Friday, 4 February 2011

Despre responsabilitate

Despre ce pot face ceilalti pentru noi si despre ce putem face chiar noi
Credinciosii venisera gramada sa asculte cuvintele Profetului Mahomed. Un om asculta deosebit de atent si de cucernic, se ruga cu credinta si ravna si, in cele din urma, pleca de la profet la caderea serii. Abia iesise, cand veni fugind inapoi si striga:

- "O, stapanul meu! Dimineata am venit calare pe camila mea pentru a te asculta pe tine. Acum camila mi-a disparut. Ti-am fost supus, am acordat atentie fiecarui cuvant al tau si m-am increzut in puterea lui Dumnezeu. Iar camila mea a disparut. Unde este dreptatea divina? Aceasta este recompensa pentru credinta mea? Aceasta este multumirea pentru rugaciunile mele?"

Mahomed aculta cuvintele lui disperate si raspunse cu un suras bland:

- "Crede in Dumnezeu si leaga-ti bine camila!"


2 comments:

carmen said...

Postarea asta ma duce cu gandul la multe...
"Dumnezeu iti da, dar nu-ti pune in traista".

Mi-am amintit si o gluma mai veche.
Era un tigan care se ruga cu disperare in fiecare zi "Doamne, ajuta-ma sa castig si eu la loto!!!"
Zi de zi, aceeasi rugaciune, din ce in ce mai disperata.. Pana intr-o dimineata, cand Doamne - Doamne i se adreseaza tiganului: "da' cumpara si tu macar un bilet!"

:)

Nu putem astepta sa ne cada din cer ceea ce dorim fara sa facem si noi concret ceva in sensul asta. Fara sa ne asumam niste responsabilitati.

Sa stii ca eu am gasit o povestire similara in Walkiriile- Coelho. Un maestru mergea cu discipolul sau prin desert, iar maestrul ii spunea ca Dumnezeu are grija de toate. La un moment dat, seara, au facut popas. Maestrul i-a spus discipolului sa lege caii. Acesta, crezand ca maestrul ii testeaza in crederea in Dumnezeu, nu i-a legat. Dimineata caii disparusera. Discipolul... s-a plans ca Dumnezeu nu are grija de toate. Replica maestrului a fost minunata... A spus ca Dumnezeu a vrut sa aiba grija de cai, dar in clipa respectiva avea nevoie de mainile discipolului ca sa-i lege... :)

Mugur said...

Carmen, multumesc pentru gluma si pentru povestirea lui Coelho. Sunt si ele metafore, intocmai precum povestirea postata de mine, care exprima acelasi lucru: este nevoie si noi sa facem cate ceva si nu doar sa asteptam ca altii si chiar Dumnezeu sa se ocupe de ceea ce am putea singuri sa ne ocupam :)