Tuesday, 28 April 2009

Supravietuitorul

Astazi am primit un semn pe care, in primul moment, l-am interpretat gresit. M-am enervat si m-am intrebat cum naiba de mi s-a intamplat tocmai mie si tocmai astazi (o zi plina de soare si buna dispozitie) sa mi se arate semnul de "Dead End".

Am facut o grimasa cand l-am vazut si, in primul moment, am vrut sa-i trag un sut :) Bineinteles, un sut mental care sa se potriveasca cu acest semn la fel de mental. Si, totusi, nu am facut-o :) M-am lasat dus de flux si am descoperit ca, de fapt, semnul de drum infundat era modalitatea prin care Universul imi spunea ca mai exista si alte drumuri :) Si m-am intors si am apucat-o pe un alt drum. Un drum nou si plin de sentimente minunate, care sunt in ton cu vremea buna si cu starea de buna dispozitie care m-a parasise pentru o clipa :)

Si mi-am adus aminte de povestea Supravietuitorului, pe care vreau sa v-o ofer si voua. E o metafora tare frumoasa.

Image credits: Coding Horror

A fost odata un om care a supravietuit naufragiului unei corabii care se lovise de stanci.

El se urcase pe o bucata de lemn si, dupa ce pluti mai multe zile in deriva, ajunse pe tarmurile unei insule mici si nelocuite.

Omul nostru se ruga fierbinte la Cel de Sus ca sa-l salveze si tot astepta privind catre orizont. Dezamagit ca ajutorul nu venea de nicaieri, omul s-a apucat sa-si construiasca o coliba. Coliba il proteja de animalele salbatice si ii oferea adapost seara.

Intr-o buna zi insa, intorcandu-se acasa obosit dupa ce scormonise toata ziua dupa mancare, el si-a gasit coliba arzand. Fumul ce iesea din coliba sa era inchis la culoare si se indrepta catre cer.

Omul nostru era disperat. Si cel mai rau lucru care i se putea intampla, i se intamplase! Plin de manie si suparare, el a spus plangand:
- "Doamne, cum ai putut sa-mi faci una ca asta?".

In dimineata zilei urmatoare, omul nostru fu trezit de sunetul facut de o corabie ce se apropia de tarm. Aceasta venise ca sa-l salveze.

- "Cum de ati stiut ca ma aflu aici?" ii intreba omul pe salvatori.
- "Ti-am vazut semnalele de fum." au replicat acestia.

34 comments:

Cristian Lisandru said...

Superb... S-ar putea spune şi că nu aduce anul ce aduce ceasul, dar şi "unde dai, şi unde crapă"... Pilda - lăsând gluma la o parte - este absolut fenomenală. Carevasăzică omul era supărat până şi pe Dumnezeu pentru că romăsese fără colibă, iar ironia soartei (binecuvântarea soartei) face în aşa fel încât fumul colibei să fie zărit de marinarii salvatori. Să fie vorba despre coincidenţă? Să fie intervenţia divină? Să fie cumva mesajul că nu trebuie să judecăm niciodată ceea ce ni se întâmplă "la cald"? Înclin să aleg cea de-a treia variantă. De multe ori suntem tentanţi să tragem concluziile pripite...

Mugur said...

Cristian, asa este, nu aduce anul ce aduce ceasul... Coincidenta, ironia binecuvantatoare a sortii, Dumnezeu, noi, ceva face ca situatia sa se schimbe. Si chiar daca initial tragem o concluzie pripita, poate ca e bine sa ne gandim ce s-a intamplat de fapt si cum ne poate ajuta aceasta situatie. La mine astazi a functionat de minune :)

gabi said...

Super, super :))
Hai sa dam foc la colibe, pe chestia asta :)

Pe bune, tot raul spre bine, de cele mai multe ori, desi nici aici nu e o regula. Insa, Cineva, acolo, sus, ne iubeste ! Si stii de ce ? Fiindca meritam !
:)

Mugur said...

Gabi, asa este! Cineva acolo sus ne iubeste :) Si chiar daca mai uitam cateodata, la un moment dat ne aducem aminte :)

Cristian Lisandru said...

Aşa este, Mugur, cred că ar trebui să descoperim în noi acea putere lăuntrică destinată a ne ajuta să înţelegem cum să abordăm fiecare experienţă de viaţă. Cred că la asta se reduce totul. Simplu şi totodată extrem de complicat. Dar nu imposibil...

ajnanina said...

Mugur,
focul de la inima nu face fum, totusi Dumnezeu il indreapta catre cer :)

Mugur said...

Tare adevarat, Cristian! Simplu si, in acelasi timp, complicat. Din fericire, cautand in adancul inimii, vom gasi puterea de a intelege.

Mugur said...

