Despre evolutie

Reconectarea la intuitie

2012-01-27T09:16:00.001+02:00

Albert Einstein spunea ca "Mintea intuitiva este un dar sacru iar mintea rationala un servitor credincios. Noi am creat o societate care cinsteste servitorul si a uitat darul". Si, intr-un mod incet dar sigur, dezvoltarea societatii ne indruma catre utilizarea constientului, a rationalului, prin sistemul educational, prin virtualizarea legaturilor dintre oameni, prin utilizarea a tot felul de instrumente care ne ajuta in activitatile de zi cu zi (iar unul dintre ele este chiar telefonul mobil) si care, totusi, ne indeparteaza de utilizarea intuitiei. Mergem la cursuri si seminarii unde aflam ce si cum trebuie sa facem ca sa avem o viata personala si/sau profesionala perfecta, relatii minunate cu noi insine si cu cei din jur, retete de succes pentru rezolvarea problemelor pe care le avem.

Si, totusi, oricat de mult sau de putin constientizam, suntem diferiti si nu exista retete universale ale succesului, cel mult adaptari fericite si personalizate ale acestora. Avem structuri psihice, emotionale si rationale, diferite indiferent daca traim in acelasi oras si poate chiar in acelasi cartier.

Si, atunci, ce alternativa avem? Putem sa ne reconectam la propria intuitie, sa fim in contact cu ea, sa invatam sa o reascultam. Iar o tehnica super simpla pentru cei care sunt obisnuiti sa faca meditatii este aceea ca seara sa facem o recapitulare a intamplarilor de peste zi si sa le asociem cu sentimentele si senzatiile interne pe care le-am trait. In felul acesta, usor, ne reconectam la propria intuitie.

Iar daca aveti o problema care va preocupa de ceva timp, indiferent de natura ei (emotionala, fizica, personala, profesionala, de relatie, etc.), problema pe care nu ati reusit sa o rezolvati rational, va invit la Reconectarea la intuitie (sambata, 11 februarie 2012), un workshop experiential in timpul caruia aveti ocazia sa gasiti solutia de care aveti nevoie sau macar o intelegere constienta dar si profunda a ceea ce se intampla in acea situatie, reconectandu-va la propria intuitie.

Despre esec si succes

2012-01-22T15:22:00.000+02:00

Cineva a spus candva ca oamenii renunta exact in momentul in care sunt cel mai aproape de succes…

Se spune ca Alexander Fleming a descoperit penicilina observand ca vasele murdare pe care nu le spala cu saptamanile nu dezvoltasera bacterii deoarece erau tinute in apropierea culturii cu penicilina.

Oare unde am fi daca Louis Pasteur si-ar fi spus “Gata cu ciupercile astea, m-am saturat de atatea experimente.”?

Poate ca stiti intamplarea in care Thomas Edison, intrebat de ce nu se da batut dupa ce a esuat de 999 de ori in a inventa becul si de ce vrea sa incerce si a mia oara, a raspuns: “Dar nu am esuat! Pur si simplu am descoperit 999 de modalitati de a nu inventa becul!”.

Insa putini stiu ce l-a influentat pe Edison intr-o asemenea masura incat sa fie atat de perseverent. Thomas Edison a scris, inca inainte de a inventa becul, o lista amanuntita, de 9 pagini, cu beneficii pe care umanitatea le va avea de pe urma inventiei lui. Asa ca, de fiecare data cand era pe punctul de a renunta, se uita la respectiva lista si isi dadea seama ce vroia sa realizeze, chiar si cand atelierul lui a ars din temelii si a trebuit sa fie reconstituit.

Suntem educati de mici sa credem ca ceea ce vrem si nu reusim sa obtinem reprezinta un esec. In alte culturi esecul nu exista si este inlocuit de feedback. Ceea ce inseamna ca, de fapt, invatam din rezultatele pe care le obtinem. Actionand intr-un anumit fel, obtinem un anumit rezultat. Schimband ceva la noi si la ceea ce facem, vom obtine altceva. Si ce-ar fi daca ne-am adapta actiunile la situatie?

Deodorantul cristal

2012-01-16T20:06:00.000+02:00

De ceva timp tot mai multe persoane din jurul meu au devenit preocupate de un mod de viata sanatos. Si, in primul rand, cam toti care se gandesc la propria sanatate incep cu o alimentatie sanatoasa care include fructe, legume si produse din carne bio. Pe unii chiar i-am auzit vorbind de alimentatia care are la baza principii raw (mancare nepreparata termic, adica netrecuta prin foc). Nu mi-am propus sa va povestesc despre ceea ce inseamna o alimentatie sanatoasa pentru ca, slava Domnului, exista o multime de informatii despre acest subiect. In schimb, vreau sa va spun cate ceva despre igiena personala si, mai precis, despre deodorantele naturale.

In urma cu vreo trei ani am auzit pentru prima oara despre deodorantul natural sau deodorantul cristal, de la o prietena care isi cumparase asa ceva din Germania, de la un magazin cu produse naturiste. Dar, inainte de a va povesti despre el, o sa va povestesc foarte pe scurt despre deodorante si antiperspirante.

Datorita caldurii excesive, efortului fizic sau stresului emotional, cu totii transpiram, unii mai putin iar altii mai mult. Este modalitatea prin care corpul nostru isi regleaza temperatura, dar si elimina o parte din toxinele acumulate. Deodorantele obisnuite nu fac altceva decat sa mascheze mirosul de transpiratie si, de cele mai multe ori, daca cantitatea de transpiratie este substantiala, mirosul provocat de bacteriile de la nivelul pielii reuseste sa anuleze mirosul deodorantului. Antiperspirantele contin substante chimice care inhiba activitatea glandelor sudoripare afectand, din pacate, fiziologia corpului. Studii medicale recente au dezvaluit ca antiperspirantele eficiente au in compozitie compusi chimici extrem de nocivi pentru corp, de tipul parabenilor sau ai unor compusi ai aluminiului (clorhidrat de aluminiu, aluminiu zirconiu, clorura de aluminiu, hidroxibromura de aluminiu, etc) care pot provoca diverse dereglari ale organismului, dar si tumori.

Si, atunci, ce facem cu mirosul transpiratiei? Eu am gasit o modalitate eficienta si naturala: deodorantul natural, adica deodorantul cristal sau, altfel spus, piatra de alaun. Aceasta piatra depune o pelicula invizibila de saruri minerale pe piele care impiedica dezvoltarea bacterilor responsabile de mirosurile neplacute ale transpiratiei. Este ceea ce foloseau bunicii nostri in tinerete dupa ce se barbiereau deoarece piatra de alaun, pe langa rolul antibacterian, are si efect astringent.

