Friday, 3 April 2009

Vise, potential, posibilitati / Dreams. potential. possiblities

"Consult not your fears but your hopes and your dreams. Think not about your frustrations, but about your unfulfilled potentials. Concern yourself not with what you tried and failed in, but with what it is still possible for you to do." - Pope John XXIII

"Consulta-te nu cu temerile tale, ci cu sperantele si visele pe care le ai. Nu te gandi la frustarile tale, ci la potentialul neutilizat. Nu te preocupa despre ceea ce ai incercat si ai esuat, ci despre ceea e inca posibil pentru tine sa faci." - Papa Ioan XXIII

Image credits: Toxel.com

Oare cum ar fi daca astazi am uita de temerile noastre, de frica de esec si de barierele pe care ni le punem in calea evolutiei proprii? Si cum ar fi daca, in locul lor, am creste vise si sperante? Si am face altceva decat ceea ce facem de obicei. Si ne-am gandi care este motivul pentru care am esuat cu ceva si ce am putea face altfel pentru a obtine un alt rezultat. Oare cum ar fi?

42 comments:

gabriela said...

am avea o implinire sufleteasca daca am creste vise si sperante pe care de mult timp doream sa se implineasca,ar fii ceva unic sa stim ca visul nostru a crescut si acum a devenit.... unic.

Adrian said...

Ar fi frumos, de ce nu? dar depinde si la ce sa renuntam, daca e sa renuntam la un serviciu bun pentru o afacere despre care nu cunoastem multe cu potential mic de reusita, nu cred ca m-as incumeta sa faca acest lucru.
Am vazut niste poze pe blogul lui aripi de fluture si ma fascinat acel castel fermecat pe care l-a surprin ea in poze, acum visez sa dau o fuga pana acolo, pentru ca potentialul exista dar mai ramane posibilitatea de a avea putin liber (serviciul e de vina)

Leo said...

Hehe, Mugur...Ce bine ar fi !
As fi cea mai fericita daca as scapa de temeri si frustrari si m-as concentra pe potentialul meu, pe calitatile mele. Reteta pare simpla, dar realitatea e mult mai complicata. Suntem acele fiinte minunate pline de slabiciuni, si doar cei cu adevarat puternici reusesc sa faca asta...

Mikka said...

Mugur, frumoasa mea cu "Really????" a pus multe intrebari. Una a fost:"Daca ai sti, daca ar fi evident pentru tine ca poti face orice, atunci ce ai alege sa faci?" Era in 2002. Am ales sa fac "aia" de stii deja acum, sa mananc mere in parc si sa ma simt bine in piele mea... Mi s-a schimbat viata si nu numai ca ma incput a crede in vise, dar am inceput a croi vise din ce in ce mai indraznete. Peru e unul din ele. Urmeaza si mai si...
Si am inteles ce e visarea. (vezi fie Castaneda, fie Couragous Dreaming - Alberto Villoldo).

Si uite,un roman de-al nostru:
http://punctulzero.wordpress.com

Intotdeauna e un pret de platit. Depinde de noi ce intelegem ce inseamna el pentru noi, in raport direct cu cine credem noi ca suntem.
Drum liber, cale frumoasa, vant din pupa!
Pe mine ma asteapta Shimoda in lanul de porumb...

Mugur said...

Gabriela, imi place. Lasand visele si sperantele noastre sa creasca, sa devina realitate, am crea ceva unic.

Adrian, asa este. Cateodata, pentru a ne urma visurile si dorintele, e nevoie sa iesim din zona de confort si chiar sa si renuntam la ceva... Cineva spunea ca daca vrei sa mai adaugi ceva intr-un pahar deja plin atunci e nevoie sa mai versi din el sau chiar sa-l golesti. Noi stim cel mai bine ce vrem si atunci tot noi decidem ce pastram si la ce renuntam pentru a ne urma dorintele si visele.
Iar apropo de castelul fermecat, eu cred ca il vei gasi timpul necesar pentru a da o fuga pana acolo, poate intr-un concediu.

Leo, chiar si o prajitura super buna poate avea o reteta complicata si, totusi, se gasesc oameni care sa amestece ingredientele si sa o puna la cuptor :)
Asa este, suntem acele fiinte minunate pline de slabiciuni si, totusi, sunt momente in care gasim o forta interioara care ne face sa mutam si muntii daca ar sta in calea dorintei noastre. Si ma gandesc ca ne putem da voie sa fim si puternici din cand in cand, poate tocmai in momentele in care avem nevoie si vrem sa fim puternici...