Ajnanina, focul de la inima doar incalzeste :) Si atunci fumul de la ce este indreptat de Dumnezeu catre cer? :)

ajnanina said...

hai ca m-ai prins...
nici eu nu mi-am dat seama ce-am scris :))
noroc ca Dumnezeu stie...

Geanina Codita said...

Am citit primele tale randuri si un zambet mi-a aparut in coltul gurii, apoi am continuat si gandul m-a dus catre oamenii care isi pierd speranta si in clipele cele mai grele momente renunta sa mai creada ca exista Dumnezeu. Imi doresc sa citeasca cat mai multi ceea ce ai scris aici din dorinta de a intelege cat mai multi ca nimic nu este intamplator , ca Dumnezeu ne iubeste si este alaturi de noi indiferent de situatie, indiferent daca mai credem in El sau nu.

Mugur said...

Ajnanina, ma facusei curios :)
Da, Dumnezeu stie :)

Mugur said...

Geanina, tare adevarat! Dumnezeu ne iubeste si este alaturi de noi indiferent de cat de disperata ni se pare noua situatia si indiferent daca noi mai credem in El sau nu... Iubirea Lui este pretutindeni chiar si atunci cand nu o mai vedem cu ochii mintii. O putem simti doar cu inima.

di said...

Grozavă pildă. Mulți ar avea de învățat de aici, inclusiv eu. Un capăt de drum poate fi un început de drum dacă știi unde și cum să cauți!
Mulțumesc, Mugur! O zi minunată!

ramai treaz said...

e tare pilda, la fel ca si cea cu broasca. eu vreau sa inteleg din pilda asta doar atat, sau as vrea sa intelegeti si voi la fel, cu toate ca are o multime de sensuri pe care la prima citire nu le descoperi: indiferent prin cate greutati treci, trateaza-le cu optimism si la rece si totul va fi bine. daca te agiti si nu mai gandesti limpede, nu faci nimic. se zice ca de ce iti e frica nu scapi, eu cred ca are un sambure de adevar "proverbul" sau " zicala" asta ( nici nu stiu cum sa ii zic) poate e o chestie de subconstient.

PACO said...

daca vrei intra si la mine pe blog

Mugur said...

Di, asa este! Un capat de drum poate fi un nou inceput dacas tim cum si unde sa cautam! O zi frumoasa, Di!

Cosmin, si eu cred ca optimismul este cheia! Apropo de zicala "de ce ti-e frica nu scapi", cred ca are legatura cu Legea Atractiei si anume ca Universul ne ofera chestiile asupra carora noi ne concentram, indiferent daca ele sunt bune sau rele. Daca reusim sa vedem jumatatea lina a paharului, paharul va fi intotdeauna plin.

Paco, multumesc pentru vizita. Iti voi vizita si eu blogul :)

Adrian said...

Foarte frumos! Totul are un rost in lumea asta, trebuie doar sa nu ne pierdem speranta, mereu este ceva de facut, aproape orice este posibil, doar trebuie sa crezi in ceea ce vrei sa faci, in ceea ce iti doresti, asa fiind motivat de tine insuti vei dobandi ceea ce ti-ai propus, vei avea mereu sansa de a face bine, trebuie doar sa fi atent cand trece pe langa tine.
Numai bine!

Jacktels Kochbuch said...

Hallo Mugur,

Multumesc. Ai fäcut iaräsi o Thema care pune Creierul la treabä mare.
Am citit toate Comentarle voastre si am invätat mult. Multumesc la toti.
Am observta un lucru, fiecare interpreteazä Thema o datä cu Logic si o datä Emotional.Synergie efectul este foarte impresionant.
Eu pentru mine semnez la DI si sint exact de Pärerea ei.
Vä doresc mai departe Discutie pläcutä .

Salutäri Jacktel

Leo said...

De multe ori am trait sentimentul. De coliba arsa si de deznadejde. Si de fiecare data mi s-a demonstrat ca tot raul e spre bine si ca cineva are grija de mine...
Multumesc, Mugur, povestea mi-a adus aminte ca trebuie sa fiu recunoscatoare. :)

Camelia said...

Asa e Mugur, e important sa vedem polaritatea fiecarei situatii..
ca sa putem transforma..
Intotdeauna Universul stie mai bine ca noi alte drumuri , alte cai de rezolvare..important e sa avem incredere sa i lasam portita deschisa sa ne dea solutia..

Mikka said...