Deoarece sunt genul de persoana care se documenteaza inainte de a utiliza ceva, am citit foarte mult despre piatra de alaun si am descoperit ca nu are efecte negative asupra sanatatii deoarece oxizii si hidroxizii de aluminiu pe care ii elibereaza la contactul cu pielea sunt, din punct de vedere chimic, extrem de stabili si nu pot sa elibereze aluminiul. Plus ca nici nu patrund in epiderma deoarece nu sunt solubili.

In comert exista doua variante ale deodorantului cristal (piatra de alaun) si anume: alaunul de amoniu (ammonium alum) si alaunul de potasiu (potassium alum). Si exista mai multe variante de ambalare: de la cristalul intreg pana la spray (cristalele dizolvate in apa epurata). Bineinteles ca am incercat toate variantele :) si am descoperit ca varianta cea mai potrivita pentru mine este alaunul de potasiu in varianta cristal. Spray-urile nu aveau cine stie ce efect iar alaunul de amoniu mi-a provocat o iritare a subratului si am dedus ca ma o alergie la amoniu. Modul de folosire a cristalului este extrem de simplu: se aplica pe pielea umeda, imediat dupa dus, sau pe pielea uscata si atunci cristalul trebuie trecut printr-un jet de apa ca sa devina umed.

In afara de beneficiul major ca nu ne afecteaza sanatatea, acest deodorant cristal elimina eficient mirosul transpiratiei, nu da senzatia de incarcare a zonei pe care se aplica, nu pateaza hainele si este inodor astfel incat nu interfereaza cu aftershave-ul sau parfumul. Plus ca are si un pret super bun (intre 15 si 30 lei, in functie de producator si de magazin) tinand cont ca se consuma cam intr-un an. Am facut si o poza cu deodorantul cristal pe care il folosesc eu :)

Poti sa-ti vindeci viata

2012-01-11T10:46:00.000+02:00

Poate ca ati auzit de Louise L. Hay, o autoare cunoscuta in lumea dezvoltarii personale. Iar astazi va propun una dintre lucrarile ei absolut minunate "Poti sa-ti vindeci viata" / "You Can Heal Your Life". Este o incursiune intr-o lume fascinanta care este mintea noastra, cea care influenteaza starea de sanatate a corpului, dar si bunastarea noastra psihica si emotionala.

"Poti sa-ti vindeci viata" / "You Can Heal Your Life" prezinta o viziune profunda legata de relatia stransa care exista intre minte si corp si exploreaza constrangerile care conduc la ganduri si idei limitatoare, ajutandu-ne astfel sa intelegem care sunt cauzele reale ale bolilor si problemelor emotionale.

Mesajul lui Louise este unul simplu: "Corpul nostru, ca orice altceva in viata noastra, este o oglinda a gandurilor si convingerilor noastre. Fiecare celula din corp reactioneaza la fiecare gand pe care il avem si la fiecare cuvant pe care il rostim."

Am postat aici filmul documentar "Poti sa-ti vindeci viata" / "You Can Heal Your Life", cu subtitrare in limba romana, dar va invit sa-i cititi si cartea (publicata in 1984 si tradusa in 29 de limbi), mai ales ca a aparut si in limba romana la editura Adevar Divin. O puteti citi gratuit si pe Scribd, aici sau aici. In film apar o multime de personalitati din domeniul dezvoltarii personale, dar si al sanatatii si spiritualitatii, printre care Doreen Virtue, Gregg Braden, Wayne W. Dyer, Gay Hendricks, Esther si Jerry Hicks, Leon Nacson, Dr. Christiane Northrup, Dr. Candace B. Pert, Cheryl Richardson, Dr. Mona Lisa Schulz.

La cumpana dintre ani

2011-12-31T16:34:00.001+02:00

La Multi Ani! Sa avem un 2012 magic si luminos!

Si indrazniti sa va urmati visele, oricat de neatins vi s-ar parea la prima vedere! :)

Multumesc!

2011-11-07T10:35:00.001+02:00

Poate ca va intrebati cui sau pentru ce multumesc :) M-am gandit sa scriu aceasta postare dintr-o alta perspectiva decat cea a bunelor maniere. Desigur, bunele maniere reprezinta un aspect social important dar si un process care face face din dezvoltarea personala a fiecarui individ. Si, totusi, nu voi aborda implicatiile lui "multumesc" din perspectiva bunelor maniere pentru ca veti gasi o multime de informatii in orice ghid al bunelor maniere.

Ideea acestei postari mi-a venit in urma cu putin timp cand, aflandu-ma in vacanta in nordul Angliei, am fost la un meci de hockey pe gheata impreuna cu bunii mei prieteni din Sheffield. Pentru a ajunge la locurile noastre a fost nevoie sa trecem pe langa vreo 20 de persoane care s-au ridicat pentru ca noi sa putem strecura mai usor. Bineinteles, am simtit nevoia sa le spun “multumesc” celor care se ridicau ca sa ne faca loc si, spre surpriza mea, mai mult de jumatate dintre persoanele respective mi-au spus “multumesc” inapoi. Mi-au multumit pentru faptul ca le multumeam!

Provenind din societatea romaneasca in care cuvantul "multumesc" este destul de rar intrebuintat, am fost uimit ca acele persoane mi-au multumit. Insa mi-am dat seama ca au facut-o ca un gest de apreciere a faptului ca si eu remarcasem efortul lor de a se ridica si le multumisem.

Din punct de vedere al inteligentelor intra- si interpersonale, un simplu “multumesc” poate indica ca intelegi atunci cand cineva te ajuta cu ceva si esti recunoscator pentru asta si ca poti avea o interactiune sociala complexa.

Si, daca tot ai avut rabdarea sa citesti pana aici, gandeste-te care sunt cele mai importante persoane din viata ta si spune-le “multumesc” chiar acum, intr-un mod care sa-ti fie personal si care sa le arate ca le pretuiesti. Iar astazi poate sa fie prima zi in care “multumesc” devine parte din vocabularul tau zilnic. Zambeste si spune “multumesc” celor cu care interactionezi astazi si observa care este efectul asupra lor :)

Si iti multumesc si eu pentru ca ti-ai facut timp sa imi citesti postarea!

Despre critica

2011-10-13T13:00:00.000+03:00

O familie urma sa se mute intr-o casa primita mostenire si, in fiecare zi, mergeau acolo pentru a scoate din casa lucrurile vechi si pentru a face curatenie.

In prima zi cand au ajuns acolo, fiica a observat, privind pe fereastra, o doamna in varsta care isi intindea rufele la uscat.

- "Mama, priveste ce haine murdare intinde vecina noastra! Pana si eu stiu sa spal mai bine decat ea!", a comentat fata.

Mama a privit la doamna in varsta care isi intindea rufele, a privit apoi la fiica ei si n-a spus nici un cuvant.

Si asa, la fiecare doua sau trei zile, fiica repeta observatiile, in timp ce vecina isi intindea rufele la soare.

