Ce macina vigoarea mintii? / What saps the vigour of mind?

"Iron rusts from disuse; stagnant water loses its purity and in cold weather becomes frozen; even so does inaction sap the vigor of the mind." - Leonardo da Vinci

"Fierul rugineste cand nu e folosit; apa statatoare isi pierde puritatea si ingheata cand vremea e rece; si, in acelasi mod, lipsa actiunii macina vigoarea mintii." - Leonardo da Vinci

Astazi am simtit nevoia de automotivare si de aceea am postat pe blog gandurile lui Leonardo da Vinci. Mi-au venit in minte spontan, in timp ce ma autoanalizam incercand sa inteleg cum de imi lipseste actiunea :) Apropo, vi se intampla sa nu faceti ceva ce v-ati propus desi vreti si va este usor?

Image credits: Edupics.com

Despre aparente inselatoare

O batrana chinezoaica avea doua vase mari cu care aducea apa acasa. Le atarna de cele doua capete ale unui bat si le cara pe dupa gat. Un vas era crapat, pe cand celalalt era intreg si tinea toata cantitate de apa. La sfarsitul lungului drum ce ducea de la izvor pana acasa, vasul crapat aducea apa doar pe jumatate.

Timp de mai multi ani, acest lucru s-a intamplat zilnic - femeia aducea acasa doar un vas si jumatate de apa. Bineinteles, vasul bun era mandru de el. Dar bietului vas crapat ii era atat de rusine de problema lui si se simtea atat de rau ca nu putea face decat o jumatate din munca pentru care fusese menit! Dupa ani de zile i-a vorbit intr-o zi femeii, langa izvor.

- "Ma simt atat de rusinat pentru ca aceasta crapatura face ca jumatate din apa sa se scurga pe drumul catre casa!" spuse vasul crapat.

- "Ai observat ca doar pe partea ta sunt flori pe marginea drumului? Asta pentru ca am stiut ca esti crapat si am plantat seminte de flori pe partea ta si, in fiecare zi in timp ce ne intoarcem acasa, tu le uzi. De ani de zile culeg aceste flori si decorez masa cu ele. Daca nu ai fi fost asa, n-ar mai exista aceste frumuseti care improspateaza casa." spuse batrana zambind.

Image credits: photosecosse

Mi-am adus aminte de povestirea asta citind comentariul Impartialului la postarea mea de ieri in care spunea despre el ca este pesimist si ca ii lipseste increderea in fortele proprii. Oare ce ne face sa ne simtim precum vasul crapat? Si oare gasim curajul de a-i marturisi batranei chinezoaice cat de rusinati ne simtim? Si oare chinezoaica noastra e atat de inteleapta incat sa ne ofere o noua perspectiva asupra noastra?

O noua leapsa, eu si cu alter ego-ul meu

Eu si alter ego-ul meu, prinsi intr-o sarabanda la ceas de seara

In mod clar asta e saptamana lepselor si o sa ajung sa va vorbesc atat de mult despre mine incat ma veti recunoaste instant in momentul in care ma veti vedea pentru prima data, asta doar in cazul in care nu ne cunoastem deja :) Leapsa este primita de la Cristian.

1. O ciudatenie, o chestie care te face (sau te-a facut candva) ciudat in ochii celorlalti.

Animalul meu de casa ("my pet" cum spun englezii) este un... dinozaur. Il cheama Kubri si e un pui de Camarasaurus. Eee, nu e nevoie sa-l scot la plimbare pentru ca e mic si ii ajunge spatiul din casa. Si da, cere afectiune intocmai precum un caine :)

2. Fraza pe care o folosesti cel mai des si de unde vine ea…

"Super tare!" e o fraza pe care o folosesc des si in cele mai variate contexte si exprima uimirea aprobatoare si incantarea, la pachet :) Sincer sa fiu nu stiu de unde mi-a aparut in vocabular. Incerc sa o cenzurez pentru ca in anumite medii "business" suna ca si cum un director general ar spune "imi pasa mai mult de cifrele din buget decat de angajati". Sau, cel putin, asa mi s-a sugerat in soapta :)

3. Filmul din 2008 care ti-a placut cel mai mult.

Filmul care mi-a lasat o imagine puternic colorata, o valiza de sentimente si senzatii si o explozie de ganduri si sunete este de fapt... doua filme: "Auf der anderen Seite" al lui Fatih Akin si "Chung Hing sam lam" al lui Kar Wai Wong. Ambele sunt mai vechi de 2008 (2007 si, respectiv, 1994) numai ca eu le-am vazut anul trecut. Mai bine mai tarziu decat niciodata :)

4. 3 defecte pe care le ai.

