Monday, 15 June 2009

Despre perspective si perceptie

Un om sarac a mers intr-o buna zi la preotul din sat pentru a-i cere ajutorul.

- "Am nevoie disperata de ajutor." i-a zis saracul. "Traim intr-o singura camera cu totii... sotia mea, copiii si socrii. Toti traim in aceeasi camera. Nervii nostri sunt intinsi la maxim, strigam si urlam unii la altii ca niste descreierati."

-"Promiti ca vei face ceea ce-ti voi cere?" a intrebat preotul cu gravitate.

- "Jur ca voi face orice. Ajutati-ma sa scap din aceasta situatie imposibila."

- "Foarte bine." zise preotul. "Cate animale ai in curte?".

- "O vaca, o capra si sase gaini." raspunse saracul.

- "Foarte bine!" spuse preotul. "Du-te acum acasa si ia toate aceste animale cu tine in casa. Lasa-le sa locuiasca cu voi in camera. Vino din nou sa ma vezi peste o saptamana."

Omul nostru pleca ingrozit. Nu stia ce sa faca. Isi aminti insa ca a promis sa-l asculte pe preot si, pana la urma, baga toate animale in casa.

O saptamana mai tarziu, saracul veni din nou la preotul intelept, cu o fata jalnica, si zise:
- "Nu mai pot, parinte!!! Sunt o epava... Murdaria!... Putoarea!... Galagia!... Suntem toti la marginea nebuniei! Nu mai putem rezista asa..."

- "Daca asa sta treaba," zise preotul, "du-te inapoi acasa si scoate toate animale afara din casa."

Omul a fugit tot drumul pana acasa si a facut ce ii ceruse preotul intelept. In ziua urmatoare s-a intors la preot, dar acum avea ochii plini de o licarire de bucurie:

- "Oh, parinte, cat de dulce este viata noastra acum! Animalele nu mai sunt inauntru. Casa e un paradis..., e atat de multa liniste, atat de curat, atat de larg si de confortabil! Vai... ce frumoasa e acum viata noastra!..."

Image credits: Tirion

Cateodata ajuta doar sa schimbam perspectiva si sa privim acelasi pahar, pe jumatate gol sau pe jumatate plin, din alt unghi. Si atunci poate ca vedem altceva. Poate ca il vedem ca fiind pe jumatate plin, poate ca ne bucuram ca este plin cu ceva sau poate ne bucuram ca avem acel pahar in fata. Si, fiind recunoscatori pentru ceea ce avem, transmitem aceasta stare in Univers si primim si mai mult. Asa ca haideti sa mai schimbam din cand in cand perspectiva si sa vedem ce se intampla :)

37 comments:

adizzy said...

buna dimineata :) interesanta ideea..trebuie pusa in aplicare :) multumesc

Mugur said...

Buna dimineata, Adizzy :) Si La Multi Ani! :)
Si mie mi se pare tare interesanta ideea si sunt curios ce obtinem punand-o in aplicare :)
O zi frumoasa!

ajnanina said...

:))
o sa ma dau si pe mine afara... :))
si atunci o sa ma simt cu adevarat inauntru... :))

Cristian Lisandru said...

"Cateodata ajuta doar sa schimbam perspectiva si sa privim acelasi pahar, pe jumatate gol sau pe jumatate plin, din alt unghi" - schimbarea unghiului sin care privim nu este întotdeauna un demers facil. Uneori nici nu încercăm să o facem, din teamă sau pur şi simplu din obişnuinţă. Eu încerc să observ jumătatea plină a paharului. Măcar încerc...

Mugur said...

Ajnanina, asta am facut si de dimineata :) M-am dat afara si, dupa ce m-am bagat inapoi, m-am simtit cu adevarat inauntru :)))

Mugur said...

Cristian, tare adevarat! Uneori ne este dificil sa schimbam unghiul deoarece suntem mult prea atenti la unghiul din care percepem doar problema. Si eu incerc si, de cele mai multe ori, chiar reusesc. Si atunci vad jumatatea plina a paharului si ma bucur ca il am in fata :)

Cristian Lisandru said...

Oho, şi ce bucurie simţi atunci. Curge prin vene în fierbere continuă! O zi cât mai bună îţi doresc, Mugur!

Camelia said...

Multumesc Mugur..e ca o incurajare azi de cand am ajuns la munca caut sa vad jumatatea plina..:)
si respir si respir si ma bucur ca ajuta..:)

Mikka said...

Aaaaaaa!
Asta e o poveste veche si tare fumoasa.
Din aceeasi colectie, asa, ca "rezumat":
Intrebat despre fericire, Nastratin (Nasruddin, de fapt) a zis:
- A, sa fii fericit, e foarte simplu. Eu sunt fericit in fiecare zi.
- Cum asa?
- Pai, toata ziua umblu incaltat cu o pereche de pantofi mai mici cu un numar decat masura mea. Seara,cand ajung acasa, imi scot pantofii, imi rasfir degetele de la picioare si strig:"O, Doamne, cat sunt de fericit!"

