Tuesday, 14 April 2009

Despre destin

In timpul unei batalii, un general a hotarat sa atace desi armata sa era cu mult depasita numeric de cea inamica. El era increzator in victorie, dar oamenii sai erau cuprinsi de indoiala.

In drum spre campul de lupta s-au oprit la un altar. Dupa ce s-a rugat impreuna cu soldatii sai, generalul a scos o moneda si a zis:
- "Voi arunca acum moneda. Daca nimereste capul vom castiga, daca e pajura vom pierde. Acum e momentul pentru ca destinul sa ni se arate."

A aruncat moneda in aer. Toti asteptau cu nerabdare sa vada ce le-a hotarat soarta. A iesit capul. Soldatii au rasuflat usurati si, plini de incredere, au atacat armata inamica si au iesit victoriosi.

Dupa batalie un locotenent remarca:
- "Nimeni nu poate schimba destinul!"
- "Intr-adevar!" i-a replicat generalul si i-a aratat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele parti.

32 comments:

Cristian Lisandru said...

Superbă pildă - destinul ni-l facem noi. Şi eu cred asta, chiar dacă este introdusă în ecuaţie şi puterea divină, de cele mai multe ori. Nu cred într-un destin stabilit dinainte, ci în trasee prin mai multe destine posibile. Depinde numai de noi ce drum alegem. Atunci când ajungem la câte o răscruce de viaţă. Pe drumul ales mergem şi întâmpinăm toate dificultăţile respectivului drum...

Mugur said...

Cristian, gand la gand cu bucurie. Si eu cred ca destinul ni-l facem noi. Chiar daca puterea divina vine cu cateva propuneri, noi alegem traseul. Iar daca drumul ar fi prea lin, poate ca nu ne-am mai bucura de peisaj ca atunci cand mai vedem si vreun suis, vreo prapastie sau cine stie ce alte "denivelari"...

ajnanina said...

exista un punct de cotitura in care ne oprim si schimbam directia. daca pana acum destinul alerga dupa noi, de la un anumit moment alergam noi dupa el, si il prindem...
pana atunci ne gandim cu pofta: ,,ce ti-as face de te-as prinde..."

Mugur said...

Ajnanina, am zambit din nou, cu gura pana la urechi de data asta :) M-am gandit cum as alerga dupa destin gandindu-ma cu pofta: "ce ti-as face de te-as prinde..." :) Oare si destinul o gandi la fel cand alearga dupa noi? :)

Kami said...

Hahaha ajnanina si Mugur sunteti geniali, rad si eu construind imagini in care alerg dupa destin si el dupa mine :))) Dar pe mine ma distreaza si mai tare gandindu-ma la "ce mi-ar putea face daca m-ar prinde"...hmmmm, ma intreb cat de repede pot sa alerg, sau poate e mai bine sa ma impiedic :)))) (nu va ganditi la prostii, chiar daca stiu ca deja ati facut-o, pentru ca eu nu ma gandeam la prostii :)))) )

Tocmai am venit de la o petrecere in care am corupt oamenii sa joace mafia si nu se mai dadeau plecati, asa ca sunt intr-o dispozitie foarte jucausa :D

"eu cred ca destinul ni-l facem noi. Chiar daca puterea divina vine cu cateva propuneri, noi alegem traseul." Exact la fel cred si eu. Tot ceea ce credem cu putere devine realitate mai devreme sau mai tarziu. Cu cat investim mai multa pasiune si emotie in ceva cu atat vom avea mai mult parte de acel lucru. Suntem co-creatorii propriului destin, in care elementul cheie este credinta...

A, si mai e ceva... se ofera cineva pentru postul de general? Fac recrutari pentru armata gandurilor mele! Cerinte:
- sa informeze subalternii doar de ceea ce au nevoie sa stie;
- sa inspire incredere...( toate gandurile sa se alinieze in formatie in fata lui);
- e musai sa aiba o moneda d'aia smechera.

Sa ne vedem cu bine dragi pupaciosi la o cafea cu frisca de iubire joi... oare noi alergam dupa cafea sau ea dupa noi? :)))

^-^

impartialul said...

bine ai revenit

Simona said...

