Friday, 13 March 2009

Marea tragedie a vietii / Great tragedy of life

"The great tragedy of life is not death itself, but rather what dies within us while we live." - Norman Cousins

"Marea tragedie a vietii nu este moartea propriu-zisa, ci ceea ce moare in noi in timp ce traim." - Norman Cousins

Cu totii ne temem de moarte... Poate ca ne gandim la moarte atunci cand credem ca viata ne este pusa in pericol sau poate chiar mai des de atat. Si ne sperie gandul ca, la un moment dat, viata noastra, asa cum o stim noi, se va apropia de final... Moartea ne sperie!

Si, totusi, asa cum spunea si Norman Cousins (Dumnezeu sa-i odihneasca sufletul!) moartea in sine nu e o tragedie. Tragedia adevarata apare atunci cand omoram cate ceva din noi... E o tragedie atunci cand nu inaltam niciodata zmeul pe care l-am vazut cu ochii mintii zburand in aer pentru ca nu avem curaj. Atunci cand omoram in fasa un vis spunandu-ne cu o voce scazuta sau stridenta: "Nu e de mine! Nu merit eu asa ceva!". Atunci cand ne multumim cu ceea ce ni se 'arunca' pentru ca 'oricum e mai bine decat nimic'. Atunci cand ne uitam in oglinda si vedem un cersetor/oare si nu un print/esa. Atunci cand ne plecam umili privirea. Atunci cand nu ne dam voie sa avem vise nici macar la stadiul de vise. Atunci cand...

Am discutat astazi cu o prietena despre limitele pe care ni le impunem singuri, despre cum ne zidim singuri fiind in acelasi timp si Mesterul Manole si Ana, despre cum noi ca popor suntem niste masochisti cu vechime in istorie. Cum am preferat si inca mai preferam sa otravim fantanile si sa murim de sete, sperand ca vom reusi sa ne omoram noi inainte de a o face altii.

Haideti sa facem un mic exercitiu si sa ne intrebam, cu sinceritate, ce omoram in noi si ce beneficiu avem. Poate ca vom descoperi chestiuni mult prea intime pentru a le descrie si atunci poate ca un numar ajuta sa exprimam ceea ce simtim. Sau poate ca vrem sa descriem in cuvinte. Eu o sa folosesc un numar si anume 13. Asta e numarul particelelor din mine pe care le-am ucis saptamana asta...

47 comments:

gabi said...

Foarte pe "gustul" meu postarea :)
Imi place mult!

Referitor la afirmatia din finalul articolului, as risca sa intreb: de ce-ai facut-o ?

Kami said...

Marturisesc ca inca imi e greu sa ma vad ca o printesa, si ca anii in care in care am fost saturata cu mentalitatea de Cenusareasa inca mai au o influenta asupra mea.

Dar tot e bine pentru ca Cenusareasa devine printesa in cele din urma... si in fiecare zi invat sa apreciez la mine ceva ce nu observam inainte.

Azi insa, las visele sa creasca si sa germineze in sufletul meu... pentru ca stiu ca asa cum unele deja au inflorit...usor usor o vor face si celelalte...

Mugur said...

Gabitzu, ma bucur :)

Pentru fiecare din cele 13 am avut cate un motiv care parea bine intemeiat la momentul respectiv. Uneori e vorba de ignoranta, cateodata de teama de esec, alteori de faptul ca ma vad cersetor in loc de print...

Mugur said...

Kami, tare frumos! Si eu las unele vise sa germineze in sufletul meu, in schimb pe altele le ucid. Sunt cand inger, cand demon... In schimb ceea ce stiu cu siguranta e ca sunt print chiar si atunci cand sunt cersetor :)

ajnanina said...

ucigasule...
eu am incercat azi o ,,sinucidere virtuala partiala" si m-am razgandit, nu a mers :) voiam sa sterg o parte din postari, emotiile de anul trecut.
mai incerc... :)

depinde foarte mult ce si cum ucidem, daca e o crima premeditata sau nu.
sorry, am luat un pic prea literal ideea...
e de gandit bine atunci cand elimini o parte, daca efectu le de curatare sau de amputare.

ma fascina pe vremuri un koan: ,,cine moare inainte de a muri nu mai moare dupa ce moare". mii de interpretari posibile, pana la urma doar teama de moarte, de pierdere e cea in plus... restul sunt firesti...

renuntam la aspecte care nu ne mai reprezinta, la pielea moarta, la masti si la umbre.
pastram credinta, speranta si dragostea :)

Mugur said...

