Sunday, 27 March 2011

Despre orgolii si impartasirea cunoasterii

Intr-o caravana ce strabatea desertul, se afla odata un predicator invatat, care era atat de intelept incat a luat cu el 70 de camile, fiecare impovarata cu cufere grele. In ele nu era nimic altceva decat cartile carturarului despre invataturile din trecut si din prezent.

Un biet conducator de camile insotea caravana, iar despre el se stia ca avea credinta ca ultimul imman (noul profet) venise. Intr-o zi, predicatorul l-a chemat pe conducatorul de camile:

- "Stii cat de cunoscut sunt printre carturarii tarii si in intreaga lume." zise invatatul. "Vezi cele 70 de camile ce poarta doar o particica din cunoasterea mea? Cum se face ca tu, un simplu conducator de camile in haine zdrentuite, care nu a fost niciodata invatat sa scrie sau sa citeasca, poate indrazni sa creada ca ultimul imman a venit?"

Conducatorul de camile a stat umil in fata barbatului elegant, s-a inclinat politicos si a spus:
- "Efendi, stapanul meu, n-as fi indraznit niciodata sa stau dinaintea ta si sa-ti adresez cuvintele mele saracacioase. Dar, cum tu m-ai intrebat, voi incerca sa-ti arat ce gandesc printr-un mic exemplu. Efendi, esti stapanul unei minunate comori a cunoasterii, pe care o compar cu cele mai fine perle din mare. Aceste perle sunt atat de valoroase incat trebuie sa fie tinute intr-un cufar splendid decorat, invelite in stofe moi, catifelate. Fata de acestea, cunoasterea mea este aidoma pietrelor obisnuite pe care calcam prin desert. Dar imagineaza-ti soarele rasarind. Stapane, ce anume prinde razele soarelui si le reflecta stralucirea? Perlele tale pretioase, in temnita lor de catifea, sau jalnicele mele pietre de pe marginea drumului?"

Uneori si eu ma mai las condus de ego si de mirajul ca as detine cunoasterea absoluta in unele situatii, dar, din fericire, ma trezesc repede la realitate :) Iar aceasta povestire cu talc mi-a adus aminte ca, oricat de minunata este cunoasterea, daca o tinem doar pentru noi, nu valoreaza mare lucru. Asa ca deschideti cufarul, daruiti si veti primi :)


4 comments:

carmen said...

frumoasa povestioara..
bine ai revenit!

Mugur said...

Carmen, ma bucur ca ti-a placut!

Alexandra said...

imi e dor de mailurile tale...Intotdeauna deschideam cu drag Lotusul gandidu-ma ca voi primi curand o povestioara cu talc.

Mugur said...

Alexandra, multumesc pentru gandurile bune. A fost o perioada frumoasa, cu colegi minunati. Desi pe blog nu scriu in fiecare zi, te poti abona si poti primi prin e-mail tot ceea ce postez aici...