"Tocmai cand un sarpe pierduse orice speranta, istovit de foame si inghemuit intr-un cos, un soarece, facand o gaura in timpul noptii, cazu singur in gura aceluia. Satul cu carnea lui, sarpele iesi indata pe aceasta cale. Fiti linistiti !!! Destinul este cauza prosperitatii si a declinului oamenilor." Bhartrhari

"Omul si destinul sau reprezinta ceva inseparabil, se provoaca si se creeaza reciproc." S. Marai


In ceea ce ma priveste, cred in destin in masura in care eu fac alegerile ... cred, in schimb, ca nimic nu-i intamplator, ca toate au un rost pe lume, si ca toate faptele (inclusiv cele bune :)) ), nu raman nerasplatite :)).

gabriela said...

o poveste deosebita..oare cate batalii trebuie sa ducem noi in viata asta ..ca sa avem destinul mult dorit...bine ai revenit....ai fost in vacanta?

di said...

Oare ce se întâmplă dacă vreodată ai simţi că destinul a pregătit pentru tine un alt drum, şi ştii că dacă ai lua-o pe calea pe care ţi-o arată el...ţi-ar fi mult mai bine, ai fi fericit...Şi totuşi refuzi, sau nu ai suficientă putere să schimbi macazul şi continui pe drumul iniţial. Se cheamă asta că îţi faci propriul destin?

Mugur said...

Kami, da, suntem co-creatorii propriului destin prin ceea ce facem, gandim si spunem :)

Cred ca si noi alergam dupa cafeaua cu frisca de iubire asa cum alearga si ea dupa noi :)

Bine v-am regasit, Impartialule.

Simona, si eu cred ca multe din cele care ni se arata nu sunt intamplatoare. Si totusi noi alegem daca facem ceva sau nu cu ceea ce ni se ofera :) Si, da, toate faptele (bune sau rele) nu raman nerasplatite, mai devreme sau mai tarziu :))

Gabriela, bine v-am regasit. Da, am imbinat afacerile cu placerea, asa cum bine spun americanii :) Am fost la un curs la Brasov si m-am si relaxat :)
Iar apropo de batalii, cred ca nu e nevoie sa ducem vreuna ca sa avem destinul mult dorit. In momentul in care ne decidem cum vrem sa fim cu adevarat, restul se aliniaza si se preda :)

Di, refuzand, iei decizia de a continua sa iti creezi propriul destin asa cum ai facut-o pana acum si vei continua sa obtii ceea ce ai obtinut si pana acum. Alegerea este a ta si tu stii cel mai bine ce ti se potriveste.

Adrian said...

Frumos, si eu sunt de parere ca destinul ni-l facem noi si nu, de exemplu, zodiacul.
trebuie sa luptam daca vrem ceva, sa invatam daca vrem a sti unele lucruri si nu in ultimul rand sa pastram ce ni se cuvine de drept. Asa e viata sa cunoastem si binele si raul iar cand unele lucruri au legatura ne spunem in sinele nostru asa ne este destinul, dar sa nu uitam ca destinul fie el ca si cuvant de noi oamenii a fost infintat\facut, su nu "el" pe noi. nu putem sta in banca noastra si sa nu facem nimic doar asa pentru ca acesta ne e destinul, dai de greu te ridici mergi inainte.

Mugur said...

Adrian, asa este, noi ne facem destinul chiar daca uneori e mai simplu sa dam vina pe el pentru actiunile sau ne-actiunile noastre. Poate ca uneori e mai simplu sa spunem "de vina e horoscopul care zice ca..." sau "asta e destinul meu...". Asa ca si eu sunt de aceeasi parere cu tine ca nu putem sta in banca noastra, sa nu facem nimic si sa spunem pentru ca asta ne e destinul, chiar si atunci cand ne este greu. Ne ridicam si continuam pe drumul pe care il alegem noi si nu astrele sau destinul.

Lisandru Cristian said...

Cred că singura diferenţă este aceea că nu dăm cu banul atunci când trebuie să mergem pe un drum sau altul. Luăm decizie după o perioadă mai scurtă sau mai lungă de gândire. Şi există momente în care amânăm prea mult decizia şi atunci pierdem eventuale şanse ale destinului. Sau aş putea să-mi imaginez nişte uşi care se închid dacă nu intri mai repede pe ele...

