Monday, 22 June 2009

Problemele in copac / Problems in the tree

За Руми :)

Mergeau unul langa celalalt si inca se mai gandeau la problemele de peste zi. Erau prezente in mintea lor desi dupa-amiaza era frumoasa si gandurile neplacute nu mai aveau ce cauta acolo.

Trecand pe langa un copac, unul dintre ei il atinse cu ambele maini. Imediat fata morocanoasa deveni luminoasa si un zambet larg aparu ca din senin.

- Ce faci?
- Imi las problemele in copac. Maine dimineata le iau de aici inainte de a pleca la serviciu. Si, stii?, dimineata nu mai sunt atat de multe. Unele dispar de la sine.

Image credits: yosinfla

They were walking one next to another, still thinking about the problems of the day. They were still present in their minds although the afternoon was beautiful and there was no place for such unpleasant thoughts.

Passing by a tree, one of them touched it with both hands. Instantly, his gloomy face started to shine and a big smile came out of the blue.

- What are you doing?
- I am leaving my problems in this tree. Tomorrow morning I will pick them from here before heading to work. And, you know what?, in the morning they are not so many anymore. Some of them just disappear.

48 comments:

Cristian Lisandru said...

Excelent, Mugur, am nişte copaci foarte frumoşi pe lângă bloc. Mi-a dori să las problemele acolo câte o dată. M-ar aştepta într-un decor înfrunzit, răbdătoare. Problema este alta: dacă trebuie să le luăm înapoi, atunci de ce să le mai lăsăm, de ce să nu încercăm rezolvarea lor?

Geanina Codita said...

Verde, asta văd în copac, aşadar, speranţă. E pacat să ucidem speranţele cu problemele pe care dacă le punem acolo, într-o bună zi tot va trebui să le rezolvăm. Eu am o vorbă, răul trebuie tăiat de la rădăcină, nu atârnat pe undeva...
O săptămână cu îmbrăţişări peste normă...

Mikka said...

Rumi...
Mai, Mugur, draga, ce frumoasa dimineata mi-ai oferit! Multumesc!
Am mai intalnit undeva povestea. Dar ma bucur sa o gasesc... Poate chiar mai mult decat atunci cand am citit-o. Intre timp, multe s-au asezat altfel. Si chiar am inteles, nu doar "mi-a placut"...
Da, e superb ca asa se intampla. Multe dispar. De la SINE...

ajnanina said...

m-am apropiat de copac, cu gandul sa-i las problemele...
dar in momentul in care l-am atins, nu m-am mai putut opri... si l-am imbratisat tare, tare... :)

Geocer said...

Ce bine-ar fi daca intr-adevar, lasandu-le in copac, o parte dintre probleme ar disparea de la sine. As face si eu chestia asta.

adizzy said...

trebuie un copac din lemn tare la cate probleme ar trebui sa tina pe crengile lui :) dar frumoasa ideea..eu inteleg din text ca o iesire la iarba vrede, padure, aer iti face viata mai frumoasa si mai relaxanta si de unele probleme uiti ca sigurat nu erau atat de importante

gabriela said...

asa cum a spus si geannina verdele este speranta,daca am sta langa un copac si i-am spune toate problemele noastre elne asculta,dar din pacate nu ne poate sfatui si ce sa facem mai departe,dar oare noi ii ascultam strigatul de durere atunci cand este taiat ? binenteles ca nu..de ce??

elena gaspar said...

Buna Mugur,

Acum cateva zile ma gandeam exact la povestirea asta.
Astazi am citit-o pe blog.
Si mi-a facut o zi buna

adriana said...

am citit de curand o alta varianta...cand te apropi de casa, inainte de a intra, ocoleste-o de cateva ori, pana lasi afara toate grijile...daca personajul tau si le vrea inapoi dimineata, al meu nu era egoist...dorea sa scape definitiv de ele...oricum, a doua zi apar altele...uite cum ma gandesc eu...cei ce ti-am citit azi blogul, sa stam toata saptamana fara griji...ok?

Vania said...

În timp, copacii se încarcă de probleme, nemaiputându-le absorbi...

SĂVINESTI-NEAMT said...

Frumos de reamintit lumii . Ceva asemanator este si cum sa rezolvi problemele grele,zilnice:le dai in grija lui Dumnezeu(i le spui )in ziua in care postesti ! Pana atunci... merg si in copac!

Leo said...

Pentru colega/ul de camera ? :P
Sunt indiscreta...

Uf, eu iubesc copacii - sunt sigura ca si voi - dar mi se par atat de mizerabile grijile lumesti, incat nu i-as impovara cu ele. Mai bine le arunc pe Apa Sambetei si imbratisez si eu un copac tare-tare - cum spunea Ajnanina.

Leo said...

Pentru colega/ul de camera ? :P
Sunt indiscreta...

Uf, eu iubesc copacii - sunt sigura ca si voi - dar mi se par atat de mizerabile grijile lumesti, incat nu i-as impovara cu ele. Mai bine le arunc pe Apa Sambetei si imbratisez si eu un copac tare-tare - cum spunea Ajnanina.

