Tuesday, 23 June 2009

Dati si vi se va da

Satucul de la poalele castelului fu trezit in zori de glasul crainicului castelanului care dadea citire in piata unei vestiri.

- "Preaiubitul nostru stapan ii cheama pe toti bunii si credinciosii sai supusi sa ia parte la petrecerea prilejuita de sarbatoarea zilei sale de nastere. Pentru fiecare se va pregati un dar. Stapanul cere insa, la randu-i, tuturora sa-i dea o mana de ajutor: sa binevoiasca aceia care vor veni la petrecere sa aduca acolo niste apa ca sa umplem putul castelului, de acum secat..."

In sat se raspandira de indata diverse zvonuri.
- "Vai, tot tiran a ramas! Are destule slugi ca sa poata sa-i umple putul... Eu voi duce o ulcica de apa. Sa-i ajunga!"
- "Ba nu, el a fost mereu bun si milostiv! De aceea eu voi duce un butoias!"
- "Ba eu doar un... degetar!"
- "Iar eu un butoi!"

In dimineata petrecerii, pe drumul care urca spre castel se putea vedea un straniu alai. Unii impingeau din rasputeri butoaie mari sau gafaiau carand vedre mari pline cu apa. Altii, luandu-si in ras tovarasii de drum, duceau pe tavi carafe mici sau ulcele cu apa.

Fiecare goli apa adusa in putul castelului, lasand intr-un ungher vasul in care o adusese, indreptandu-se apoi plin de bucurie inspre sala unde avea sa aiba loc ospatul.

Fripturi si vinuri, dansuri si cantece se inlantuiau, fara incetare, pana cand, spre seara, stapanul castelului le aduse tuturora multumire cu vorbe mestesugite si se retrase in odaile sale.

- "Si darul fagaduit?" mormaira unii, suparati si dezamagiti.
Altii vadeau, dimpotriva, o bucurie deplina: "Stapanul nostru ne-a daruit cea mai minunata petrecere!"

Inainte de a pleca, fiecare trecu sa-si ia inapoi vasul in care adusese apa. Atunci izbucnira strigate care iute se transformara intr-o rumoare care cuprindea si exclamatii de bucurie si urlete de manie. Vasele fusesera umplute cu bani de aur!

- "Ah, daca as fi adus mai multa apa..."

Image credits: Castle

43 comments:

Geocer said...

Este intr-adevar o poveste plina de talc.

gabriela said...

uni au primit mai mult, alti mai putin,fiecare a primit ce a meritat.

ajnanina said...

suntem facuti in mare parte din apa... :)
la petrecerea potrivita ma aduc pe mine insami si ma dau toata :))

dincolo de gluma, lucrurile se petrec asa pentru ca nimeni nu mai crede nici in reciprocitate, nici in daruire...
avem tendinta sa judecam fie prin prisma lui ,,cere si ti se va da", cu accentul, bineinteles, pe ,,cere", fie prin prisma lui ,,da si ti se va mai cere", cu accentul , iarasi pe ideea ca ti se va mai cere...

darul a fost uitat...
si ce bucurie, in schimbul de daruri, mai ales cand e neastaptat...

gabi said...

Ce frumoasa poveste !!!

Eu daca nu dau nu ma simt okay cu mine. Si sincer, am si primit foarte mult ! Enorm as putea spune :)
Si nu ma opresc. Nu pot s-o fac :)

Florin said...

foarte fain:)) mi'a placut..:D

Madelaine said...

Faina povata! :)

Geanina Codita said...

Imediat, după miezul nopţii şi până la acestă oră, am primit incredibil de multe daruri. mi-e greu să pot spune în cuvinte ce am simţit, DAR niciodată nu voi uita să dăruiesc. Mă simt împlinită când văd fericirea din ochii celui de lângă mine atunci când îi ofer ceva din tot sufletul, numai aşa, niciodată altfel. Mulţumesc pentru acest dar, Mugur! Îţi ofer o zi sublimă cu îmbrăţişări peste normă.

Vania said...

Într-o împrejurare similară, am cerut regelui să-mi dea şi butoiul adiacent, deoarece mersesem, după obicei, cu mâinile-n buzunare...

elena gaspar said...

Ca de obicei, mi-ai inveselit ziua cu inca o pilda.
Din pacate, uitam din ce in ce mai des sa daruim.
Si e pacat

gabi said...

Vania,
si regele ce-a spus ? :)

Cristian Lisandru said...

Eşti un maestru al acestor pilde. De fiecare dată le citesc şi cad pe gânduri... Da, trebuie să dăm, dar să dăm cu tot sufletul...

Leo said...

Mugur, dupa ce am citi pilda, am ramas cu o intrebare : de ce, totusi, unii il considerau pe stapanul lor tiran, si altii il vedeau bun si milostiv ? Diferenta de perceptie ? Tratament diferit ?
:)

Mihaela Petrescu said...

Ce castel e ? Foarte frumos

adriana said...

e placut sa daruiesti fara sa ceri,oricum vei primi ceva mai devreme sau mai tarziu.

Vania said...

Gabi:

Mi-a dat, ce era să facă? Mai bine-i dai cazacului de bunăvoie, decât să-l aduci în situaţia de-a-şi lua singur...

gabi said...