Frumoasa pilda...
Mai draga, ma faci sa devin dependenta :))
De multe ori am avut patanii de-astea, in care "inainte" era un fel de "pret platit"... Vedeam "dupa" rostul acelor arderi. Mi-am dat chiar eu foc la cosmelie, cum se zice... A fost pretul platit pentru schimbarile pe care atunci doar asa le vedeam. Platite. Acum nu mai e chiar asa. Am invatat sa astept si sa privesc din punctul acela, de dupa, din "pe urma". Mereu ma incant si ma minunez de cum e facut desenul.
Intotdeauna a iesit frumos. Asta, cand am vazut "a doua oara"...
Tot ce am de facut acum e sa am rabdare. Aici inca mai scartzai. Uneori, nerabdarea face sa-mi para mai grea trecerea prin cate un naufragiu. Ei, cu trecerea anilor, si nerabdarea s-a tocit... Si am inceput sa vad prin culorile recunostintei tot desenul. Cum spune Neale Donlad Walsch: "V-am trimit numai ingeri".
Cam asta e...

vilo13 said...

Dar ce te faci când drumul este cu "sens unic" şi dai de semnul "dead end"?
Drăguţă pildă, dar, totuşi, rămâne întrebarea de mai sus.
O zi bună!

Mugur said...

Adrian, ca bine zici! Avand speranta chiar si in momentele cele mai neplacute reusim sa fim atenti la tot ceea ce trece pe langa noi si sa gasim oportunitatile pe care nu le-am vedea daca am avea capul lasat in jos. O seara frumoasa!

Hallo Jacktel,

Ca de obicei, esti un fin observator. Asa este, interpretam temele de gandire fie logic, fie emotional, fie printr-o sinergie a logicii cu emotionalul. Numai bine.

Salutari din Bucuresti Mugur

Leo, stiu cum e! Si eu am avut de multe ori sentimentul ca cineva mi-a dat foc la coliba sau chiar eu i-am dat foc, fie cu stiinta, fie din nestiinta. Si, de fiecare data, cineva a avut grija de mine, cu un sfat, o vorba buna, un ajutor, un zambet... Si ma mai apuca din cang in cand, asa fara niciun motiv aparent, sa imi exprim recunostinta si ma simt bine. :) Asa ca te inteleg perfect.

Camelia, tare adevarat! Universul cunoaste toate drumurile si ne poate ghida pasii catre drumuri la care noi nu ne-am fi gandit vreodata ca exista. Totul este sa fim prezenti ca sa stim cand sa deschidem usa.

Mikka, multumesc. Dependenta e reciproca :)) Da, poate ca la inceput vedem doar jumatatea goala a paharului si ne intrebam "De ce tocmai mie mi se intampla??". Si, la un moment dat, ajungem, asa cum spui si tu, sa vedem doar jumatatea plina a paharului. Pana la urma paharul e acelasi, dar conteaza atat de mult pespectiva!
Si, da, recunostinta este un sentiment atat de benefic! Sunt dimineti in care recit, ca o mantra, toate chestiile pentru care sunt recunoscator si ziua respectiva are o alta incarcatura. Cred ca vin ingeri de peste tot sa ma calauzeasca pentru ca simt ca plutesc si se tot deschid mai multe usi pentru fiecare usa care mi se inchide in fata...

Lucian, daca drumul este cu "sens unic" si dai peste semnul de "dead end", pui avariile si dai cu spatele pana cand iesi de acolo. Odata iesit, apar o multime de alte drumuri care te pot duce la aceeasi "adresa" dar pe o alta ruta.
O seara minunata!

LZ said...

Nu's unde sa te intreb, deci purced aici: ce e ala trainer si NLP coach?
E sigur in legatura cu antrenarea evolutiei. Ca vad ca ne tot servesti pilde. Nu stiu cat invat din ele, dar imi place sa le citesc. Deci, mai trec pe aici!

Mugur said...

Laura, tin cursuri de dezvoltare personala si profesionala (trainer) si lucrez cu persoane sau grupuri care au nevoie sa isi dezvolte noi abilitati, sa treaca peste bariere emotionale sau, pur si simplu, sa isi indeplineasca visurile (coach). Iar NLP vine de la Programare Neuro-Lingvistica si imi ofera instrumente absolut exceptionale care genereaza schimbarea dorita de clientii pe care ii am la sesiunile de coaching.
Si cum sunt pasionat de orice forma de evolutie, cam toate postarile mele au legatura cu acest subiect :)
Ma bucur ca iti plac pildele si ma gandesc ca, probabil, citindu-le, oricum inveti din ele.
Te astept aici oricand cu drag.
Noapte buna!

ombun said...

Cu toti avem pulsiuni, e la indemana oricui sa se "inerveze" senzitiv sau motor :) atunci cand lucrurile nu sunt asa cum le-a prevazut. Cateodata se intampla sa ne fie din rau in mai rau alteori se intampla ca tot raul spre bine. Indiferent de situatie cred ca este cel mai bine sa mergem inainte sau asa cum a facut Mugur sa apucam pe un alt drum si sa incercam sa fim in ton cu vremea buna chiar daca nu e de fiecare data usor. Cel mai rau lucru care ni se poate intampla e moartea asa ca atat timp cat suntem vii sa plangem, sa radem, sa suferim sa ne bucuram....sa traim dragii mei si sa scriem pe blog va salut respectuos si cu dor de casa

Kami said...