Mikka, asa cum am mai spus, frumoasa ta cu "Really????" nu e doar frumoasa e si desteapta. A intuit foarte bine care erau intrebarile de care aveai nevoie pentru a-ti clarifica drumul si ti le-a pus. Si imi place tare mult ca iti croiesti vise din ce in ce mai indraznete. De-abia astept sa aflu ce urmeaza dupa Peru :)
Iar referitor la pretul platit, daca decidem ca merita, atunci vantul din pupa ne lanseaza pe calea frumoasa pe care vrem sa o urmam :)

Mikka said...

Mugur drag,
Uite: casa mea dintre dealuri. Linste. Pace. Bucurie. Clar de apa si de vremuri. Frunze si primaveri de alea de ti-au placut si tie ieri :)
Eu, in casuta, cu flori si pomi si pasari, si bucurii, hranindu-ma din sangele Mamei Pamant si din lumina de la Tata Soare.
Cum arata? Ei? :)) :))

Mugur said...

Draga mea Mikka, tare frumoasa casa ta dintre dealuri. Arata ca in poveste si poate ca e chiar si mai minunata :)))

Mikka said...

Asa va fi! Minune de minune!
Tre' doar sa fac pasul si sa sar...

Mugur said...

Mikka, si cand vrei sa iti iei avant si sa faci pasul? :)

ajnanina said...

buun, deci nu era suficient visul, mai e de facut si saltul: de la vis la viziune, de la viziune la actiune...
cat mai sus in inaltime, cat mai departe si cat mai sigur inapoi pe pamant... :)

Mugur said...

Ajnanina, un vis ramas la stadiul de vis e precum o pupa care ramane vesnic o pupa si nu devine niciodata fluture :)
Fluturii zboara si revin si pe pamant... :)

Mikka said...

Cat mai curand, cel mai tarziu la inceputul anului viitor. Mai am niste "aranjamente" prin care mai tin un pic pe cineva in palma... Apoi voi face saltul.
Vorba lui Neale Donald Walsh:"Asa va fi doar daca nu va fi asa".
Adica poate reusesc mai repede.
InshaAllah!

Kami said...

Multumesc Mugur! Tocmai mi-ai reamintit ca focusul meu era total deplasat de locul unde ar fi trebuit sa fie. ^-^

Cristian Lisandru said...

Abandonarea temerilor este un proiect la care lucrez de multă vreme. Crearea de vise şi construirea de speranţe mă transformă în fiecare zi în zidar de vise care pune cărămidă pe cărămidă. Îmi ridic de jur împrejur zid de speranţe, iar liantul care le leagă este iluzia. Ce poate fi mai frumos decât atât... Pragmatismul lumii nu mă deprimă, iar faptul că nu pot să devin şi eu pragmatic mă umple de încântare...

Mikka said...

Cristian, superb! Zidarul de vise...
Si incantatoare, incatarea ta. Vezi ca "se ia", e molipsitoare :))

ajnanina said...

singura problema e ca daca visele sunt legate intre ele prin iluzii, castelul arata superb, dar zboara dus de vant ca zmeul... :(
iar noi ramanem la pamant, atata vreme cat suntem alcatuiti mai mult din pamant decat din aer...
cred ca un liant mai bun e actiunea... :)

Mikka said...

Well, daca sunt ca Iluziile lui Shimoda, atunci e Altceva... Actiune+Viziune+Creatie... Fiat Lux!

Mugur said...

Mikka, excelent, acum visul tau are si o perioada de germinare. Si va fi asa atat timp cat il vei hrani :)

Kami, ne mai deplasam focusul si in alte parti tocmai pentru bucuria revenirii asupra ceea ce este important pentru noi :)

Frumos, Cristian. Imi place cum visele si sperantele alunga temerile. Eu as numi liantul nu neaparat "iluzie", mi-ar placea sa-i spun "visare". :)

Ajnanina, si pentru mine "iluzia" are o conotatie speciala si de aceea mi-a placut ideea de "visare". Pentru mine, visul poate deveni realitate prin actiune :)

Mikka, viziunea care da nastere la actiune care, la randul ei, pune in miscare creatia face va visele sa devina realitate. Fiat Lux! Bentley! Jaguar! Fiecare ce isi doreste :)

Mikka said...

