

dar probabil ca aceasta parte a fabricii merge mai usor tocmai pentru ca timpul acesta e mai usor decat fumul :)

Mugur said...

Si am si eu momentele mele de dubiu, intocmai ca si tine, numai ca astazi e o zi cu mult soare si ma bucur chiar si de muzica usor stupida de la radio :)

Mugur said...

Ajnanina, asa este, daca vrem, gasim timp pentru toate...

Iar dorintele poate ca sunt nevoi neexprimate inca constient... Poate ca fabrica merge mai usor in oricare sectie a ei iar timpul dorintelor e la fel de usor ca al nevoilor, chiar daca fumul lui pare mai altfel :)

Cristian Lisandru said...

Sunt zile în care trăiesc şi eu aceeaşi senzaţie. Uneori mi-aş dori ca ziua să aibă 48 de ore. Dar, asta este, trebuie să NE FACEM TIMP pentru a le rezolva pe toate, aşa cum spui tu. Şi trebuie să încercăm să alocăm timp şi pentru liniştea interioară şi pentru visare. PS - sunt nişte probleme tehnice şi blogul meu nu poate fi accesat de azi-noapte. Scuze tututor celor care au încercat sau încearcă să îl acceseze, sper să se rezolve până la urmă...

Mugur said...

Cristian, mi-a placut ideea ta de a ne aloca timp si pentru linistea interioara si pentru visare. Eu am reusit sa accesez blogul tau azi si am incercat si acum si la mine apare online, cea mai recenta postare fiind "Naufragiati". Sper sa se rezolve si sa poata fi accesat de toata lumea!

gabi said...

Paul,
"Nu înceta niciodată să zâmbeşti, nici chiar atunci când eşti trist, pentru că nu se ştie cine se poate îndrăgosti de zâmbetul tău."
Garcia Marquez

gabi said...

Mugur,
excelent remember, mersi mult.
Pentru tine si cititorii tai, cateva citate extrem de sugestive ale Maestrului Paler:

"Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin."

"Nu există pustiu; ci doar incapacitatea noastră de a umple golul în care trăim."

"Să aştepţi oricât. Să aştepţi orice. Să nu-ţi aminteşti, în schimb, orice. Nu sunt bune decât amintirile care te ajută să trăieşti în prezent."

"Există, poate, o clipă în viaţa fiecăruia când vede limpede că nu negaţia este rostul lui."

"A iubi înseamnă, poate, a lumina partea cea mai frumoasa din noi."

"Ştiind că vom muri, să găsim aici un argument pentru a iubi şi mai mult viaţa."

"Poate, cei care au spus cel mai mult sunt cei care au suferit cel mai mult."

"În fond, cultura este sau ar trebui să fie o anumită formă de a iubi lumea şi de a spera."

O zi luminoasa si fericita !

Simona said...

Poate ca ar mai merge adaugat ceva : in fiecare zi fa-ti timp sa fii TU cu TINE insuti ... :) ... cateva minute, conteaza atat de mult :)

Madalina said...

Eu sunt mereu in criza de timp asa ca le grupez : muncesc la indeplinirea viselor,citesc printre randuri in timp ce ma joc cu iubirea, egoista nu sunt de aceea privesc mereu in jurul meu sa imi aleg prietenii, iar la sfarsitul unei zile cand ma gandesc si imi dau seama cate am realizat rad.
Ziua mea altfel ar trebui sa aibe 48 de ore si as mai vrea o viata sa fac tot ce-mi doresc.:)

Adrian said...

timpul, pentru unii dusman, pentru altii prieten. Oare ce ne-am face daca nu ar fi timp si am trai mereu intr-o eternitate. nu ar fi bine, nu am avea viata si nu am avea moarte, am fi noi si noi si noi...
Desigur, trebuie sa ne facem timp pentru activitatiile noastre cotidiene si pentru 'surprizele' inevitabile care apar in cursul lin al zilelor noastre.
Azi mi-am facut timp sa asist la un motocros si in acelasi timp sa ma deplasez in alt oras sprea a avea timp pentru iubire...
P.S Mi-am facut timp sa te vizitez si sa las in scris, o urma de a mea, exprimata in cuvinte.

denisia said...

frumos...semnează o visătoare curajoasă..