Dupa doua saptamani fiica a ramas surprinsa vazand ca vecina intindea pe sarma cearceafuri mult mai curate, asa ca i-a spus mamei sale:

- "Priveste, mama, vecina a invatat sa spele rufele!"

Mama s-a uitat zambind la ea si i-a raspuns:

- "Nu, astazi am reusit sa spal geamurile casei noastre!".

Cineva spunea ca, atunci cand aratam cu degetul spre cineva, un deget este indreptat catre acea persoana si trei sunt indreptate catre noi.

Dragostea nu are nevoie de verigheta

2011-09-22T17:53:00.001+03:00

Ieri dimineata am decis sa iau tramvaiul pentru trei statii si, in timp ce-l asteptam sa vina, privirea mi-a fost atrasa de o o geanta de umar, din aceea de panza, gen "Flower Power", cu steagul Angliei aplicat pe ambele parti. Daca ma cunoasteti mai bine, stiti ca sunt fan Anglia pana in maduva oaselor :)

Manat de curiozitate, am studiat-o pe tipa care purta o astfel de geanta: o femeie spre 40 de ani, cu parul prins lejer si strengareste cu o clama de par, imbracata cu o bluza inflorata gen ie si cu o fusta larga si colorata. Tinuta adolescentina ii venea de minune pentru ca tipa emana prin toti porii o prospetime si o feminitate adolescentina. Mi-a atras atentia si faptul ca se tot uita pe trotuarul diametral opus celui de pe care venise ea. La un moment dat fata i s-a luminat atat de mult incat nu am putut sa nu ma uit si eu in directia in care se uita ea ca sa vad ce vede. Am descoperit o batrana, un tip si o femeie incruntata si eram tare intrigat de cine sau ce anume o facuse pe tipa sa se lumineze la fata si mai mult decat era si sa devina usor nerabdatoare.

S-a facut verde pentru pietoni si cele trei persoane au traversat si au ajuns si ele pe refugiul statiei de tramvai. Tipul s-a apropiat de tipa, a salutat-o incercand sa para distant, dar deja era rosu ca focul la fata. Ea radea si se juca cu parul in acel mod senzual pe care il adopta o femeie doar atunci cand cocheteaza cu un barbat. M-am gandit ca sunt la inceputul relatiei si de aceea sunt mai retinuti cu gesturile de afectiune in public. Si m-am gandit ca sunt un cuplu tare frumos si la nivel fizic, dar si ca energie.

In tramvai am nimerit langa doi elevi care erau impreuna si care se sarutau mecanic din cand in cand, ca si cum ar fi extras lichidul dintr-o sticla de bere… Ea mesteca o guma pe care o mai scotea din cand in cand din gura intr-un mini balon pe care il spargea cu zgomot. Iar el privea plictisit pe geam. Nu vorbeau nimic… Doar ca, din cand in cand, unul dintre ei isi misca mecanic gura catre celalalt, isi impreunau absent buzele si se auzea un zgomot de ventuza…

M-am gandit ca inseamna pasiunea si ce diferenta enorma era intre cele doua cupluri. Cat de rutinati si de plictisiti in dragostea lor erau adolescentii si cat de frumosi si senzuali erau ceilalti doi. Mi-am adus aminte de ei si mi-am rotit privirea prin tramvai, cautandu-i. I-am vazut si am avut o surpriza de proportii!

Erau in spatele mele, lateral stanga, si se tineau amandoi de bara cu mana stanga. Si atunci am observat ca amandoi aveau cate o verigheta pe deget si ca cele doua verighete erau atat de diferite incat nu puteau fi semnul dragostei lor, ci semnul ca, la nivel administrativ si social, apartineau altor doua persoane… Si atunci am inteles freamatul ei si retinerea lui… M-am uitat cu drag la ei, la felul adolescentin si senzual in care isi manifestau dragostea, si m-am bucurat ca dragostea nu are nevoie de verigheta :)

Si, chiar si acum cand ma gandesc la ei, o fac cu bucurie si cu o senzatie ca dragostea cea adevarata inca mai exista si se manifesta chiar si intr-un tramvai, intr-o dimineata de toamna.

Cand am incetat sa mai auzim?

2011-09-11T21:35:00.000+03:00

In aceasta dimineata, in timp ce ma indreptam catre sala de curs mergand pe jos (am descoperit ca singura activitate fizica pe care o practic cu placere este mersul pe jos desi mi s-ar fi parut mai "cool" sau mai in "trend" sa ma duc la bazin sau la sala :) am tras cu urechea la conversatia unor fete care mergeau in fata mea, in acelasi ritm alert cu mine. "Conversatie" este mult spus pentru ca, de fapt, erau doua monologuri care se desfasurau simultan:

- "Si, ca sa vezi cat de nesimtit este tipul, a uitat sa-mi mai dea manualul inapoi desi..."

- "Crezi ca mai am timp sa ma inscriu la master? As vrea..."

- "... i-am tot adus aminte. Incep sa am sentimentul ca il hartuiesc si..."

- "... sa fac ceva la ASE caci da bine la CV? Crezi ca..."

- "... ca lui place. Imi place de el pentru ca..."

- "... e o idee buna? Sau mai bine continui cu ceva la Psihologie pentru ca..."

Halucinant! Daca intamplarea nu s-ar fi desfasurat pe strada, in fata ochilor mei, as fi crezut ca asist la o opera bufa sau ca sunt la camera ascunsa.

Mi-am adus aminte si de o discutie avuta destul de recent cu un amic. Omul avea cateva frustrari si simtea nevoia sa le povesteasca cuiva. Dupa jumatate de ora s-a racorit si, fiindca este o persoana de societate, mi-a spus:

- "Am vorbit atat de mult despre mine, despre cum mi-a fost saptamana si despre frustrarile mele! Multumesc pentru ca m-ai ascultat! M-a ajutat tare mult ca am spus cuiva prin ce trec eu. Spune-mi, te rog, cum ti-a fost si tie saptamana."

Si, pentru ca am crezut ca omul chiar isi doreste sa afle cum mi-a fost saptamana, am inceput si eu sa-i povestesc. Dupa a doua propozitie m-a intrerupt intrebandu-ma daca mai stam la terasa deoarece vroia sa-si mai comande o bere. Fara sa astepte raspunsul meu, si-a mai comandat o bere. Si, cu lejeritate, a inceput sa-mi povesteasca despre viata lui afectiva si multele si simultanele femei din viata lui. De data asta, era din cand in cand atent la mine pentru ca vroia sa vada cum reactionez la ceea ce-mi spune. Dupa ce si-a baut berea si a terminat si istorisirea incidentelor amoroase soldate chiar si cu paruiala intre tipele care descopereau ca au incurcat orele de "vizita" si apareau cate doua, trei deodata la usa apartamentului lui, si-a dat seama ca eu chiar l-am ascultat si chiar am auzit tot ce mi-a spus. Si a simtit nevoia sa-mi spuna ca sunt un ascultator minunat. I-am explicat ca este deformatie profesionala si ca cea mai importanta abilitate a unui coach este aceea de a putea sa asculte activ. Bine, recunosc, sunt un fericit pentru ca este un atu pe care nu il mai are foarte multa lume in ziua de azi :) Si o gramada de oameni ma apreciaza si pentru ca eu chiar ii aud cand ei vorbesc.

