Thursday, 2 April 2009

Despre presupuneri

Image credits: Portrait of a farmer

Odata, pe inserate, un taran statea rezemat de gardul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea dupa-amiezii tarzii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat.

Un om, care trecea pe acel drumeag, il vazu pe taranul nostru si se gandi: "Omu' asta e fara indoiala un mare lenes, sta de pomana si, cat e ziua de mare, lancezeste in fata portii...".

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi: "Omul asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste...".

In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise: "Omul asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata...".

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Poate ca fiecare dintre cei trecatori are dreptate sau poate toti trei sau poate niciunul dintre ei...

Fiecare dintre noi se foloseste de o "harta" personala pentru a interpreta ceea ce se intampla in jur. Cateodata, "harta" noastra poate ca se potriveste cu "harta" celorlalti, iar cateodata poate ca nu. Poate ca e mai bine sa intrebam decat sa facem presupuneri. Poate ca oricare dintre cei trei trecatori ar fi aflat ce face taranul in fata portii daca l-ar fi intrebat.

Imi aduc aminte ca in urma cu mai multi ani mi-am agatat in fata biroului o foaie scoasa la imprimanta pe care scria: "Presupui cumva?". M-a ajutat sa evit presupunerile si m-a "salvat" din multe situatii penibile pentru mine, situatii in care rulam in propria fictiune si imi imaginam tot felul de chestii :) Cateodata mai uit si mai scap cate o presupunere, noroc ca realizez repede si intreb. E mai usor asa si obtin informatii de la "sursa". Si cateodata obtin si informatii care nu imi plac pentru ca difera prea mult de "fictiunea" mea. Si e ca un dus rece :) Si imi aduc aminte de cineva care spunea ca dusurile scotiene (cele cu apa rece :) sunt bune pentru organism :) Si las apa sa se scurga si e OK :) Voi cum faceti?

22 comments:

DoarATAT said...

Te rog sa nu te superi , nu e comentariu , e un "apel".Poti (daca ai timp) sa te uiti putin pe postarea mea : "Recomandare...de la care m-am abatut" .
Cand se mai "VAD" pupaciosii , din virtual in REAL ?
Multumesc !

DoarATAT said...

Scuze : harta mea de la "apel"_adresa Cornelius Rosca .
Eu creez confuzii , bineinteles fara sa vreau (BLA...) ,urmate de multe scuze...
Am promis ca o sa MERG la Biserica , acum vreo doua saptamani , trece Postul pastelui , si parca ...vad ca ...n-o sa ma tin de cuvant .
La varianta cu "donjuan" nu m-as fi gandit , in mod sigur .

Mikka said...

Heeeee! Yo am avut pana de curand -multzam de aducere aminte - eticheta pe PC - una cu "Really???"
"Chiar asa?" - acel "presupui...?" de care povestesti tu.
O sa pun una si la (mai) noul meu loc de munca.
Este un "really?" adresat mie insami, privind orice privesc eu...
Ma aduce in a panorama situatia, si mai ales la a nu ma mai lua atat in serios.... :))
O Frumoasa m-a invatat acum ami multi ani despre "Really????". Si acum o vad: Cu o mana in sold, cu o mutra voit "serioasa", intreband si agatand imediat un zambet in coltul gurii, prins de o stralucire fantastica a ochilor. In fata propriilor opinii categorice, cererea unei "a doua opinii" chiar de la noi insine. In alt fel. Pusa foaia in alt fel. Privit mai de departe. Re-vazut. Ruperea din "deci" si lasarea pe mai inalta perspectiva. E fantastic ce poate face "Really????" !

Ma duc sa caut etichete lipicioase... Mintenash!

ajnanina said...

din cele patru legaminte ale lui ,,Miguel Ruiz" acesta e una de baza: ,,nu face presupuneri inutile". o poate include si pe cealalta, asemanatoare: ,,nu lua nimic la modul personal"

ne salveaza intrebarile, atata timp cat ne putem desprinde de iluzia certitudinilor. doar ca lumea a uitat bunul obicei de a pune intrebari...

oare putem reinvata asta de la copii? pana la un anumit nivel da. ce e asta? da de ce ?

pentru intrebarile de la alte niveluri: cum ? ce cred despre asta? de ce e important ? si cine sunt eu cel care... ? exista inhibitii puternice, presupun (eu) ca deja sunt foarte intime...

mihaella said...

