Tuesday, 31 March 2009

Love and hate

Image credits: Toxel.com

Zilele acestea am citit o multime de postari minunate si comentarii diverse despre iubire pe blogurile prietenilor si, ca un facut, in timp ce ma gandeam ca mi-ar placea sa scriu si eu, din nou, despre iubire, la radio canta melodia celebra a celor de la Erasure "I love to hate you". Si, brusc, mi-a venit muza inspiratiei, s-a asezat pe scaunul de langa mine si a inceput sa-mi sopteasca la ureche tot felul de intrebari.

Intrebarea cea mai persistenta in noianul de ganduri din mintea mea este "Ce inseamna dragostea adevarata?". Nu am reusit sa gasesc un raspuns care sa ma multumeasca pe deplin insa va ofer cu drag ceea ce am gasit. Pentru mine, iubirea adevarata este acea iubire dezgolita de orice umbra de nevoie. Unii dintre noi au nevoie de frumos in viata lor, altii cauta inteligenta, stabilitatea, siguranta, protectia, bucuria, zambetul sau orice alt sentiment minunat si inaltator. Iar unii le cauta pe toate. Si, fiindca nu cauta si in interior, incearca sa le gaseasca in exterior, la altii. Si atunci apare satisfacerea unor nevoi care este confundata cu iubirea. "Sa ma iubeasca! Asta imi doresc!".

Iar daca 'obiectul' dorintei-nevoie confundata cu iubirea nu se manifesta in directia dorita, poate aparea ura. "O/il urasc pentru ceea ce imi face" care se traduce, mai simplu, prin "O/il urasc pentru ca nu imi satisface nevoia mea de iubire...".

Oare cum ar fi daca iubirea ar fi in noi si nu am mai cauta-o atat de mult in exterior, la altcineva? Oare cum ar fi daca inima noastra plina de iubire ar oferi-o dezinteresat, ca pe o portocala zemoasa si minunata (Kami, scuze pentru plagiat, dar nu ma pot abtine :) Poate ca atunci nu am mai astepta sa primim portocale si sa le indesam cu aviditate in gura, intregi, nemestecate... Poate ca atunci iubirea nu ar mai fi pentru noi o lupta asa cum spunea maestrul Paler, citat de Gabi, ci ar fi un dans al daruirii dezinteresate in care nu exista invinsi si invingatori. Si poate ca nu am mai cugeta, asa cum zice si Ajnanina, ca "emotiile sunt din ce in ce mai rare si avem nevoie de ele pentru a supravietui... la un anumit nivel." pentru ca emotiile noastre ar zburda libere, fara sa fie ingradite de intrebarea repetitiva "Oare ma iubeste?".

Si, bineinteles, poate aparea si intrebarea "Oare iubirea mea mai are sens daca nu ma iubeste?". Nu stiu. Sensul il da fiecare dintre noi, intr-un mod propriu si personal. Iar intr-o lume ideala iubirea oferita unei persoane se intoarce oglindita de aceeasi persoana. In lumea reala, se poate intampla sau nu... Si se mai poate intampla chiar sa ni se trimita iubire si noi sa nu o oglindim pentru ca suntem prea ocupati sa trimitem iubirea noastra altcuiva si sa asteptam sa ne fie oglindita de acolo...

Si oare ce-i de facut ca sa nu ajungem sa spunem "Iubesc sa te urasc"? atunci cand oglinda nu este la persoana dorita...?


Erasure "I love to hate you"

I'm crazy flowing over with ideas
A thousand ways to woo a lover so sincere
Love and hate what a beautiful combination
Sending shivers up and down my spine

For every Casanova that appears
My sense of hesitation disappears
Love and hate what a beautiful combination
Sending shivers up and down my spine

And the lovers that you sent for me
Didn't come with any satisfaction guarantee
So I return them to the sender
And the note attached will read
How I love to hate you
I love to hate you
I love to hate you
I love to hate you

Oh you really still expect me to believe
Every single letter I receive
Sorry you what a shameful situation
Sending shivers up and down my spine

Oh I like to read of murder mystery
I like to know the killer isn't me
Love and hate what a beautiful combination
Sending shivers make me quiver
Feel it sliver up and down my spine




38 comments:

Paul Gabor said...