Si, avand in minte intamplarea de azi si cea ceva mai veche, ma intreb si va intreb oare cand am incetat noi, oamenii, sa ne mai ascultam unii pe ceilalti? Iar daca ascultam, oare chiar auzim ce spune celalalt? Si cum oare, fara sa-i auzim pe ceilalti, comunicam in viata persoanala si profesionala? Si oare comunicam? Pana la urma suntem jucatori in echipa sau suntem jucatori individuali si ne prefacem ca jucam in echipa?

Si, daca tot ai avut si rabdare si timp sa citesti acest material, poate ca acum te intrebi daca tu ii auzi pe cei cu care interactionezi. Gandeste-te la cele mai recente 5 interactiuni semnificative pentru tine si pune-ti urmatoarele intrebari:

- L-am ascultat tot timpul pe omul din fata mea sau atentia mea a fost captata mai ales de gandurile mele si/sau de ceea ce se intampla in jur?

- Am auzit tot ce mi-a spus sau am preferat sa presupun ce imi va spune si m-am lasat antrenat/a de alte procese cognitive?

- Pastrez un bun contact vizual cu interlocutorul meu in majoritatea timpului sau prefer sa studiez ceea ce se afla in mediul inconjurator?

Gandire pozitiva sau fuga de realitate?

2011-09-06T08:01:00.001+03:00

Gandirea pozitiva este un concept atat de des vehiculat si in contexte atat de insalubre mental sau fara tangenta cu realitatea incat a inceput sa-si piarda intelesul dar si valoarea. Si am constientizat lucrul asta in urma cu cateva zile cand mi-a cazut privirea pe statusul unui prieten de pe Facebook: "Frate, daca mai vad inca o perla din putul gandirii pozitive, vars tot ce-am mancat la pranz!".

In ultima vreme tot mai multe persoane au tendinta sa fuga de realitate si sa se refugieze in bratele gandirii pozitive. Este absolut minunat sa avem o gandire pozitiva dar, atunci cand de fapt fugim de realitate fortandu-ne sa ne percepem viata altfel decat este ea, nu facem altceva decat sa ne pacalim pe noi insine. Chiar daca spunem tuturor cat de fericiti suntem sau ce viata minunata avem, crezand ca astfel gandim pozitiv si atragem lucrurile bune in viata noastra, nu reusim decat sa ne furam singuri caciula. Si, in contextul asta, mi-am adus aminte de un citat celebru cu autor necunoscut: "Fericirea este ca atunci cand faci pipi pe tine: toata lumea poate sa vada asta dar numai tu poti simti caldura!" :)

De curand am fost intr-o tabara de dezvoltare personala si, intr-una din pauze, stateam afara de vorba cu una din participante. In timp ce tragea cu nesat din tigara si tropaia nervos cu piciorul drept, mi-a spus: "Am trecut prin atatea tragedii in viata asta, dar acum cred ca sunt pe drumul cel bun! Cred ca sunt mult mai calma si mai pozitiva! Gandirea mea pozitiva incepe sa-si faca efectul!". Nu am apucat sa-i raspund pentru ca mi-a sunat telefonul, insa am auzit-o cateva minute mai tarziu cum tipa la un alt participant: "Sa taci din gura cand vorbesc eu! Este lipsa de respect sa nu il asculti pe celalalt! Plus ca putin imi pasa ce crezi tu! Tu sa taci din gura si sa ma asculti!!!".

Un alt exemplu este reprezentat de o doamna care in urma cu un an a intrat in criza varstei a doua. In loc sa caute un ajutor specializat care sa o ajute sa treaca peste ceea ce la momentul respectiv era o depresie incipienta, s-a dus intr-o librarie si si-a cumparat o carte despre gandirea pozitiva. Si-a imaginat ca, daca gandeste pozitiv, toate problemele ei vor disparea si se va simti din nou tanara si frumoasa. Si, pentru ca nu prea simtea ca face vreun progres, a inceput sa-si cumpere si carti de psihologie si psihoterapie din care a memorat pasaje intregi, pasaje pe care le "serveste" cu lejeritate in discutiile pe care le are la serviciu sau cu prietenii. Pe langa faptul ca utilizeaza gresit respectivele concepte psihologice, depresia ei s-a acutizat si acum a ajuns sa-si urasca sotul si sa nu o mai intereseze deloc de fiica ei studenta. Insa, in mod cert, "gandirea pozitiva" o ajuta cu succes sa fuga de realitate si sa creada, cel putin la nivel declarativ, ca este o femeie implinita...

Un ultim caz (si nu pentru ca nu as mai avea inca cateva zeci, ci pentru ca nu vreau sa te plictisesc cu problemele altora) este acela al unui tanar de douazeci si un pic de ani. Un tip super trist care a descoperit in acelasi timp gandirea pozitiva si Facebook-ul. Posteaza cele mai simpatice bancuri din lume, melodiile cele mai vesele si face cele mai optimiste comentarii citite vreodata. In schimb nu a postat nicio poza cu el (poate pentru ca nu poate nici macar sa zambeasca, daramite sa mimeze in vreun fel optimismul pe care il afiseaza din spatele laptop-ului) desi are zeci de poze cu animalute dragute, tineri care rad sau se tin de mana, precum si alte imagini care denota un optimism debordant. Ne-am intalnit intamplator de curand si mi-a spus cu o fata trista si pierduta: "In fiecare zi pun in practica principiile gandirii pozitive si am deja rezultate. Am o multime de prieteni acum, e drept doar pe Facebook. Plus ca sunt... fericit... Mai am mult de lucru cu gandirea asta pozitiva..."

Si, pentru ca nu orice broasca sarutata se transforma in vreun print, asa cum nu orice Cenusareasa poate deveni vreo printesa fermecatoare, oricat de pozitiv am gandi noi, poate ca a venit momentul sa ne dam seama unde ne aflam cu adevarat. Daca continui sa te bazezi doar pe gandirea pozitiva si nu faci o evaluare obiectiva a situatiei in care te afli, nu vei reusi niciodata sa intreprinzi ceva ca sa ajungi acolo unde iti doresti sa fii. Vei continua doar sa fugi de realitate, adica de tine, de viata ta...

Brain Slim, workshop experiential

2011-09-04T15:19:00.000+03:00

Un workshop pentru toti cei care s-au saturat sa tot tina diete :)

Brain Slim, workshop experiential

Bucuresti, 17 - 18 septembrie 2011

Mananci atunci cand te simti plictisit/a sau dezamagit/a?
Mananci atunci cand te simti stresat/a sau suparat/a?
Esti dependent/a de dulciuri, de junk food si de mancatul in exces?
Ai incercat o multime de diete si nu ai obtinut cine stie ce rezultate?
Te-ai saturat sa fii vesnic la dieta?