Mugur said...

Gabi, superbe citatele maestrului Paler! Sunt pline de sentimente profunde care pot umple golurile pe care poate ca le mai simtim din cand in cand. Multumesc mult!

Simona, excelent indemnul tau! Imi place mult de tot! Si cred ca este foarte important sa ne facem timp pentru noi cu noi insine. Iubindu-ne intr-un mod profund pe noi insine, putem sa ii iubim profund si pe cei din jurul nostru. Intelegandu-ne pe noi, ii putem intelege mai bine si pe ceilalti. Acceptandu-ne pe noi, ne este mult mai usor sa-i accetam si pe cei din jurul nostru. Si, asa este, cateva minunte conteaza mult :)

Mada, faci atat de mult intr-o zi incat imi inchipui cum ar fi ca ziua sa aiba 48 de ore :) Iar pana la urmatoarea viata, eu zic sa facem cat mai mult din ceea ce ne dorim in viata asta. In urmatoarea poate vom vrea sa facem altceva :)

Adrian, multumesc pentru timp. Asa este, exista o dualitate care ne ajuta sa distingem ceea ce e bun pentru noi. Mi-a placut cum ai reusit sa faci atatea lucruri frumoase astazi. Si sunt sigur ca vei continua si vei face cele mai bune alegeri iar timpul va continua sa iti fie prieten atat timp cat vei dori.

Mugur said...

Denisia, mi-a placut tare mult cum te-ai semnat.

ombun said...

"La steaua care-a rasarit, e-o cale-atat de lunga, ca mii de ani i-au trebuit luminii sa ne-ajunga", mie nu mi-a trebuit decat cateva minute sa ma desfat cu gandurile frumoase si pline de profunzime pe care pupaciosi de pretutindeni, sau nepupaciosi le-au stesrnut la Mugur. Chiar daca in practica nu reusim de fiecare data sa ne alocam timp pentru lucrurile cu adevarat importante, faptul ca vorbim despre ele, ca nu uitam esenta vietii (sa iubim, sa visam, sa mangaiem si sa capatam tandrete nu face decat sa arate ca suntem inca vii si visatori si nu doar niste robotzei semiautomatizati.

Va doresc viata lunga si plina de iubire

Mugur said...

Om Bun, mi-au placut gandurile tale si mi-a placut ca ti-ai facut timp sa vii aici si sa citesti gandurile Pupaciosilor de pretutindeni. Si ce bine este sa ne aducem de ceea ce este cu adevarat important pentru noi, de iubire, de vise, de mangaieri, de tandrete, de zambete, de o vorba buna. Mi-a placut si indemnul tau: sa ne bucuram cu totii de o viata lunga si plina de iubire!

ajnanina said...

caut materie prima pentru fabricarea timpului!

am incercat diverse materiale, rezultatele sunt inca incerte.
asa cum nu poti face dragoste daca nu exista dragoste, nu poti face timp daca nu ai... sau daca nu iei de undeva...

cel mai greu e cand imprumuti din viitor si vine momentul in care constati cum creste dobanda... :)

am gasit la un moment dat o solutie magica: unele calendare care au zilele frumos ordonate in patratele, mai au spatii albe intre luni si 1, intre 30(30) si duminica. nu am reusit sa le scot de acolo si sa le folosesc separat, erau doar spatii virtuale care in realitate se suprapuneau cu ale lunilor (si stelelor) vecine :)))

Mugur said...

