Sunday, 3 October 2010

Povestea omului care se fura pe el insusi

Emmanuel Ninger este numele eroului povestirii noastre. Era un artist tare talentat.

Obisnuia sa isi cumpere cele necesare picturii de la un magazin al carui patron il cunostea bine. Intr-una din zile, domnul Ninger si-a platit cumparaturile cu o bancnota de 20 USD. Patronul magazinului i-a acceptat banii si i-a pus in sertarul casei de marcat. Totusi acesta a remarcat ca s-a murdarit pe degete cu cerneala. A devenit suspicios si a anuntat politia.

Politistii au obtinut un mandat de perchezitie a casei lui Emmanuel Ninger. In podul acesteia au gasit instrumente de reproducere a bancnotei de 20 USD. Au gasit si trei portrete pictate de domnul Ninger. Erau deosebite.

De fapt, daca stai sa te gandesti, trebuia sa aiba talent ca sa poata reproduce bancnotele. A reusit sa pacaleasca o multime de persoane pana in ziua ghinionista in care patronul acelui magazin a observat cerneala de pe degete.

Dupa arestarea sa, cele trei tablouri s-au vandut la o licitatie publica cu 5.000 USD fiecare. Culmea e ca practic i-a luat aproximativ aceeasi perioada de timp pentru a picta bancnota de 20 USD cat i-a fost necesar pentru pictarea unui tablou de 5.000 USD.

Image credits: picasaweb.google.com

Morala: 
De multe ori nu avem o parere buna despre noi. Nu realizam care ne sunt talentele si aptitudinile sau nu stim sa le valorificam in folosul nostru si al altora. Ajungem sa ne furam pe noi insine incercand sa gasim scurtaturi care sa ne duca mai repede la rezultatele dorite, facem compromisuri, inselam. S-ar putea ca pe termen scurt sa ne mearga bine, dar cu siguranta pe termen lung se va intoarce impotriva noastra.

4 comments:

Zamfir de Turda said...

După cum spunea şi Haşek, tatăl lui Şveik: e normal să mă laud pentru că mă cunosc foarte bine!

Mugur said...

Bineinteles ca este normal sa te lauzi :) Este important totusi subiectul laudaroseniei. De exemplu, un amic se lauda ca este o persoana atat de imposibila incat a ajuns deja la al cincilea divort :)

Celestine said...

Cautarea omului in afara este segmentul "agatarii" intru nevoie personala.
Din pacate aceasta Mekka pe scurtatura este o iluzie a satisfacerii scopurilor, fiind de fapt o rupere de sine.
Intr-un sistem individual, plin de interese individuale, in care crestem si ne formam ca atare - despre ce binefacere vorbim, despre ce smerenie si altruism? Despre ce daruire si empatie?
Propavaduim un cortegiu implinirii noastre divine, similar utopiei de a fi "oameni".

Namaste

Mugur said...

Celestine, asa este... Cumva oamenii sunt invatati de mici (de parinti, de educatia facuta la scoala, de diverse persoane semnficative din viata lor) ca este nevoie sa se "agate" de lucruri exterioare lor. Si oamenii uita ca totul se afla de fapt in interiorul lor. Bucuria, iubirea, smerenia, daruirea, empatia, altruismul NU trebuie conditionate de nimic exterior. Atat timp cat ele se afla in fiecare dintre noi, ce poate fi mai simplu decat sa le lasam sa se manifeste fara a le conditiona de vreun "daca".

Namaste