Thursday, 11 June 2009

Despre transformare

Probabil ca cea mai cunoscuta pictura a lui Leonardo Da Vinci este "Cina cea de taina". La aceasta pictura, Da Vinci a lucrat sapte ani iar figurile care ii reprezinta pe cei 12 apostoli si pe insusi Isus au fost preluate de la persoane care traiau in acea vreme.

Persoana care a fost aleasa pentru a-l reprezenta pe Isus a fost primul model pictat. Da Vinci a studiat cateva sute de tineri pentru a descoperi o fata si o personalitate care sa exprime inocenta, bunatatea si frumusetea. Dupa saptamani intregi, pictorul a gasit un tanar de 19 ani care era modelul perfect pentru a reprezenta figura lui Isus.

Timp de sase luni, Leonardo Da Vinci a lucrat pentru reproducerea caracterului principal al faimoasei sale lucrari. In perioada urmatorilor sase ani, persoanele care se potriveau au fost alese pentru a-i reprezenta pe fiecare dintre cei 11 apostoli, lasandu-se spatiu pe panza pentru a picta figura lui Iuda Iscariotul, ca parte finala a operei.

Dupa mai multe experiente descurajante, Da Vinci a auzit de un om a carui infatisare corespundea in intregime celui pe care il cauta. Acesta era inchis intr-o temnita din Roma si condamnat la moarte pentru multele crime comise in ultimii trei ani.

Cu permisiunea speciala primita de la rege, acest prizonier a fost adus la Milano unde i-a servit lui Da Vinci drept model pentru Iuda, timp de cateva luni.

In momentul in care si ultimul retus a fost facut la chipul lui Iuda, puscariasul s-a aruncat la picioarele lui Da Vinci, plangand:

- "O, Da Vinci, priveste-ma! Dumneata chiar nu stii cine sunt eu?"

Leonardo, cu ochiul antrenat al pictorului, a cercetat cu atentie fata celui care ii servise drept model mai mult de sase luni si i-a spus:

- "Nu, nu te-am mai vazut in viata mea pana acum sase luni cand mi-ai fost adus din temnita din Roma."

Ridicandu-si ochii catre ceruri, cu ochii siroind de lacrimi, puscariasul a spus:

- "Oh, Doamne, am cazut oare atat de jos? Sunt oare chiar atat de schimbat si de nerecunoscut? Leonardo Da Vinci, priveste-ma din nou pentru ca eu sunt cel pe care l-ai pictat in urma cu sapte ani ca figura a lui Isus!"

Image credits: La ultima cena

Cineva spunea candva ca transformarea este inevitabila, indiferent daca este vorba de evolutie sau involutie...

28 comments:

ajnanina said...

inspaimantator...
si fascinanta idee in acelasi timp...
imi aduc aminte ca am citit undeva ca si in filmul lui Zefirelli a fost o situatie asemanatoare, acelasi actor fiind propus in momente diferite pentru cele doua roluri... ramanand in final sa-l joace pe Iuda...

adizzy said...

e adevarata povestea? woau...

Leo said...

Si eu am avut tendinta sa intreb daca intamplarea este adevarata.
Dar, daca stau si ma gandesc mai bine, nici nu prea conteaza, atata timp cat e plauzibila.

Se intampla atfel de transformari, fara indoaiala. Numai daca ne gandim la faptul ca si cei mai odiosi criminali au fast candva copilasi draguti si puri...

Simion Cristian said...

Incredibila povestea! Este adevarata?

Cristian Lisandru said...

Cred că termenul cel mai potrivit pentru această postare este FASCINANT! Adevărată sau nu, întâmplarea te pune serios pe gânduri...

Mikka said...

Am invatat multe in week-end-l trecut... Una a fost asta: purtam in noi si inger si demon. Nu stim niciodata ce vom ajunge sa facem, intr-o anumita imprejurare.... Dar am inteles ca avem cu noi sabia ucigasa, insa putem sa nu o folosim. Alegand. Iar daca o facem, ne asumam aceasta parte din noi, intelegand... Umbre si lumini, lumini si umbre... Pana creste lumina, iesind din umbra... Da' cere timp... Si taiere, si credinta. Uneori, sabie. Alteori, crin...

Camelia said...

eu cred ca putem evidentia aspectul lumina sau intuneric , dar mi e greu sa cred in involutie..

Mugur said...