Ajnanina, la mine nu exista premeditare... Nu imi propun sa ucid ceva ce s-a nascut deja (asa cum spuneai ca ai fi vrut tu sa faci cu o parte din postarile si emotiile de anul trecut). Eu ucid nedand voie sa se nasca... Eu, intr-un mod pervers, prefer avortul in locul pruncuciderii :)

Apropo de koan-ul amintit de tine, mi se pare absolut tragica soarta persoanei care moare de atatea ori si asta pentru ca ni s epare dureros sa murim chiar si o singura data... E ca si cum ai intoarce cutitul in rana si ai turna si mai multa sare...

Mi-ar placea sa renunt doar la umbre, masti si piele moarta. Uneori renunt chiar si la credinta, speranta si dragoste :) Nu este un obicei si mi-as dori sa fie o exceptie :)

gabi said...

Mugur,
superba sinceritatea ta :)

ajnanina said...

Mugur

chiar cand renuntam temporar la credinta, speranta si dragoste, ele nu dispar, pentru ca sunt universale
doar receptorii nostri sunt uneori obositi.

iar acea parte din sufletul nostru care se ocupa cu pierderea si regasirea lor e ca un Phoenix.

atitudinea ta ,,perversa" e mai ecologica decat a mea. si cu toate astea, mie mi se pare mai greu accesibila... si ca necesita o forta mai mare...

Madalina said...

Cineva a ucis o particica din mine cu 10 minute in urma...Cu mult timp inainte intuitia mi-a dezvaluit ce va urma, dar atunci cand nu ai incredere in propria intuitie... patesti ca mine.

Acum te intreb,ce e mai bine: sa lasi pe altcineva sa te ucida sau mai bine faci tu lucrul asta?

ajnanina said...

Kami

de cand am inceput sa fiu constienta de potentialul meu, aspectul de printesa nu s-a manifestat inca.
dar ce broasca meseriasa sunt :)))

(eu am pornit de la broasca, Cenusareasa nu ma caracteriza, nu prea-mi place sa muncesc :))

ajnanina said...

Madalina
poate sa existe si o a treia cale, de salvare?
chiar si dupa...

Mugur said...

Gabitzu, e mai comod sa tac din gura, dar e mai usor sa fiu sincer decat sa caut un raspuns care sa evite intrebarea :)

Mugur said...

Ajnanina, nu stiu daca receptorii mei sunt uneori obositi, stiu in schimb ca mai incerc sa-i pacalesc :) si sa le ofer alte informatii decat cele pe care le culeg ei...

Mi-ar placea sa regasesc ceea ce am pierdut candva si totusi nu incerc de fiecare data sa caut... Cateodata e mult mai comod sa stau si sa nu fac nimic sau sa 'avortez' manifestarea vreunei intentii...

ajnanina said...

Mugur
ce ai pierdut e inca in tine, doar ai crescut intre timp.
poate ca regasind nu ti-ar mai veni bine...
sigur ca e mai comod. si e ok, in perioada de reincarcare a bateriilor :)

ai alergat si ai muncit mult saptamana asta :)

Mugur said...

Madalina, si eu cred ca intuitia e buna. Ne ofera niste informatii pe care, chiar daca rational nu le acceptam, ne ajuta...

Referitor la intrebarea ta, raspunsul meu e 'depinde'. Cateodata mi-ar placea ca altcineva sa ma ucida pentru ca vina nu ar mai fi a mea si as putea sa urlu din tot sufletul: "M-a ucis!!!!!!!!!!!!!!!!!". Iar alteori prefer sa fac eu lucrul asta pentru ca ma consider mai responsabil in felul asta. Simt ca aleg eu drumul si nu ca as merge pe drumul aratat de altcineva...

Mugur said...

Ajnanina, probabil ca ceea ce am pierdut s-a dus precum timpul pe care, oricat de mult ne-am dori, nu mai avem cum sa-l facem sa se intoarca. Si poate ca asa e mai bine, sa pierd ceea ce am pierdut deja :)

Mi-ar fi placut s apot spune ca am alergat si am muncit multa saptamana asta :) Am depus un efort minim atfel incat sa pot sta la adapostul "am facut ceea ce era de facut" :) Sincer sa fiu, am facut cam jumatate din ceea ce mi-am porpus saptamana asta. Si sunt OK. Cateodata imi place sa fiu lenes. Cred ca mi se cuvine :)))

ajnanina said...