Daca ai raspuns da la cel putin una din intrebarile de mai sus atunci workshop-ul experiential “Brain Slim” este pentru tine.

Exista un “buton” care opreste corpul sa mai acumuleze grasime in exces si care transforma tesutul adipos excedentar in energie si totul in mod automat! Si, pentru ca acest “buton” este stransa legatura dintre minte si corp, vom lucra impreuna timp de doua zile la optimizarea sistemului minte-corp astfel incat tu sa ajungi la greutatea ideala fara efort si fara frustrari.

Mai multe informatii: Brain Slim, workshop experiential

Razboiul parapsihologic - Protectia psihica

2011-08-12T08:17:00.000+03:00

"Razboiul parapsihologic - Protectia psihica" este un documentar romanesc interesant care, in mai putin de doua zile de la lansarea pe YouTube a avut 2.500 de accesari fara sa fi beneficiat de vreo campanie de popularizare. Eu am aflat complet intamplator de el, de pe pagina de Facebook a unei prietene.

Documentarul, care dureaza aproape doua ore, aduce o serie de informatii practice, inclusiv metode de echilibrare emotionala si de protectie psihica.

Va recomand si "Razboiul parapsihologic - Dezvaluiri uimitoare" daca va intereseaza care sunt mecanismele psihice de atac, precum si tehnologiile folosite in acest nou tip de razboi. Documentarul dureaza o ora.

Despre importanta feedback-ului

2011-08-08T07:25:00.005+03:00

Un inginer urma sa prezinte munca de cateva luni a echipei sale vice-presedintelui pentru dezvoltare de produse al unei companii de software. Oamenii care muncisera de dimineata pana seara la proiect participau si ei la intalnire si se simteau mandri ca rezultatul muncii lor sustinute avea sa fie prezentat.

Imediat ce inginerul a terminat prezentarea, vice-presedintele l-a intrebat pe un ton sarcastic:

- "De cat timp ai terminat facultatea? Specificatiile astea sunt ridicole. Nu au nicio sansa sa treaca mai departe de biroul meu."

Pana la sfarsitul intalnirii, inginerul, extrem de jenat si complet dezamagit, nu a mai scos niciun sunet. Oamenii din echipa lui au facut unele observatii plapande - si chiar unele ostile - la adresa vice-presedintelui, dar, in final, au plecat cu totii simtindu-se umiliti.

In urmatoarele doua saptamani inginerul a continuat sa fie obsedat de cuvintele vice-presedintelui. Deprimat, omul se gandea ca nu va mai primi vreodata vreun proiect de amploare in cadrul companiei si chiar se decisese sa isi dea demisia.

In cele din urma, inginerul s-a dus la vice-presedinte si i-a amintit acestuia de intalnire, de cuvintele critice si de efectul lor demoralizator asupra sa si a intregii echipe. Apoi a continuat:

- "Stiti, nu am reusit sa inteleg ce ati urmarit de fapt. Presupun ca nu ati vrut doar sa ma faceti de ras si ca ati avut si un alt scop in minte."

Vice-presedintele a fost de-a dreptul socat. Nu i-a trecut prin minte ca remarca lui a avut un efect atat de devastator. De fapt, chiar credea ca acel software este de fapt promitator, dar mai este de lucru la el. Nu a avut deloc intentia sa jigneasca pe cineva. Asa ca, intelegand ce se intamplase, si-a cerut scuze.

Despre conflicte

2011-08-06T07:01:00.000+03:00

Intr-o dupa-amiaza, intr-un tren suburban din Tokyo, s-a suit un muncitor masiv, beat, cu un aer agresiv, si care a inceput sa injure pasagerii. La un moment dat chiar a impins o tanara care a cazut peste un cuplu in varsta. Lumea, terorizata, nu stia cum sa reactioneze.

In momentul in care muncitorul se pregatea de urmatoarea miscare, cineva l-a strigat pe un ton vesel:

- "Hei, vino incoace!".

- "De ce, naiba sa te ia!, as vorbi cu tine?!" i-a raspuns muncitorul pe un ton beligerant.

- "Ce ai baut?" a continuat cu o voce vesela batranul privindu-l in ochi.

- "Am baut sake si nu e treaba ta!" a replicat muncitorul.

- "O, minunat!" a continuat batranul. "Stii, in fiecare seara, eu si sotia mea incalzim o sticluta de sake, iesim in gradina si ne bucuram de florile si arbustii pe care ii avem."

- "Da, si mie imi plac florile si arbustii." a spus muncitorul cu o voce inmuiata si cu pumnii desclestati.

- "Sunt sigur ca ai o sotie minunata." a continuat batranul.

- "Sotia mea m-a parasit...", a inceput sa se confeseze muncitorul, povestindu-i batranului despre viata sa, despre serviciu si, in acelasi timp, simtindu-se rusinat de comportamentul pe care il avusese.

In Aikido se spune ca cel care se gandeste la lupta isi rupe legatura cu Universul. Iar atunci cand cineva incearca sa ii domine pe ceilalti, acel om e deja invins. E mai bine ca un conflict sa fie rezolvat decat sa escaladeze.

Relationship Heaven Café

2011-08-04T07:21:00.022+03:00

Daca va intereseaza subiectul relatii dintr-o perspectiva de coaching, va invit sa ascultati discutia pe care am avut-o cu Camelia Petkoski la "Relationship Heaven Café". Interviul a avut loc in engleza.

De-a v-ati ascunselea

2011-08-02T07:58:00.001+03:00

Intr-o zi, calitatile omului s-au strans ca sa se joace de-a v-ati ascunselea... S-au adunat Nebunia, Adevarul, Dragostea, Trufia, Lenea, Harnicia si Ura.

S-a stabilit ca Nebunia sa fie prima care sa numere pana la 1 milion. Au fost si refuzuri de a participa la joc. Adevarul n-a dorit sa se ascunda, justificand: "Ce rost are sa ne ascundem daca si-asa vom fi descoperiti?". Trufia a refuzat si ea, spunand ca e prea josnic pentru ea jocul asta.

Si Nebunia a inceput sa numere: 1, 2, 3... 999.999, 1.000.000. Dupa ce-a terminat de numarat a pornit in cautare. Prima gasita a fost evident Lenea, ascunsa in primul tufis. Dupa cautari indelungi a fost gasita Ura, pitita dupa o creasta de munte. Desi se straduise sa se ascunda bine, Harnicia a fost si ea gasita la scurt timp. Dar Dragostea era de negasit. A colindat Nebunia munti si carari, dar degeaba. La un moment dat, calcand pe-un tufis cu spini, se auzi un tipat ingrozitor. Spinii impunsesera ochii Dragostei. Dragostea urla de durere, in timp ce Nebunia se scuza neincetat. Vazand ca nimic nu poate alina suferinta Dragostei, Nebunia a luat o hotarare: "Oricand si oriunde o voi insoti".