Este un obicei vazut des in comportamentul uman.Probabil influente din copilarie gen"nu vorbi cu strainii" sau "taci,ca nu stii tu" isi fac simtita prezenta in lipsa comunicarii de mai tarziu.

Adrian said...

De dusuri scotiene e cam greu de zis, dar o baie in rau in luna aprilie am incercat, cred ca e asemanator atunci doar am simtit ceva rece, rece, tot mai rece care imi bloca rasuflarea, prefer un dus fierbinte iarna si unul potrivit vara :)
Presupuneri, toti presupunem despre orisicine, de aici se naste barfa, unde omul in functie de cum e el 'da' cu presupusu.Poate sa il faca puturos, harnic, ganditor...etc
Si noi presupunem mereu cand cumparam ceva, daca e bun sau nu, cand facem ceva, daca avem de castigat sau nu. Cel mai mult presupunerile noastre sunt adevarate, cel putin asa credem noi in acel moment

ajnanina said...

pai eu cand imi zic ca am dreptate, eu nu presupun , eu sunt sigura .... cel putin in acel moment :)))

dar prefer sa trec printre...
DREPTATE
DRAGOSTE

de pe margini suna la fel... umplutura e diferita, amara sau dulce, dupa caz...

Adrian said...

ajnanina
toti spunem ca avem dreptate si inca cu ce credibilitate si cu ce putere, dar pana la urma avem dreptate sau nu?

Mugur said...

DoarATAT, Cornel, am citit postarea ta si nu am gasit vreun raspuns la intrebarile tale. Si, totusi, sunt sigur ca vei gasi raspunsurile pe care le cauti. Ele se afla undeva in interiorul tau si, cautandu-le, le vei gasi cu siguranta.
Pupaciosii urmau sa se intalneasca in acest week-end la cursul de scris povesti al Ajnaninei numai ca, din motive obiective, cursul a fost amanat pentru o data urmatoare. Vom afla de la Ajnanina cand. Asa ca acum nu stiu cand ne vom mai intalni. Cu siguranta se vor ivi ocazii.
Iar daca intr-adevar vrei sa mergi la Biserica, te vei duce. Tine doar de tine sa o faci.

Mikka, imi place mult varianta ta cu "Really?". Are o eleganta britanica. Inteleapta Frumoasa care te-a invatat despre "Really????" :)

Ajnanina, copiii au o curiozitate nativa si o naturalete in a pune intrebari pe care educatia si regulile sociale le cam inabuse in fasa. Si e bine cand descoperim ca avem anumite inhibitii pentru ca stiindu-le acolo le putem lasa sau le putem transforma in altceva care sa ne ajute...

Mihaella, exact la acelais lucru ma gandeam si eu. La modul in care ne invatam copii sa evite interactiunea cu ceilalti ca doar sunt "niste straini" si la felul in care le taiem avantul de a pune intrebari si de a se exprima, spunandu-le "taci,ca nu stii tu"...

Adrian, asta e si "pacatul" presupunerilor pe care le facem: credem in acel moment ca presupunerile noastre sunt adevarata. iar atunci cand descoperim ca nu sunt, simtim ceva-ul ala rece, rece, ca un dus scotian sau ca altceva...

Ajnanina, asa este, in acele momente credem cu tarie ca avem dreptate, ca detinem adevarul absolut si totusi...
Iar de pe margini, poate suna si altfel :)

Adrian, poate ca avem dreptate, poate ca nu... Facand un "reality check" vorba americanului, putem descoperi ce se afla in spatele, in fata sau in interiorul "dreptatii" noastre. Asta daca ne dorim...

gabi said...

Recunosc, nu-mi place sa presupun. Chiar daca intrebarile mele sunt uneori foarte directe, ma simt mai bine in prezenta certitudinilor :)
Si nu pentru ca n-as fi o visatoare si o romantica...

Dar, imi plac mult si nuantele.
Cum ai spus si tu, nu exista adevar ci adevaruri si imi place mult sa cunosc adevarul celuilalt si sa-mi imbogatesc cunoasterea prin relevarea diferentelor dintre ele.

Mugur said...

Gabi, imi place intelepciunea ta de avea intrebari in locul presupunerilor. In felul acesta, putem sa aflam si adevarul celorlalti, cum frumos ai spus tu :)

Kami said...