Mugur

buuun! sa bem pentru asta!
mai am un pahar de apa vie, pastrata din ultimele ploi, din partea cu soare!

Mugur said...

Ajnanina, cum ai tu cele mai bune idei!!! Sa bem pentru asta! Sper ca nu ai vazut cum in paharul cu apa vie am adaugat un strop de The Glenlivet :)

ajnanina said...

daca stropul nu e ucigator, merita si mai mult !!!
viata e frumoasa :)

Mugur said...

Stropul e amortitor :)

Si da, viata e frumoasa. Cel mai bun prieten al meu spune tot timpul "Life is beautiful". Am tot vrut sa-l intreb daca chiar crede sau o spune la misto :) Inclin sa cred ca intr-adevar crede :)

Kami said...

"Am invatat ca la iubire nu poti renunta pentru ca face parte din tine"

un pic generalizat la subiectul abordat de tine Mugur ar fi:

"Nu poti renunta la nimic din ceea ce esti, pentru ca face parte din tine"

Eu cred ca visele nu pot fi ucise, pentru ca ele vor reveni sub o alta forma. Da, ele pot fi amanate la nesfarsit... si asta poate fi in sine o moarte pentru ca asa cum spunea si prietenul tau Mugur timpul este singurul lucru pe care nu il putem recupera.

Iar referitor la avort... stii, am auzit ca sufletul copilului avortat se va tot intoarce pana ce il vei primi in viata ta :)

Mugur si Madalina... dar oare nu noi suntem cei care ii lasam pe ceilalti sa ne ucida (pe noi sau visele noastre) Si ce ne impiedica sa ne salvam vietile, visele si sperantele? De ce am avea nevoie pentru a o face? Cum am putea obtine curajul de a lupta pentru ele?

corason, curaj, iubire si soare cald de primavara pentru tot cartierul <3

Life is truly beautiful!!! ^-^

http://www.youtube.com/watch?v=2gUk14mZ6Lw&feature=related

Marian said...

Cred ca este unul dintre cele mai intelepte si profunde citate auzite de mine.
Multumesc

Cristian Lisandru said...

Nu îmi este frică de moarte, sincer să fiu. Moartea este o certitudine, aşa că nu ar trebui să o privim cu teamă. Unii spun că ea vine chiar ca o împlinire, închizând un cerc al vieţii şi al morţii... Ceea ce omorâm în noi este, cred, mult mai important. Fiecare avem momente în care ucidem în noi gânduri sau planuri sau sentimente. Funeraliile acestea interioare sunt cele mai triste, mai ales că preferăm - de cele mai multe ori - să nu chemăm pe nimeni la "înmormântare"...

madalina said...

Kami, ai totala dreptate, dar cateodata simti nevoia de a avea langa tine persoane care sa iti impartaseasca aceste vise, idei...
Mugur stie acest lucru: "Nu merge in fata mea, s-ar putea sa nu te urmez. Nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc. Mergi langa mine si fii prietenul meu."
Kami spunea:"Eu cred ca visele nu pot fi ucise, pentru ca ele vor reveni sub o alta forma."
In profunditatea acestui blog minunat am gasit un citat:
"Cand sunt ranit scriu pe nisip pentru ca vanturile sa stearga amintirea suferintei. Dar cand cineva imi face un bine sap aceasta amintire in piatra pentru ca ea sa dainuie, nestearsa..."
Eu cred ca visele raman aceleasi,aici ramanand loc pentru un singur cuvant: iertare.
Si practic noi cei ce urmarim acest blog am ales sa fim alaturi de Mugur si sa-i impartasim visele, ideile si convingerile, prin prietenia noastra il sustinem in continuare sa aduca la suprafata ceea ce nu trebuie ucis.

Mugur said...

Kami, imi place ideea ca nu poti renunta la iubire pentru ca face parte din tine. Desi e greu e facut, nu e imposibil si avem momente sau chair perioade in care renuntam la ceea ce suntem. Atunci cand alegem sa tacem desi am avea ceva de spus, atunci cand plecam privirea desi am avea tot dreptul sa privim in ochi, atunci renuntam sa facem un gest din teama de esec.

Iar cel mai simplu e sa renunti sa devii cineva. Cateodata e mai placut sa 'vegetezi' intr-o zona de confort si sa nu faci niciun pas pe calea evolutiei. E mai usor sa ucizi ceea ce ai putea deveni decat sa devii...