Mugur said...

Cristian, cateodata timpul este esential si e nevoie sa luam o decizie rapida de a ne sui intr-un tren sau altul. Si, daca amanam, pierdem un tren si ne suim in altul care poate are un alt traseu...

Kami said...

Asa este Cristian,multe usi se inchid in timp ce altele se deschid. Cateodata ma intreb cum mi-ar fi fost daca as fi trecut prin usa pe care am lasat-o sa se inchida. Posibilitatile sunt infinite... dar totusi eu sunt aici si usa prin care trec acum e exact ceea ce am nevoie.

Mikka said...

Mugur,
Ai plecat in vacanta si ne-ai lasat intr-un subiect vast... Cu "ce conteaza..."
Acuma vii cu asta... Mei draga, mei... :))
Am inceput sa scormonesc si eu, in scris, povestind un pic pe un post http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2009/03/maktub-i-visul.html
Destinul...
Alberto Villoldo, care ma invata cum sa intrezaresc Desenul, spunea:
"Toti oamenii au un viitor, dar numai anumiti oameni au un destin".
In sensul scrierii destinului, in mod constient, atunci cand intrezarim in schita facuta de Mana Care A Scris, cateva lumini si umbre...
De multe ori nu pricepem de ce, cum spunea "di", facem o alegere, altfel decat am fi vrut. Si totusi, alegand, am vrut de fapt asa cum am ales. De ce? Ramane sa aflau. Ce m-a blocat sau m-a tras de maneca, sa ma intorc si sa defac, ca nod...
Si iata ca, asa ca in poveste, se intampla ca in Karate Kid:
Master Miyagi ii spune lui Daniel-San ca pe o strada stramta, unde e atacat de doua bande de batausi, daca stie sa lupte si lupta cu atatia, o sa fie facut krrrrrpkkt (un soi de KO). Daca nu stie sa lupte si nu o face, o sa fie la fel. In final, pe oriunde am lua-o, punctul terminus e acelasi: frumoasa noastra trecere spre alte lumi... Conteaza insa cum ajungem acolo.
Pana acolo insa, drumul il putem alege, dintre variante gata desenate cu iubire, in optiuni infinite si uluitoare, de Mana Care A Scris...
Cred ca cel mai frumos e sa alegem cat de mult putem partea frumoasa din tot jocul si sa ne bucuram de calatorie, oricum ar fi ea!
Inca ceva: in povestea cu moneda, se vede cum cel care a propus alegerea a stetat deja finalul in forma desenata de el: Victorie.
Cum ziceam eu candva, "POT, fara variante!"
E un mod de a lucra cu puterea intentiei, unul instrument de baza din arta transformarii viziunii in palpabil.
Tare faina povestire!
Multumim!

Mugur said...

Mikka,
Am plecat in vacanta dar a fost o vacanta "muncitoreasca" :) Mi-a prins bine iesirea din Bucuresti :)
Mi-a placut tare mult ideea de schita a destinului. Avem o schita pe care noi o transformam intr-un tablou, cu colivii sau cuiburi pentru pasari sau alte elemente decorative sau utile. Noi alegem si culorile si penelul cu care pictam.
Si da, punctul terminus e trecerea intr-o alta dimensiune si, totusi, drumul pana acolo e interesant. Putem alege sa alegem sau putem alege sa nu alegem.
Si eu cred ca cel mai important este sa ne bucuram de calatorie si de tot ceea ce vedem, simtim si auzim pe parcursul ei.
Iar atunci cand avem si o viziune ea devine palpabila si PUTEM.
Multumesc entru gandurile frumoase!

ombun said...

Zice o vorba veche: "cum iti asterni, asa vei dormi", si tot in popor intalnesti "Dumnezeu iti da dar nu-ti baga si in traista".
Dati-mi voie sa-mi exprim convingerea pentru Creationism si sa adaug ca eu cred cu tarie ca Dumnezeu ne-a facut liberi, sa alegem calea pe care vom merge si cu riscul de a fi privit ca un fanatic vpoi adauga "calea cea stramta si cu chinuri, respectiv calea cea larga ce duce la pierzanie" metaforic vorbind..si in crestinism nu e loc de o cale de mijloc

Pentru ca suntem fiinte care ne deosebim intre noi prin puterea de a ne lupta pentru telurile noastre sau prin capacitatea de resemnare, prin seninatatea cu care acceptam greutatile sau din contra prin dramatismul cu care condimentam fiecare lucru din viata noastra, destinul ne ajuta sau nu. Este foarte important sa crezi in puterea ta, desi trebuie sa ai si noroc ( care e atat de cantat in fonoteca romaneasca de toate genurile)

impartialul said...

bau

Mugur said...

