Tuesday, 26 May 2009

Despre intentie

Saptamana trecuta am fost la un curs tare interesant si am invatat o lectie foarte importanta. Am invatat despre efectele intentiei.

Dupa ce trainerul a facut o demonstratie, ne-am adunat in grupuri de cate cinci persoane astfel incat sa practicam si noi tehnica respectiva. Iar in timp ce eu eram cel care explora o situatie, unul dintre colegii din grup a inceput sa imi puna intrebari care nu se regaseau in "scenariul" acelui exercitiu de grup. Intentia lui era, aparent, aceea de a ma ajuta sa ies din acea situatie pe care eu o descrisesem. Si a inceput un interogatoriu neplacut in care colegul respectiv arunca in mine cu intrebari si nu astepta raspunsurile mele pentru ca avea deja pregatit un adevarat arsenal de intrebari. Si isi dorea sa il foloseasca pe tot :) Si se uita cu o privire atotstiutoare si la ceilalti colegi. Intentia lui mai adanca era aceea de a ne arata cat de multe stie el :) Si, mult prea absorbit de propria persoana, nu era atent la semnalele pe care i le transmiteam cu totii. Si nu s-a oprit decat atunci cand o colega i-a retezat brusc sirul de intrebari spunandu-i ca ceea ce face el nu are vreo legatura cu exercitiul nostru. Si omul s-a oprit.

Credeti ca am invatat atunci cat de importanta este intentia? Nu :) Intr-una din pauze, in aceeasi zi, o alta colega imi spune cu tristete ca ei nu ii ies tehnicile pe care le invatam la curs. Intentia mea declarata a fost aceea de a-i oferi sprijin. Si am inceput sa-i povestesc cum fac eu, incercand sa o ajut. Colega respectiva si-a dat seama, la un nivel instinctiv, ca, ceea ce faceam eu de fapt, era sa ii arat cat de priceput sunt eu, fara sa empatizez prea mult cu situatia ei. Aveam acelasi tipar ca si colegul din exercitiul de grup :) De fapt, ma dadeam mare ca si el :) Si ce credeti ca s-a intamplat? Tipa a plecat brusc pretextand ca vrea sa dea un telefon. Si atunci am inteles.


Intentia este foarte importanta! Ori de cate ori, aparent, incercam sa oferim o mana de ajutor, dar, de fapt, vrem sa aratam cat de grozavi suntem noi, ceilalti stiu cumva, chiar daca la un nivel insconstient. Iar lectia pe care am invatat-o este ca, ori de cate ori, vreau sa dau o mana de ajutor, e bine sa o fac fara sa incerc sa arat cat de tare sunt eu. Cumva suntem conectati cu totii iar ceilalti isi dau seama, mai devreme sau mai tarziu, de adevarata noastra intentie. Asa ca poate, e bine sa ne intrebam din cand in cand: Care este, de fapt, intentia noastra?. Vrem sa ajutam cu adevarat sau cautam o modalitate de a arata cat de minunati suntem noi? :)

32 comments:

Cristian Lisandru said...

Foarte mulţi, cred eu, atunci când oferă un ajutor, doreasc neapărat să se ştie că l-au oferit. E un fel d ereclamă personală pentru mulţi, ceea ce nu este deloc bine. Ajutorul îl dai în primul rând pentru că sufletul îţi cere asta. Nu are niciun rost să te împăunezi, să faci paradă cu gestul tău, astfel încât alţii să spună "Ia uite, domnule, ce suflet caritabil!" E bine să ajutăm pe cineva şi să păstrăm discreţia. Aşa fac sufletele mari...

Leo said...

Eu am invatat ceva, in scurta mea experienta : trebuie sa te asiguri ca persoana care are nevoie de ajutor chiar isi doreste ajutorul tau.
Adica : mi s-a intamplat de multe ori sa fiu ajutata cu forta. Si, cand am incercat sa explic ca nu am nevoie de ajutor, mi s-a parut ca jignesc.
Cred ca mi s-a intamplat si sa ofer ajutor putin fortat. Dar mi-am dat seama prea tarziu.

Foarte interesant subiect, Mugur !

Jacktels Kochbuch said...