YEESSSSS!
'teresanta tecrea de la Fiat Lux (Sa se faca Lumina) la viteza propulsoare. :))
Acuma, yo la masini, la rase cai si caini si la... nu ma pricep, da' mie mi-ar place "derect" un avion cvadrimotor. Tot de la Shimoda facem rost!

Mugur said...

Plin de resurse nenea Shimoda :)

ORGANIZATOR ZBB said...

Salut. Cu scuzele de rigoare pentru acest mesaj de tip spam, insa deocamdata este o buna modalitate de transmitere a unei informatii. Apelam la oameni inteligenti din blogosfera si care pot in acelasi timp sa fie promotori ai acestui fenomen in Bucuresti. INSCRIE-TE LA ZIUA BLOGGERILOR BUCURESTENI ( PE ZBB-2009.RO AI FORMULARUL DE INSCRIERE ) si vino alaturi de noi la festival impreuna cu cat mai multi prieteni. Da acest mesaj mai departe in blogosfera.Vor fi premii, petreceri, multa distractie si nu in ultimul rand o mare gasca de bloggeri cu care poti lega prietenii. Fiecare blogger inscris va primi cadou, saptamanal o invitatie de doua persoane la Eurocinema. Te asteptam
Multumim.

Geanina Codita said...

Neincrederea in tine produce temeri. Oamenii stau mult prea mult pe ganduri si se intreaba:
sa sar? sa nu sar?...
sa fac? sa nu fac?...
si intrebarile ar putea continua la nesfarsit. Faceti tot ceea ce simtiti, atata timp cat este decent iar voua va este bine, nu ezitati.Aveti curajul de a schimba tot ceea ce nu este in regula in viata voastra, in trairile voastre, numai asa veti fi liberi cu adevarat.

Mugur said...

Geanina, la fel ca si tine si eu cred ca nu vom face saltul catre visele si potentialul nostru atat timp cat ne laam dominati de neincredere si frica. Teama ne va opri sa iesim din zona de confort. Si da, e nevoie sa avem curaj ca sa schimbam tot ceea ce vrem sa schimbam in viata noastra si sa fim cu adevarat liberi.

ajnanina said...

curaj, nu gluma :)
chiar si o singura schimbare cere curaj, cu atat mai mult cand vrem sa le facem pe toate cate sunt de facut...
cu visul in fatza iti spui: trebuie... vreau... pot... (la modul ideal cu vocea din ce in ce mai puternica sau mai sigura)
si apoi tai unul din lanturi... si apoi altul... apare o libertate de miscare care te face sa vibrezi de bucurie...
si, uneori, durerea rupturii proaspete, peste care bate vant de libertate...
cate o usoara indoiala care te face sa schiopatezi: oare e bine ce am facut ?
daca iti asculti instinctul, raspunsul e unul, daca ii asculti pe ceilalati, raspunsul suna diferit... si cu atat mai confuz cu cat vocile exterioare si interioare sunt mai multe...

momentul critic poate sa apara ceva mai tarziu, cand ai ajuns sa rupi ultimul lant si nu mai stii de ce... si la ce bun...

Mugur said...

Ajnanina, am observat la mine ca am nevoie d eo doza mare de curaj atunci cand trebuie sa fac ceva sau atunci cand visul meu nu este ecologic sau atunci cand nu cred in potentialul meu de a face schimbarea si saltul.
Si, da, mai apare si intrebarea "oare e bine ce am facut" atunci cand ne avantam fara sa luam in calcul ce pierdem si ce castigam daca facem saltul... Iar daca ne dorim cu adevarat sa facem saltul si acesta este ecologic entru noi, mmentul critic nu mai are cum sa apara pentru ca locul lui este luat de bucuria schimbarii :)

ajnanina said...

ok, am sariiiiiiiiiiit :)))
ce n-a mers la mine de data asta: visul era prea scurt... si il traiam asociat (ceea ce nu se face...) asa ca s-a terminat combustibilul din el cu o saptamana inainte de termen...
se poate recicla. ecologic :))
invat (si) din greseli. data viitoare mai bine.

multumesc, prietene :)

Mikka said...