Leo said...

Am postat de doua ori, scuze de redundanta... :D

adriana said...

e mai usor sa le rezolv eu decat sa le pasez altora fie si necuvantatoarelor verzi.

Alina said...

Cred ca din ce in ce mai multi oameni incep sa inteleaga ca problemele nu sunt cu adevarat probleme, ci felul in care noi ne raportam la ele este adevarata problema.

elena marin-alexe said...

Casa mea, e inconjurata de copaci si ma gandesc ce bine ar fi sa-mi agat pentru o cat de scurta perioada, problemele in ramurile lor....si cand mai prind puteri iar le iau...
Interesanta povestioara!

Adrian said...

Daca ar atat de usor sa lasi problemele intr-un loc si sa poti fi linistit, totusi poate le lasam, nu intr-un copac dar le lasam deoparte, totul trece, trebuie sa ai incredere

Karyn Taulescu said...

eu am un copac... din copilarie, undeva la Busteni... si cand ma "apuca" ma duc acolo ca la punctul meu de referinta... il imbratisez, stau in linistea padurii si ma incarc teribil..l-am numit copacul meu..si il iubesc foarte mult!

Mugur said...

Cristian, si eu cred ca varianta cea mai buna este rezolvarea pe loc a problemelor. Doar atunci cand solutionarea lor cere mai mult timp, merita sa fie agatate in copac :)

Mugur said...

Geanina, si eu sut adeptul taierii raului de la radacina. Iar daca sunt cazuri in care acest lucru nu e posibil pe moment, agatatul problemelor in copac e o varianta de luat in calcul. Mai ales ca verdele, adica sperantele, poate influenta si transforma problemele.
O saptamana minunata, plina de imbratisari si culori!

Mugur said...

Mikka, este o poveste pe care si eu am citit-o in diverse versiuni :) Mi-am adus aminte de ea si am repovestit-o :)
Atunci can dispar de la SINE, sunt bune disparute... Nu vor mai aparea vreodata in aceeasi forma...

Mugur said...

Ajnanina, probabil ca te-ai lasat purtata de instinct... :)

Mugur said...

George, povestirea asta e mai mult decat o metafora :) Chiar functioneaza chestia cu problemele in copac :) Incearca si vei vedea.

Mugur said...

Adizzy, copacii sunt foarte rezistenti chiar daca, la prima vedere, unii dintre ei par mai firavi. Asa este, o iesire la iarba verde poate schimba instantaneu starea de spirit :)

Mugur said...

Gabriela, uneori avem doar nevoie ca cineva sa ne asculte. Din fericire, natura este mult mai inteleapta decat suntem noi cu ea...

ajnanina said...

buna dimineata...
e adevarat, instinctul a fost primul, dar dupa clipa initiala de extaz a intervenit si ratiunea... :)

uite,
http://scrie-o-poveste.blogspot.com/2009/06/de-vorba-cu-copacul.html

se poate folosi si ca tehnica :)

Mugur said...

Buna Elena,

Ma bucur. Si mie mi se intampla sa ma gandesc la o povestire si apoi sa o citesc pe vreun site sau chiar sa mi-o trimita cineva prin e-mail.
O saptamana minunata iti doresc!

Mugur said...

Adriana, interesanta si varianta cu ocolitul casei de cateva ori pana raman afara grijile. Imi place ideea ta de a nu avea niciun fel de griji toata saptamana.

Mugur said...

Vania, copacii au o putere extraordinara de regenerare si transformare...

Mugur said...

Parinte, imi place alternativa!

Mugur said...

Leo, nu esti indiscreta :) Este pentru Rumi, o colega de facultate, care trece printr-o perioada mai deosebita.

Copacii sunt puternici si reusesc sa se adapteze si sa recicleze. Apa Sambetei este un alt mediu propice pentru aruncarea problemelor :)

Mugur said...

Adriana, varianta ideala este sa rezolvam problemele imediat ce apar. In cazul in care nu reusim sa facem lucrul asta dintr-un motiv sau altul, putem sa agatam problemele intr-un copac astfel incat sa nu le aducem cu noi acasa.

Mugur said...

Alina, excelent! De fapt asta era unul din mesajele implicite ale povestirii! Cel mai important este modul in care noi ne raportam la o problema pentru ca putem sa o hranim cu energie sau din contra.

Mugur said...

Elena, da ai o curte frumoasa, plina de copaci, asa ca ai unde sa-ti agati problemele pentru o perioada scurta de timp, pana cand le rezolvi. Ma bucur ca ti-a placut povestioara!

Mugur said...

Adrian, ritualul cu lasatul problemelor intr-un copac ajuta, oricat ar parea de incredibil. Asa este, totul trece si unele chestii se rezolva de la sine. Si eu cred ca increderea este importanta, la fel ca si speranta.

Mugur said...