Poate e singurul lucru care mai conteaza, singurul lucru in care mai credem neconditionat, e singurul sentiment pe care il mai putem purta cu noi fara frica de a fi deconspirati. E ultimul ghem cu care ne mai putem juca fara sa ne impiedicam. Nu a reusit nimeni sa si-l insuseasca, sa-i schimbe eticheta, nu a avut nimeni aroganta sa spuna ca ii apartine si sa-l puna numai la el pe raft. Inca...

Simona said...

:) pai daca e sa ma refer la iubire, si nu la dragoste, eu pot spune doar atat : ca iubesc OAMENII, cu toate calitatile si defectele lor ... iau omul ca atare, incerc sa nu pun etichete (nu reusesc de fiecare data), si, nu stiu daca este un lucru bun, dar incerc sa nu am asteptari prea mari de la ei ... iubesc natura, imi place s-o "observ", incerc sa iubesc doar "frumosul" din ceea ce ma inconjoara :) ...

daca e sa ma refer la dragoste, atunci imi place sa-l citez pe Paler :"Iubirea e un sarut furat, un zambet inocent, o imbratisare patimasa ... si un suflet smuls din piept." :) In ceea ce ma priveste, am iubit diferit, din adolescenta si pana in prezent ... daca in adolescenta ma "aprindeam" destul de repede si ardeam la fel de repede, acum, in schimb, imi place sa spun ca iubesc intr-un alt mod, sentimentele sunt mult mai profunde, cred ca privesc iubirea intr-un fel mult mai matur, sunt mai constienta de profunzimea sentimentelor :)


sunt de parere, in schimb, daca nu te iubesti tu pe tine, daca nu esti impacat cu propria persoana, nu poti darui iubire si nu te poti bucura de iubirea celor din jur.

inchei cu Osho, care e de parere ca "Iubirea nu este o relatie intre doua persoane. Ea este un stadiu al cosntiintei tale."

Kami said...

Iubesc fara sa vreau... pur si simplu sufletul meu atinge un alt suflet si pot sa vad, sa simt si sa aud toate comorile ce zac ascunse in spatele formei, in spatele hainelor, in spatele ochilor.

O clipa este suficienta pentru ca un univers de abundenta, de culoare, de viata, energie si vise(ale celuilalt) sa ia forma in fata ochilor mei.

Raman fascinata in fata frumusetii spiritului uman, in fata acelei minuni pe care mi se pare ca doar eu am descoperit-o.

Din acel moment tot ce imi doresc este ca acelui om sa ii fie bine, infinit de bine. Mi-as dori ca toti sa poata vedea ce vad eu in acea persoana doar pentru a avea bucuria de a spune: Nu-i asa ca-i minunat!

Nu am putut sa urasc un om pe care l-am iubit, indiferent cat de mult m-a ranit(sau m-am ranit alaturi de el) pentru ca pentru mine ar insemna ca nu am iubit... cum as putea sa neg diamantul pur pe care l-am descoperit in acea fiinta. Ar insemna sa ma mint pe mine.El/ea nu este doar comportament/personalitate si eu nu doar asta iubesc...

Poti sa pleci de langa cineva pentru ca nu poti accepta un anumit comportament, pentru ca valorile voastre nu sunt compatibile, sau pentru ca spiritul tau are nevoie de altceva... dar o poti face in iubire si din iubire pentru celalalt.

Nu pot uri pentru ca mi se pare un non-sens, dar recunosc ca uneori ma pot enerva... si surprinzator nu este datorita nevoilor ci atunci cand valorile imi sunt incalcate... poate pentru ca imi e frica ca as putea sa il vad diferit pe celalalt... ca as putea sa nu mai iubesc ca m-as putea deconecta de la ceea ce este...

Ma mai gandesc la asta... sunt atatea de spus... (ma poti plagia oricand Mugur, daca nici iubirea nu imi apartine in totalitate, cum ar putea-o face cuvintele?... ^-^)

gabi said...