Ajnanina, Mugur, dragilor,
Stiti unde am avut ultima chemare a curajului? Intr-un spatiu magic, spatiul sacru dintre sapte cercuri de piatra in Valea Sacra a incasilor.
Acolo, fiecare din cei saisprezece "pelerini" (asa am fost numiti), cu batul de putere in mana, am spus ce vrem acum, ca resursa, pentru a implini ce spuseseram ca vrem, ca tel, la inceputul calatoriei noastre.
Stiam ca urmeaza sa fac schimbarea cu totul si cu toate. Si am chemat atunci Curajul. Nu pot descrie cum a fost... Oricum, ca si o prima "confirmare" ca am primit ce am cerut ("cere si cunoaste ca ai si primit"), deasupra noastra a fost un curcubeu rotund pe care noi il vedeam pentru prima data.
Ca si confirmare "palpabila", transformarea s-a vazut de cum am venit acasa. O "fara frica" ce a speriat un pic pe membrii familiilor noastre si chiar mai mult pe altii. Si inceputul lui "walk your talk" - Fa ceea ce spui... Invatatura veche si atat de actuala!
Walk your talk!

Mugur said...

Ajnanina, eu cred ca e bine cand invatam din ceea ce am facut si nu a avut rezultatul dorit. In felul asta, data viitoare vom face altceva si vom obtine un alt rezultat.
Mi-a placut ideea de combustibil :)
Cu mare placere, de aceea sunt prietenii :)

Mugur said...

Mikka, tare frumos! Va du cu ochii mintii scena si imi imaginez cat de puternica a fost energia atunci cand Curajul chemat de tine a venit si s-a facut una cu fiinta ta. Si da, ori de cate ori facem ceea ce spunem mai facem un pas si inca unul si asa drumul e mai placut si mai interesant. cerem si primim, primim si dam. Minunat!

Marian said...

Salutare tuturor,
ce vorbe frumoase si adevarate spuneti voi la postul asta (si nu numai aici), dar din postura unui om care se lupta pentru visele sale, a unui om care face sacrificii in fiecare zi pentru a ajunge unde vrea, vreau sa va spun ca voi conturati acest "proces" de realizare a viselor foarte frumos si utopic. De cele mai multe ori, urmarirea propiilor vise, incercarea de materializare a lor, este riscanta si de obicei vine cu o lupta grea (spirituala si reala) care nu o poate duce oricine la capat, din care putini ies invingatori. Teoretic este frumos si romantic...dar realitatea este total opusa, in special daca ai incercat cu toate puterile tale si nu ai rusit. O nereusita intr-o asemenea lupta poate schimba un om pentru totdeauna, il poate ingenunchea cum nimic nu ar putea. Voi spuneti frica, eu consider ca in unele cazuri s-ar putea sa o confundati cu realism. e al dracu de greu, eu inca o fac, dar nu stiu cat timp mai am puterea :( in special ca alternativa confortabila este la un telefon distanta

Pupaciosii said...

Si pentru ca atunci cand vrem ca visele sa devina realitate trebuie sa "take massive action", iata un nou pas pentru grupul pupaciosilor.

http://pupaciosii.blogspot.com/

Asta pentru ca avem potential si posibilitati ;)

Mikka said...

Draga Marian,
Asa e, ceea ce privesti ca si realitate te poate ingenunchea. Tocmai ca am fost acolo, stiu cum e. E foarte "al dracu de greu".
Dar, ca vorba din filmele americane, "ce nu te doboara te face mai puternic". De cateva ori am fost acolo, la zid... Si in genunchi. Si ale naibii telefoanele alea, chiar au venit si la mine, si de mai multe ori. Si m-au amagit si m-au vrajit, de am taiat din mine, crezand ca imi castig "mai binele". Spuneam ca e un pret ce trebuie platit. In raport direct cu cine crezi tu esti. Nu e metafora (era bine sa fie doar atat). Iti arata, mai devreme sau mai tarziu, in viata, ca oricum ai platit pretul alegerilor tale. Depinde cu cine crezi ca tii, cand alegi. Cu timpul, pe masura ce te tot lovesti, iti dai seama ce ai facut cu viata ta. E grozav cand faci mai devreme, in viata, alegerile care par si chiar sunt riscante. Castigam timp. Oricum, trecem prin greu si iesim la liman...Pentru ca nu murim asa usor (am descoperit ca iesirea din joc prin moarte era ceva chiar prea simplu...).
Mie curajul al mai tare mi-a venit cand nu am mai avut nimic de pierdut... Nu recomand calea asta. :)) Se poate si mai usor. Doar sa incerci. Iar si iar si iar... Si sa nu te bazezi doar pe fortele tale. Acele "toate puterile"... Exista in viata aliati de nadejde si mai ales Inspiratia. Inspirul, care tine de invizibil. De neasteptat. De ce nu e cuprins in cel mai elaborat plan de actiune si buget de resurse. Eu l-am primit acolo, la zid... E palpabil, foarte concret in viata mea. Si mie imi aduce "chestii" care sfideaza "realitatea". Cum mai pot oare crede "altfel"?
Fortza fie cu tineeeeee!