Vania,
hehe :))
te cred ;)

Sa ma inveti si pe mine secretul ;)

elena marin-alexe said...

Da! In viata , desi noi nu observam asta, cu ce masura dai,cu aia primesti! Cred ca e o pilda exemplara si mai cred ca stapanul a dat fiecaruia cu dreptate.Ar fi cazul sa luam ca atare talcul povestirii.Multumesc mult!

vilo13 said...

Situaţii de acest tip se (mai) petrec doar în poveşti.
În lumea REALĂ de astăzi nu mai este posibil aşa ceva şi o ştim cu toţii.
Oricum, superbă "ţeapa" regelui :))

Geanina Codita said...

Trezireeeeeaaaaaaa! Sânzienele vă urează o zi divină!

Adrian said...

daruieste si vei primi, atunci cand daruiesti ceva sa fie dat din inima si sa nu astepti sa primesti ceva si tu.
Of, de stiam veneam si eu la petrecere macar cu o cana cu apa :)

Mikka said...

Do ut des...
Superba poveste. Arata cum ti se intoarce inmiit.
Daca am sti ce e minunea respirului, atat de simplu, am fi mereu in abundenta... Pe masura in care primim si dam, simplu, tot...
Suntem doar un respir...

Ma intorc si ma uit la poveste, iar. Apa. Dar de viata. Simbol. Aurul. Dar de alchimie, de rezultat al transformarii. Simbol si el. Cel ce daruie viata se isi regaseste propria esenta..

Minunata poveste, multumim!

Florin said...

am vazut ca ai si tu blogul inscris pe blogrank..ai mai crescut sau ai mai miscat acolo in top?

ca la mine de o luna sunt pe acelas loc nici mai sus nici mai jos:))

cred ca s'a defectat ceva:))

Mugur said...

George, asa este.

Mugur said...

Gabriela, asa este, fiecare a primit proportional cu cat a oferit.

Mugur said...

Ajnanina, sunt curios cum ar fi reactionat castelanul la oferta ta :)

Din pacate, si eu cred ca bucuria de a darui pur si simplu a cam disparut... Oamenii dau cate ceva deoarece se asteapta sa primeasca ceva la schimb.
Si, totusi, bucuria e fantastica atunci cand daruim pur si simplu...

Mugur said...

Gabi, minunat! Continua tot asa!
Oferind de fapt obtinem :)

Mugur said...

Florin, ma bucur ca ti-a placut :))

Mugur said...

Madelaine, ma bucur ca ti-a placut :)

Mugur said...

Geanina, tu daruiesti atat de mult incat, la randul tau, primesti o multime de daruri. Multumesc frumos pentru toate darurile pe care le oferi din inima! Si eu iti doresc o zi minunata, plina de imbratisari si de zambete!

Mugur said...

Vania, interesanta abordarea ta.

Mugur said...

Elena, si eu cred ca uitam din ce in ce mai des sa daruim. Asa ca orice ocazie care ne reaminteste de bucuria de a oferi e binevenita. De aceea m-am si gandit sa postez povestirea asta cu talc.

Mugur said...

Cristian, asta e secretul! Sa oferim din tot sufletul!

Mugur said...

Leo, fiecare dintre noi tinde sa perceapa chestiile cu care este obisnuit :) Cei care s-au antrenat sa vada dezastre, rautati si necazuri, le percep instantaneu si chiar si in situatii in care altii nu descopera asa ceva oricat de mult ar incerca. Asa ca da, exista o diferenta de perceptie :)

Mugur said...

Mihaela, in imagine e Windsor Castle, una dintre resedintele familiei regale britanice. Castelul e intr-adevar frumos!

Mugur said...

Adriana, si eu cred ca, mai devreme sau mai tarziu, vom primi si noi la randul nostru. Iar ceea ce primim imediat este o senzatie de bine atunci cand daruim ceva din suflet.

Mugur said...

Elena, si eu am observat ca in viata primim dupa masura cu care dam!

Mugur said...

Muuuuuultumesc, Geanina! Cred ca as fi uitat de Sanziene :)

Mugur said...

Adrian, si eu am aflat de petrecere cu intarziere :) Lasa ca de urmatoarea vom afla din timp :) Eu o sa iau cu mine vreo doua butoaie :))

Mugur said...

Mikka, povestirea are tot felul de simboluri si intelesuri :) Si cum suntem cu totii conectati la un nivel subtil, transformarea interioara genereaza transformare exterioara. Iar ceea ce oferim si primim.

Mugur said...

Florin, si eu cred ca e ceva ce nu functioneaza cu blogrank-ul :))

Mugur said...

Lucian, mie mi se tot intampla situatii de genul asta :) Si, cateodata primesc foarte mult, iar uneori mai iau si eu "teapa", si asta tine de marimea vasului cu apa pe care il iau cu mine :) Si chestia cu "teapa" mi se intampla atunci cand uit ce bucurie imensa am atunci cand ofer ceva dezinteresat :)

criss said...

Trebuie sa daruiesti cu aceeasi bucurie cu care primesti...
pupik Mugur.

Mugur said...

Criss, tare frumos. Daruind de fapt primim...