Mugur,
esti o raza de soare !

ajnanina said...

te iubesc atunci cand nu mai simt nevoia sa iti spun ca te iubesc :))

Mugur said...

Paul, foarte frumos spus! Iubirea e sentimentul profund pe care il purtam in noi si nimeni nu ni-l poate altera cu vreo eticheta sau cu aroganta. Si sper ca asa va si ramane...

Simona, pentru mine iubirea si dragostea sunt sinonime :) Imi place ca ai adus in discutie si iubirea fata de OAMENI pentru ca functioneaza dupa aceleasi principii si, atat timp cat nu le oferim iubirea noastra ca moneda de schimb si cu oaresce asteptari, este acea iubire adevarata la care ma gandeam si eu cand am scris randurile din "Love and hate".

Imi place ca il citezi pe maestrul Paler cu referire la dragoste. Si aici si eu cred ca este important sa te iubesti pe tine insuti ca sa poti iubi si pe altcineva. Iar citatul din Osho este superb! Imi place ideea ca iubirea este un stadiu al constiintei noastre!

Kami, absolut minunat! Imi place tare mult senzatia ca ura nu exista atunci iubirea este adevarata si vine din inima. Lansandu-ne calauziti de inima, sentimentele negative se dizolva indiferent de modul in care au sosit la noi...

Gabi, o raza de soare saluta o raza de soare!

Mugur said...

Ajnanina, imi place cum suna! Nu stiu cum e sa iubesti atunci cand nu mai simti nevoia sa spui "Te iubesc"... Am senzatia ca nici macar nu e nevoie sa spunem atunci cand iubim pentru ca orice vine din inima e dificil de pus in cuvinte si are o stare de flux care se transmite :)) Iubirea ca si bucuria se manifesta pur si simplu :)) Sunt stari de flux care vin din inima :))

ajnanina said...

nici eu nu stiu bine cum e, nu am ajuns inca acolo... inca mai strang din dinti peste cuvintele pe care aleg sa nu le spun pentru a nu tulbura o oglinda care reflecta altceva :)

si stiu ca dragostea mea, chiar daca nu atinge o tinta, ma transforma pe mine, ma transfigureaza, ma alchimizeaza...

Mugur said...

Ajnanina, eu cand simteam nevoia sa rostesc cuvintele, nu strangeam din dinti, ci le lasam sa se rostogoleasca :) Si atunci ma intrebam nu daca ar tulbura o oglinda care reflecta altceva, ci ma intrebam care este nevoia mea pe care incerc sa o transmit ca sa mi se intoarca oglindita :) Si, tranformat, transfigurat si alchimizat, intelegeam ca, de fapt, nevoia pe care incercam sa o linistesc prin rostogolirea cuvintelor "Te iubesc" era una egosita. Si, fiind egoista, satisfacerea ei se afla in interiorul meu. Vrajit de cautarea bucuriei exterioare, spuneam cu lejeritate "Te iubesc" doar pentru a-mi satisface setea de bucurie... Si asa am inteles ca atunci cand iubesc cu adevarat, si nu caut sa-mi satisfac vreo nevoie, iubesc pur si simplu iar cuvintele sunt de prisos...

Kami said...

ajnanina a fost o vreme cand imi era frica ca ceilalti sa vada ca iubesc... cand ascundeam cum puteam sentimentele ce navaleau ca o avalansa gata sa sparga orice bariera... pentru ca stiam ca oglina nu imi va raspunde si imi era frica sa jignesc.
Am invatat sa le las sa curga libere prin mine... totul va fi ok atata timp cat nu ma las furata de farmecul pe care il ofera asteptarile.
Mugur este superb cand poti iubi in tacere... oricum cuvintele sunt facute pentru oameni, iar iubirea...

ajnanina said...

minuni :))
intre timp, m-a sunat un prieten, un inger.
m-a sunat sa-mi spuna ca ma iubeste. i-am spus si eu ca il iubesc. stia, stiam. si totusi mi-a simtit nevoia :)
da, aveam nevoie de asta. puteam trai si fara, si totusi lumea e mai frumoasa acum...

Mugur said...

