Friday, 15 May 2009

Astfel de ura...

Cu dedicatie

Image credits: arhyeco

Se plimba prin iarba cu catelul si, la un moment dat, a remarcat o capusa care i se catarase pe picior.

Era mare, scarboasa si gandul ca ii suge sangele ii provoca instantaneu greata. Cu gesturi grabite, ajutandu-se de un bat gasit pe jos, reusi sa arunce capusa inapoi in noroi.

Inca ametita de la cazatura, capusa gandi cu voce tare: "Astfel de ura..."

46 comments:

Adrian said...

Un "parazit", fie el si om, se simte altfel cand lumea il da la oparte, o altfel de ura sau doar primeste ceea ce merita?

Jacktels Kochbuch said...

Hallo Adrian,

depinde de pe ce Parte vezi Tu Problema.Dacä o vezi cu Ochii de la "Parazit" atuncia este legitim sä strigi " Astfel de Urä" si de pe partea ceialaltä se zice " a meritat".Nu aratä Situatia asta un pic asa " Dreptul celui mai puternic", adicä cine este mai puternic defineste si ce este legitim si nu ??

Salutäri

Mugur said...

Adrian, habar nu am daca primeste ceea ce merita. Ceea ce imi dau seama e ca ceea ce omul numeste "scarba", capusa numeste "ura" :)

gabi said...

Aoleuuu...
Ce scriere e asta teacher ? :)

Mugur drag, cine te-a capusit ? Adu-l la mine mort :))

Hmmm...banuiesc ca nu poti spune pe blog iar eu am ramas intristata de patania ta :P

Mugur said...

Hallo Jacob,

Tare adevarat! Si eu cred ca depinde de pe ce parte vedem problema. Capusa are niste nevoi si, pentru a si le satisface, paraziteaza. Poate ca daca ar putea sa se hraneasca singura, nu ar mai alerga dupa victime... Pe de alta parte, capusa transmite si tot felul de boli si atunci doar victimele inocente o tolereaza. Ceilalti o strivesc de cele mai multe ori...

Salutari Mugur

Adrian said...

Adevarat spui Mugur! Capusa facand actul acesta era singura ei supravietuire, poate deaia priveste astfel lucrurile spunand "Astfel de ura..." continuarea fiind "nici sa manc si eu ceva..." :)

Mugur said...

Gabi, viata e plina de neprevazut si de... capuse :)

Din fericire, omul din poveste nu sunt eu :) Dar am vazut capusa :)

Mugur said...

Adrian, mai ca mi se face mila de capusa :) Imi revin gandindu-ma ca nu mi-ar placea sa ma paraziteze pe mine :)

ajnanina said...

daca e vorba de o capusa, e ok. cand se lupta pentru viata fiinte de aceeasi specie e normal sa tii cu cei din specia ta.

dar daca unul din aceeasi specie cu tine adopta un astfel de comportament, scarba e justificata. si e firesc sa reactionezi prompt.

Mugur said...

Ajnanina, asa este, este dezgustator cand capusa e umanoida :)

Cristian Lisandru said...

Şi eu cred că totul poate fi privit din două puncte de vedere. Care sunt opuse, evident. Căpuşa şi omul. Fiecare consideră că celălalt este un pericol pentru el. Dar - sincer să fiu - nu pot să-mi păstrez imparţialitatea, deşi aş vrea. Sunt de partea femeii în toată această tărăşenie. Numai filozofic aş putea spune că acea amărâtă căpuşă şi-a trăit propria dramă interioară după contactul cu omul...

gabi said...

Mugur, hai s-o cotim spre optimism :)
...pana la urma o capusa nu ma poate devora, ii sunt superior/oara;
...vine ziua cand tot o sa crape si singura :)

gabi said...

Mugur,
hai sa-ti spun cum am patit eu cu capusele din viata mea: unele s-au sinucis fiindca au inceput sa traga in ele din sangele "otravit" :)
...pe altele le-am scos cu grija numai atunci cand am simtit ca nu ma va durea extractia. sangele pierdut s-a refacut cu usurinta si a fost de calitate superioara celui pierdut :)
De asta vorbeam anterior despre optimism. Nu ca m-as simti imuna ci ca reusesc sa ma protejez in timp util si sa fac pierderile insesizabile.
Altfel...ma stiu ultrasensibila si reactionez imediat la orice fel de (o)presiune :)

Mugur said...