Cand e vorba de ceilalti foarte rar ma arunc in a face presupuneri sau judecati. De cele mai multe ori astept sa aflu mai multe despre ei, despre motivele care ii determina sa faca ceva etc.

Cand e vorba despre mine recunosc ca fac destule presupuneri si de cele mai multe ori nu sunt cele mai empowering, dar ma tratez ^-^

Cristian Lisandru said...

Orice am face şi orice am spune, suntem prinşi într-o plasă a presupunerilor pe care le facem în fiecare zi. Răspunsul la întrebările trecătorilor ar fi putut să îl dea doar ţăranul care stătea în văzul tuturor. NU L-A ÎNTREBAT NIMENI, nimic. Observându-ne, oamenii presupun ceva în legătură nu noi. La rândul nostru, procedăm de foarte multe ori la fel. M-am convins, de-a lungul timpului, că foarte multe presupuneri pe care le-am făcut au fost greşite. Ceea ce au presupus oameni despre mine, în anumite momente, a fost greşit. INFORMAŢIA este esenţială în relaţiile de zi cu zi. Evit, în general, să presupun ceva. Sau îmi transmit anumite presupuneri în ceea ce scriu.

Mugur said...

Kami, super perspectiva! Mi-am dat seama ca si eu am tendinta sa fac presupuneri despre mine :) Si, cateodata, le transform in niste convingeri limitatoare pe care nici macar nu mai incerc sa le verific. Pur si simplu, cred ca 'stiu' ca asa stau lucrurile si ma autosabotez. Ca si tine, si eu ma tratez :)

Cristian, super buna observatia ta! Nimeni nu l-a intrebat nimic pe taran. Au presupus si nu au avut nici macar curiozitatea sa verifice daca ceea ce au presupus este real sau nu... Eu unul m-am convins ca in majoritatea cazurilor presupunerile pe care le-am facut nu aveau niciun fel de tangenta cu realitatea. Noroc ca le-am verificat si am aflat :) Informatia este, intr-adevar, esentiala!

IULIUS said...

Buna Mugur.
Cred ca ai auzit de Edward de Bono. Ma gandesc acum la una dintre ale sale carti-manual, anume la "Gandirea laterala"; mintea noastra se pare ca functioneza potrivit unor anumite modele.....recomandarea sa, trebuie sa ne remodelam mereu!...da.. un prim pas ar fi si punerea intrebarilor.....

Madalina said...

Eu recunosc, fac presupuneri, analizez, intorc omul pe toate partile (totul in mintea mea) apoi il descos subtil, reanalizez...concluzionez in cateva luni...si apoi apare o parere.
Da stiu e o nebunie :)))

ombun said...

buna seara la toata lumea!
As vrea sa spun ca de data asta sunt in usor dezacord cu opinia aproape unanima ca nu e bine sa faci presupuneri. De cand ne nastem (poate exagerez un pic) suntem nevoiti sa facem presupuneri. In toate activitatile noastre (acasa pe strada, la serviciu, chiar la biserica si chiar in vis)...facem presupuneri si asta cred ca e un lucru bun pentru ca ne antreneaza imaginatia, ne ofera placerea de a fi anticipat corect. Ganditi-va ce farmec ar avea ca la prima intalnire in loc sa faci presupunerea ca te place sa o/il intrebi: iti place de mine? cand e posibil sa facem dragoste?. Unde mai pui ca cel de la care asteptam o un raspuns ne poate minti, sau ne poate un oferi un adevar al lui (bazat pe experienta lui de viata, pe memoria perceptiilor, senzatiilor lui) care poate sa fie o minciuna a noastra.

NU SPUN CA UN RASPUNS LA O PRESUPUNERE NU ISI ARE ROSTUL EI, DIMPOTRIVA CRED CA E VITAL SA AVEM CERTITUDINI IN LOCUL PRESUPUNERILOR UNEORI;


cat despre istorioara ta....atat timp cat nu afecteaza in niciun fel drumul catre sat al celor 3 trecatori....fiecare cu presupunerea lui. Intr-adevar nici eu nu m-am gandit la personaj ca pe un don Juan, fiindca un mosneag de la tara se poate uita cel mult dupa mandrutze.

Presupun ca unii ma vor aproba, iar altii ma vor dezaproba. Respect pentru toti....cel putin din complezenta, si asta e o certitudine :)

Mugur said...