Acolo, draga Mugur, intre oamenii din Peru, care au doar cerul si pamantul, nimic altceva, si care se simt foarte bogati (fiindca asa si este), am invatat o alta perspectiva....

mihaella said...

o,da!superba pilda.sa vedem insa cati nu uitam sa o punem in aplicare.nu e usor intradevar,dar merita!

Vania said...

Mi-am adus un viţel în apartament, peste-o săptămână voi spune cum mă simt...

Adrian said...

Frumos! interesantsi totusi ceva de invatat, o "pacoste" nu e ea chiar o pacoste cand poate sa fie un dezastru(acuma sa nu credeti ca ma refeream la soacra barbatului)

Radu said...

Mugur... Mugur... Snoava era cu un Rabi :)

gabi said...

Oh da, o mai citisem nu mai stiu exact unde :)
Eu nu mai simt nevoia sa dau pe nimeni afara fiindca ma simt inauntru. Dimpotriva, parca as tot vrea sa mai primesc pe cineva :))

elena marin-alexe said...

O parabola foarte inteleapta.Este adevarat ca de cele mai multe ori suntem tentati, din cauza nemultumirii, sa vedem partea goala a paharului vietii noastre.
Cand o sa avem viziunea partii pline, vom acumula o stare de bine, de multumire si nu in ultimul rand chiar de fericire.
Noapte buna si Dumnezeu sa-ti arate doar partea plina ....

gabriela said...

este bine sa mai vedem cateodata si cealalta jumatate a paharului, daca am pune si in aplicare am avea o multumire sufleteasca si am transmite aceasta stare si celor din jurul nostru

Radu said...

Eu unul nu prea cred ca e vorba, aici, de partea plina sau goala a paharului.
Eu inteleg ca e vorba de o schimbare de paradigma - fortata de un context pe care il modificam putin ;)
Adicatalea, inteleg ca este necesar sa nu ramanem amortiti in perceptii intepenite. Ca omul este un "animal" dinamic in intelepciunea lui. Ca lucrurile si starile noastre nu sunt perene. Se numeste DEZVOLTARE. Nu? Sau ma insel? ;)
Sfaturile inteleptului cu introdusul animalelor ca sa-ti fie si mai greu si dupa aceea sa te poti bucura cand nu mai sunt are de-a face cu "punctul de referinta" in care ne asezam ca sa privim in jurul nostru sau pe noi insine.
Ma insel, oare?
Gand bun,
Radu

Leo said...

Stiu eu pe cineva care vroia sa sparga un perete pentru ca i se parea ca nu mai e destul loc in casa. Stiu pe altcineva care l-a sfatuit exact asa : sa bage in casa toate animalele si, dupa putin chin, sa le scoata.
Omul nostru tot a spart peretele, desi douazeci si mai bine de ani a locuit in aceeasi casa neincapatoare.

Concluzia ? Ne multumim un timp cu putinul pe care-l avem si, cand ne apuca nebunia, nici cea mai inteleapta pilda nu ne mai salveaza - am spart peretele !
:)

Mugur said...

Cristian, asa este! Simtim o bucurie minunata atunci cand reusim sa privim paharul pe jumatate plin!
O zi la superlativ iti doresc!

Mugur said...

Camelia, ma bucur tare mult! Sunt momente in care avem mai multa nevoie sa vedem jumatatea plina a paharului.
Si pe mine ma ajuta atunci cand respir profund! E un exercitiu minunat :)

Mugur said...

Mikka, minunata povestirea cu Nasruddin! Atunci cand uitam cat e fericiti suntem, ne ajuta sa ne aducem aminte! Si, uneori, o pereche de pantofi care ne strang e exact ceea ce avem nevoie pentru a ne aminti :)

Oamenii din Peru au o traditie si o istorie bogate in a fi recunoscatori pentru tot ceea ce au. Si sunt atat de bogati fara a se incadra in sablonul de bogatie european... Imi place perspectiva ta :)

Mugur said...

Vania, de-abia astept sa aflu cum te vei simti peste o saptamana :)

Mugur said...

Adrian, am zambit cu gura pana la urechi la perspectiva cu soacra :)))
Si eu cred ca o "pacoste" nu e chiar o pacoste, mai elas daca ar fi putut fi un dezastru :)

Mugur said...

Radu, la mine a ajuns varianta tradusa si adaptata :) Rabinul a fost inlocuit cu un preot :)

Mugur said...

