Thursday, 25 June 2009

La Muzeu / At the museum

M-am plimbat printre exponatele Madelainei si m-am gandit sa va invit si eu in muzeul meu :)

Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale, ce exponate as vedea pe raftul meu?
In primul rand va multumesc ca ati ales sa treceti pragul acestui muzeu. M-ati surprins intr-un moment in care stergeam de praf exponatele. Si vreau sa va spun ca sunt o gramada :) Continui sa colectionez tot felul de chestii. In dreapta voastra puteti admira rafturile cu experientele consumate si asezate intr-o ordine aparent haotica. Ordinea lor cronologica e mai putin importanta. Ceea ce e important e ca sunt toate acolo. Tristeti si bucurii, manii si surprize, extaz si plictiseala, apreciere si enervare, remuscari si incantare, placere si dezgust si multe altele. Si nu sunt reciclate, inca se afla in forma lor pura :) Si daca vedeti ceva cunoscut, sa stiti ca trairile sunt universale :)

In partea stanga, in acele borcane cu formol se afla relatiile trecute. Le-as fi pus la naftalina, dar mi-a fost teama ca le mananca moliile. M-am gandit chiar sa le impaiez, dar tot ar mai fi parut vii. Asa ca cea mai buna varianta a fost cea cu formolul :) Pur si simplu, nu m-am putut indura sa le arunc. Am incercat sa le resuscitez si, cand nu s-a mai putut face nimic, le-am bagat in formol. Arata ciudat, stiu :)

De-a lungul coridoarelor vedeti cateva tablouri cu oameni care mi-au fost dragi si care au trecut intr-o alta existenta. Stiu ca la un moment dat o sa ma intalnesc din nou cu ei.

Nu va invit si in depozit pentru ca e o nebunie acolo. Vrafuri care contin tot felul de cursuri, carti citite, tot felul de obiecte adunate de-a lungul timpului, cateva piese de mobilier care au nevoie sa fie restaurate...

Haideti acum sa iesim in curte, la aer si sa va ofer o cafea, un ceai sau o apa. Aici ii puteti intalni pe tot oamenii dragi mie, puteti rasfoi o gramada de carti interesante si puteti sa va bucurati de natura :)

De ce le mai tin inca in viata mea?
Buna intrebare! Cred ca inca le mai pastrez pentru ca, daca le-as sterge cu buretele, le-as recicla sau, pur si simplu, le-as arunca in cosul de gunoi al Universului, as risca sa trec din nou prin experiente asemanatoare. Cineva spunea ca e bine sa iti cunosti istoria ca sa nu repeti aceleasi greseli :)

Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?
Habar nu am :) Cred ca nu as planifica nimic si, mai degraba, m-as lasa surprins de ceea ce se intampla, de oamenii care ar aparea de la sine, de obiectele care ar ajunge pana la mine. De fapt, ceva tot as lua cu mine: iPhone-ul. Sunt dependent de el pentru ca asa imi tin agenda la zi cu toate evenimentele si cursurile, acolo am si numerele de telefon si adresele de e-mail si, in plus, vorbesc destul de mult la telefon :)

Si, ca tot veni vorba, poate e momentul sa utilizam doar chestiile de care avem cu adevarat nevoie. Un muzeu e interesant doar pentru ca are exponate unice, dar nu este un loc tocmai bun pentru a trai. E mai frumos afara, cu soare si cu ploaie :) Asa ca haideti sa facem cadou toate chestiile de care nu mai avem nevoie. Sa le donam unui muzeu :)

Image credits: Toxel.com

I had a walk through the exhibits of Madelaine and I thought to invite you to my museum :)

If I were to establish a museum of my own social accessories, what would I put on my shelves?
First of all, I thank you for choosing to visit this museum. You surprised me in a moment of de-dusting my exhibits. And they are quite a lot :) I keep on collecting various things. To your right, you can admire the shelves with consumed experiences, placed in an apparently chaotic order. Their chronological order is not that important. It is important that they are all there. Sadness and happiness, anger and surprise, ecstasy and boredom, appreciation and madness, remorse and joy, pleasure and disgust and many more... And their are not recycled, but in their pure form :) If you see something familiar, its OK because feelings are universal :)