Buna Iulius,
Bine ai venit! Da, l-am citit pe Edward de Bono, "mecanismul mintii", "Gandirea laterala", "Cele sase palarii", si imi plac ideile si tehnicile lui pentru o gandire creativa. Multumesc mult ca l-ai amintit! Da, mintea noastra functioneaz conform unor modele / tipare si ne ajuta sa ne largim aceste modele. Si, asa cum spui si tu, un prim pas ar fi sa punem intrebari.

Mada, nu stiu daca e o nebunie :))) Tu stii cel mai bine ce functioneaza la tine :))) Si poate ca, uneori, ajuta sa afacem si altceva pentru a obtine alte rezultate. Continuand sa facem ceea ce am facut pana acum vom obtine rezultate similare. Daca e OK asa, atunci e bine. Daca nu, poate ca pute gasi si alte variante. :)))

Buna dimineata Om Bun!
Imi place exemplul tau. Si as merge mai departe, luand situatia in care tipa/tipul pare ca ne semnale ca i-ar placea de noi si noi facem presupunerea ca da semne de dragoste. Si atunci imaginatia noastra o ia razna, construieste o poveste de dragoste care are un happy-end in dormitor si, la finalul serii, cand ea/el se ridica cu naturalete si da sa plece incepem sa ne balbaim si de-abia atunci sa intrebam: "Cee faci??? Pleci??? Da' cu mine cum ramaaanee??". Ar putea fi un moment tare penibil...

Nu spun ca e bine sa intrebam direct persoana: "Auzi, da' tie iti place de mine? Vrei ca diseara sa ajungem in dormitorul meu sau al tau?" Ar genera poate un alt moment penibil...

Dar aici vorbim si e asteptari si de alte mecanisme...

Eu nu pot nici sa te aprob si nici sa te dezaprob pentru ca adevarul este cel pe care il detine fiecare dintre noi. Nu am gasit inca sursa adevarului absolut :) Si iti multumesc pentru perspectiva. Mi-a placut :)

ajnanina said...

am luat cuvantul si am mai muscat un pic din el.
presupunere, pre-supunere, ne pregatim sa supunem relaitatea...
la lupta pentru dreptatea proprie, importiva realitatii...
can emitem presupunerea ne aparam de multitudinea de posibilitati in care nu ne-am descurca... si in momentul in care nu le mai vedem pe celalalte, ni se pare ca invingem, legam presupunerea noastra in varf de batz, si o fluturam strigand: am dreptate... am dreptate !!! :)))

Mugur said...

Ajnanina, tare profunda cugetarea ta! Am stat si m-am gandit iarasi la beneficiul pe care il avem cand facem presupuneri si am ajuns si eu la concluzia ta. E modul nostru in care supunem realitatea si facem ca dreptatea noastra sa triumfe asupra dreptati celorlalti. Atat timp cat totul se petrece in mintea noastra si ramane acolo nimeni nu poate sa ne spuna ca nu avem dreptate sau se ne dezvaluie realitatea care poate parea cruda in comparatie cu presupunerea noastra poate idilica :)
Si, totusi, ne ajuta comportamentul asta. Poate in unele situatii da pentru ca nu avem cum sa fim raniti de o realitate diferita de a noastra si ne pune imaginatia la contributie :) In alte situatii poate ca ne face rau pentru ca mergem pe un drum care nu exista si pe care construim parcuri, gradini si zambete care nu sunt decat in imaginatia noastra iar atunci cand ne trezim sau suntem treziti la realitate, avem un soc mult prea puternic deoarece castelul nostru construit din carti se naruie la o simpla adiere de vant... :))

Anonymous said...

daca e doar presupunere si nu mai mult("nu judeca si nu vei fi judecat")nu vad nimic rau,conteaza foarte mult atitudinea mentala.in yoga fenomenul se numeste "proiectie"in sensul ca proiectam asupra celor din jurul nostru propriile defecte de care nu suntem constienti

Mugur said...

Anonim, foarte intelept gandul: "nu judeca si nu vei fi judecat". Si in psihologie se numeste tot "proiectie" si aceasta este cauza pentru care ne deranjeaza unele persoane care manifesta defectele pe care le avem si noi si cu care nu ne-am "impacat", pe care nu le-am rezolvat sau pe care nici macar nu le constientizam (ele fiind percepute doar la un nivel inconstient). Si da, conteaza foarte mult atitudinea mentala pentru ca atragem ceea ce gandim.