Friday, 24 April 2009

Despre puterea vorbelor

Intr-o zi de vara, cateva broscute se plimbau vesele printr-o padure si, la un moment dat, doua dintre ele au cazut intr-o groapa foarte adanca. Toate celelalte broscute s-au strans in jurul gropii si priveau cu mirare la adancimea acesteia.

"Sunteti ca si moarte, nici nu are rost sa va chinuiti, este prea adanca groapa, sariti deageaba" erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele doua broscute incercau sa sara din rasputeri pana cand, in cele din urma, una dintre broscute a dat crezare vorbelor si a renuntat, cazand jos de oboseala si murind.

Cealalta broscuta insa a continuat sa sara cat de sus putea. Cele de pe margine strigau la ea sa se opreasca, sa-si curme suferinta. Ea, dimpotriva, sarea tot mai sus si tot mai tare si iata ca a reusit!

Bineinteles, precum stiti si voi deja, broscuta era surda. In tot acest timp ea a crezut ca prietenele ei o incurajau.


Cateodata vocea pe care o auzim si ne spune "Nu are rost sa te chinui! O faci degeaba!" vine chiar din mintea noastra. E 'criticul' care incearca sa ne saboteze. Ce facem cu el?

43 comments:

Marian said...

Ideea este ca broscutele spectator chiar exista si in viata reala, nu numai in mintea noastra, si au aceleasi indemnuri crezand ca asa este mai bine pentru noi.
Foarte tare povestioara si adevarata

Jacktels Kochbuch said...

Hallo,

Thema aceasta dä de gindit , si sugereasä cä Obstakolele sint prima datä in Capul nostru.
Mediul nostru inconjurätor icearcä sä ne influenzeze pentru cä asta este o lege de Naturä. Noi sintem o Komponente de la Mediu da in acelasi Timp und Mediu parallel.
Ergo: dacä ai o Tintä nu asculta de nimeni si dute la Capätul Drumului pe care te-ai pus.

salutäri Jacktel

Mugur said...

Marian, asa este, broscutele spectator exista si in viata reala si ne tot indeamna sa renuntam crezand ca in felul acesta ne ajuta. Acum depinde de noi cat de mult ascultam din tot ceea ce se vorbeste in jurul nostru :)

Jacktel, ai mare dreptate! Barierele si limitele se afla doar in capul nostru. Si, oricat de mult ar incerca mediul in care traim sa ne influenteze si sa ne opreasca, si eu cred ca cea mai buna varianta este sa mergem drept la tinta pe care ne-am propus-o!

Simona said...

"Cuvintele sunt cele mai puternice droguri folosite de omenire." R. Kipling :)

Jacktels Kochbuch said...

Hallo,

Simona are Dreptate. Eu zic numai ca Exemplu: Politica
Cu toate cä stim cä se imbracä frumos ceva ireal , ingitem Avalansa
de Cuvinte cu Continut gol si mai zicem si Multumesc....

Salutäri Jacktel

Cristian Lisandru said...

Excelentă pildă. Da fapt, fiecare pildă pe care o descoperim la tine pe blog ne facă să stăm măcar câteva minute şi să medităm. Broscuţa surdă credea greşit că este ajutată... Aşa este, avem în minte, de multe ori, obstacole fixate chiar de noi, şi nu avem curajul să le sărim. Dacă am fi "surzi" am face-o mult mai uşor. Temerile noastre devin, de multe obstacole definitive... Mugur, mulţumesc mult şi pentru această pildă...

Kami said...

Superba povestirea si afurisit criticul asta.
Cea mai eficienta metoda pe care o stiu eu este sa ii dau nesuferitului o voce de Donald Duck si sa il las sa macane pana ii vine rau :D

Uneori ma imaginez cum ii bag un ghemotoc de hartie in gura si ii zic "Ia mai SHUT UP!"

Mai greu e cand ne prinde intr-un moment de slabiciune si pentru un motiv sau altul nici macar nu ne dam seama ca el este cel care ne bate la cap. Dar si cand realizaaaam... ei, ghemotocul de hartie il asteapta!! :D

Camelia said...