Cristian, sincer sa fiu nici eu nu pot fi impartial in cazul asta. Si mie capusa imi provoaca greata si, oricat de bun as incerca sa fiu, tot nu as putea gasi vreo circumstanta atenuanta capusei decat aceea ca nu e in stare sa se hraneasca altfel decat prin parazitare.
Si eu tot filosofic sugeram ca acea capusa si-ar fi trait propria drama dupa contactul cu omul :) Nu cred ca o capusa este in stare sa rationeze in vreun fel decat la nivel instinctiv... Iar acolo apar doar doua manifestari: atac sau fuga :)

Mugur said...

Gabi, imi place abordarea ta optimista :) Intr-adevar, vine o zi in care capusa plesneste de prea mult sange ingurgitat.
Mi-ar placea sa trasmit tactica ta tuturor celor care sunt parazitati de capuse numai ca unii dintre ei nu au descoperit inca capusa de pe piciorul lor :) Iar mie nu-mi place sa arat cu degetul :) Asa ca, celor care au o capusa agatata de ei si nu si-au dat inca seama, le doresc sa o vada si, eventual, sa o dea jos de pe ei. Sau le doresc ca acea capusa sa continue sa traga sange pana cand plesneste de la atata exces :)

ajnanina said...

daca nu iti place sa arati cu degetul, ai putea-o arata altfel ?
de fapt, ai si facut-o acum, fiecare din cei care au citit s-a gandit un pic la relatiile sale...

si sper ca dedicatia a ajuns la destinatie, mai mult sau mai putin direct...

Mugur said...

Ajnanina, pur si simplu nu o fac, nici cu degetele si nici altfel :)
Da, m-am gandit sa ofer un spatiu de reflectie. Acum, cum il foloseste fiecare e o responsabilitate proprie :)
Habar nu am daca dedicatia a ajuns la destinatie :) Daca nu a ajuns pana acum, probabil ca va ajunge la un moment dat :)

Mikka said...

Interesanta povestire, draga Mugur!
Aici vad omul si capusa. Ea nu stie sa se hraneasca decat asa. Si asa face. El, omul poate alege: o lasa (treaba lui... cati nu merg cu capusa infipta in picior si se plang ca cineva le suge sangele?), o striveste (sflackkkk, gata cu ea!) sau o arunca, scapand de ea si fara a ucide. Pur si simplu azvarlind-o. Gata! Capusa, care nu stie altceva, comenteaza, fara a zice mersi ca nu a fost strivita. Deh, minte de capusa!

Geocer said...

Cate controverse poate isca o banala capusa ! Nu m-as fi putut inchipui.

Camelia said...

nici un parazit nu se aseaza decat unde i se permite. si daca fara sa stie omul permite, pana la urma constientizeaza si vede unde a fost fisura care a permis..si ii multumeste capusei pentru ajutor.
iubind capusa ca a ajutat sa si vada o fisura, omul devine imun altora- cam asa am vazut eu situatiile cand am permis inconstient..

mihaella said...

ce capusa simpatica!

Mugur said...

Ma bucur ca ti s-a parut interesanta povestirea, Mikka! Foarte sugestiva imaginea cu capusa strivita sau aruncata :) Capusa are si ea mintea ei :)

Mugur said...

Geocer, capusa este o chestie controversata prin definitie :)

Mugur said...

Camelia, cand ne mai plimbam prin iarba, mai ne trezim cu cate o capusa :) Mie mi s-a intamplat de cateva ori :) Noroc ca, mai devreme sau mai tarziu, capusa isi face simtita prezenta. Si atunci putem alege sa o iubim sau sa o indepartam...

Mugur said...

Mihaella, ma bucur ca iti place capusa! Sa stii ca mi-a luat destul de mult timp pana sa gasesc una care sa provoace cat mai putina repulsie :)

Camelia said...

Si capusa face parte tot din Creatie...desi eu nu vorbeam de cea din iarba, vorbeam de cei care au nevoie de Compasiune ca sa se schimbe..
hm tocmai am stat ceva in iarba azi si ce bine ca nu m-am gandit la capuse ca nici n-a venit niciuna..:)

Mugur said...

Camelia, asa cum spuneai in postarea ta de astazi: "Dumnezeu este Iubire si Iubirea este Dumnezeu". Iar referitor la celelalte capuse, varianta cea mai iubitoare este sa le tratam cu compasiune, cum frumos spuneai tu. Din pacate, recunosc ca nu gasesc intotdeauna suficienta compasiune pentru capuse si mi se intampla sa le indepartez brutal, indiferent daca sunt cu doua sau mai multe picioruse :) Nu este cea mai crestineasca abordare dar este modul in care se intampla sa reactionez uneori.

Camelia said...

Mugur daca vrei vorbim despre asta .
ei ne arata de multe ori nu doar umbra ci ce ne facem noi noua insine si nu constientizam.
si iertare daca vreodata sunt prea directa in postari..