Credulitatea dusa la extrem spun unii (nu care cumva sa ma faceti si voi fraier :), ma imbrac lejer (tot smecherii aia de englezi ar zice "smart casual") chiar si atunci cand pe invitatie scrie "formal attire required" si nu ma hidratez suficient (cred ca nu beau aia minim doi litri de apa pentru ca undeva, intr-un ungher al mintii mele, a ramas stocata informatia ca pestii fac pipi in apa...).

5. Cand esti cu adevarat fericit?

Cand ma gandesc la fericire si constientizez cat de fericit sunt. Cel putin de cateva ori pe zi :)

Iar daca citind si randurile astea credeti cumva ca sunt dus cu pluta, sa stiti ca ma tratez :) Urmariti videoclipul de mai jos ca sa vedeti cum :) Si nu, nu sunt evreu (cel putin din cate stiu eu :). Iar daca cumva credeti ca sunt atat de bun incat vreti sa ma luati acasa (la voi :), sa stiti ca mananc mult si "rad" aproape instantaneu toate dulciurile din casa. A, era sa uit: sunt dependent si de Burger King. Asa ca, mai ganditi-va :)

Si, de data asta, lansez leapsa in eter cu rugamintea ca, atunci cand o primiti si o duceti la capat, sa reveniti si sa postati aici un comentariu cu link-ul catre material. Iar daca va este mai comod, puteti raspunde chiar aici, intr-un comentariu, la toate intrebarile, la cateva sau doar la una. Multumesc :)

Ganduri de Dragobete

In fiecare dimineata ne trezim cu forte proaspete pentru o noua batalie. Ne spalam pe dinti, ne facem toaleta, ne lustruim armura si cu sabia ridicata plecam sa cucerim lumea.

Cautam cu disperare Iubirea caci se spune ca ea ne mantuieste. Calare pe dragonul indraznelii ne uitam mai mult sau mai putin direct in dreapta si in stanga, in spate si in fata si o voce din interior ne indeamna cu un ton suav si perfid in acelasi timp: 'Unde e Iubirea?! O gasesti si tu astazi?!'.

Ne pierdem in labirintul orelor, in munca de Sisif corporatist, liber profesionist, intreprinzator sau artist, digeram laudele sau vomitam reprosurile si aruncam cate un zambet de plastic atunci cand situatia o cere. Cu armura bine lustruita ne avantam cu avididate in orice forma de interactiune care ne poate aduce Iubirea, inventam ocazii de a spune "Te iubesc", cu nume exotice precum "Valentine's Day" sau neaose "Dragobete" si cautam Iubirea pe care noi nu o putem oferi.

Cu incrancenare ne facem profile pe site-uri specializate, circulam cu privirea galesa prin perdelele de fum ale cluburilor, mergem la petreceri unde dusca de tarie ne face sa avem o privire sticloasa care sa reflecte Iubirea pe care continuam sa o cautam si aruncam cate o ocheada cu subinteles la cozile din supermarket in speranta ca cineva ne va azvarli macar o farama din Iubirea pe care o cautam.

Iar la un moment dat, cu sufletul obosit si cu privirea paupera de atata cautare futila a Iubirii, insfacam prima persoana care ne iese in cale, ii declaram o Iubire eterna si, cu frenezia gasirii unui surogat, ne linistim. Ramanem in continuare cu armura pe noi, mai ruginita si mai in paragina, dar inca protectoare...