Kami, e minunat cand lasam ca iubirea sa curga libera prin noi si, intr-adevar, totul e ok atat timp cat nu ne lasam furati de farmecul asteptarilor...

Ajnanina, imi plac minunile :) Prietenii sunt acei ingeri care stiu cand avem nevoie de ceva si atunci suna :)

Madalina said...

Cred ca am simtit odata demult chestia asta de care spui tu Mugur, iubire inaltatoare fara sa te intereseze nimic, chiar nici ce se intampla in jur. Cadeau ziduri si noi eram neclintiti , cadeau orase si noi ne priveam fix, se naruia totul si noi eram fericiti...
Cateodata imi este frica de momentul in care voi simtii din nou. Nimic nu este nemuritor, nici macar iubirea.

Mugur said...

Mada, tare frumos! Iubirea adevarata transforma totul in jur si in interior... Si da, nici chiar iubirea nu este nemuritoare. O lasam sa vina si o lasam sa plece...

Madalina said...

si totusi am cateva saptamani de cand simt o iubire interioara desavarsita , nici eu nu stiu de ce sau pentru ce (poate primavara este vinovata)
http://www.youtube.com/watch?v=3k85q9L8eJI

Mugur said...

Mada, cred ca e o senzatie tare frumoasa sa ai o iubire interioara desavarsita. Am ascultat si melodia. Tare faina :)

Cristian Lisandru said...

Sunt de părere că fiecare poate să-şi descrie dragostea în fel şi chip. Ca să vorbim despre dragoste, la general, este - cred eu - imposibil. Şi asta pentru că raportăm dragostea la ceea ce am trăit în viaţă. Poveştile de dragoste ale fiecăruia seamănă doar la suprafaţă. În interior, descoperi cu siguranţă, altceva. Ceea ce ne aseamănă este, probabil, patima cu care ne aruncăm în iubire. Lăsăm orice la o parte şi acordăm iubirii, aşa cum merită, de altfel, toată atenţia...

Mugur said...

Cristian, profunde ca de obicei cugetarile tale! Si eu cred ca este imposibil sa vorbim despre dragoste la modul general, fara sa ne raportam la ceea ce am trait sau traim. Si, lasand restul la o parte, apare doar dragostea in forma ei pura si suava...

Madalina said...

In gradina am mai multe flori pe care le iubesc la fel de mult insa diferit..Steaua serifului este voinica si rezistenta si face flori superbe si puternice, o ador, muscata este firava si parca florile ei rosii te face sa o strangi in brate mai sa ii rupi frunzulitele ,iar trandafirul.. alta istorie. Este urcator cu flori galbene aproape salbatic, este impunator si doamne fereste sa dai semne de tandrete pe langa el ca s-ar putea sa iesi putin zgariat.....

Dragostea e diferita pentru orice persoana si lucru, este unica, chiar nu imi aduc aminte ca iubirea sa fi semanat vreodata

Mikka said...

Eeeee, draga Mugur, se vede ca pomul ala cu martisor ti-a dat portocalele alea si o fi strecurat si ideea... Imi place poza le nebunie!