Camelia said...

stii cum fac samanii la recuperarea Sufletului? te pun sa te uiti intr-o oglinda si sa i spui persoanei respective tot ce ai sa i spui. la un moment dat realizezi ca vorbesti cu tine..si faci pace cu tine si cu celalalt pt ca ti a aratat asta. mie nu mi a fost usor dar am reusit pana la urma..

Mugur said...

Camelia, multumesc. Imi place ca esti directa in postari pentru ca asta e rostul unei discutii, sa ne spunem parerea in modul cel mai direct.
Capusa din postarea mea nu are vreo legatura cu vreo umbra de-a mea, din fericire :) Si nici nu e capusa mea :) E capusa unei persoane dragi mie.
Da, tehnica samanilor pentru indepartarea umbrelor este foarte buna. Seamana cu tehnicile din terapie si coaching unde "discuti" cu umbra ta si realizezi ce se intampla de fapt. De exemplu, intr-una din tehnici intelegi ce partea luminoasa scoate, de fapt, la iveala umbra :)

Camelia said...

am inteles de la inceput ca nu e vb de tine..
Umbra este intunecata doar pana nu o acceptam. ca si cum incercam sa ne luptam noi cu noi insine, pentru ca majoritatea nu si asuma aspecte perfect umane din dorinta de a fi "buni".
cand o acceptam ca e a noastra atunci energia se trasforma si devine lumina.
asa e si la coaching?

Mugur said...

Camelia, da, si la coaching e la fel. Umbra este intunecata doar pana cand o acceptam ca fiind o parte din noi. Iar atunci cand o acceptam, lumina e si mai puternica iar efectul umbrei dispare. La coaching eu nu operez cu notiunea de bun si rau, doar cu efecte dorite si nedorite. Iar pana cand umbra nu este acceptata, efectele dorite nu au cum sa apara.

Vania said...

Biata căpuşă! I-o fi fost foame...

Mugur said...

Da, saraca!, si eu cred i-a fost foame...
O saptamana la superlativ, Vania!

Lorena said...

Pia da...vesnica problema a parazitilor ...gandesc ca toti ii urasc!

Mugur said...

Lorena, cred ca asta e vesnica si singura problema a parazitilor! Ca de restul, lasa "gazda" sa se ocupe...

Călin said...

Excelent text. Mă bag si eu în seamă si spun: excelent PA! (Stii că e un PA, da?)

Mugur said...

Calin, multumesc pentru cuvintele de apreciere. Da, desi nu mi-am propus sa scriu un PA, a iesit unul :)

Kami said...

Puteam sa jur ca am comentat la ultimile doua postari... Ori a luat-o bloggerul razna ori mi-am formulat raspunsurile mental si nu au mai ajuns in spatiul virtual... Probabil ultima varianta e cea mai aproape de realitate. Oricum mesajul a fost trimis la un nivel sau altul
*message sent*
Mugur l-ai primit? :)))

P.S. Si totusi sigur am comentat pentru ca imi amintesc cand am citit povestirile si nu m-am putut abtine sa nu scriu ceva intr-o pauza de lucru :)

Mugur said...

Kami, comentariile tale la ultimele doua postari au aparut pentru ca le-am citit :) Si am citit si celelalte comentarii :)
E minunat ca ne impartasim din experientele proprii si invatatam atatea lucruri absolut minunate unii de la ceilalti!!!

Kami said...

Stiam eu ca eterul e mai de incredere decat netul :)))
Oricum daca stau sa ma gandesc se aseamana in foarte multe privinte :)
Wow tocmai am realizat ca omul a gasit mijoace foarte eficiente pentru a inlocui telepatia :)))

Mugur said...

Kami, pai de-a lungul istoriei oamenii au tot inventat chestii care sa inlocuiasca telepatia - telegraful, telefonul, Internetul, mobilul - si acum incearca din nou sa invete cum e cu telepatia :) Apropo, chiar ma gandeam sa ma inscriu la un curs de telepatie numai ca inca nu am gasit unul interesant :)

Kami said...

Am cunoscut doar pe cineva care facea un curs de vedere la distanta acum ceva timp. Se pricepea chiar destul de bine la asta.
Despre telepatie nu am auzit inca, dar ar fi interesant ;)
Eh, si la urma urmei putem sa facem rapport "la nivel inalt" si tot pe la performante asemanatoare ar trebui sa ajungem :)))

Mugur said...

Kami, poate ne inscriem la un curs de telepatie :) sau, asa cum spui tu, facem rapport "la nivel inalt" si obtinem niste super performante :)))

Kami said...

:))) Excelent! Asa facem!

Mugur said...

Super! :)))