Si, totusi, continuam sa avem visuri in care Ileana Cosanzeana sau Fat Frumos ne apar in cea mai insolita situatie posibila si ne salveaza din marasmul existentei noastre nefericite. Iar cand visurile astea se transforma in cosmarul neimplinirii, incepem sa cautam din nou, lansadu-ne prada in bratele unor nopti de ocazie petrecute in afara glaciatiunii perpetue a unui camin pe care nu l-am numit niciodata "acasa", cu o jumatate care nu a fost niciodata a noastra pentru ca nici macar nu am dorit-o cu adevarat... Si continuam sa cautam Iubirea din adapostul unei existente triste si neimplinite.

Iar pentru unii mai norocosi apare un Mag intelept care nu are o bagheta magica cu care sa ne implineasca traditionalele trei dorinte. Are in schimb o curiozitate blanda din care izvorasc o sumedenie de intrebari:

• Continuand sa faci ceea ce faci ce obtii?
  
• Ce rol are armura pentru tine?
  
• Unde ai cautat pana acum Iubirea si ce ai obtinut cautand acolo?
  
• Care sunt cel putin trei optiuni pe care le ai si la care vrei sa te gandesti acum?
  
• Ce resurse interne ai care te ajuta in cautarea Iubirii?
  
• Oferi ceea ce de fapt vrei sa obtii?
  
• Daca ai avea o bagheta magica ce ai schimba?

Iar Iubirea apare de la sine, ca o flacara galbui-violeta care izvoraste din inima si incalzeste tot ceea ce intalneste in drumul ei. Ai gasit Iubirea! Felicitari!

Image credits: Art Review

Portret sau Me, myself and I

Am primit aseara o noua leapsa, de data aceasta de la Madelaine, si m-am gandit ca este o cale de a ma (re)descoperi intr-o lumina la care probabil ca nu m-am gandit pana acum sau m-am gandit prea putin. Asa ca m-am facut si mai confortabil in fata computerului si am inceput sa tastez :)

SUNT: grea intrebarea asta "Cine sunt eu?". M-am gandit la un moment dat si singurul raspuns pe care l-am gasit atunci a fost ca "Eu sunt... pur si simplu eu". Intre timp, mi-a mai venit o idee :) Eu sunt cel pe care il vad in fiecare dimineata atunci cand ma spal pe dinti, cu bucuriile si tristetile unei noi zile.

AS VREA: sa gasesc intotdeauna lumina din pestera (asa mi-a venit ideea de a posta aici si poza de mai sus). Cateodata o gasesc imediat, alteori fac eforturi, iar atunci cand nu o gasesc imi aprind lampa de pe cascheta :)

PASTREZ: in inima gandurile dragi ale prietenilor si imaginea lor pentru a-mi aduce aminte ca si atunci cand ei nu merg fizic langa mine pentru ca sunt la distanta, ei de fapt sunt langa mine. Iar prietenii stiu de ce :)

MI-AS FI DORIT: sa nu fi dezamagit vreodata persoanele dragi, cu un gest nesabuit, cu un gand necugetat, cu o privire rece sau cu mana neintinsa...

NU-MI PLAC: oamenii care iti intind o mana cu speranta ca iti vor apuca ambele maini. Si asta pentru ca nu am invatat sa ma feresc de ei. Cred ca, de fapt, nu vreau sa invat pentru ca am convingerea ca mi-as pierde increderea. Continui sa cred ca in spatele fiecarui gest oricat de grotesc sau absurd se ascunde o intentie buna, oricare ar fi ea si oricat de greu ar fi de descoperit.

MA TEM: de cainii maidanezi care, speriati si infometati, se reped la mine. Nu pot sa-i lovesc din cauza ca Sean (setterul meu irlandez care a trecut anul trecut intr-o alta dimensiune) m-a invatat sa inteleg ca acesti caini sunt doar dezorientati si incearca sa muste pentru a se apara de loviturile pe care continua sa le primeasca de la trecatori. Si atunci continui sa ma tem de ei. E cea mai buna varianta pe care am gasit-o pana acum :)

AUD: in fiecare dimineata porumbeii hraniti de vecini care ma anunta cu ganguritul lor ca a mai inceput o zi, chiar daca ora la care o fac nu e intotdeauna dintre cele mai potrivite :)

IMI PARE RAU: ca nu am reusit intodeauna sa spun cat de mult tin la oamenii care au insemnat si inseamna ceva pentru mine si pe care nu mai am cum sa-i intalnesc in existenta asta. Cateodata nu gasesc cuvintele potrivite si uneori e prea tarziu...