Mugur,
ce povestioare pline de talc gasesti..fain.
hm..tiparele/limitele trebuiesc constientizate si nu i mereu usor de inteles de unde vin, cateodata radacinile sunt mult mai adanci decat viata asta..dar perserveram ca n-avem ce i face..eu reusesc sa ascult vocea Sufletului care nu da gres niciodata..

Adrian said...

Fara cuvinte nu putem trai

tartoras said...

Minunata pilda....Nici eu nu cred ca putem trai fara cuvinte!

Mikka said...

Ei... da, frumoasa povestea... Si, da, stiam ca broscuta era surda.
Mai stiu ceva, din viata mea:
Cand tot am vocea aia in cap, si imi tot "canta", mai mult tipat, pe "nu se poate", uneori aleg sa stau de vorba... Ei, da, sa intru chiar in teritoriul "dusmanului", stiind de la inceput ca e o parte din "eu", si intreb "cine vorbeste?" "cine esti?"
Si mereu e o mirare a descoperirii, la inceput. E un copil caruia i s-a spus "Taci! Nu stii, nu poti!" Ori o femeie care a crezut ca nu-i frumoasa. Ori... mai stiu eu cine, "cineva"... Mergand pe fir, gasesc de fapt miiiiic-mic, un miez care de mult de tot a fost "ceva", o parte dintr-o secventa reala de viata, iar acum e un vrajitor din Oz care se ascunde dupa "efecte speciale". Si culeg miezul, il pun in plama, acopar un pic cu cealalta, iubesc un pic si pe urma ii dau drumul sa zboare. Puffffff! A disparut. Oricum, Acum acel miez nu mai este.
Asa imi este mie mai usor. Decat sa lupt si sa-mi astup urechile, mai bine imi iau curaj si ma duc sa vad "care e buba, Gogule?"

In final, mergand asa, pe firul apei spre izvor, am ajuns si la "chestiile" uriesoaie. Alea care fabrica miejii aia mici. Aici e alta poveste. Aici nu mai lucrez de una singura... Desi, tot eu sunt acolo :))
Si ca sa povestesc, mi-ar trebui asa: o poiana frumoasa cu iarba si flori, soare si cald, vreo trei zile de vacanta, si voi acolo, sa cantam si sa dansam... Asa se lucreaza cu Uriesoii Aia. Da' le dam de hac!

Mugur said...

Simona, asa este. Cuvintele ne pot ridica la cer sau ne pot trimite in adancuri, la fel ca si drogurile :)

Jacktel, si eu cred ca politicienii sunt niste maestrii ai vorbelor. Nu spun nimic si totusi inghitim avalansa de cuvinte si mai si multumim :)

Cristian, multumesc mult. Intr-adevar, uneori chiar noi ne fixam obstacole si le dam nastere chiar si atunci cand ele, de fapt, nu exista... Si, atunci cand reusim sa devenim "surzi" pentru vocile interioare si exterioare care ne spun ca nu are sens sa continuam, reusim sa mergem mai departe si sa ajungem acolo unde ne-am propus...

Kami, foarte buna ideea de a-i da nesuferitului de critic o voce de Donald Duck. In felul asta, oricat de critic ar fi el, efectul e unul comic :) Si mi-a placut si ideea cu ghemotocul de hartie :))

Camelia, multumesc frumos. Da, si eu cred ca e bine sa contientizam tiparele/limitele. Cunoscandu-le, putem sa lucram mai usor cu noi insine. Asa este, vocea Sufletului nu da gres vreodata!

Adrian, si eu cred acelasi lucru. Ma gandesc ca si atunci cand suntem singuri, tot folosim cuvinte si in minte ni se invart tot felul de propozitii-ganduri. Doar unii iluminati au ajuns la un asemenea nivel incat nu mai au nevoie de cuvinte. Pana atunci, noi le folosim si e bine sa le utilizam cu grija :)

Tartoras, multumesc frumos. Da, avem nevoie de cuvinte pentru a comunica cu noi insine si cu cei din jurul nostru.