Candva, ca si Simona, cautam separat pe "Minne und Liebe"... Iubirea si dragostea. Eu cautam, ele, cu oglinda de care vorbeai, mereu pe la altii... Si uite asa, tot cautand si negasind, am obosit si m-am tras la umbra copacilor. Ca si Newton, am primit in cap marul treziei mele.
Si nu doar ca m-a facut sa cad pe spate. Am cazut mult, muuuuult, in adancurie mele insami, adanc de tot. Acolo, in creuzetul misterios al lucrarii launtrice, plumbul negasirilor s-a facut aur. Gasind mai intai ca este doar Iubirea, nu-s doua, cum pornisem eu sa caut. Ca e cu totul si cu totul altceva decat crezusem eu a fi, atatia amar de ani. Am multumit ca nu ma multumisem cu o umbra, ca sa ajung sa urasc. Am inteles mai intai ca pot sa stiu, la inceput, ce NU e Iubirea. Ca si in acea zisa: "Despre Dumnezeu, Adevar si Iubire poti spune mai degraba ce nu e, decat ce e"...
Pe urma am inceput a intrezari. Apoi au venit scanteile orbitoare.
M-a scos din adancimi Rumi, si m-a purtat sus, sus, spre iubirea Iubitului. Extaz si Inima inflorita, in dansul Indragostitului care iubeste pe Iubit. Din inaltimi, privind apoi spre lume, am coborat si mi-am vazut plinatatea.
Nu jumatati, intreguri aducem spre iubitii nostri, nu cerem, ci impartasim, daruind ce avem din plin: pe noi insine. Pe noi inSine.
De mana, inima langa inima, doi merg pe drum, in viata, impartasind plinatatile intregului ce este fiecare. La randul lor, fiecare, parti in Marele Intreg.
Cand vine, Iubirea intai sparge limite, arunca in aer baraje, rupe, face bucati tot ce nu esti TU. Te face sa descoperi, sa dez-acoperi stralucirea ta (de care povesteam stii tu... :). Te recladeste apoi stralucitor, te aseaza cu fata spre Lumina si iti da glas sa canti Iubirea. Nu indragostirile, frumoase, dar trecatoare. Ci chiar Iubirea.
O scanteiere noua am avut mai de curand. Iar, diferita mult de ce crezusem eu ca este Ea. Nu e "doar" mersul mana-n mana. Ori iubirea fata de ce e in jurul nostru.
Tinutul nostru in viata pe aceasta lume, vii, sanatori, intregi, cu fel si fel de frumuseti ale lumii langa si in noi, forta Pamantului ce ne hraneste, lumina si caldura Soarelui, inflorirea si scuturarea florilor, facerea painii si a copiilor, aerul ce intra si iese din plamanii nostri care functioneza, si multe-multe-multe... Toate aste sunt parte din Iubirea care ne sufla-n trup si ne arunca in asta lume.
E minunat sa ne simtim iubiti! Si chiar simitul asta e tot darul Ei!

Adrian said...

La aceasta postare pot doar sa iti raspund cu o lacrima pe obraz, este cel mai frumos lucru sa iubesti, sa ai pe cineva aproape de tine, sa-i simti caldura ei, sa asculti fiecare sunet vibrand din gura ei, sa strangi in brate cand plange stiind ca are pe cineva aproape, in clipe crele sa gasesti solutii sa poti trece mai departe, sa iti creezi o lume a ta si a ei unde sa fi fericit, o lume de basm unde nici o rautate sa nu poata patrunda, sa ai un sprijin in orisice, sa te certe si sa te indrume cand gresesti, sa adormi si sa te trezesti cu licarirea occhilor ei spunanduti 'buna dimineata', 'noapte buna' sa fi mandru de ce ai, sa pretuiesti atat cat ai si sa nu incerci sa faci mai special sa nu vrei sa te iubeasca mai mult, pentru ca fiecare iubeste in felul lui si la un moment dat poate o sa pierzi si ceea ce ai, sa fi tu drept in fata iubirii si sa nu cauti defecte in celalalt...
Si totusi iubirea e un lux, putini au parte de asa ceva, de o iubire pura, la un moment dat intr-o secunda, ceea ce ai cladit in ani se poate darama, si atunci de ce lucrul cel mai frumos si cel mai simplu doare cel mai tare? de ce iubirea doare?
Aseara am primit o propunere"putem sa luam o pauza, nu o despartire ci o pauza?" aceasta a fost intrebarea dupa 5 ani si 6 luni ca raspuns nu am putut decat sa dau sa fie dar sa fie definitiva, dar asa nu a mai acceptat pauza.
Si acum va intreb pe voi, de ce trebuie sa distrugi ce ai cladit, cand poti sa investesti in continuare?

Mugur said...

Mada, asa este iubim la fel de mult insa diferit si fiecare floare sau persoana din viata noastra trezeste in noi ceva unic, irepetabil...

Mikka, am avut senzatia ca merg intr-o calatorie initiatica citind gandurile tale. E ca si cum shamanul sef bate in toba si zornaie din chestiile lui si se deschid noi universuri, in care animalele putere freamata de dorinta de a alerga iar fiecare dintre noi isi recupereaza parti din sufletul pierdut...
Si da, e absolut minunat sa simtim ca iubim!