NU SUNT: cel mai indicat om sa dea sfaturi. Am descoperit acest lucru multumita clientilor mei de la sesiunile de coaching carora de multe ori am fost tentat sa le dau sfaturi si, de fiecare data, m-a oprit deontologia profesionala :) Iar ulterior am realizat ca sfatul pe care si l-au dat singuri in timpul sesiunilor avute impreuna e cel mai potrivit pentru situatia lor. Continui sa mai am astfel de ganduri necurate :), foarte rar intr-adevar :)

DANSEZ: cu doua picioare stangi si doar atunci cand frenezia dansului i-a cuprins cam pe toti si fiecare e atent la cum se misca pe ritmul de dans fara a mai ochi ce fac ceilalti care danseaza. Stiu, niste lectii de dans mi-ar prinde bine :)

CANT: intr-un falsetto de zile mari. Marturie imi stau persoanele care au avut (ne)sansa sa ma auda cantand la karaoke :) Nu cred ca are rost sa-mi cer scuze pentru ca rasetele lor continue ma indeamna sa cred ca, de fapt, se distreaza neavand urechile chiar atat de ranite pe cat imi inchipui eu :)

NICIODATA: nu spun "niciodata" :) De prea multe ori acest "niciodata" s-a dovedit doar o figura de stil si mi-a dat peste cap toate convingerile. Imi aduc aminte de profa mea specialista in studii americane (una dintre profele mele dragi) care ne spunea ca niciodata America nu va avea un presedinte de culoare sau femeie. Iar Barack Obama a devenit cel de-al 44-lea presedinte al SUA. Acum cred ca nici ea nu mai foloseste cuvantul asta :)

RAR: ma enervez, iar cand o fac compensez pentru restul timpului :)

PLANG: ori de cate ori vreau sa eliberez lacrimile de bucurie sau de durere. Am invatat lectia asta de la un prieten drag care mi-a spus ca nu e o rusine sa arati ceea ce simti atunci cand esti foarte fericit sau profund indurerat. Nu devii mai putin om aratandu-ti slabiciunea, asa cum credeam eu pana atunci, ci, de fapt, te imbratisezi pe tine insuti cu bune si rele, asa cum esti.

NU SUNT INTOTDEAUNA: un bun ascultator. Si de aceea fac tot felul de nefacute :) Vreau sa traversez strada batranica care de fapt m-a oprit sa ma intrebe cat este ceasul :) Sau mai patesc ca ma concentrez atat de mult pe rezultatul clientului cu care am sesiunea de coaching incat pierd starea de flux si ajungem amandoi pe aratura :) Jeanina si Ioan stiu :)

NU IMI PLACE DE MINE: cand intarzii indiferent daca am circumstante atenuante sau nu. Si asta pentru ca simt ca nu le acord respect oamenilor cu care ma intalnesc si, implicit, nici mie. Si mie imi place sa ma respect :)

SUNT CONFUZ: atunci cand citesc sau aflu ceva care contrazice cunostintele sau convingerile mele. Si atunci incep sa ma uit din toate perspectivele pana cand ma lamuresc cum stau lucrurile de fapt. Asa ca, pentru mine, starea de confuzie e productiva :)

AR TREBUI: aici nu stiu ce sa scriu pentru ca mi-am scos cuvantul asta din dictionarul mental de ceva timp. L-am inlocuit cu "vreau" sau cu "nu vreau" :) Mi se pare mult mai simplu si imi ofera o perspectiva mult mai aproape de mine.