Mikka, super! Vocea aia din capul nostru are o intentie pozitiva atunci cand ne spune ceva. Isi doreste sa nu suferim, sa nu dam gres, sa nu ne facem de ras, sa nu... Intreband-o ce vrea, putem obtine o multime de raspunsuri interesante. Si ii putem multumi vocii ca are grija de noi si ne da sfaturi si ea va inceta sa mai vorbeasca. Si da, le dam noi de hac! :)

gabi said...

Mugur,
puterea de a te simti liber si a nu asculta de restul "broastelor".
Tocmai a fost cutremur... :))
Cum te simti ?

Jacktels Kochbuch said...

Hallo Gabi,

Kompliment, Replica ta are foarte multä substanzä.

Salutäri Jacktel

Mugur said...

Cory, asa este, putem vedea jumatatea plina sau cea goala a paharului, putem sa ascultam aceste "voci" sau nu :) Ma bucur ca ti-a placut povestioara.

Gaby, ca bine zici! Da, puterea de a ne simti liber si de a nu asculta de restul "broastelor" ne apartine.
Nu am simtit cutremurul pentru ca eram pe strada, in drum spre casa. Mi s-a parut la un moment dat ca e ceva ciudat dar nu mi-am dat seama ca e cutremur eu fiind in miscare :) In schimb unul din efecte este ca Vodafone-ul are reteaua cazuta si singurul telefon pe care il am functional e cel de UK :) Din fericire, Internetul care este de la Orange functioneaza :)

Jacktel, esti un fin observator! Si e o calitate rara in ziua de azi.

Ioan said...

Cand mintea -- sabotorul tzipa la mine sa fac cumva... eu imi intreb inima. Tu ce zici? Tu ce vrei?

EA imi spune, baga-te. Vedem noi cum o scoatem la capat... Pe sabotoru' il iubim oricum...

Love dintr-o pauza de lucru la examenul meu scris...

Mugur said...

Ioan, tare buna strategia ta! Inima intotdeauna stie care e calea cea mai buna pentru noi. Si tot ea ne ajuta sa facem si cele mai bune alegeri pentru noi.

Multa bafta la examen!!!

gabi said...

Jacktel,
multumesc :)

Geanina Codita said...

Chiar ieri am auzit o poveste asemanatoare. Zilele acestea particip la o competitie internationala, una din lucrari apartine unui elev alaturi de care am lucrat 3 ani, insa care din pacate a decedat pe 8 februarie anul acesta. S-a calificat in ianuarie pentru finala din aprilie insa soarta se pare ca a fost potrivnica, isi dorea mult sa revina la aceasta competitie, a muncit mult pentru calificare, anul trecut obtinuse aurul. Tatal lui mi-a spus ca au comentat cam asa "prietenii":"Ce rost mai are sa i se prezinte lucrarea?"Pai asa greu o fi de inteles ca acest copil isi dorea din toate inima sa participe in aceasta competitie?Iar noi cei care l-am iubit si respectam tot ceea ce a realizat el am hotarat sa ii indeplinim acest vis care din pacate este se pare ultimul. Asadar, suntem si noi precum ultima broscuta, surzi crezand in incurajarea unora. Pe curand!

ajnanina said...

ce crezi, aceea creezi!
(zicea omul pe care l-am ascultat cu gura cascata in ultimele trei zile ... :))
asa ca broscuta a avut parte de incurajarile pe care si le-a imaginat si de sprijinul celorlalti... si viata a (re)devenit frumoasa si plina de invataminte de transmis mai departe... :)

alex mazilu said...

frumos spus !

Jacktels Kochbuch said...

Hallo Ajnanina,

si nu este bine sä te lasi citeodatä condus de asa o Maxime?
Pentru Broscutä a fost de ajutor...
Chiar dacä asa un fel de a gindi , face sä lipseascä Flexibilitatea in Gindire , citeodatä ajutä.
Cum a zis Mugur, Intuition sau cum se zice in Limba mea - Simtul din Burtä .