Ajnanina, si mie mi se pare fascinant...
In fiecare dintre noi exista un inger si un demon... Si, de-a lungul evolutiei noastre, ii facem loc unuia dintre ei sau, pe rand, la amandoi, sau numai unuia dintre noi.
Super interesant! Nu am stiut ca s-a intamplat ceva asemanator si cu castingul pentru filmul lui Zefirelli...

Mugur said...

Adizzy, din cate stiu povestea este adevarata si nu ar fi doar o simpla legenda. Dar nu as putea sa bag mana in foc :)

Mugur said...

Leo, si eu cred ca povestea este super plauzibila. Mi-a placut ideea ca pana si cei mai odiosi criminali au fost si ei niste copilasi draguti si nevinovati :) Asa este! Si, continuand ideea ta, as adauga ca fiecare dintre noi poate fi cand Iisus, cand Iuda. Si, de multe ori, suntem si unul si altul in aceeasi zi...

Mugur said...

Cristian, oricat de incredibila ar parea, este povestea, la nivel metaforic, a fiecaruia dintre noi. Oare de cate ori ne-am comportat precum Iisus de la inceputul acestei saptamani si de cate ori am fost Iuda? Intrebarea e oarecum retorica pentru ca eu unul nu tin minte :) In schimb, imi aduc aminte ca am avut momente de rautate si momente de bunatate. Si s-au succedat in aceeasi zi. Atat ca saptamana asta am fost mai constient de ele decat pana la inceputul acestei saptamani.

Mugur said...

Mikka, asa este! Purtam in noi si un inger si un de demon. Si ii hranim pe amandoi in aceeasi proportie sau in proportii diferite... Chiar si aceia dintre noi care se considera mai evoluati spiritual decat majoritatea au momente de rautate, de pizma, de ura, de... Iar atunci chiar si eu isi hranesc demonul...
Da, si e nevoie de timp astfel incat sa ajungem sa ne hranim mai mult cu lumina si mai putin, sau chiar deloc, cu umbre...

Mugur said...

Camelia, lumina sau intuneric, e o chestie de alegere pana la urma. La fel e si evolutia sau involutia. Uita-te cu atentie in jurul tau si, cu siguranta, observi oameni care au evoluat si oameni care au involuat...

Mugur said...

Cristian, asa este, este o poveste care m-a pus si pe mine pe ganduri...

Leo said...

Extrapoland un pic, si politicienii nostri, cand se intorc seara acasa, dupa o zi de mintit si furat, isi mangaie pe crestet copiii si-si pupa nevestele... :))

Camelia said...

eu cred ca totul este in evolutie precum Universul in care ne aflam..mi e imposibil sa cred in involutie ..la nivel de Suflet nu cred ca e posibila. ca personalitate , in termeni umani da..

Mugur said...

Leo, cred ca transformarea lor este fantastica :) Si as extrapola si eu pic si ma gandesc cum, dupa ce se injura si urla unii la altii, seara, cand ies la o bere impreuna, sunt cei mai buni tovarasi :) Sunt fenomenali :)

Mugur said...

Camelia, conceptul de evolutie sau involutie sunt oarecum subiective. Eu unul as numi involutie traiectoria ingerilor cazuti, in schimb, pentru o vrajitoare, aceeasi traiectorie poate fi de fapt evolutie...
Da, ne este mult mai usor sa definim evolutia si involutia in termeni de personalitate/ego si este mult mai dificil atunci cand ne referim la suflet.
Si mi-a mai venit in minte si cazul in care un suflet tot uita de lectia pentru care s-a reincarnat, atras de cele lumesti :), si atunci se tot reincarneaza. In tot acest timp oare evolueaza sau involueaza. Raspunsul este da si da :) Totul este atat de relativ...

Camelia said...

Asa este mugur , depinde la raportare.
eu cand mi-am spus parerea m-am gandit la Suflet care in esenta vine sa experimenteze Viata sub toate formele, si "cade in intuneric" tot ca sa evolueze. Numai din Intuneric putem cunoaste Lumina si atunci caderea o vad ca pe o evolutie..
Oricum multumesc pentru ocazia de a mi clarifica oarecum termenul..:)

Geanina Codita said...