Karyn, super! Sunt sigur ca exista o legatura puternica si plina de energie buna mai ales ca ati stabilit o legatura inca din copilarie. Si eu ma incarc cu multa energie buna atunci cand ma aflu in natura. Sper ca in week-end sa ies din Bucuresti :)

Mugur said...

Buna dimineata, Ajnanina.
Imi place tehnica ta :) E precisa si ofera toate informatiile despre ce si cum :)

gabi said...

Imi place ideea plasarii problemelor care deranjeaza, in afara campului propriu de energie.
Chiar asa, a doua zi s-ar putea sa nu le mai vezi ca fiind niste probleme :)
Fain de tot :)

Anonymous said...

Thanks a lot, Mugur :)

I have same questions...

What happen when you go pass the tree tomorrow morning? What do you have to do, when you understand that you miss something, is the biggest problem?... Is it terrible not to what share to the tree? The ways are only in our mind :)...

Is there the sunflower, when there is not the sun, Mugur?

Rumi

Mugur said...

Absolut, Gabi! Scotand problemele din campul propriu de energie, ne datasam de ele si, de cele mai multe ori, le gasim cea mai buna rezolvare :)

Mugur said...

Rumi, in the morning, one can realise that some or even all their problems are gone :) Sometimes, the solution to an issue appear as soon as we manage to look at the problem from outside. If some of the problems are still there, some people will choose to let them still hang in the tree, other people will take them with them :) It is a matter of personal choice.

And yes, you are right! Everything is in our mind! The problems are nurtured by our mind, love is constructed by our mind, the need to be with someone is again a construction of our mind :) But sometimes, we cannot tell the difference and we think our internal reality is out there :)

Yes, the sunflower is more than OK even without the sun because it knows the sun will come out :) And, sometimes, too much sun is killing the plant :))

Anonymous said...

Can I answer again?

Mugur,

You said sometimes too sun is killing the plant. Yes, it is true. Even much more love – because for me the love is the sun – can kill us. It’s true, too. Some people have an inclination to embezzle to others, because of they are usually given to selfdoubt. There are too many such cases...

Unfortunately, sometimes we feel ourselves a fear of love, because it is hard, isn’t it? It is another case.

Anyway…

Yes, it is true in the morning the evening problems are not so large and they might be solved. It is an old wise saw – the morning is wiser than the evening.

But the life is interesting… :)

The sunflower can’t live without the sun in general, too. We know: no sun - no life. This problem you can’t hang in the tree. Or this problem is waiting for you tomorrow morning. It needs some action, even if the sunflower must go to another side of the planet to find the sun :) Of course, there will be other problems, and a tree, it is not possible without problems, and a tree :)) Indeed, it is important the sunflower not to wither. It is little selfish, but for the life it is necessary, in my poor opinion.


Actually, it is the same that you said, but in a different way, exception one. :)))

And, Mugur, when the person is in love is much easier to hang the problems in the tree on the road to home, isn’t it? Or it is enough only to talk to somebody?!… :)

Rumi

Mugur said...

Rumi, you are right! There are too many such cases...

As to the fear for love, we have this fear only when our love is not true, but it is just about satisfying some egoist desires such as being love by someone, knowing that we have someone to spend the night with, fulfilling our need for being love... True love is just love and does not expect something in return. And, when we so not expect anything in return, there is no fear of love. We don't have anything to be afraid of...

As to the problems, when we are in love problems just vanish :) They become just situations :) So it helps a lot with the problems when we are in love. And it also helps to talk about them with someone :)

Anonymous said...

Yes, you are very right… I have talked about it since some months ago. It’s my way, which I must walk :) I’m a person, who doesn’t feel a fear of love. I had to find the true for me, it was difficult for me. I might be a happy woman, because I am loved :) … but I found that I haven’t felt love to the same person… It was just chaos… I have found some explaining for my-do-not-living-state for years. It is dreaded to wake up one day and to find that you don’t have what to remember… As well I am an honest person I can’t start new relationship before the end of that. And I must honest to myself – it is honest to him, too - I can’t go on the present relationship. The trouble is I have the status… That’s why the way will take the time…

And I am not afraid of being alone, too. There is some more awful to be lonely with somebody.

And, Mugur, thank a lot for your words, help, and conversation :)

И да, по палубите на корабите, няма езичници, щом вярата ни води :)

Mugur said...

Rumi, the only person that knows which is the right way for you is you. The others may come with some advice but it will be coming from their own experience and may suit you or may suit you not. So you know best what is right for you.

It is my pleasure to talk to you and I am glad that I have been of some support.

Когато вярата ни води, знаем, че сме на добър път и всичко, което се случва, се случва със смисъл :)

Anonymous said...

Благодаря, Мугур, за втори път поне!

Съветът, който ми даде преди за мотивите беше безценен. Все пак успях да разбера какво имаш предвид, успях да разгадая и собствените си мотиви... Доста помага и подрежда мислите...

Поздрави от мен

:)))

R.

Mugur said...

Руми, много се радвам. Всъщност, ти сама си даде съвет :)) Така и си успяла да разгадаеш и собствените си мотиви...

Всичко най-най!

:)))

Мугур