Salutäri Jacktel

ajnanina said...

Jacktels, salutari si tie!
intuitia proprie e mai usor de auzit atunci cand urechile nu aud spusele celor din jur :)
norocul surzilor :)

Jacktels Kochbuch said...

Hallo ajnanina,

ai Dreptete 100%.Numai cä asa o categoricä Afirmare de la Omul ca l-ai citat , lasä de inteles cä multe Persoane sint surzi din Convingere. Cä au noroc sau nu co Methode asta , este Relativ...

Salutäri Jacktel

Camelia said...

ma gandeam ca ai atins doua probleme diferite. una ar fi identficarea tiparului cu ajutorul vocii din cap care ne saboteaza, si a doua puterea cuvintelor , care ca sa vei coincidenta si pe blogul lui Oreste acelasi subiect in forma lui proprie de exprimare..
si pt ca mie mi place sa ma exprim spun si aci :) ca cuvintele fara emotiile din spatele lor nu au nici o valoare..
voi ce credeti?

Ioan said...

@Camelia - cuvantul si actiunea e generat de emotie...

E(motion) precedes Motion... :)

Ioan said...

ma rog -- sunt generate... :)

Camelia said...

aha..spui ca cuvant fara emotie nu exista? hm..
eu ziceam ca sunt si ganduri si cuvinte generate de minte care fara emotii nu prezinta nici un risc sa creeze ceva in realitate..cel putin eu la mine asa am observat..

Mugur said...

Geanina, din pacate povestea cu broscutele este una care se repeta destul de des. Felicitari ca ai gasit taria si puterea sa continui visul acelui baiat! Numai bine si pe curand!

Ajnanina, tare adevarat! Noi creem realitatea din jurul nostru prin gandurile pe care le avem si in care credem. Mare dreptate are Robert Dilts! De-abia astept sa ne vedem si sa descopar transformarile :)

Alex, multumesc mult pentru cuvintele de apreciere si pentru vizita!

Jacktel, imi place ideea de simt din burta. Si englezii au o vorba asemanatoare - 'gut feeling'. Conform celor mai recente decoperiri, se pare ca avem si in instestine formatiuni neuronale asemanatoare celor din creier. De aceea, in zona stomacului ne apar tot felul de senzatii.

Ajnanina, si noi putem avea "norocul surzilor" dand deoparte vorbele care ne trag in jos sau, pur si simplu, ignorandu-le :) Eu nu reusesc de fiecare data dar continui sa ma antrenez :)

Camelia, ma bucur sa aflu ca sinergia e prezenta. Cred ca emotiile si cuvintele se afla intr-un dans continuu. Sunt momente in care emotiile pe care le simtim genereaza cuvinte si atunci simtim nevoia sa exprimam verbal ceea ce simtim in interior si spunem ca iubim, ca suntem recunoscatori, ca uram, ca suntem fericiti... Si mai sunt si momente in care cuvintele din mintea noastra sau cel spuse de cei din jurul nostru genereaza emotii, fie pozitive, fie negative. E ca un fel de tangou.

Ioan, poate ca de cele mai multe ori cuvantul si actiunea sunt generate de emotie si mai sunt si cazuri in care actiunea si cuvantul genereaza emotie. De exemplu, faptul ca te plimbi intr-un parc plin de flori si copaci genereaza o emotie super placuta. Sau atunci cand cineva iti multumesc pentru sesiunea fantastica de coaching iar iti apare o emotie absolut minunata :)

Camelia said...

si m am mai gandit putin si tot nu sunt de aceeasi parere.. cred ca gandul genereaza emotia nu invers si ganduri fara emotii pot da nastere cuvintelor.
de exemplu daca trimit cuiva o binecuvantare , fara emotia , sentimentul de iubire din spatele ei sunt vorbe goale..

Mugur said...

Camelia, asta e smecheria. Atunci cand gandurile si cuvintele generate de minte au potentialul de a da nastere la emotii neplacute, putem multumi acelei voci si atunci emotia neplacuta nu mai apare. Mie imi reuseste de cele mai multe ori.