Ajnanina, tu esti o alchemista :) Unii cauta sa fabrice aur, tu cauti sa fabrici timp :) Si eu am cautat o modalitate de a produce mai mult timp si, negasind materia prima care sa inmulteasca orele, am decis sa rearanjez patratelele din interiorul patratelor din calendar. Si, ca sa fiu sigur ca nu le amestec prea mult, utilizez calendarul din computer si cel din telefonul mobil. In oricare dintre ele imi planific timpul si, ori de cate ori le sincronizez conectand telefonul mobil la computer, am aceeasi versiune a timpului pe ambele obiecte ajutatoare :)

Cumva nu am reusit sa cot timp din mine pentru a-l inmulti pe cel din exteriorul meu. In schimb am reusit sa eliberez dragostea din mine si, iesind si in exterior, s-a inmultit cea deja existenta :) Cautand doar in exterior ceva este greu sa ne dam seama daca ceea ce am gasit e si ceea ce cautam atat timp cat nu avem termen de comparatie in interiorul nostru.

Era cat pe ce sa uit de o modalitate generoasa de a crea mai mult timp: oferind timpul nostru celor din jur, acesta se dubleaza deoarece creste exponential hranindu-se atat din timpul nostru cat si al celor carora il daruim :)

Cristian Lisandru said...

Chiar acum mă gândeam că mai am ceva de făcut până mâine după-amiază şi miroase puţin a criză de timp. Cu toate acestea, intenţonez să ies la plimbare cu Nora border-collie şi să simţim cum erupe primăvara în crengile copacilor. Ne facem timp pentru toate, nu e chiar aşa de rău Moş Timp ăsta...

Mikka said...

Timpul... am fugit unul dupa si de altul, multi ani.
Intr-o vreme, uite-asa, era atat de mare in mine intrebarea data de o Frumoasa, incat a explodat. Era: "ce alegi sa faci cu timpul vietii tale?"
Explozia m-a aruncat pe coada timpului, pe care l-am prins zdravan. A dat cu mine de toate marginile universului, da' tot i-am rupt un solz din coada de balaur. Ca yo, dragon, sunt neam cu el :)) ...
Si-am coborat pe o banca, in parc, unde am stat si am mancat mere, m-am uitat la fantana arteziana, am calatorit pe nori, am tesut vise, am respirat langa copiii care invatau sa mearga...Un an si jumatate. Mi-am cumparat un an jumate de timp. Atat m-a tinut solzul ala. Da' a meritat din plin, sa stau si sa gust prin toti porii vantul de libertate.
Cand m-am intors intre vartejurile lumii, m-a durut si am fost racita vreo doua saptamani. Am convenit insa cu mine ca nu ma voi lasa pana nu voi face ceea ce imi este mai placut cu timpul vietii mele. Si asa e acum. Ma apropii iar de el, sunt in coasta lui. Acum alunec cu usurinta pe langa timp, si caut iar sa urc pe el, ca Muad' Dib, pe vierme... O sa-l incalec iar...

Mugur said...

Cristian, super ideea de a iesi cu Nora la plimbare. Vremea afara este minunata si va veti bucura amandoi de primavara care inverzeste copacii si aduce bucuria in natura. Si, da, Mos Timp nu e chiar atat de rau :) si, daca vrem, ne facem timp pentru tot ceea ce vrem sa facem :) Plimbare placuta!

Mugur said...

Mikka, ai creat prin cuvintele tale mestesugite niste imagini superbe! Mi-a lacut mult cum, agatata de coada timpului, ai ajuns in parc si ai tesut vise. Cred ca voi incerca si eu astazi sa ma agat de coada timpului si sa vad unde ma poarta, alunenecand cu usurinta :)

Mikka said...

Yeeee! Pai la povesti, la povesti... nu? ora 17...

Sa stii ca nu-i (doar) imagine. Asta am facut. Era o luni, prima zi de libertate, in care am fost in piata, am luat mere (..."ai luat mere?":) ) si le-am mancat pe toate, pe banca, in parcul din Drumul Taberei. Mmmmmm-mmmm....

Mugur said...

Mikka, daaa! Astazi la ora 17 mergem la povsti, cu Ajnanina.