gabi said...

Mugur,
nu te dezminti, frumos post :)

Marian,
mi-am propus sa-ti alint imaginatia cu un citat al unui Mare Om :
" E adevarat ca am auzit, adesea, zicandu-se: un artist e un visator singur. Dar el nu este artist pentru ca este singur, ci pentru ca este solidar. Cartile se scriu in singuratate, dar impotriva ei. La capatul acestei singuratati infloresc gradinile insorite ale solidaritatii. Adevaratii profeti nu s-au dus in desert pentru a fugi de lume, ci pentru a anunta acolo o lume noua. O singuratate bazata nu pe renuntari, ci pe sperante, nu arde drumurile spre lume, ci cauta in tacere pe cel mai adevarat; o tacere in care, de altfel, palpita toate cuvintele care dau vietii un sens. Caci a nu fi singur inseamna, poate, a sti sa te daruiesti. A sti sa renunti la trufia de a te considera cel mai important adevar al lumii. Rostul singuratatii e sa ne pregateasca pentru aceasta iubire, s-o visam si sa ajungem la ea in cunostinta de cauza, cunoscand ce vrem sa negam".
Octavian Paler/Scrisori solitare

Marian, apeleaza numarul acela de telefon care-ti ofera fericire si traieste bucuria ca poti face asta :) Binecuvanteaza sansa ca cineva primeste ceea ce oferi.
Ti se pare putin lucru ?

Kami,
esti dementiala, pe bune :))))
Big Hug darling !!!

gabi said...

Marian,
revin cu o precizare :)
S-ar putea sa nu fii suficient de pregatit sa primesti partea confortabila de la un telefon distanta... ce zici ?

Marian said...

Va multumesc pentru sfaturi,

exact cum a spus Gabi , nu sunt pregatit pentru a intra in "zona confortabila" deoarece nu-mi cunosc inca limitele, deci deocamdata imi continui lupta pe care am ales-o. :-)

Sper doar sa stiu cand sa pun punct daca nu am ajuns unde doresc.

Mugur said...

Salutare Marian,
Bine ai venit! Ma bucur ca iti place ceea ce scriem noi aici si speram sa revii ori de cate ori timp.
Imi aduc aminte de cineva care spunea ca viata noastra este o lupta intre ceea ce avem si materializarea visurilor noastre. Uneori e mai greu, alteori e mai usor.
Privind dintr-o perspectiva exterioara, avem situatia in care ne aflam si mai exista si situatia pe care ne-o dorim. Si avem cateva variante.
Prima varianta este sa ramanem in situatia actuala, cu care ne-am obisnuit oarecum, lasand visurile deoparte. O a doua varianta este aceea in care cautam resurse pentru a ajunge in situatia dorita, le gasim si pornim la drum. O alta varianta este sa gasim o cale de mijloc intre cele doua situatii. Iar o alta varianta este sa ne indreptam catre cu totul alta situatie :) Si doar noi stim care varianta ni se potriveste dupa ce le analizam un pic :)
Si pentru ca m-am gandit ca as putea sa te ajut, vreau sa-ti ofer o serie de 3-5 sesiuni de coaching, gratuite, prin telefon sau Skype. Si nu o fac chiar gratis :) pentru ca am si eu un beneficiu :) Ar fi o premiera pentru mine sa fac sesiuni de coaching la telefon sau pe Skype si chiar imi doresc. Cu oamenii cu care lucrez la coaching ma intalnesc si lucrez fata in fata. Si mi-ar placea sa descopar cum e sa am sesiuni de coaching la telefon/Skype. In cazul in care consideri ca este ceva ce ti se potriveste sau ai incerca, scrie-mi te rog la mbadarau@btinternet.com ca sa stabilim ce si cum :)
O saptamana excelenta!