To your left, in those jars with formalin you can admire my old relationships. I would pack them with naphthaline, but I was afraid that moths would chew them. At some point I thought to stuff them, but they would seem alive this way. So, the best option was the one with formalin :) I simply didn't have the heart to throw them. I tried to resuscitate them and, when nothing could be done anymore, I put them into formalin. They look funny, I know :)

Along the corridors you can see some portraits of people, who are dear to me and who went into another dimension. I know that at some point I will meet them again.

I am not going to invite you to have a look at the storage because it is madness there. Piles of course materials, read books, various objects collected during the years, some pieces of furniture that need to be restored...

Let's go now into the courtyard, to have some air and a coffee, some tea or water. Here you can meet all the people that are dear to me, you may browse some interesting books and you just enjoy the nature :)

Why do I still keep them in my life?
Good question! I think I still keep them because if I run a sponge over them, I recycle them or I just simply throw them into the garbage bin of the Universe, I would risk to ago again through similar experiences. Someone said at some point that it is better to know your history so that you don't repeat the same mistakes :)

Which experiences, people, relationships, objects I would take with me in a book?
I have no idea :) I would not plan anything, I would just prefer to be surprised by what will happen, by the people who would appear, by the objects that will come to my possession. Actually, there is something that I would take with me: my iPhone. I rely on it to keep my appointment up to date and also e-mails and phone numbers. And I talk a lot on the phone :)

And, by the way, maybe it is time to utilise only the things we really need. A museum is interesting because it contains unique exhibits, but it is not a suitable place for living. It is much nicer outside, with sun and rain. So, let's give away all the things we do not need anymore. Let's donate them to a museum :)

44 comments:

Cristian Lisandru said...

Excelent, Mugur, ideea muzeului personal nu este rea deloc. Cred că şi eu mi-aş pune trecutul în borcănele, fiecare cu eticheta lui şi cu unele informaţii utile pentru cel care priveşte. Sunt şi voci care afirmă că trecutul nu ar trebui prezentat tuturor, dar cred că este o greşeală... De ce să îl ascundem din moment ce el ne reprezintă?

Geanina Codita said...

Amintiri puse în formol...
Este o idee.
În rest , recomand sloganul vieţii mele TRĂIEŞTE CLIPA!
Nu face din viaţa ta o agendă ce trebuie rescpectată cu rigori înverşunate. Trăieşte cu pasiune, asta va dăinui peste timp, iar noi vom fi veşnici. Îmbrăţişări pentru veşnicie.

Mugur said...

Cristian, ma bucur ca ti-a placut :) Trecutul face si el parte din evolutia noastra chiar daca, uitandu-ne in urma, descoperim etape care ne caracterizeaza mai mult sau mai putin.

Leo said...

De acord cu Cristian, o ideea foarte buna.
Mi se parea la un moment dat ca trecutul meu nu prezinta interes, il consideram banal. Acum mi-am schimbat parerea. Am mai strans intre timp cateva exponate. Mi-as deschide un mic muzeu cu amintiri, dar as invita numai oaspeti alesi : intrarea numai pe baza de invitatie, va rog ! :D
Si inca o mentiune : exponatele din muzeu se reactualizeaza din timp in timp.

Mugur said...

Geanina, minunat! Imi place sloganul tau TRAIESTE CLIPA! CLIPA este ceea ce avem ACUM. In rest, trecutul nu mai poate fi schimbat iar viitorul inca nu a venit :)
Multe imbratisari si zambete!

Anonymous said...

