Saturday, 30 October 2010

Magicianul

Houdini a fost cel mai mare magician al timpului sau. El a fost si un fantastic spargator de lacate. Sustinea ca poate evada din orice celula in mai putin de o ora.

Intr-un mic oras din Marea Britanie a fost construita o inchisoare noua, iar Houdini a fost provocat sa incerce sa evadeze. Cum acestuia ii placeau si provocarile si banii, a acceptat propunerea.

Cand a sosit ziua cea mare, o multime de oameni si reprezentanti media se aflau la fata locului. Houdini a pasit increzator in celula si usa a fost inchisa. Si-a dat imediat jos haina si s-a apucat de treaba. Isi ascunsese in curea o bucata de otel flexibil si dur, lunga de 25 de centimentri, pe care apoi a folosit-o pentru a incerca sa deschida incuietoarea.

Dupa 30 de minute increderea i-a disparut. Dupa o ora era scaldat in transpiratie pentru ca nu putea descuia usa. Dupa doua ore Houdini pur si simplu s-a prabusit peste usa care s-a deschis imediat. De fapt, usa nu fusese niciodata incuiata si, oricat de priceput era marele magician, nu avea cum sa descuie o usa neincuiata.


Aidoma lui Houdini, si noi suntem uneori prizonierii propriei minti. Pentru a evada din "inchisoarea mentala", mai intai este nevoie sa realizam si sa acceptam acest lucru si apoi sa gasim cai prin care sa ne "eliberam".

4 comments:

Geocer said...

Houdini mai sustinea si ca poate incasa oricati pumni in stomac fara sa sufere. De la un astfel de pumn, primit de la un boxer profesionist, i s-a tras moartea prematura. Pacat ca talentul si mai ales dorinta de a epata ne fac uneori sa uitam de ratiune.

Mugur said...

Geocer, foarte adevarat. Uneori, cei care se raporteaza exclusiv la exterior si pierd contactul cu ceea ce se intampla in interiorul lor, pot actiona in defavoarea lor. Nu stiam de intamplarea cu boxerul. Multumesc.

ombun said...

u nu-l cunosc deloc pe Houdini, nici ce a facut el, dar in calitate de om simplu si de la tara, mi-a placut foarte tare ideea ca uneori suntem prizonierii mintii noastre si e suficient sa ne oprim si constientizam asta ca sa putem fi din nou liberi. bravo Mugur! excelenta istorioara

Mugur said...

Om Bun, multumesc frumos pentru comentariu si pentru ganduri! Da, din pacate sau din fericire, suntem prizonierii propriilor noastre ganduri. Partea buna este ca, odata ce constientizam gandurile care ne trec prin minte, tot noi avem si instrumentul pentru a fi din nou liberi. Bine ai revenit pe meleagurile romanesti!