Cami, super initiativa cu blogul Pupaciosilor! Poate reusim sa ne vedem intr-o zi saptamana asta si sa stabilim cum facem sa postam cu totii, cateva linii care sa ne ajute sa gestionam placut, usor si bine noul blog :)

Gabi, ai dreptate, cateodata nu suntem pregatiti sa facem pasul. E bine sa analizam toate plusurile si minusurile situatiei prezente si ale situatiei dorite si sa descoperim care dintre situatii ne ofera mai multe beneficii. Cateodata descoperim ca ceea ce avem ne ofera mai multe avantaje fata de ceea ce vrem sa avem. Iar atunci putem decide ce vrem sa facem si ne multumeste acea alegere :)

Dragii mei, apropo de sincronicitati, am primit prin e-mail de dimineata de la prietena mea draga Adnana o povestire adevarata absolut minunata. Se potriveste foarte bine cu postarea actuala asa ca o voi impartasi cu voi :)
Va doresc o saptamana frumoasa in care transformam visele in realitate! Pentru ca putem!

Marian said...

:D Merci mult Mugurele pentru oferta, dar deocamdata prefer sa-mi pastrez ochelarii mei de cal si sa merg inainte, iar o discutie cu tine s-ar putea sa ma faca sa ma uit in jur. Si pana am ajuns sa-mi vad de drumul decis fara sa ma uit in jur a durat ceva, de fapt nici acum nu am reusit in totalitate. Daca o sa ma razgandesc o iti scriu.
Si multumesc pentru urarile de bun venit, dar te citesc de peste juma' de an cred :)

Mugur said...

Marian, fiecare dintre noi stie cel mai bine cum e mai bine :)
Eu ma bucur ca ai luat aceasta decizie si stiu ca, in acest moment, este cea mai buna decizie pentru tine.
Si imi pare tare bine sa aflu ca esti aici de mult mai mult timp decat imi imaginam eu :)
Multa bafta in toate si o saptamana la superlativ, Marian!

mihaella said...

sa ne inchipuim cum ar fi e mai usor decat sa intelegem fiecare(nu doar cativa)care e calea sa ajungem la asa acest punct.ar fi minunat!e greu,dar mununat.

Mugur said...

Mihaella, situatiile sunt oarecum relative... Unii oameni niic macar nu incearca sa-si imagineze cum ar fi pentru ca li se pare greu si prefera sa se multumeasca cu ceea ce au, oricat de putin ar fi... Iar altii gasesc ca e mai usor sa isi urmeze visurile si nu sa isi continue drumul pe care nu il mai considera a fi drumul lor... Probabil ca tine de alegerea fiecaruia dintre noi ce vrem sa facem si, odata ce ne-am decis, totul devine mai simplu, mai usor... Si e minunat.

monica said...

Salutari!Sunt pentru prima oara pe blogul tau...google ..
Prin ceea ce ati discutat mi-ati schimbat starea aiurea in care ma aflam ... mi am dat seama ca toti avem vise, ca fiecare are potential si ca de cele mai multe ori tu iti creezi posibilitatile ca sa le pui in practica..asta daca vrei cu adevarat...cred ca in aceste trei cuvinte se regaseste optimismul.. a zis cineva mai sus ca e nevoie si de actiune...corect.. chiar si de curaj uneori e nevoie sa ne implinim visele si sa actionam...
peace,love& sunshine

Mugur said...

Salutari Monica! Ma bucur ca te-a adus google pe blogul meu si discutia despre vise, potential si posibilitati ti-a schimbat starea.
Da, uneori e nevoie de curaj ca sa urmam visul si pe mine ma ajuta sa-mi ascult inima pentru ca ea intotdeauna imi ofera ajutor si solutii chiar si atunci cand mintea mea imi spune ca nu mai e nimic de facut. Intotdeauna gasim ceva ce putem face pentru noi si pentru visele noastre.
May you follow your dreams and transform them into reality!