Da, si eu cred ca visele revin, intr-o alat forma si intr-un alt moment. Si totusi timpul e important si o sa-l citez si aici e Mark: "Money is not the most precious thing... Time is... Once you have spent it.. there is no getting it back...Value Your Time". Asa ca un vis ucis la un moment dat, chiar daca se intoarce la ceva timp dupa, are o alta putere datorita trecerii timpului: poate fi ca vinul care cu cat imbatraneste cu atat devine mai bun sau poate fi ca branza care cu cat trece timpul se intareste, mucegaieste si se strica...

Si, da, Kami, noi suntem cei care ii lasam pe altii sa omoare particele din noi. Intr-o lume ideala, asa ceva nu s-ar intampla. Si nu ne-am ucide nici noi visele.

Ceea ce vreau sa spun este ca am momente in care ucid particele din mine nedandu-le voie sa apara si sa creasca. Iar cateodata ii las pe altii sa o faca. Partea buna este ca sunt constient de ceea ce fac si, daca vreau, pot opri oricand acest proces.

Mi-a placut video-ul! Urmadu-ti visele, descoperi ca le poti transpune in realitate oricat de greu ti-ar parea acest lucru la inceput. Totul e sa crezi in aceste vise si in tine!

Si, da, life is beautiful!!!!!!

Mugur said...

Marian, si eu iti multumesc pentru ca ai ales sa impartasesti cu noi gandurile tale. Si eu consider acest citat ca fiind super intelept si profund. Sunt unele texte care au o energie fantastica in simplitatea lor...

Mugur said...

Cristian, nici mie nu mi-e frica de moarte. In schimb am momente in care ma gandesc la ea si ma sperii... De exemplu, atunci cand discut despre cutremure imi aduc aminte de seria de cutremure pe care le-am simtit in Romania si in Turcia si ma gandesc cu groaza ca nu mi-ar placea sa mor sub un morman de betoane :)

Si da, sunt perfect de acord cu tine! Funeraliile interioare sunt cele mai triste...

Mugur said...

Madalina, multumesc frumos pentru gandurile minunate! Energia grupului este fantastica si, cu cat suntem mai multi, cu atat ne putem sustine mai bine. E minunat ori de cate ori descoperim oameni cu care suntem pe aceeasi lungime de unda si langa care putem sa mergem.

Si haideti sa facem acest mic exercitiu de a fi constienti ori de cate ori vrem sa ucidem o particica din noi si sa alegem.

ajnanina said...

motto pentru funeraliile interioare... (simt nevoia sa mi-l reamintesc si eu)

,,ca-nvins nu esti atunci cand sangeri / nici daca ochii-n lacrimi ti-s / adevaratele infrangeri / sunt renuntarile la vis' - Radu Gyr

Adrian said...

Toti murim, pentru ca ne-am nascut, e ceva ce poti amana dar nu poti scapa de moarte...
Ce omor in mine, ce nu imi place, ce ma face sa sufar, ce ma face sa plang. Din pacate, cu sistemul din tara noastra, vrand nevrand omoram ideile, proiectele, geniul din noi, tot ce e bun, pentru ca asa e in Romania adevaratele valori sunt lasate sa moara, fie ele in literatura, stiinta, sport... etc.
Ce mai omor eu sunt virusii din calculator :))

Mugur said...

Ajnanina, cred ca invinsi suntem atunci cand noi decidem ca suntem invinsi :)

Mugur said...

Adrian, m-am amuzat teribil! Mi-am si imaginat cum omori virusii din calculator :)

Madalina said...

Ajanina,
la ce te referi cand spui a treia cale?
Salvarea?
Prin ce metode?

ajnanina said...

Madalina

ambele variante de care vorbeai includ moartea.
fie sinucidere, fie acceptarea crimei, ceea ce duce cam tot acolo...
nu stiu sa fie o cale precisa de salvare, dar cred ca exista cai. prin care, indiferent ce parte se pierde, ceva sa se castige din ambele parti si ambele suflete sa fie salvate ...

cand cineva ucide o parte din noi, partea aceea nu mai era de mult a noastra. era cumva teritoriul celuilalt. deci pierderea nu a fost in acea clipa, clipa aceea a fost doar de constientizare....
apoi e nevoie de un dezinfectant al ranii, de un cicatrizant, de un pansament steril... si viata merge inainte...

Madalina said...