De atunci, Dragostea e oarba... si Nebunia o insoteste mereu!

Exista Dumnezeu?

2011-07-30T08:13:00.003+03:00

Profesorul unei universitati importante si-a provocat studentii sa raspunda la urmatoarea intrebare: "Dumnezeu a creat tot ceea ce exista?".

Unul dintre studenti a raspuns ferm: "Da!".

Profesorul a pus o noua intrebare: "Daca Dumnezeu a creat totul inseamna ca El l-a creat si pe diavol. Si, de vreme ce acesta exista (asa cum putem observa in propriile noastre actiuni), inseamna ca Dumnezeu e rau?".

Un alt student a ridicat atunci mana si a intrebat: "D-le Profesor, starea de frig exista?".

"Bininteles!", i-a raspuns profesorul. "Ce fel de intrebare este aceasta?", a continuat profesorul... "Cu siguranta ca exista, nu ti-a fost frig, n-ai tremurat niciodata?"

Proaspatul student raspunse: "De fapt starea de rece nu exista. In concordanta cu legile fizicii, ceea ce noi consideram rece reprezinta de fapt absenta caldurii. Orice lucru poate fi obiect de studiu atata vreme cat transmite energie (caldura). Zero absolut reprezinta absenta totala a caldurii, dar starea de rece nu exista. Ce am facut noi este doar sa cream un termen care sa descrie ce simtim cand nu primim caldura in organism."

Studentul a continuat "Intunericul exista?".

"Bineinteles!" raspunse profesorul.

"Va inselati din nou, domnule Profesor. Nici intunericul nu exista. Ceea ce exista de fapt este doar absenta luminii. Lumina poate fi studiata, intunericul nu. Intunericul nu poate fi fractionat, insa lumina da. O simpla raza de lumina alunga intunericul pe suprafata pe care ajunge acea raza de lumina. Intunericul este un termen inventat de oameni pentru a descrie ce se intampla cand nu avem lumina."

"Domnule Profesor, exista raul absolut?".

Profesorul ii raspunde: "Bineinteles ca exista, dupa cum am mentionat la inceputul discutiei, vedem violuri, crime, violenta peste tot in lume, toate acestea sunt intruchiparea raului."

Studentul raspunse: "Domnule profesor, raul absolut nu exista. La fel cum am demonstrat in celelalte doua cazuri, raul absolut este un termen creat de om pentru a descrie rezultatul absentei lui Dumnezeu in inima omului."

Dupa toate acestea, profesorul isi dadu jos palaria si nu mai spuse nimic.

Despre darnicie

2011-07-29T07:52:00.003+03:00

A fost odata un sat micut iar in el traia un preot sarac impreuna cu familia lui. Erau tare saraci si traiau din micile cadouri pe care le primeau la predici si meditatii.

In acel sat, din cauza secetei, a venit o foamete care a durat timp de trei ani iar familia suferea foarte tare.

Dupa ce au flamanzit timp de cateva zile, preotul a reusit intr-o dupa-amiaza sa aduca acasa putina faina de orz. Sotia a pregatit o placinta pe care a impartit-o in patru portii si, cand erau gata sa se aseze la masa, au auzit o bataie in usa. Oaspetele s-a asezat la masa si, flamand fiind, a cerut ceva de mancare. Preotul i-a oferit portia lui de placinta.

- "Nu am mai mancat nimic de zece zile. Mai aveti ceva de mancare?" a intrebat oaspetele.

Sotia preotului i-a oferit si portia ei. Oaspetele inca mai era infometat si fiul celor doi i-a cedat si portia lui. Omul a mancat si acea portie de mancare, dar a ramas tot flamand, astfel ca sotia fiului i-a dat si ea portia ei de placinta.

Oaspetele s-a saturat si a plecat binecuvantand familia. Iar in acea noapte cei patru s-au dus la culcare infometati, dar multumiti ca au ajutat un om care era si mai flamand decat ei.

Atunci cand te gandesti ca ai prea putin, adu-ti aminte ca altii au si mai putin sau chiar deloc...

Despre modestie

2011-07-28T06:45:00.005+03:00

Intr-un sat de campie, trei femei s-au intalnit la fantana. Doua dintre ele nu incetau sa-si laude baietii. Cea de-a treia, insa, nu spunea nimic, cu toate ca avea si ea un baiat.

Au luat cele trei femei cate o galeata cu apa si au plecat impreuna inapoi, spre casa. Pe drum, s-au intalnit cu cei trei copii, care se jucau intr-o livada.

- "Ia uite-l pe-al meu", a zis prima femeie. "E asa de puternic."

- "Dar al meu", zise si a doua, "e priceput la toate".

Nici de aceasta data, cea de-a treia femeie nu a spus nimic. Insa, copilul ei, vazandu-si mama, s-a grabit sa vina si sa ia el galeata. Ceilalti doi baieti au inceput sa rada si au ramas sa se joace mai departe.

De cele mai multe ori, faptele vorbesc in locul tau...

Ce faci cu regretele?

2011-07-26T21:22:00.001+03:00

Oamenii au regrete pentru ceea ce au facut sau pentru ceea ce nu au facut. Cineva regreta ceea ce a spus la suparare. Altcineva regreta relatia defectuoasa cu parintii sau copiii. Altii regreta ca nu au avut curajul sa spuna "Te iubesc". De cele mai multe ori regretele au legatura cu lipsa unei confruntari deschise sau cu clarificarea unor situatii.

Fiecare regreta cate ceva. Probabil ca si tu, daca te gandesti in acest moment, iti dai seama ca ai cel putin un regret…

Si, atunci, ce facem cu regretele? Cateva idei:

1. Stabileste exact ce regreti. Regreti ceva ce ai facut sau ceva ce nu ai facut? Ceva ce altcineva a facut sau nu a facut? O situatie anume? Odata identificat regretul, intensitatea lui incepe sa scada. Si invata-ti lectia astfel incat istoria sa nu se repete.

2. Cere-ti scuze. Daca prin comportamentul tau ai cauzat cuiva vreun prejudiciu, cere-ti scuze. Cere-ti scuze chiar si tie daca e nevoie. Iarta-i pe altii si iarta-te si pe tine. Ai compasiune pentru toti cei implicati.

3. Ocupa-te de relatiile toxice din viata ta. Uneori ceilalti sunt cauza regretele noastre. Daca te afli in vreo relatie care iti provoaca regrete, poate ca acum este momentul sa te gandesti daca vrei sa mai continui si in ce conditii sau daca nu cumva vrei sa te eliberezi.