Gabi, una din caracteristicile minunate ale povestirilor cu talc este ca ele circula si le intalnim din cand in cand in diverse contexte :) Si nu stiu cum de se intampla, dar eu le recitesc exact atunci cand am nevoie sa-mi aduc aminte de ele :)
Acum si eu ma simt inauntru, dar dupa ce m-am dat afara si m-am bagat inapoi :)

Mugur said...

Elena, tare adevarat! Ajungem la un nivel superior de intelepciune atunci cand avem viziunea partii pline. Si atunci suntem recunoscatori pentru ceea ce avem si Universul ne ofera si mai mult din ceea ce avem.
Sa dea Dumnezeu sa vedem cu totii jumatatea plina cat mai des!
O zi minunata!

Mugur said...

Gabriela, minunat! Asa este, atunci cand noi vedem jumatatea plina si suntem multumiti si fericiti, transmitem aceasta stare si celor din jurul nostru.

Mugur said...

Radu, asa este, este vorba de o schimabre de paradigma. Iar aceasta schimbare de paradigma aduce cu sine si o schimbare a perceptiei, inclusiv a perceptiei asupra aceluiasi pahara care devine in viizunea noastra, dintr-o data, pe jumatate plin.
Si da, face parte din dezvoltarea fiecaruia dintre noi.
Iar punctul de referinta este esential pentru schimbare, transformare si dezvoltare.
O zi frumoasa!

Mugur said...

Leo, pildele ne ofera un posibil model :) Iar uneori avem nevoie sa dam nastere unui model propriu. Si atunci spargem si pereti pentru ca aceasta activitate ne schimba perspectiva asupra aceleiasi locuinte devenite neincapatoare :)

elena marin-alexe said...

te astept sa treci putin pe la mine, caci tu porti oarecum vina....ca m-ai provocat. Multumesc.Toate bune!

Niculina Ciuperca said...

Buna seara ! Ma bucur tare mult ca si pe blogul tau am gasit povestiri terapeutice, pentru ca m-am convins ca fac tare bine semenilor nostri . Eu in cabinet le spun uneori clientilor astfel de povestioare si-i las pe ei sa extraga morala si-i observ cum se lumineaza la fata si-si privesc problemele dintr-o alta perspectiva .
Sunt convinsa ca tot ce faci o faci din dragoste pentru oameni si te felicit pentru originalitate .
Am trecut titlul blogului tau si pe blogul meu, ca oamenii sa-ti poata citi articolele, care sunt din ce in ce mai interesante.
Spor in tot ce faci si sa fii apreciat pe masura meritelor tale !
Niculina Ciuperca

Mugur said...

Elena, mi-a placut tare mult indemnul tau de la final. Multumindu-i lui Dumnezeu pentru tot ceea ce avem, ne dam seama cat de bogati suntem!

Mugur said...

Buna seara, Niculina! Povestirile cu talc sunt un instrument minunat pentru ca fiecare dintre cei care le citesc sau le asculta isi extrage acea parte de care nevoie.
Multumesc frumos pentru cuvintele de apreciere si pentru ca ai adaugat blogul meu in lista ta de bloguri. Am facut si eu acelasi lucru cu blogul tau. Am gasit o sumedenie de materiale interesante si de ganduri oferite cu drag celor care te viziteaza.
Spor in toate si sa auzim de bine!

Kami said...

Minunata povestirea Mugur, la fel ca si poza superba cu vitzelusul (sooo cuuute).
Interesant e ca de fiecare data cand citesc povestirile gasesc un nou sens, o noua perspectiva la care nu ma gandisem inainte.
Iar ajnanina m-a scos inca putin din cutie "o sa ma dau si pe mine afara... :))
si atunci o sa ma simt cu adevarat inauntru..."
Cat de frumos, cat de profund si de neasteptat... si cat de norocosi suntem noi pentru ca existati :)

Mugur said...

Kami, si imi place povestirea tare mult. Face parte din colectia Povesti Nemuritoare pentru ca e atat de actuala si atat de fara localizare in timp in spatiu! Iar vitelusul e atat de simpatic incat eu unul nu cred ca l-as mai da afara dupa ce l-am bagat in casa :)
Si mie mi-a placut mult comentariul Ajnaninei. Cred ca era inca si sub influenta postarii Mikkai: http://ceai-si-cafea-de-dimineata.blogspot.com/2009/06/trai-dinauntru.html

Kami, suntem cu totii atat de norocosi ca existam si ca ne-am intalnit!!!

DoarATAT said...

Caut un articol, coborand pe pagina, si NU m-am putut abtine :
~
La ce stiam eu, ai adaugat "o nuanta" de precizare (varianta personala, fara ...Rabi ...), plus altele venite din comentarii.
~
Va multumesc la toti, dar AZI n-am timp pentru toate.Am sa revin !
BineTze .
~,

Mugur said...

BineTze, DoarATAT!
Asa este, exista mai multe variante ale povestirii si una dintre ele este cu un rabin :)
O zi minunata!