Intradevar particica aceea din mine era pe teritorii virgine si neexploatate.
Si mai mult deatat cand e vorba de un prieten parca indiferenta nu are nici o putere, de altfel as fi folosit-o ca pe o arma mortala.

ajnanina said...

Mada
indiferenta este o arma mortala mai ales cand e vorba de un prieten.
e nevoie de o perioada de refacere, in care sa ai grija de tot intregul tau, care a ramas intreg, in ciuda ranii.

Madalina said...

Da indiferenta este o arma mortala pt ceilalti, dar pe mine nu ma ajuta cu nimic. Mai intai incerc sa inteleg "de ce" si apoi pot lua o decizie inteleapta.Daca as fi egoista as lasa lucrurile asa cum sunt si as fi indiferenta . Si acum cred ca sunt in cautarea salvarii. Caut scuze,o cale, astfel incat sa intervina iertarea.

ajnanina said...

Mada
cine pe cine are de iertat?
si cu ce ajuta asta la cicatrizare? si cum se pot preveni noile rani?

Madalina said...

Ajnanina,
Chiar se comporta ca o rana, pana nu dezinfectezi, adica sa sti clar ce s-a intamplat nu se poate vindeca nu poti ierta. Iar despre persoana, eu trebuie sa iert pt ca mie mi sa facut raul(nu un rau fizic ci psihic).
Dar acest rau este cu atat mai mare cu cat vine din partea unor persoane care nu ai fi crezut in veci ca pot sa iti ucida visele.
Si ma opresc aici pentru ca a devenit o discutie prea personala si incepe sa nu mai fie una general valabila. :)

ajnanina said...

Mugur
:)
am reusit. mi-am facut curaj si am sters postarile anului trecut, emotii restante si neconsumate.
e bine, e mai curat.

am constatat un avant care m-ar fi facut sa sterg tot, si m-am oprit. asa o fi si cu partile din noi la care renuntam, o renuntare o aduce pe urmatoarea ?

Mugur said...

Ajnanina, tu stii cel mai bine ce faci cu emotiile restante si neconsumate. Si, cum stergerea lor de pe blog te-a ajutat, e foarte bine.

Cateodata avantul pe care ni-l luam pentru curatenia de primavara e atat de energic incat ne face sa stergem tot :) Noroc ca ne dam seama ce se intampla si ne oprim.

Eu ma gandeam ca oricum trecutul e ceva ce s-a dus. Conteaza foarte mult ceea ce facem in prezent si ceea ce reflectam din ACUM in viitor. Si cateodata legaturile cu trecutul sunt puternice si totul e sa intelegem ce ne ancoreaza in niste situatii, stari sau sentimente care sunt din trecut. Si sa invatam cum sa le vindecam si sa le dam drumul atunci cand nu mai sunt ecologice pentru noi cei de acum.

ajnanina said...

:))
vindecarea e plata pentru evolutie, evolutia e rasplata vindecarii...

Mugur said...

Ajnanina, tare frumos ai spus! Imi place tare mult!

:))

ajnanina said...

Gata tragedia.
Am supravietuit cu totii.
O saptamana excelenta!

Kami said...

Eu era cat pe ce sa ma scufund la mal... Cat de minunati sunt prietenii si cat de multa liniste poate aduce consideratia unor oameni cu suflete de aur ^-^

Leo said...

Interesant citat, Mugur...
Am simtit si eu, pe pielea mea, "marea tragedie a vietii".
Se potriveste la fix post-ul tau cu umila mea postare despre iubirea mea, care moare din cand in cand.
E tragic cand mor in noi iubirea, umanitatea, demnitatea, adevarul, credinta, speranta...
Puterea sa le reinviem e la noi, desigur. Puterea de a dori sa la reinviem ne lipseste de multe ori.
Pe strada, in autobuz, la coada la magazin - peste tot poti vedea "marea tragedie a vietii". Dar o constatam, mai ales, dupa o mica introspectie.

Mugur said...

Ajnanina, tragediile sunt doar in mintea noastra :) Si, chiar si acolo, apar si dispar la fel de rapid :)

Kami, se mai intampla si d-astea :) Noroc ca la mal apa e mica si ajungem usor la tarm :)

Leo, la un moment dat sau altul, fiecare dintre noi experimenteaza "marea tragedie a vietii". Si e importanta decizia pe care o luam: participam intr-o tragedie, intr-o opera bufa sau in propria viata? :)