Imaginea borcanelor cu formol ai conturat-o atat de bine incat chiar le-am vazut. si sti ce este cel mai interesant: ca in borcane am vazut aminirile mele. ai reusit sa-mi transmiti foarte puternic increderea ca pot invata din greseli. supeeer! e fost grozav!

Madelaine said...

Sunt geloasa! Muzeul tau e mult mai prezentabil si indeamna mai mult la o plimbare prin el! :)
Good job!

ajnanina said...

ma plimb prin muzeu...
si stiu ca oricat as admira sau m-as mira, tot n-am sa stiu...

indiferent cat m-as uita la fiecare exponat si cat de atent as citi fiecare eticheta, tot n-am sa stiu...

si stiu ca, in curtea muzeului, intalnindu-te as rosi pentru ca la un moment dat, stiind ca nu ma vede nimeni am atins prelung niste exponate, crezand ca as putea simti mai mult decat inteleg...

si iti multumesc pentru ceea ce arati si spui...

gabi said...

Mugur,
am citit si am simtit asa : "SUPER"
Super gandire, super emotii, super ratiune, super spirit !
Parca ai fi fratele meu sau dublura mea masculina :)
Te imbratisez !
Ai grija sa nu te schimbi :P

adizzy said...

e atat de frumos scris postul acesta ..ma intreb eu oare voi putea alatura cuvintele vreodata asa frumos..nu, nu vreau sa te laud, dar am ramas impresionata mai ales de prima parte unde iti prezinti exponatele...si ideea in sine e foarte frumoasa...e scump biletul de intrare la muzeu?

Mihaela Petrescu said...

Mugur, deschide tu unul si invita-i pe toti cei care vor sa se alature sa "trimita " cite o exponata. Ce parere ai?

Mikka said...

Puse in muzeu, asa expuse, foarte expuse, sunt parte intr-o poveste despre curaj...
"Si daca vedeti ceva cunoscut, sa stiti ca trairile sunt universale :)"
Da, le recunosc. In ultima vreme, aleg sa le impartasesc...

Borcanele cu formol. Brrr... La muzeul Antipa, ma speriau... Tare ciudat arata, intr-adevar.

Tablourie cu oameni dragi. Intre care vom fi, candva... Toti avem oameni dragi de reintalnit. Foarte frumoasa, galeria. Si mai les modul in care o arati altora.

In curte, la ceai, vin cu placere. Aduc si eu ceai si cafea. Si muzica.

E frumoasa ideea impartasirii lucururilor de care nu mai avem nevoie. Poate noi nu mai avem nevoie, dar altora le vor spune ceva... Imi amintesc de invatarile mele de sarit in mare, de pe corabie, ca Mariko-san, de pilda. Nu mai am nevoie sa invat sa sar, dar poate altii, citind, vor economisi timp...

Mi-a placut mult postarea. E din suflet, asa, adanca si clara. Cred ca in timp ai putea sa le aduni intr-o carte. Cine stie... un fel de ghid de calatorie, pentru altii.

Imi plac mult aripile tale, draga Mugur, sa le desfasori cat mai des!

O zi superba sa ai, de minune!

Ana said...

Cata dreptate poti sa ai...amintirile trebuie pastrate ca niste exponate de muzeu, uneori te uiti la ele, alteori nu. Si e intotdeauna bine sa mai iesi afara in soare si ploaie :)

adriana said...

ai dreptate,trecutul trebuie asumat cu tot ce contine el,doar asa poti merge mai departe.

Karyn Taulescu said...