Hallo Mugur,

Ai dreptate instinctiv icercäm sä arätäm ce stim, da pe undeva dacä rämine in Granite potrivite este OK. Nu este asa cä noi numai atuncia ne amestecäm intro Discutie dacä putem sä discutäm sau credem cä putem sä discutäm ?
OK vorbitorii anterori au Dreptate , noi sintem un pic de Macho, da vreau sä väd Persoana care este asa de controlatä si objectivä si recunoaste tot Timpul cä se impäuneazä. Eu vorbesc aicia nu de Extreme ca si in Povestirea ta ...
Dacä recunoastem Intetia adeväratä si Intentia are altruist Caracter nu este o Problemä dacä intervenim , pentru cä atuncia aducem pe Persoana X iar pe Linia dreaptä.

Numai bine Jacob

vilo13 said...

Doar intenţiile sunt perfecte, nu şi oamenii (sau acţiunile lor).
Un principiu satanic spunea: Nu oferi ajutor şi nu îţi oferi sfatul decât dacă acest lucru îţi este solicitat în mod explicit şi te simţi în stare să faci asta.
Sunt de acord şi cu cele spuse mai sus cum că de foarte multe ori se doreşte să se ştie că acel ajutor a fost oferit. Aşa, la modul idealist (empiric şi nejustificat, zic eu) se consideră că e un lucru rău.
În lumea REALĂ, pe de altă parte, este o formă de autoprotecţie întrucât dacă nu eşti "cunoscut" prin ceva considerat "pozitiv" ajungi să fii un "nimeni" sau, chiar mai rău, să fii călcat în picioare la o greşeală (chiar dacă aceea este prima greşeală după un lung şir de lucruri pozitive dar necunoscute de ceilalţi).
Soluţia mea de mijloc ar fi aceea de a izbuti să-l faci pe cel ajutat "să-ţi facă reclamă".
E un subiect interesant de reflectat asupra-i, mai ales în această "junglă" în care suntem târâţi cu toţii şi unde fiecare este pentru el.

Salutări de la Bârlad.
Lucian Vâlsan.

adizzy said...

comentariu meu va fi mai scurt si mai nesofisticat..iti multumesc de post ma face sa iau in calcul si aceasta cand cineva imi cere ajutorul sau ma ofer eu sa il dau daca cumva nu o fac doar de dragul de a arata cat de buna sunt defapt si nu ajut efectiv...mulumesc ca ai atras atentia asupra acestui aspect al ajutatului..

ajnanina said...

da.
e greu totusi, pentru ca desi in mod constient intentiile sunt adesea altruiste, dorinta de recunoastere le da adesea o nuanta egoista.

daca identific asta la celalalt, asta ma ajuta sa ii ofer recunoasterea pe care si-o doreste, fara sa ma simt vinovata ca ii refuz ajutorul nesolicitat.
in schimb, cand intentia lui e pur altruista e asa de greu...

orianda said...

un ajutor venit din suflet si facut cu toata fiinta, e ca o raza de soare dupa un potop ...
si totusi ....
cel facut cu trambite ...
in gura mare sa auda tot cartierul, care e subiect de prima pagina la serviciu - ca deh sunt milostiva! - e o problema in plus adunata si colectionata de cretini, care pun baza pe " ce spune lumea", " cade bine la public" s.a.m.d.

de astia si de ajutorul loc - nu stiu cum sa spun - nici n-avem nevoie!
Corect?!

gabi said...

Frumos !
Perfect adevarat !
Nu pot spune ca am ajutat foarte multe persoane, dar pe cele pe care le-am ajutat am facut-o empatizand la un nivel superior iar feedbackul primit a fost pe masura efortului. Nimeni, din cei despre care vorbesc nu a suferit din cauza devierii mele de la intentia initiala.
Bravo Mugur ! E foarte important sa constientizezi acest aspect, mai cu seama in jobul tau.

Mikka said...

Despre intentie, Mugur draga,e mult de spus... Ramane sa povestim poate mai pe indelete... Nu de alta, dar e un subiect care ma intereseaza si pe mine, si inca mult. Descopar acum...
Asta, ce ai povestit tu, e o chestie care imi e tare cunoscuta. Uneori se regaseste si in "complexul Mesia". Cu care m-am confruntat si eu. Cand cauti sa vezi, cinstit, intentia din spatele intentiei, uneori ceea ce vezi nu e prea placut. La inceput. Pe urma, e grozav cand intelegem. Si eu m-am trezit ca vreau sa fac bine asa cum cred eu, si cam fortat. Inca mi se mai intampla sa ma trezesc in asa un scenariu. Sa vreau eu sa aduc pe cineva "pe calea cea buna"... O mare iluzie. in primul rand ca nu se poate. Pe urma, ca nu e de la mine nicio schimbare. Doar de la cel ce vrea.
Poate ca intrebandu-ma mai des "cine face aici?" - stii tu... ma lecuiesc definitv de intentii de-astea...

ajnanina said...

ultimele intamplari si cugetari mi-au adus un echilibru intre nevoia de recunoastere si sentimentul de autoimportanta.
si mi-e bine ca mi-am clarificat asta.
multumesc pentru toate aceste provocari care fac cercuri pe apa mintii mele...