4. Responsabilizeaza-te. Inceteaza sa mai dai vina pe ceilalti si asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce ai fi putut sa faci altfel si nu ai facut. Regretele sunt ale tale, la fel si responsabilitatea. Doar atunci cand ajungi sa intelegi acest aspect, iti poti da seama ca doar tu poti face ceva ca sa schimbi situatia.

5. Da-ti voie sa experimentezi sentimente si senzatii. Atunci cand regretam ceva, traim sentimente de vinovatie, tristete, furie, rusine, durere…. Iar daca iti dai voie sa traiesti toate sentimentele asociate cu sentimentul tau de regret, nu vei mai avea nevoie sa revii si vei putea trece mai departe.

Iar ca totul sa functioneze mai este nevoie de inca un ingredient, poate cel mai important, fii sincer/a cu tine insuti/insati.

Constelatii Sistemice in Coaching

2011-07-22T18:51:00.004+03:00

In general, luna august este o luna propice pentru concedii si cam toata lumea si-a planificat deja vacanta. Apropo, daca inca nu ti-ai facut planuri de vacanta, poate te intereseaza o tabara de dezvoltare personala la Veliko Tarnovo, in Bulgaria: Calatoria Eroului.

Daca ai deja planuri de vacanta sau daca ramai in Bucuresti, poate te intereseaza workshop-ul Constelatii Sistemice in Coaching care are loc in ultima parte a lunii august. Mai jos gasesti mai multe informatii.

Iti doresc sa ai o vara minunata!

Constelatii Sistemice in Coaching

Workshop, Bucuresti, 19-21 august

Exista aspecte problematice in relatia cu tine sau in relatia cu cei din jur pe care doresti sa le rezolvi? Workshop-ul Constelatii Sistemice in Coaching iti ofera ocazia sa explorezi si sa gasesti solutii la problemele tale intr-un mediu sigur, non invaziv si placut.

Constelatiile Sistemice reprezinta un proces puternic şi inovativ care este utilizat pentru a patrunde la nivelurile subtile care opereaza in diverse sisteme: individ, familie, grup, organizatie, comunitate.

Workshop-ul este pentru tine daca:

ai sentimente inexplicabile precum tristetea, durerea, furia, rusinea
te confrunti cu adictii sau alte comportamente autodestructive
ai relatii toxice, esuate sau confuze cu parintii, partenerii, fratii, copiii, colegii, etc
suferi de depresie sau nefericire
ai probleme in business sau cu banii
simti ca ti-ai pierdut directia si scopul
experimentezi "accidente" care se tot repeta

Cand si unde:

Bucuresti, 19-21 august 2011 (vineri 18.00 - 20.00, sambata 09.30 - 18.00, duminica 09.30 – 15.30)

Facilitatori:

Irina de Hillerin, psiholog
Mugur Badarau, nlp-Resonanz® coach

Investitie:

480 lei (+ TVA pentru persoanele juridice), plata se face in prima zi a workshop-ului

Beneficii:

explorezi aspectele problematice care te preocupa, capeti o intelegere profunda asupra structurilor subtile si a dinamicii relatiilor si gasesti solutii
contribui la explorarea si rezolvarea situatiilor problematice ale colegilor in ale caror Constelatii participi
beneficiezi in luna august de 10% reducere la sesiunile individuale de coaching cu Irina sau Mugur

Inscriere:

completezi formularul online si, in limita locurilor disponibile, primesti prin e-mail confirmarea participarii, impreuna cu informatii detaliate despre adresa locatiei.

Calatoria Eroului, tabara de dezvoltare personala

2011-07-20T19:36:00.003+03:00

Oameni buni, mergem in tabara! O tabara speciala in care partea de dezvoltare personala se intampla si in timpul workshop-urilor si seminariilor, dar si in timpul vizitelor pe la diversele obiective turistice. Eu voi fi unul dintre facilitatorii experientelor din cadrul Calatoriei Eroului! Mai jos aveti mai multe informatii.

Calatoria Eroului, tabara de devoltare personala

26-31 august 2011, Veliko Tarnovo, Bulgaria

Te afli la o rascruce in viata ta personala sau profesionala si nu stii incotro sa o apuci? Ai intrebari si nu gasesti raspunsuri? Intri in relatii toxice si nu intelegi cum de repeti la nesfarsit acest comportament? Ai probleme de sanatate care sunt generate de aspecte emotionale nerezolvate? Ai nevoie de mai multa claritate si performanta in diverse aspecte ale vietii tale?

Intr-un cuvant, ai o problema si vrei sa o rezolvi? Sau poate pur si simplu nu ti-ai planificat inca vacanta si vrei sa te distrezi? Te invitam in tabara de dezvoltare personala Calatoria Eroului, alaturi de oameni preocupati, ca si tine, de dezvoltarea personala.

Cine?

tu, daca ai o problema pe care vrei sa o rezolvi sau iti doresti pur si simplu o vacanta speciala
facilitator experienta interioara: Mugur Badarau, Trainer & nlp-Resonanz® Coach (despre Mugur)
facilitator experienta exterioara: Iulia Bahovski (Info Bulgaria)
organizator: Info Bulgaria (Info Bulgaria)

Unde? Locatie: complexul hotelier Bryasta (mai multe informatii despre locatie), aflat in apropierea orasului Veliko Tarnovo (oras medieval situat la 180 km de Bucuresti, fosta Cetate de scaun a tarii, pe scurt Sighisoara Bulgariei)

Cand?
Plecam cu autocarul din Bucuresti pe 26 august si ne intoarcem pe 31 august 2011 (6 zile, 5 nopti).

Ce obtii?

iti rezolvi problema distrandu-te (de doua ori pe zi au loc workshop-uri si seminarii tematice, organizate intr-o maniera practica si experientiala, utilizand tehnici de coaching de grup, Programare Neuro-Lingvistica (NLP), Neuro-Hypnotic Repatterning™, Analiza Tranzactionala, Emotional Freedom Techniques® (EFT), Dynamic Spin Release™ (DSR), hipnoza Ericksoniana)
mergi intr-o tabara deosebita, vizitezi locuri pitoresti si incarcate de istorie si care completeaza perfect programul de dezvoltare personala iar la final obtii diploma ta de erou
alte servicii incluse: transport Bucuresti – Veliko Tarnovo, cazare camera dubla, 3 mese pe zi, cina festiva, transport si vizite la obiective turistice, piscina, Internet

Cum?

te inscrii pana pe 14 august completand formularul online
finalizarea inscrierii se face dupa ce platesti costul vacantei: 1.680 lei sau 400 euro (deoarece numarul de locuri este limitat, comunicarea contului bancar pentru efectuarea platii se va face doar celor considerati inscrisi de catre organizatori)
beneficiezi de 10% reducere din costul vacantei tale daca mai inscrii inca o persoana in tabara

Ne vedem pe 26 august si pornim impreuna in fascinanta Calatorie a Eroului!