Mugur said...

Camelia, asa este, cuvintele fara emotie nu genereaza vreun sentiment. Sunt doar cuvinte goale...

Camelia said...

asa e Mugur totul se impleteste..eu insistam dintr-un motiv personal probabil acela ca pana sa mi iubesc mintea imi era teama ca pot crea diverse dar am observat apoi in timp ca fara emotiile puternice asociate erau inofensive..cred ca asta vroiam sa subliniez..

Mugur said...

Super, Camelia! Exact acelasi lucru am observat si eu la mine!

Camelia said...

:) noapte minunata..

Mugur said...

O noapte frumoasa, Camelia! :)

gabi said...

Mugur,
cuvant si emotie :)
Esti minunat, stii ?
Ah, ti-am mai spus, insa tot ceea ce scrii te "certifica" :)

Mugur said...

Gabi, multumesc mult! Emotiile dau nastere la emotii si se impletesc intr-un tangou al inimilor! :)

Jacktels Kochbuch said...

Hallo la toatä Lumea,

foarte frumoase Apekte ati adus afarä.
Sint si eu cu voi conform , vreau numai sä remarc cä , este citeodatä greu sä spui , Vorbele spuse sint create de Ginduri färä Emotie.
De ce: pentru cä Omul de la Naturä este conceput sä reactioneze emotional ( Kybernetic science ) in comparatie cu Artificial Inteligence.
Acuma dacä cineva produce Cuvinte si Miezul emotional nu iese asa bin in relief , Auzitorii reaktioneazä emotional si interpretazä Cuvintele fiecare pentr el individual ( deductiv).Fiecare Om este un Konglomerat de Educatie , Emotionen , Stiintä , etc. Mixtura asta ne face pe noi mai mult sau mai putin receptiv pentru Cuvinte.Si aproape niciodatä nu putem sä analysäm objectiv. Pärera mea este cä si cel care produce Cuvintele , le produce cu Emotionen numai cä aceste Emotionen sint greu de interpretat .
Ergo: Cuvintele au atita Putere raportat la Släbiciunea sau Nepregätirea noasträ pentru analysä.

Salutäri Jacktel

Leo said...

Vin si eu la spartul targului cu umilul meu comentariu - al 40-lea.
Vorbele au o mare putere, la fel si autosugestia. Daca vocea interioara ne incurajeaza, e bine. Daca avem si o voce langa noi, alta decat cea interioara, care ne impulsioneaza si nu ne face sa ne dorim sa fim surzi precum broscuta ta...Atunci e fantastic !

Mugur said...

Leo, 40 e o cifra rotunda iar targul e deschis non-stop :)
Da, subscriu si eu la vocea de langa noi, alta decat cea interioara, care sa ne impulsioneze si sa ne dea aripi! Imi place! Eu am cateva astefl de voci pe care le sun atunci cand vocea din capul meu ma face sa-mi doresc sa fiu o broscuta surda :) Si e tare bine sa aud aceste voci dragi!

fabw said...

Vocea care ne spune ca nu are rost sa ne chinuim vine din partea subconstientului, in special al ego-ului.

Ego-ul incearca sa ne mentina in zona de comfort, pentru a ne proteja, dar de multe ori ne inseala.

Si mai mult, sunt multi oameni care, fiind descurajati, incearca sa aplice asta si la cei din jur.

Eu zic ca avem putere fabuloasa in noi si multe lucruri par imposibile, pana cand se gaseste cineva sa le realizeze.

Mugur said...

Cristi, vocea din interior are si o intentie pozitiva care este, probabil, dorinta ei de a ne feri de esec. 'Neriscand nimic, nu ai cum sa pierzi' poate ca isi spune vocea. Si, totusi, uneori, tocami pentru ca nu riscam nimic, pierdem totul.

Da, si eu cred ca aveam o putere nemarginita in noi care ne poate ajuta sa realizam cele mai imposibile chestii.