Friday, 28 January 2011

Un altfel de deznodamant

Probabil ca inca iti mai aduci aminte de povestile copilariei: Alba ca Zapada, Cenusareasa, Frumoasa din Padurea Adormita, Scufita Rosie si multe alte minunatii care te faceau sa visezi cu ochii larg deschisi la o lume minunata in care binele triumfa intotdeauna.

Te-ai gandit vreodata ca toate aceste povesti cu final fericit ar fi putut avea un altfel de deznodamant daca s-ar fi petrecut in zilele noastre?

Ce-ar fi fost daca Cenusareasa, coplesita de problemele cotidiene (mama si surorile vitrege care ii faceau viata amara si ii repetau intruna ca nu este buna de nimic), ar fi decis sa refuze invitatia zanei cea buna de a merge la bal? Pana la urma, cata incredere sa aiba in ea o fata tinuta la bucatarie, in zdrente, si tratata ca o slujnica? Cum sa se duca la un bal, unde sunt invitati doar cei alesi, ea o simpla servitoare? Si, mai ales, cum sa se bucure de un vis care tinea doar pana la 12.00 noaptea? Daca ar fi trait in zilele noastre, ar fi refuzat oferta zanei cea buna si si-ar fi gasit refugiul in bautura intr-un bar (cu banii obtinuti din vanzarea ilegala a carbunilor din bucatarie), vaicarindu-se ca are o karma de ars in existenta asta mizerabila. Si, bineinteles, printul nu ar mai fi intalnit-o si, deprimat ca nu-si gaseste jumatatea la el in regat, ar fi dat o fuga pana in alt regat, la Alba ca Zapada.


Alba ca Zapada, adapostindu-se in casa celor sapte pitici, nu ar mai fi apucat sa-l intalneasca pe printul ei pentru ca, temandu-se ca va ramane fata batrana pana sa o gaseasca printul ei in padure, s-ar fi aruncat in bratele printului din povestea cu Cenusareasa. Astfel, macar este in randul lumii, cu cei patru copiii pe care si-i planificase inca de cand era o copilita, intr-un palat cu semineu si camere semi-spatioase, cu un print langa ea, cam absent si mai interesat de ceea ce se intampla la televizor decat de ea sau de copii. Niciunul dintre ei nu este fericit dar, cum nu au curajul sa se gandeasca ca au gresit, prefera sa continue sa isi traiasca viata asa, uitandu-se la telenovelele in care, dupa ce patimesc cateva zeci de episoade, personajele respective ajung sa fie fericite. Macar ei, la televizor, sa fie fericiti pentru ca in viata de zi e mult mai greu sau chiar imposibil sa fii fericit.


Si care credeti ca ar fi fost deznodamantul in cazul in care Frumoasa din Padurea Adormita si printul ei ar fi trait in zilele noastre. Pai el nu ar fi avut curajul sa o sarute... Cum sa sarute o astfel de minunatie? De unde sa aiba atata curaj? Si, mai ales, cum ar fi putut sa faca fata esecului in cazul in care frumoasa adormita nu s-ar fi trezit? Asa ca acum, la batranete, printul este intr-o casa de batrani si inca se mai intreaba ce s-ar intampla daca ar saruta-o pe frumoasa adormita. Si, cum nu are vreo certitudine, sta asezat chiar pe patul ei si se gandeste cat de trista poate fi viata pentru unii oameni care nu au noroc.


Pun pariu ca va intereseaza ce se intampla si cu Scufita Rosie din zilele noastre. Stresata ca trebuie sa strabata padurea cea infricosatoare ca sa ajunga la bunica ei cu merinde, Scufita Rosie isi gaseste un aliat in mancare. Mananca compulsiv ca sa scape de toate fricile ei. Nu mai ajunge la bunica pentru ca undeva pe la jumatatea drumului ramane fara merinde si este nevoita sa se intoarca pana la cel mai apropiat magazin cu junk food pentru a-si reinnoi proviziile. Si pentru ca a luat proportii, ii este din ce in ce mai greu sa mearga si in curand va uita si motivul pentru care se afla in padure.


Nu stiu ce efect au avut asupra ta aceste variante moderne ale povestilor din copilarie, dar pe mine unul m-au intristat. Si nu pentru ca sunt povesti, ci pentru ca ele chiar se intampla in jurul nostru. Oare cati oameni, paralizati de teama esecului, evita sa faca ceva pentru a iesi din zona de confort si a-si trai viata exact asa cum isi doresc? Oare cati oameni, din dorinta de a fi pe placul celorlalti dar si din teama de a fi respinsi, uita de ei insisi si ii pun intotdeauna pe altii pe primul loc, asumandu-si toate aceste neimpliniri si dezamagiri? Oare cate povesti cu final trist sunt scrise zilnic chiar de cei implicati in ele? Si, daca te gandesti la povestea vietii tale, este ea asa cum ti-o doresti, cel putin pana acum? Daca raspunsul este "da", bingo! Ai castigat! Daca "nu", poate ca este momentul sa te intrebi:
  • Ce ai nevoie sa faci ca sa te indrepti catre deznodamantul pe care ti-l doresti?
  • Ce te impiedica sa fii tu insuti/insati si cum poti inlatura toate aceste bariere?
  • Care este pasul, oricat de mic ar fi el, pe care, daca il faci, reusesti sa schimbi ceva in viata ta?

4 comments:

Kami said...

Genial!!! ^-^
Mie mi s-a parut foarte amuzanta si foarte trista in acelasu timp.
Exista o diferenta atat de mare intre imaginile de poveste sau de film si ceea ce vedem in jurul nostru si daca suntem sinceri poate si la noi, macar pe ici pe colo.
Iar apropo de Cenusareasa, probabil ca surorile ei ar fi internat-o la psihiatrie pentru ca vorbeste cu spiritele :)
Si totusi, atata timp cat exista persoane care isi traiesc visul exista o sansa, asta daca vom invata sa nu mai barfim si poate cine stie, vom avea chiar curajul sa ii intrebam cum au reusit...

Mugur said...

Kami, multumesc! :)
Asa este, exista o mare diferenta intre imaginile de poveste sau de film si cele din viata de toate zilele. Si asta pentru ca eroii din poveste sau din film decid sa actioneze chiar daca se tem si ei de spectrul esecului. Plus ca este nevoie si de multa munca. Pentru a scrie acea poveste, autorul a petrecut ceva timp. Ca sa nu mai vorbim de actorii care filmeaza saptamani intregi pentru un film de o ora si ceva. Asa ca, pe langa curaj, mai este nevoie si de munca.
Si ai mare dreptate, exista persoane care isi traiesc visul si care ar putea sa ne inspire :)

Cornel Balan said...

Am scris pe FB...... si ce am mai comentat he he he he

Mugur said...

Cornel, am vazut :) Asa este, marketing-ul si PR-ul din zilele noastre pot schimba finalul povestilor din zilele noastre sau al celor clasice, dar, asa cum spuneai si tu, doar in lumea imaginilor care este totusi diferita de cea reala, chiar daca uneori tindem sa le confundam :)