Atat de tare m/a fascinat postarea , a se citi"zapacit" incat am revenit si nu stiu cum de am nimerit la o alta postare despre tacere. Ma uitam si ma intrebam daca nu cumva era ceva despre transformare la prima citire, dar scriu despre tacere. ma uit apoi la data, peste tot 14 mai 2009, iae la mine 11 iunie 2009. ma frec la ochi si incerc sa imi dau o explicatie.Plec si iar revin.TRANSFORMARE.Nu inventez, asta am trait astazi, confirma si comentariul meu de la postarea amintita si atunci ma intreb TACERE SAU TRANSFORMARE? O seara buna, nimic nu este intamplator!

Kami said...

Wow! Genial!!! Mi s-a facut pielea de gaina de fiecare data cand am citit-o (3 ori - am citit-o si prietenilor^-^). Este absolut superba si cred ca nu putea fi ceva mai real!!!
Oamenilor le e frica de polaritati, chiar si cand este vorba despre ei. Putini pot accepta ca lucrurile nu sunt doar albe sau negre. Vrem sa avem siguranta, sa stim ca oamenii din jurul nostru sunt buni sau rai, sa stim la ce ne putem astepta :)
Eu cred ca noi alegem prin actiunile si non-actiunile noastre de care parte ne plasam (sau daca vom fi neutri), doar ca asa cum spuneai si tu Mugur si ingerul si demonul sunt in noi si isi cer hrana.

gabi said...

Si eu sunt impresionata de alegerile modelelor lui Da Vinci si vezi...nimeni nu s-a gandit ca frumusetea e in ochii celui care priveste. Da Vinci l-a vazut initial inger (desi el putea fi foarte bine in realitate, demon).

Dar, morala care se vrea trasa e si ea foarte utila. Ne exorcizam demonii in fiecare zi si cred ca altfel n-am putea supravietui sau am acumula in noi o cantitate uriasa de furie pentru ca ingerul interior este tot timpul contaminat de lumea exterioara. Stii ca furia este una din emotiile autentice ca si bucuria, tristetea si frica. Iar eu cred ca aceste emotii se pot manifesta sincer, insa fara a traumatiza pe cei din jur. Pot sa-mi arat furia fata de o situatie sau o persoana, verbal sau nonverbal fara sa-i fac vanatai (figurat vorbind). Pana la urma cam asta ne ramane esential de invatat.
Pe de alta parte, e preferabil un raspuns negativ decat niciunul.

Mi-a placut ultimul coment a lui Leo :)) - aia cu ipocrizia s-ar cuveni scrisa distinct :))

Sa ai o zi frumoasa, Mugur !

Mugur said...

Camelia, si eu iti multumesc pentru discutie. Si eu mi-am clarificat termenul :) Experimentand viata sub toate formele ei, asa cum bine zici, ne transformam implicit :)

Mugur said...

Geanina, asa cum bine spuneai si tu, nimic nu este intamplator. MI-a placut tare mult comentariul tau referitor la tacere! Mai ales: "Tacerea are mereu ultimul cuvant." Iar transformarea are loc in interiorul si in jurul nostru chiar daca uneori nu o sesizam.
O zi minunata iti doresc!

Mugur said...

Kami, super! Comentariul tau e minunat si eu i-am gasit o legatura si cu tema postarii de astazi care se refera la teama de esec. Cred ca, cumva, ne este teama de necunoscut, de ceea ce nu stim. Si atunci preferam sa stim cu siguranta ca lucurile sunt albe sau negre, oamenii buni sau rai... In felul asta totul se incadreaza in ceea ce deja stim.
Si, asa cum frumos spui, de fapt noi alegem prin actiunile sau non-actiunile noastre. Si atunci, hranind ingerul sau demonul din noi, obtinem un feedback la actiunile noastre, un rezultat. Super!

Mugur said...

Gabi, atat de adevarat!!!! Frumusetea se afla in ochii celui care priveste!!!
Si eu sunt adeptul manifestarii emotiilor autentice, indiferent daca ele sunt placute sau nu pentru noi. Iar o conditie esentiala este aceea de a nu ne manifesta lasand vanatai, la propriu sua la figurat, celor din jur :)
Iar apropo de raspuns, intotdeauna e de preferat sa primim unul, indiferent daca el este cel asteptat sau nu. Macar stim cum stam in felul asta si nu mai e nevoie sa presupunem ce s-ar intampla daca...
Gabi, iti doresc o zi minunata si insorita!

Adrian said...

Interesant, poveste, adevar, fictiune... Da Vinci a fost si este un om deosebit

Mugur said...

Adrian, eu cred ca Da Vinci a fost un geniu care a contribuit enorm la evolutie. Iar picturile lui au un farmec si o energie absolut fenomenale.