Madalina said...

Mi-as fi dorit sa pot scrie o zicala foarte cunoscuta si autentic romaneasca dar nu ar mai avea rost cenzurata:)) Da eu m-am lecuit cu sfaturile bune pentru ca oricum ai face tot prost iese. Mai degraba dau usor din umeri si las persoana in cauza sa isi gaseasca singura solutia optima pentru problema.Pana la urma urmei suntem cu totii inzestrati cu ceva mai mult de un gram de creier care poate fi folosit la un moment dat.:)

Mugur said...

Cristian, din pacate, si eu cred ca foarte multi vor sa stie ca au oferit ajutorul cuiva. E o modalitate prin care isi fac reclama :) Asa este, sufletele mari nu fac vreodata caz de ajutorul oferit. Ei doar isi ofera ajutorul si atat.

Mugur said...

Leo, mare dreptate ai! Intotdeauna e bine sa ne asiguram ca omul caruia vrem sa-i oferim ajutorul chiar isi doreste ajutorul nostru. Cateodata oamenii doar simt nevoia sa povesteasca cuiva prin ce trec fara sa aiba nevoie de vreun ajutor. Au nevoie doar de cineva care sa-i asculte. Si mie mi s-a intamplat sa fiu fortat sa primesc un ajutor pe care nu il doream si chiar sa ofer fortat un ajutor. De aceea e bine sa fim prezenti si sa fim atenti la semnalele pe care le primim de la persoana pe care vrem sa o ajutam.

Ma bucur ca ti-a placut subiectul, Leo!

Mugur said...

Hallo Jacob,

Asa este, avem o dorinta instictiva de a arata ce stim si totusi exista niste granite, cum bine spuneai.
Iar atunci cand oferim ajutorul cu forta, e ca si cum am vrea sa controlam persoana. "Fa asta pentru ca eu stiu ca e bine!". Iar la un nivel inconstient persoana respectiva stie ca vrem sa o controlam si atunci refuza in mod direct sau mai putin direct ajutorul nostru.
Iar intentia adevarata este foarte importanta! In momentul in care intentia noastra pura este de a oferi ajutorul vom sti cand e momentul s ane oprim si cand e nevoie sa continuam.

Numai bine,
Mugur

Mugur said...

Lucian, mi-a lacut tare mult: "Doar intentiile sunt perfecte, nu si oamenii (sau actiunile lor)." Si eu cred ca oamenii care au nevoie de ajutor ni-l cer. Iar atunci cand vrem sa ajutam iar persoana respectiva nu-si doreste acest lucru, daca intentia noastra este una dezinteresata, atunci stim sa ne oprim.
Eu cred ca atunci cand ajuti din tot sufletul, vei fi rasplatit. Cu un zambet, cu un multumesc... Iar omul ajutat cu siguranta ca va spune si altora despre ajutorul primit. Iar o "reclama" mai buna ca asta nu cred ca exista. Este reclama oferita din propria experienta.
Ma bucur ca iti place subiectul!

Salutari din Bucuresti,
Mugur

Mugur said...

Adizzy, multumesc pentru comentariu. Si pe mine m-a ajutat sa inteleg mai bine ceea ce fac cand vreau sa ajut pe cineva si de ce ma simt confortabil sau inconfortabil cand cineva isi ofera ajutorul. Am inteles ca intentia din spatele ajutorului este foarte importanta.

Mugur said...

Ajnanina, si eu cateodata ii ofer celui care vrea sa ma ajute recunoasterea pe care si-o doreste desi poate nu ii accept ajutorul pentru ca ma simt agresat. E ca si cum cineva mi-ar da niste apa nu pentru ca mi-e sete, ci pentru ca vrea sa ii laud apa pe care o scoate din fantana minunata pe care o are in curte :)

Mugur said...

Orianda, tare frumos si adevarat: "un ajutor venit din suflet si facut cu toata fiinta, e ca o raza de soare dupa un potop ...". Asta e ajutorul adevarat! Ajutorul trambitat e ca o reclama ieftina la un detergent de spalat rufe atat de prost incat nu-l cumpara nimeni :)

Mugur said...

