Wednesday, 26 January 2011

Povestea batranului samurai

Langa Tokio traia un vestit samurai care ii indruma pe cei tineri in budismul Zen. Se spune ca, in ciuda varstei inaintate, el putea infrange orice adversar.

Intr-o dupa-amiaza, un luptator, cunoscut pentru lipsa lui de scrupule, a ajuns in localitatea unde traia batranul samurai. Era cunoscut pentru tehnicile lui de a provoca la lupta: astepta pana cand adversarul facea prima miscare si, apoi, contraataca cu viteza.

Tanarul luptator nu pierduse inca nici o lupta. Auzind de reputatia samuraiului, a decis sa-l invinga pentru a-si mari faima. Toti studentii erau impotriva luptei, dar batranul samurai a acceptat provocarea. S-au adunat toti in piata din centrul orasului, iar tanarul a inceput sa-l insulte pe samurai. A aruncat cateva pietre in directia lui, l-a scuipat in fata, i-a aruncat toate insultele ce exista sub soare, i-a insultat pana si stramosii. Timp de cateva ore a facut totul pentru a-l provoca pe maestru, dar batranul ramanea impasibil. La sfarsitul dupa-amiezii, simtindu-se obosit si umilit, razboinicul a abandonat si a plecat.

Deceptionati de faptul ca maestrul primise atat de multe insulte si provocari, studentii l-au intrebat:

- "Cum ai putut rabda atat de multa umilinta? De ce nu ti-ai folosit sabia, chiar daca stiai ca ai fi pierdut, in loc sa-ti expui lasitatea in fata tuturor?".

- "Daca cineva vine la tine cu un cadou si tu nu il primesti, cui apartine cadoul?" a intrebat batranul samurai.

- "Celui care a vrut sa ti-l ofere." a replicat unul dintre discipoli.

- "La fel se intampla si cu orice manie, insulta sau invidie." spuse maestrul. "Cand nu sunt acceptate, continua sa apartina celui care le-a purtat."

4 comments:

carmen said...

hmm...
frumoasa poveste. adevarul este ca ni se intampla fiecaruia dintre noi sa ne lasam uneori angrenati in tot felul de "lupte" in care ne consumam inutil energia. energie pe care am putea s-o folosim in cu totul alte scopuri. in ceea ce este cu adevarat important.

Mugur said...

Carmen, asa este. Si mie mi-a placut povestea pentru ca este o metafora tare frumoasa. Si asa cum spui si tu, ne aduce aminte ca ne putem folosi energia pentru ceea ce este cu adevarat important pentru noi.

Anonymous said...

CALEA UNEI LUPTE NU ESTE ESTE INTODEAUNA LUPTA IN SINE, LUPTA FACE PARTE DINTR-UN ANGRENAJ EREDITAR AL FIINTEI NOASTRE ....IAR NOI PRIN DARURILE NOASTRE REUSIM SA INTELEGEM: TERENUL, CONTEXTUL SI EFECTUL . NU AM PREA MULTII ANI SI NICI VARSTA BATRANULUI SAMURAI DAR DE MULTE ORI VIATA MI-A ZAMBIT SI MI-A OFERIT ACEEA SARCINA CARE ESTE RELATIV BENEFICA IN URMA FIECAREI LUPTE SI CADERI (CADERILE TE INVATA :DE CATE ORI TREBUIE S-A TE RIDICI ,IAR VICTORILE PRETUL PE CARE TREBUIE S-A IL PLATESTI)

Mugur Badarau said...

Asa este! Lupta nu este o cale in sine chiar daca este inscrisa genetic in ADN-ul nostru. Iar victoria unei lupte nu face altceva decat sa anunte urmatoarea lupta... Si se pierde bucuria de a trai viata pur si simplu.