“When one door closes, another opens; but we often look so long and so regretfully upon the closed door that we do not see the one which has opened for us.” Alexander Graham Bell

De curand am vazut toate usile aparent deschise catre viitorul pe care mi-l doream inchizandu-se... atat de aproape si totusi atat de departe...
Dar a fost nevoie de asta pentru a vedea o usa care era deschisa in tot acest timp si pe care imi era teama sa o iau in considerare, pentru ca ma scotea mult prea mult din zona de confort. Ca si in povestea ta a trebuit sa imi ia foc coliba pentru a ma lasa salvata.

Excelenta povestirea! E minunat efectul pe care il au pildele... fiecare isi gaseste propriul mesaj ascuns in tesatura povestii ^-^

Jacktels Kochbuch said...

Hallo,

il cites pe Omul bun si zic si eu cä Elementargind si Instinct in Viatä sä fie Dorinta sä nu abandonezi si sä cauti Drumuri noi.Si atunicia are Valabilitate ce a scris Diana " Sfirsitul Drumului poate sä fie inceputul Drumului"

@Laura. e pot sä te asigur cä Tu poti sä inveti tare mult de aicia.Trebuie numai sä vrei.

Salutäri Jacktel

Mugur said...

Om Bun, bine zici. Asa este, tot raul spre bine. M-am convins de atatea ori incat pentru mine a devenit o axioma :) Iar apropo de moarte, cred ca este doar o trecere catre o alta existenta. Si cum suntem inca aici, putem sa radem sau sa suferim, sa ne bucuram, sa zambim, sa fim recunoscatori, sa traim, pur si simplu... Salutari din Bucuresti!

Kami, si mie imi plac tare mult pildele pentru ca, asa cum spui, tu, tesatura povestii este atat de generoasa incat fiecare dintre noi isi gasest propriul fir :) Da, si mie mi s-a intamplat de cateva ori sa ajung intr-o situatie extrema, cu coliba arzand, pentru a iesi din zona de confort si sa vad usa deschisa :)

Jacktel, asa este, atat timp cat nu abandonam si exista dorinta, gasim de fiecare data drumuri si usi noi. Un sfarsit e de fapt un nou inceput.
O zi excelenta, Mugur

IULIUS said...

Profunda povestioara; ma gandesc ca, atunci cand ne pica ceva nu tocmai placut, de cele mai multe ori temerile, grijile sunt cele ce primele ne incearca; viitorul da, ne este necunoscut, prezentul ne cuprinde atunci mult prea strans, insa departarea-n timp de epicentru, ne va ridica de asta data, numeroase corelatii, bogate-n semnificatii......asa ca acum, inclin a crede ca, orice ti se intampla la un moment dat, cel putin matematic se va corela cu cele ale prezentului trecute, cu cele ale prezentului viitoare, ba mai mult intr-un mod aparent intamplator.

elga said...

Draga Mugur,
Frumoasa pilda.
Multumesc. Chiar aveam nevoie sa-mi aminteasca cineva de asta, mai ales acum cand am depasit momentul in care am crezut ca mi-a ars coliba.
Uneori suntem atat de orbi incat nu putem vedea semnele nici macar atunci cand se agita sub nasul nostru.

Mugur said...

Iulius, asa este, exista o stransa legatura intre trecut, prezent si viitor. Cumva, atunci cand in prezent ni se intampla ceva neobisnuit si pe care noi il etichetam ca fiind "rau" sau "neplacut" ne bazam cumva pe experientele din trecut si, apoi, proiectam situatia respectiva in viitor. Asa ca exista o corelatie cu precizie matematica in toate.

Draga Elena,
Ma bucur ca ti-a placut pilda.
Si mie mi s-a intamplat ca semnele sa mi se agite sub nas iar eu sa fiu "plecat" in trecut sau in viitor si sa nu le vad. Din fericire, de cele mai multe ori, apare ceva care totusi ne capteaza atentia, revenim in prezent si descoperim ca putem depasi momentul colibei arse.

fabw said...

Super povestea :)

Dumnezeu lucreaza diferit fatza de cum ne-am astepta noi, dar am invatat ca absolut tot raul aduce cu el echivalentul unui posibil bine.

Exista avantaje in orice aparent dezavantaj. Depinde de cum privim lucrurile.

Mugur said...

Fabw, ma bucur ca ti-a placut povestea :)

Exista o vorba din batrani care spune ca "dracul nu-i chiar atat de negru" :) Asa ca, oricat de rea ni s-ar parea situatia, ea are inevitabi si parti bune. Totul este sa observam si avantajele.