Adrian, venite din inima cuvintele tale creeaza ecouri si in inimile celor care iti citesc gandurile. Stiu cum e pentru ca am trecut si eu prin asa ceva si am mai trecut si prin despartiri dureroase tocmai prin faptul ca nu aveam logica... pentru mine. Mi-am pus intrebarea fireasca "Cum de totul se termina aici cand iubirea e infinita?". Nu am primit vreun raspuns. In schimb am inteles ca, uneori, e nevoie ca ceva sa ia sfarsit pentru ca ceva nou sa inceapa.

Adrian said...

Dar de ce trebuie sa ne invartim intr-un cerc si sa luam totul de la inceput sa cladim ceva din nou ca apoi sa daramam?

Mugur said...

Adrian, mi-ar placea sa am raspuns la intrebarea si, totusi, nu am... Si eu mi-as dori sa aflu...

ajnanina said...

Adrian,
daramaturile sunt ilogice cand le privesti cu inima...
logica lor nu are rost sa fie cautata... undeva, candva, o caramida a fost prost pusa sau a cazut da le locul ei... si nimeni nu si-a dat seama...
doar ca la un moment dat investitia nu mai pare ca aduce nimic nou... si atunci o pauza de constientizare poate evita o lunga perioada de suferinta...

Adrian said...

Deocamdata nu stiu cine gandeste in locul meu, creierul sau inima, va multumesc mult.

Leo said...

Le-am cunoscut pe amandoua : iubirea si ura. Le-am trait si le traiesc pe ambele, cu patima.
De la un timp, mi se intampla ceva ciudat : iubesc mai greu si urasc mai usor.
Nu pot sa urasc oamenii, insa. Asta ma bucura.
Am invatat ca o iubire mare poate sa oboseasca (Adrian, poate ca asa e si in cazul vostru...). Multe am invatat... Ca iubirea ti se poate smulge cu clestele, ca o masea, fara anestezie.
Am constientizat iubirea pura mult dupa ce am trait-o. Ura pura am invatat sa o constientizez si sa o accept, ca pe orice sentiment pur.
Invat sa le accept pe amandoua odata cu invatarea acceptarii de sine si a dualitatii din mine.

impartialul said...

expresiva poza, dar nu iti sta bine cu parul oxigenat :)

gabi said...

Mugur,
iubirea e in interior, doar stii...

Well,
Adrian,
tocmai acolo e pericolul: la invartirea in cerc.
Sparge cercul Adrian.
Fa altceva decat faceai pana acum/atunci.

adnana said...

Dragul meu Mugur,
Indiferent de ce am patit/suferit/durut/...poate am fost si la ...secunde de moarte nu am avut ca prima reactie ura ci doar furia pe care mi-am descarcat-o fumand, injurand,...
Nu urasc, nu stiu!
Imi place sa iubesc si cel mai bine impart iubirea mea iubindu-i si invatandu-i!
In seara aceasta lucrand cu o grupa de clienti le-am vazut o stralucire aparte in ochi si in momentul in care mi-au multumit am simtit caldura si sinceritatea
Refuz sa urasc, timpul meu este pentru iubire si va invit sa folositi secundele pentru a darui!
Nu stiu cine sunteti( exceptandu-l pe Mugur), imi pare rau ca nu pot ajunge la intalnirile voastre dar sunt sigura ca undeva candva ne vom si vedea- clipele de impartasire ganduri cu voi sunt de ...iubire!

Mugur said...

Adrian, stiu cum e pentru ca am fost si eu pe acolo... La un moment dat vei avea toate resursele pentru a descoperi cine e mai bine sa gandesca in locul tau, creierul sau inima sau chiar tu...

Leo, si eu le cunosc pe amandoua desi nu mai sunt prieten cu ura de foarte mult timp. Iar atunci cand vrea sa se arate, o sperii cu multa iubire :) Da, acceptandu-ne si iubindu-ne pe noi insine, putem sa acceptam si iubim ceea ce se intampla in interiorul si in jurul nostru.