Pentru mai multe informatii:
- Iulia Bahovski (informatii logistice): 0723 638 482, i.bahovski@infobulgaria.ro
- Mugur Badarau (informatii referitoare la programul de dezvoltare personala): 0722 724 860, mugur.badarau@brainevo.ro

Ce faci ca sa si ai?

2011-07-18T08:03:00.001+03:00

Intr-un sat de munte traia un om vestit pentru harnicia sa. Dar, pe cat de muncitor era omul, pe atat de lenes era fiul sau. Toata ziua ar fi stat degeaba si tot nu s-ar fi plictisit. Numai ca, intr-o dupa-amiaza, se duse la tatal sau si ii spuse:

- "Tata, am vazut pe ulita niste baieti incaltati cu ghete noi, foarte frumoase. As vrea si eu asa ghete."

- "Mai baiete", i-a raspuns omul, "daca ai munci si tu cat de putin, ti-as da banii, dar asa, pe degeaba, zi si tu, e drept?"

N-a mai spus nimic copilul, dar a plecat suparat. Tare si-ar fi dorit asemenea ghete, asa ca, a doua zi, iar s-a dus sa-i ceara bani tatalui sau. Dar si de data aceasta parintele l-a refuzat.

Cand a venit si a treia zi sa-i ceara bani, tatal i-a spus:

- "Uite, mai baiete, vad ca nu mai scap de tine! Eu am treaba aici, in gradina. Dar, in pod, e o gramada de grau ce trebuie vanturat, ca altfel se umezeste si se strica. Pune mana pe lopata, vantura tu graul si, pe urma, vino aici si-ti dau bani sa-ti cumperi ghetele. "

Baiatul n-a mai putut baiatul de bucurie. S-a urcat repede in podul casei, dar nu prea il tragea inima la munca. Asa ca s-a culcat pe un brat de fan, a tras un pui de somn, dupa care a alergat in curte, strigand:

- "Gata tatuca, am vanturat tot graul. Acum imi dai banii?"

- "Nu!" - a raspuns omul categoric. "Ti-am spus sa vanturi graul, nu sa pierzi vremea. Treci in pod si fa ce ti-am spus!"

A plecat iar baiatul, dar nu putea intelege de unde stia tatal ca el nu vanturase graul. Probabil ca l-a surprins dormind si nu l-a trezit, ca altfel nu se poate... Asa ca, dupa ce s-a urcat iarasi in podul casei, s-a pus la panda in loc sa aiba grija de grau. A stat el pret de jumatate de ceas, cu ochii atintiti spre tatal sau, care muncea de zor in curte, si, socotind el ca-i de ajuns, se duse iarasi in gradina.

- "Tata, am terminat toata treaba, n-a ramas bob de grau neintors. Acum imi dai banii?"

- "Mai baiete, dupa ce ca esti lenes, mai esti si un mare mincinos. Nu ti-e rusine? Sa stii ca, daca nici de data asta nu te duci in pod si nu faci treaba cum se cuvine, nu mai vezi nicio gheata. Ai inteles?"

Cand a vazut baiatul ca altfel nu se mai poate, s-a urcat in pod, a pus mana pe lopata si a inceput sa vanture graul. Dar, cum a bagat lopata in gramada, a gasit ascunsa in grau o pereche de ghete noi noute, exact asa cum isi dorea el.

Cateodata, ne dorim sa facem ceva sau sa ajungem undeva si asteptam sa se intample fara sa intreprindem nimic. Si, atunci, ne intrebam precum omul din banc: "Doamne, eu cum de nu castig la Loto?". Iar raspunsul firesc: "Fiule, ca sa castigi la Loto, e nevoie sa si joci."

Oare ce iti doresti sa se intample saptamana asta? Astepti precum baiatul din poveste sa iti apara de undeva incaltarile sau faci ceva pentru a le obtine? Care este cel mai mic pas pe care, daca il faci, te afli putin mai aproape de obiectivul tau? Sau, si mai simplu, ce faci ca sa si ai?

Merita oare?

2011-07-14T06:56:00.028+03:00

In timp ce mergea pe drum, un calator a vazut intr-o gradina un pom frumos, cu niste mere mari si rosii de-ti lasa gura apa. Vazand omul ca nu-i nimeni prin preajma, ce s-a gandit ? Bine ar fi daca ar gusta si el cateva, asa, de pofta!

Dar cum sa faca? Pana la pom trebuia sa treaca de un gard inalt si de o mare baltoaca. A stat el ce-a stat, s-a sucit, s-a invartit, dar, nemaiavand rabdare, si-a zis: "Fie ce-o fi!" si a-nceput sa se catare pe gard. Cu greu a reusit sa ajunga in curte, dar suparat nevoie mare fiindca isi agatase haina de gard si o rupsese. Acum, ce sa mai faca!?

Nu mai putea schimba nimic. Ba, mai mult, grabindu-se, a uitat de baltoaca plina cu noroi si s-a afundat in ea.

Cand, in sfarsit, a ajuns sub pomul cu pricina, a luat cateva mere si, uitandu-se la ele cum arata, si-a spus:

- "E drept ca am obtinut eu ce-am vrut, dar a meritat oare? Haina mea cea buna e rupta, incaltarile si pantalonii murdari..."

Cum statea el asa si isi plangea singur de mila, apare in curte stapanul casei. Cand l-a vazut pe calator cum arata, i-a spus:

- "Bine, omule, trebuia sa te muncesti atata pentru cateva mere? Uite ce-ai patit! Daca bateai la mine in poarta si mi-ai fi cerut cateva mere, eu ti-as fi dat cu drag. Acum haide in casa sa te speli si sa te odihnesti si apoi iti vei vedea de drum!"

Tare bucuros si multumit a fost calatorul vazand bunatatea gazdei sale, dar, in acelasi timp, si-a promis siesi ca altadata nu va mai fi atat de nesabuit.

In viata, nu este important doar sa obtii ceva, ci si cum obtii acel ceva. Poate ca este bine sa te opresti pentru un moment si sa te intrebi daca chiar merita :)

Despre jumatatea plina

2011-07-13T07:14:00.005+03:00

Demult, a venit la un intelept, un om tare necajit si l-a intrebat:

- Ce este in neregula cu mine? De ce nu imi gasesc linistea? De ce nu sunt multumit de viata mea?

Inteleptul a luat atunci o sticla si, dupa ce a umplut-o pe jumatate cu apa, a pus-o in fata omului si l-a intrebat:

- Cum e aceasta sticla?

- Este pe jumatate goala!

- Vezi, i-a mai spus inteleptul, eu o vad pe jumatate plina.

Uneori este de ajuns doar sa schimbam un pic perspectiva si sa descoperim o multime de aspecte pe care le priveam dar nu le vedeam. Iar un intelept mai din zilele noastre ar spune ca sticla este in totalitate plina, jumatate cu apa si jumatate cu aer :)