Traducere si adaptare dupa Arielle Essex, NLP coach si trainer britanic
Asa cum ceva nu poate avea loc in realitate doar dorindu-l, nici schimbarea nu poate fi impiedicata rezistandu-i. Mintea insa devine atasata de toate obisnuintele sale. Chiar si atunci cand esti in suferinta, mintea poate dezvolta dependenta de aceasta suferinta. Va construi o intreaga identitate in jurul ei. Cine ai fi daca nu ai mai avea aceasta problema? Mintea atasata se va simti mai in siguranta daca totul, inclusiv suferinta ta, ramane asa cum este.
Atunci cand oamenii sunt condusi printr-un proces de terapie, consiliere, consultanta ori coaching catre ceea ce isi doresc cu adevarat, multi dintre ei se lovesc de zidurile propriilor rezistente. Intr-o forma sau alta, unii dintre ei vor spune: “Ma tem ca, schimbandu-ma, nu voi mai fi eu.” Prin urmare, in mod eronat, schimbarea devine echivalenta cu “a nu mai fi eu”. Este ca si cum ceva din interiorul lor prefera sa ramana mici, nefericiti, ghinionisti, bolnavi si mizerabili, deoarece aceasta cred ei ca sunt, ori asa merita. Oare mintea, in loc sa se mai preocupe de confortul obtinut cu minimum de efort, a luat-o razna?
Aceeasi minte care rezista schimbarii este foarte priceputa in a gasi scuze. Va sopti ceva de genul “pur si simplu nu este momentul potrivit” sau “inca nu stii suficiente lucruri” sau “ai nevoie sa fii sigur/a” sau “pur si simplu simt ca este gresit si prea riscant”. Chiar va ajunge sa insiste pe faptul ca isi asculta "intuitia", desi, in realitate, vorbesc frica si rezistenta.
Schimbarea este insasi natura Universului. Totul se afla in continua schimbare. Desi uneori te simti blocat/a intr-o anumita situatie ori incepi sa-ti spui povesti despre cum nu se poate schimba nimic in viata ta, fiecare zi este diferita. Adevarul este ca nimeni nu stie ce se afla dupa urmatorul colt. Orice se poate intampla. Orice este posibil.
Poate ca, de fapt, acest tip de incertitudine si lipsa de control perturba mintea mai mult decat orice altceva. Mintea este acea parte din noi care, cu disperare, incearca sa prevada viitorul, sa controleze oamenii si evenimentele. Dar siguranta si securitatea mult dorite pot veni numai prin acceptarea realitatii si prin non-rezistenta. Pacea vine odata cu acceptarea.
A avea incredere in fluxul vietii si a permite lucrurilor sa se desfasoare fara a le forta este posibil atunci cand ne amintim ca tot ceea ce se petrece este animat de cele mai bune intentii. In ceea ce viata ne ofera, intotdeauna se afla un dar, un cadou. Intotdeauna avem sansa de a creste, de a invata si de a experimenta forme din ce in ce mai profunde.
In loc sa ascultam vocile fricii care se zbat pentru a ne mentine in zonele binecunoscute, ce ne impiedica sa dam ascultare vocii tacute care ne ofera strafulgerarile intuitive ale adevarului? De prea multe ori, aceasta voce tacuta este “acoperita” de zgomotul de fond al trancanelii mentale, al motivelor de tot felul, scuzelor, rationalizarilor sterile, emotiilor alienante si de tumultul vietii profesionale!
Unind puterea mintii tale cu puterea Universului creezi parteneriatul care va produce miracole. Cele mai profunde dorinte si adevaruri ale tale au nevoie sa rezoneze congruent in fiinta ta fara rezistenta sau conflict. In aceste conditii perseverenta ta orientata in directiile dorite iti va aduce succese la care nici nu ai indraznit sa visezi. Cum ar fi sa actionezi ca si cum momentul cel mai potrivit este acum? Daca in realitate stii tot ceea ce ai nevoie sa stii? Cum ar fi sa actionezi cu increderea si certitudinea succesului deplin?
Cand reusesti sa iti schimbi atitudinea interioara, aceasta va schimba intelesul tuturor cuvintelor si actiunilor tale. Gandurile tale cele mai profunde, chiar si atunci cand nu sunt rostite, ii afecteaza pe toti cei cu care esti conectat/a. In traditia chineza este cunoscut faptul ca cea mai usoara unduire a mainii va genera reverberatii si miscari ale moleculelor pana la capatul Universului. Tu ce fel de unduiri trimiti in actiune? La ce anume alegi sa te gandesti astazi?
Cateva intrebari:
1. Pentru ce calitati vreau sa fiu cunoscut/a si vreau ca lumea sa isi aminteasca de mine?
2. Ce ramane important pentru mine chiar si atunci cand pare ca nimic nu mai merge?
3. Cat de bine sunt sprijinite valorile mele de actiunile, cuvintele si comportamentele mele?
4. Exista vreo nepotrivire intre aceste valori si alegerile pe care le fac?
5. Este posibil sa ma amagesc ori sa ma pacalesc singur/a?
6. Ce anume nu vreau sa vad desi se afla in fata ochilor mei?
7. Sunt 100% devotat/a acestor valori si congruent/a cu ele?
8. Ce as face acum daca as accepta ca nu exista un moment mai bun decat acesta?
9. Ce decizii as lua daca unica certitudine ar fi aceea ca intotdeauna exista riscuri?