Gabi, empatia este super importanta. Atunci cand empatizam cu persoana care are ajutor intuim ce fel de ajutor are, de fapt, nevoie. Poate ca are nevoie doar de cineva care sa asculte sau poate are nevoie doar de un zambet, o incurajare, un umar pe care sa planga...
Iar apropo de job, am inteles ca in sesiunile de coaching e nevoie nu sa fac tot posibilul sa ajut clientul sa gaseasca solutia, ci sa-l acompaniez pe drumul cautarii raspunsului prin prezenta, ascultare activa si intrebari clarificatoare. Iar efectul e minunat pentru ca fiecare dintre noi are raspunsurile la indemana doar ca uneori e greu sa le vada din cauza problemei.

Mugur said...

Mikka, asa este, despre intentie putem vorbi atat de mult!
Cred ca la un moment dat cu totii am trecut prin "complexul Mesia" si am vrut sa-i ajutam pe toti cei din jurul nostru chiar si atunci cand ei nu aveau nevoie de ajutor. Si da, schimbarea vine din interior si doar atunci cand omul simte ca a venit momentul potrivit. Iar orice presiune din afara poate sa dauneze mai mult decat sa ajute...
Eu am descoperit ca ma pot lecui de intentiile mele doar fiind prezent si acordand atentie persoanei cu care discut.

Mugur said...

Ajnanina, ma bucur ca ti-ai clarificat si ai adus echilibrul intre nevoia de recunoastere si sentimentul de autoimportanta. Eu am avut aceasta revelatie la cursul de saptamana trecuta ceea ce ma facut sa postez si aceste ganduri...

Mugur said...

Mada, m-am prins despre ce zicala e vorba :) Intelepciunea populara este un izvor nesecatuit de invataturi :) Asa este, fiecare dintre noi avem solutia optima la problema si ea este mult mai buna decat o solutie oferita din afara si bazata pe experienta unei alte persoane. Doar ca uneori nu vedem aceasta solutie si avem nevoie de cineva care sa ne insoteasca pe drumul cautarii. Iar daca intentia acelei persoane este una dezinteresata, atunci ajutorul poate veni sub forma unui om care ne asculta, ne ofera un zambet sau niste intrebari :)

mihaella said...

toti trecem prin asa ceva.e in structura noastra sa credem ca detinem suficient incat sa spunem altora drumul,insa totul e unic,nimic identic:gandire,miscare,absorbtia informatiilor si existenta lacunelor e diferita.

Adrian said...

Intentia eu cred ca conteaza doar atunci cand acel lucru pe care il vrem sa il facem este doriy si dus la implinire.

Lorena said...

In general persoanele care ajuta vor le sa fie recunoscute meritele...anonimatul nu prea place...

Mugur said...

Mihaella, ai mare dreptate. Exista momente in care credem ca noi cunoastem mai bine drumul pe care e bine sa mearga cei din jurul nostru. Numai ca uitam ca avem experiente diferite, ca percepem in mod propriul lumea si tot ce ne incojoara, ca informatiile si lacunele pe care le avem sunt proprii fiecaruia dintre noi. Daca ne-am aduce aminte la timp, atunci ne-am opri sa mai oferim sfaturi. Poate ca am ajuta doar cu intrebari sau, pur si simplu, fiind prezenti.

Mugur said...

Adrian, si eu cred ca e bine sa ne corelam intentia e a ajuta cu dorinta persoanei de a fi ajutata si, mai ales, in modul specific in care isi doreste ajutorul nostru.

Mugur said...

Lorena, asa este, din pacate, exista si persoane care, atunci cand ajuta, doresc sa li recunoasca meritele si sa se stie ca au ajutat. Si atunci imi vine in minte o intrebare retorica: "Oare chiar ajuta astfel de persoane?".

Kami said...

Oh, si eu am cazut de destule ori in tiparul asta si ai perfecta dreptate... ceilalti stiu :)
Si spune-mi ce curs faci? Suna foarte interesant :D

Mugur said...

Kami, da, am descoperit pe propria piele ca ceilalti stiu :) Asa cum am stiu si eu :)
Fac un curs de Hipnoza Ericksoniana cu John Thompson, un englez care e foarte tare :)

Kami said...

Wow foarte tare! Ma bucur mult pentru tine si sper sa fac si eu cursuri asemanatoare in curand :)

Mugur said...

Kami, e un curs care imi place tare mult!
Cu siguranta! Sunt atatea cursuri interesante la care putem merge!