Trecutul este o parte din tine, care iti apartine cu toate lucrurile bune sau rele care ti s-au intamplat. Nu poti sa negi timpul care s-a scurs si nici rezultatul faptelor tale. Unele momente ai vrea sa le stergi dar nu te induri...Iar apoi vin alte momente si alte momente iar in final decizi ca nu vrei sa retraiesti o drama continua si le ascunzi undeva in muzeul personal crezand ca nu vor mai iesi niciodata la sufrafata sau ca totul va ramine undeva in timp ca o afacere de incheiat intre tine si Dumnezeu. Pentru a putea primi altceva ar trebui sa faci loc... chiar daca apare acel gol ... Pentru ca, daca esti pregatit, vei primi cheia succesului tau personal, va ramane in tine esenta lucrurilor. Totul a fost conjunctura din care ai facut parte, pentru ca a fost alegerea ta, iar toate au fost cu un scop in viata ta, pentru a te pregati sa devii cine esti azi.

ajnanina said...

buna dimineata...
la casa de bilete nu mai e nimeni, dar daca e deschis am intrat...

mai e cineva in muzeu, in coltul de jos vad ca scrie 2 online :))

am trecut sa-ti spun ca am invatat si de aici... prima data am trecut cu bosumflarea copilului caruia nu-i ajunge ceea ce vede.
acum trec ca adult (sper)...

nu pentru a vedea acea sectiune a muzeului care e doar pentru adulti :)
ci doar ca sa ma bucur de ceea ce vad.

zile minunate in continuare :)

Mikka said...

Neaaaataaaaaa! Mugur, ce faci?
Aici, please, foto a mea, cu ochii mari si razand la tine de dupa o usa a muzeului... Lasa privitul la exponate, uite, azi e soare si in curte se dau gratis suc si cafea, si bunatati... In muzeu trebe o curte interioara, cu locul de petrecere campeneasca... Am pus apa la flori, sa fie cat mai multe, cat mai colorate si mai vii!
Nu uita sa te dai cu crema. Soare mult, bun, da poate sa cojeasca nasul!

PACO said...

comica faza cu relatiile in formol

Adrian said...

Foarte frumos, foarte sincer, trebuie sa reflectam la trecuta ca sa putem sti ce o sa facem in viitor...

elena marin-alexe said...

Multumesc Mugur. Mi-ar placea sa-mi pot vizita muzeul, insa as pastra acolo doar 'relicvele de arta pura'. Pe cele ce mi-ar da un gust amar, le-as arunca pe veci in oceanul uitarii al universului.

Leo said...

Mugur, esti in vacanta ? :)

Mugur said...

Leo, eu sunt sigur ca ai un trecut interesant :) Ti-as citi memoriile de exemplu :) Iar daca deschizi un muzeu, mi-as dori o invitatie :)
Da, orice muzeu care se respecta isi actualizeaza exponatele. De aceea, nu ezit sa vizitez acelasi muzeu de mai multe ori :) Plus ca imi plac si expozitiile speciale care mai au loc prin muzee :)

Mugur said...

Anonim, multumesc frumos! Ma bucur ca am reusit sa transmit transmit increderea ca putem invata din greseli. De fapt, greselile sunt doar o sursa de invatare :)

Mugur said...

Madelaine, muzeul tau e minunat asa ca nu ai de ce sa fii geloasa :) Plus ca deschizi din cand in cand expozitii atat de interesante si de diverse pe blogul tau! Eu le vizitez de fiecare data!

Mugur said...

Ajnanina, asta e farmecul unui muzeu :) Oricat ne-am limba prin el si am studia exponatele, tot nu am reusi sa stim exact toata istoria care se afla in spatele vreunui exponat. Si, pana la urma, e mai interesant asa :)

Iar apropo de rosit, si eu sunt tactil :) Si imi lace sa ating exponatele din muzeele pe care le vizitez :)

Mugur said...

Gabi, multumesc frumos! Cand am scris despre muzeu, chiar il vedeam si ma plimbam printre exponate :)
Si eu ma gandeam ca suntem un fel de alter ego pentru celalalt :)

Mugur said...

Adizzy, multumesc tare mult! Ma bucur ca ti-a placut :) Iar intrarea la muzeu e gratuita :)

Mugur said...

Mihaela, toata lumea e invitata sa isi deschida un muzeu :) Imi place ideea de a deschide un muzeu in care fiecare dintre noi sa trimita cate o exponata. Ar fi un muzeu tare eclectic :) Intr-un fel sau altul, cred ca fiecare dintre noi facem asta cu fiecare postare pe care o adaugam pe blog :)

Mugur said...

