Friday, 29 July 2011

Despre darnicie

A fost odata un sat micut iar in el traia un preot sarac impreuna cu familia lui. Erau tare saraci si traiau din micile cadouri pe care le primeau la predici si meditatii.

In acel sat, din cauza secetei, a venit o foamete care a durat timp de trei ani iar familia suferea foarte tare.

Dupa ce au flamanzit timp de cateva zile, preotul a reusit intr-o dupa-amiaza sa aduca acasa putina faina de orz. Sotia a pregatit o placinta pe care a impartit-o in patru portii si, cand erau gata sa se aseze la masa, au auzit o bataie in usa. Oaspetele s-a asezat la masa si, flamand fiind, a cerut ceva de mancare. Preotul i-a oferit portia lui de placinta.

- "Nu am mai mancat nimic de zece zile. Mai aveti ceva de mancare?" a intrebat oaspetele.

Sotia preotului i-a oferit si portia ei. Oaspetele inca mai era infometat si fiul celor doi i-a cedat si portia lui. Omul a mancat si acea portie de mancare, dar a ramas tot flamand, astfel ca sotia fiului i-a dat si ea portia ei de placinta.

Oaspetele s-a saturat si a plecat binecuvantand familia. Iar in acea noapte cei patru s-au dus la culcare infometati, dar multumiti ca au ajutat un om care era si mai flamand decat ei.


Atunci cand te gandesti ca ai prea putin, adu-ti aminte ca altii au si mai putin sau chiar deloc...

2 comments:

patitu said...

Sa fim bucurosi cu ce nea daruit bunul dumnezeu ....Sa daruim si noi cite ceva pt cei ce sunt in nevoi.....

Mugur said...

Si eu sunt de aceeasi parere! Atunci cand suntem recunoscatori pentru tot ceea ce am primit si avem, daruim cu bucurie si celor care au nevoie...