Om Bun, Dumnezeu ne-a facut dupa chipul si asemanarea lui asa ca si eu cred cu tarie ca ne-a facut liberi sa alegem.

Si da, este important sa credem in noi insine, in puterea pe care o avem. Iar apropo de noroc, o sa citez si eu din intelepciunea populara: "norocul ti-l mai faci si singur" :) Pentru mine "norocul" inseamna sa vedem si sa utilizam oportunitatile care ne apar la tot pasul. Cateodata ne impiedicam de ele, nu le vedem, mergem mai departe si ne intrebam unde ne este norocul :)

Impartialule, te joci de-a v-ati ascunselea cu destinul? :)

gabi said...

Muguras,
e incantatoare ideea de a avea numai monede cu fetzele identice, castigatoare si da, depinde mult de puterea noastra de a ne dori si a face totul pentru castig.
Insa,
oricum ai taia, orice lucru, are doua fetze. In orice rau e un pic de bine si in orice bine un pic de rau :)

Mugur said...

Gabi, generalul respectiv avea o singura moneda cu doua fete identice si a folosit-o doar pentru a-si imbarbata ostasii.
Absolut, exista intotdeauna doua parti ale aceluiasi intreg: bine si rau, bucurie si tristete, alb si negru. Si, mai exista si starile intermediare :) Oricum, fara a cunoaste ambele parti, nu am avea cum sa stim pe care dintre ele o tinem in mana. :)
Si e foarte importanta sa stim ce parte tinem in mana. E partea pe care o vrem sau nu?

gabi said...

Ohhh, daaa...inteleptule :) Chiar asa: ceea ce tinem in mana e de fapt ceea ce ne dorim ? :)

Mugur said...

Gabi, in cea mai mare parte a timpului tin in mana ceea ce imi doresc :) Iar atunci cand tin in mana si ceva ce nu imi doresc, ii dau drumul mai repede sau mai incet :) Dar pana la urma ii dau drumul :)

Mikka said...

... yo tocmai am pus mana pe cineva... :)) :))

Mugur said...

Mikka, daca senzatia e placuta inseamna ca e o alegere buna :)

Mikka said...

Mmmm... stai sa pipai mai bine... :)) pe toate fetzele...
:)))

Mugur said...

Mikka, inteleg ca e de bine :)))

titaniumgirl@sncglobal.net said...

La un moment dat Apostolul Pavel spune...ca si daca traieste si daca moare el tot bucuros este. Motivul? Cind crezi in Dumnezeu, nu poti sa pierzi.

Viata asta este oricum temporara...Mi se face mila de atei...un credincios daca traieste frumos are motive sa se bucure si pe lumea asta si pe lumea aialalta...pe cind unul care nu cred in nimic...trebuie sa fie foarte ingrijorat de absolut tot ce i se intimpla.

Asa vad eu moneda ta cu douya fete...un dublu cistig, atunci cind stii cum sa traiesti...

Faina poveste!

Mugur said...

titaniumgirl@sncglobal.net, ma bucur ca ti-a placut povestea! Intocmai precum multe alte chestiuni, si destinul tine de alegeri. Fiecare dintre noi alege ceea ce este cel mai bun pentru sine la momentul respectiv! iar atunci cand alegem, cele doua fete ale monedei sunt doar una: fata castigatoare!

LZ said...

Bine ca n-a avut o moneda cu doua pajurii. E o pilda si asta! De invatat, tot nu invatam!

Mugur said...

Laura, cred ca avea si o moneda cu doua pajuri, numai ca era in celalalt buzunar. Omul nostru era pregatit :) Cumva, la un moment dat, tot invatam. Poate ca uneori nu contientizam ceea ce am invatat.