Impartialule, bine ai revenit! Crezi ca mi-as indesa portocalele chiar asa? :)) Nedecojite? :))

Gabi, asa este, iubirea e in interior...

Draga mea Adnana, esti un suflet prea bun ca sa stii cum sa urasti! Si stiu cat de mult iti place sa iubesti si cum imparti iubirea ta iubindu-i si invatandu-i! Si eu sunt sigur ca la un moment dat ne vom vedea cu totii! Cu drag, un gand de iubire, din Bucuresti!

Cristian Lisandru said...

Am uitat să spun că îmi place foarte mult Erasure... Şi profit de această ocazie pentru că a completa că titlul melodiei este unul dintre cele mai bine alese de vreo trupă până acum. Din punctul meu de vedere, bineînţeles...

impartialul said...

dar n-am fost plecat nici macar o zi. am stat in umbra ca sa nu ma pingaresc societatea idilica pe care o creati pe blogul asta.

Mugur said...

Cristian, si mie imi place foarte mult Erasure. Melodiile lor au o energie minunata :)

Impartialule, ma bucur ca vii zilnic :) Poate ca ne-ar ajuta daca ai iesi la lumina :) si ai incerca sa ne scuturi din aceasta stare idilica :) Daca starea e autentica, atunci o vom pastra in noi indiferent de forta cuvintelor tale :)

Mihaela S said...

Ce este iubirea?
Iubirea nu poate fi definita prin cuvinte caci ea este ceva maret,este cantecul ingerilor si darul cel mai de pret al lui Dumnezeu.
Iubirea este acel sentiment ce te inobileaza,te ridica pe culmi neatinse,te purifica..
Toti ne dam cunoscatori ai iubirii dar putin dintre noi pot spune ca au trait-o cu adevarat!
Eu vad iubirea adevarata ca pe un vis continuu transformat in realitate,ca pe o sansa de salvare.
Pot spune ca visez la iubirea adevarata aceea iubire care nu minte ,nu se bucura de necazul apopelui,nu trufeste nu se lauda dar constat cu tristete ca in ziua de azi sentimentele au devenit demodate..
Iubirea adevarata pentru mine e precum mitul adroginului doua corpuri cu un singur suflet,o inima gata sa faca orice ptr.cel de langa el..
Vreau ca la sfarsitul vietii sa pot spune ca am iubit curat si la intesitate maxima,sa pot spune ca daca ar fi sa o iau de la capat as alege acelasi suflet...
Iubirea adevarata e ptr.oameni adevarati...
Felicitari ptr.blog:)

Mugur said...

Mihaela S, mi-a placut tare mult ceea ce ai scris! Si eu cred ca iubirea adevarata este pentru oameni adevarati.
Multumesc frumos pentru cuvintele de apreciere! Ma bucur ca iti place blog-ul :)

K said...

Frumoasa melodia....nu cred in cuvinte din carti...din cartile care te invata optimismul de exemplu...
Orice lucru prea discutat devine artificial.
Am ajuns pe aici intamplator, pentru ca o persoana incantata de NLP mi-a aratat blogul.
Nici nu stiu de ce comentez...poate pentru ca am ajuns la o anumita stare de saturatie in ceea ce priveste "trendul" actual.

In rest, sunteti oameni "normali", cu bune, cu rele, aparent, bine intentionati...asa ca nu va pot aduce niciun repros. Momente frumoase...va doresc, nu artificiale.

Mugur said...

K, si mie imi place melodia mai ales ca o asociez cu vremea cand eram student :)

Si eu cred ca nicio carte din lume nu te invata cum sa traiesti o anume stare indiferent ca ne referim la iubire, optimism, bucurie sau ura... Cartile pot doar sa ne faciliteze retrairea unei stari; citind o carte in care personajul principal sufera, s-ar putea sa fim empatici si sa simtim si noi suferinta. Dar asta nu inseamna ca acea carte ne invata suferinta...

Si eu iti doresc sa fii in contact cu tine insuti si sa te bucuri de toate momentele reale si frumoase din viata ta.