Mikka, si pe mine ma cam sperie unele obiecte din muzee, altele ma fascineaza si mai sunt si unele care nu imi spun nimic :)

Iar curtea, cu cafea, ceai si apa e favorita mea :) Pentru ca acolo e locul in care oamenii isi impartasesc impresii si invata unii de la altii.

Si apropo de carte, mi-am propus sa scriu una :) Sper sa o incep in curand :)

O seara la superlativ, Mikka!

Mugur said...

Ana, amintirile sunt bune ca exponate pentru ca altfel, daca le-am reinvia, nu am face decat sa traim in trecut. Iar trecutul e ceva care deja... a trecut :) Iar afara e intotdeauna mult mai frumos decat in muzeu :) Muzeul e frumos doar de vizitat :)

Mugur said...

Adriana, absolut! Daca nu ne asumam trecutul, riscam sa repetam unele situatii din trecut cu care poate ca nu vrem sa ne mai intalnim. Si, stiind ceea ce am facut si nu a mers, vom stii ce altceva putem face pentru a merge mai departe.

Mugur said...

Buna seara, Ajnanina!

La casa de bilete nu e nimeni pentru ca la muzeul asta se intra fara bilet :)

Da, daca jos scria "2 online" inseamna ca mai vizita cineva muzeul in acelasi timp cu tine :)

O saptamana minunata in continuare :)

Mugur said...

Seara buna, Mikka!
Am fost putin plecat din muzeu dar am lasat toate portile deschise :)
Imi place cum arata florile dupa ce le-ai udat! Si am mai gasit si ceva bunatati prin curte. La timp pentru a le manca rapid inainte de a incepe ploaia :)

Mugur said...

PACO, asa e, relatiile in formol sunt comice :) Si asta pentru ca oricum te-ai uita la ele si din orice directie, nu mai au cum sa para vii :)

Mugur said...

Karyn, mare dreptate ai! Nu avem cum sa negam trecutul oricat am incerca. Putem in schimb sa e schimbam perspectiva asupra acelor fragmente din trecut care inca mai sunt dureroase. Si, dandu-le drumul, altceva va aveni in locul lor. Asa cum frumos spuneai si tu, pentru a putea primi e nevoie sa facem loc.

Mugur said...

Adrian, multumesc mult pentru cuvintele frumoase. Si da, cateodata ajuta sa reflectam la trecut pentru a e gasi drumul in prezent.

Mugur said...

Elena, orice muzeu reprezinta o colectie mai mult sau mai putin subiectiva de exponate. Asa ca vrei sa pastrezi acolo doar 'relicvele de arta pura' iar pe celelalte sa le dai drept ofranda oceanului uitarii e super! Un muzeu e facut sa inspire si sa ofere senzatii minunate.

Mugur said...

Leo, inca nu am plecat in vacanta :) Am avut niste zile mai incarcate si nu am mai reusit sa intru pe blog. Pana la vacanta din august, o sa mai plec in unele mici vacante si sper sa am semnal la modemul wireless ca sa fiu prezent :)

Madelaine said...

O alta leapsa, strans legata de asta, te mai asteapta! :P

Mugur said...

Multumesc, Madelaine :)

Mikka said...

Asa, Mugur, scrie cartea! Minunat!
Vezi ca deja curtea se pregateste de ospat!

Seara minunata, vise implinte!

Mugur said...

Mikka, imi place mult energia ta! E minunata!
Multumesc pentru sustinere :)

Sasha said...

Extraordinar de frumos,cuvintele sunt de prisos tot ce pot sa spun e ca am vazut si am simtit pe parcurs ce citeam sincere felicitari:)

Mugur said...

Sasha, multumesc frumos. Ma bucur ca ti-a placut vizita la muzeu :)