Stiu ca nu e doar o imagine, eu am transpus gandurile tale in imagini pentru ca sunt vizual :) si mi-e mai usor sa percep asa cuvintele. Iar imaginile imi dau senzatii. Iar senzatia de mancat mere in parc imi place! O sa-mi iau si eu mere si o sa ma asez pe o banca in parc ca sa le mananc si sa ma bucur de ceea ce se petrece in jurul meu si in interiorul meu :)

ajnanina said...

Mikka, Mugur :)

sa mancam impreuna mere de poveste

http://www.fotocommunity.com/search?q=golden+apple&index=fotos&display=8513898

si

http://www.fotocommunity.com/search?q=apple&index=fotos&options=YToxOntzOjU6InN0YXJ0IjtzOjE6IjgiO30&pos=13&display=15138774

Mikka said...

MMMMOOOOOOAAAAAAAHHHHH!
Ayyyyy-Ayyyyy! Que buenoooo!
Pai sa mancam, da' dupa povestile de la tine, querida :))
Ca yo-s cu gura plina de acuma...
Alea-s merele de aur ce le fura Praslea Cel Voinic... Si daca le tii in mana, se fac bune de mancat, fiindca si aurul, rod al alchimiei, poate fi gustat. Tinut in palme - prelungirile inimii- e transformat de Iubire, ca sa ne impartasim.
Mmmmmmmmooaaaahhhh!!!!

Mugur said...

Cele aurii sunt atat de stralucitoare ca imi vine sa le pastrez :) Iar cele rosii atat de imbietoare ca deja am muscat dintr-unul :)

Kami said...

Ma bucur ca vorbim despre timp pentru ca mi se pare atat de interesant.
Chiar sambata, cand am fost la "body, mind and spirit", am avut o experienta foarte interesanta. Am lasat viata sa ma duca acolo unde vrea... am incetat sa imi mai controlez programul si m-am lasat purtata de valurile vietii.
A fost o zi incredibil de plina si de interesanta.
Am vizitat copii orfani si am vazut zambete pe fetele lor, am cunoscut oameni interesanti in locuri interesante, m-am lasat purtata spre festival unde sincronicitatea m-a adus langa voi pentru a ma bucura de lumina sufletelor voastre si de veselia pe care o emanati. Am disparut apoi ca prin ceata la semnalul unui telefon... care a avut scopul de a imi da timp, timp cu mine in mijlocul naturii...
Doar pentru a ma intalnii cu alti prieteni pentru a ne redecora reciproc lumea interioara.

A fost o zi magica in care realitatea mea mi se parea ca se intretaie si se impleteste cu a celorlalti... o zi in care am lasat viata sa decida si ea mi-a scos in cale atatia oameni dragi si frumosi.

Si timpul aproape ca s-a oprit... o saptamana traita intr-o zi... intr-un zambet nesfarsit.

Mugur said...

Kami, tare frumos! Citind am zambit si am avut o stare de imaterialitate a timpului. Mi-am adus aminte de cateva intamplari in care m-am lasat purtat de valurile timpului si am ajuns in diverse locuri, m-am intalnit cu oameni simpatici si am experimentat senzatii si sentimente nemaipomenite. Era ca si cum calatoream intr-o poveste in care nu eu eram autorul, ci altcineva, poate destinul sau poate sincronicitatea sau poate altcineva. Inca sunt sub influenta workshop-ului de astazi tinut de Ajnanina :) Mi-au venit in minte tot felul de idei si ganduri care imi sunt inspiratia pentru ceea ce voi scrie maine si, totul, cu un zambet nesfarsit...

Geanina Codita said...

Important pentru mine este ca atunci cand pun capul pe perna seara, sa fiu multumita de tot ceea ce am realizat in acea zi, sa simt ca nu a trecut in zadar.Zile frumoase si bune!

Mugur said...

Geanina, multumesc frumos pentru vizita. Da, si eu cred ca este important ca atunci cand facem bilantul zilei sa fim multumiti ca am utilizat timpul cu folos. O saptamana minunata!