Dau leapsa mai departe tuturor celor care citesc aceste randuri pentru ca este un exercitiu bun sa ne amintim (in caz ca am uitat :) cine suntem sau sa ne redescoperim. Si, pentru a fi si specific, nominalizez in ordine alfabetica si cativa oameni pe care ii cunosc sau pe care simt ca ii cunosc: Adrian, Ajnanina, Cornel, Cristian, Dan, Elena, Gabi, Gabriela, Ioan (pentru blogul in limba romana sau cel in engleza :), Irina, Kami, Lavinia si Simona. Iar asta e din ciclul ca 'vreti' si nu ca 'trebuie'.

Va doresc o saptamana minunata,

Mugur

Despre...

A fost odata o fata oarba care era tare nefericita pentru ca nu putea sa vada. Isi dorea atat de mult sa vada lumea incat ii spuse prietenul ei ca nu se va casatori vreodata decat daca va reusi sa vada din nou.

Si, intr-o zi norocoasa, cineva i-a donat o pereche de ochi. Atunci fata a reinceput sa vada si l-a vazut pentru prima data si pe prietenul ei.

- "Acum, ca poti vedea, te mariti cu mine?" a intrebat-o el.

- "Imi pare rau, dar nu ma pot marita cu tine pentru ca esti orb. Vreau sa imi traiesc viata alaturi de cineva care poata sa vada ceea ce vad si eu." i-a raspuns fata cu o sinceritate abrupta.

- "Te rog sa ai grija de ochii mei..." i-a spus la plecare tanarul, cu tristete in glas.

Da, stiu ca e cam sadica povestirea (later edit: trista) si m-am gandit destul de mult daca sa o public pe blog sau nu...

Si, apropo de e-mail-uri, aseara am primit de la Simona un mesaj interesant, care venea si cu o intrebare: "daca vreodata s-ar intampla ca in viata sa renunti la unul dintre simturi, care ar fi acela si de?". Asa mi-am adus aminte de povestire.

Si, gandindu-ma la intrebarea Simonei, eu unul nu pot raspunde. Nu as renunta la nimic. Imi iubesc vazul, imi utilizez cu drag auzul, iubesc pipaitul (nu imi place cum suna 'simtul tactil' :), imi place tare mult sa miros (desi in unele situatii o masca de gaze e cat se poate de binevenita :) si ador gustul (stiu, o sa va aduceti aminte de dependenta mea de dulciuri si de cantitatile uriase de prajituri pe care le mananc :)

Asa ca, ca o persoana polisenzoriala ce sunt, nu renunt la niciunul din simturi! In schimb mi-as dori sa fie si mai dezvoltate decat sunt in prezent :) "Bunicuto, de ce ai ochii atat de mari? Ca sa te vad mai bine!" :) Voi ce ziceti?

Este peste tot si, totusi, o vedem?

Image credits: Cristal de apa expus la cuvantul Te iubesc

Julie, o prietena draga mie, interesata si ea e evolutie, este genul de persoana care ofera din suflet. Stiti cum face? Tine palma deschisa si oricine vrea isi poate lua de acolo ce are nevoie sau poate oferi, de asemenea, ceva. O palma inchisa este precum un circuit inchis - nu duce nicaieri, nici nu ofera si nici nu are cum sa primeasca. Palma lui Julie fiind deschisa, am luat de acolo un documentar tare interesant.

Dar, inainte de a incepe, haideti sa discutam un pic despre subiectul documentarului pe care vi-l recomand.

Cercetatorii care apar in acest documentar spun ca are insusiri de entitate.

Uneori ne scapa printre degete, alteori intra in noi (la propriu :) cand facem baie sau dus.

Este peste tot si poate avea trei forme. Poate fi vie si poate fi si... moarta.

Gandurile noastre o influenteaza iar rugaciunea o transforma. Iar daca ii spui "Te iubesc" iti raspunde si ia forma pe care o are in imaginea de mai sus.

Ne conecteaza precum un fel de constiinta universala.

Da, stiu ca ti-ai dat seama inca de la inceput ca este vorba de apa. Imi imaginez ca fotografia apei cristalizate, imagine surprinsa de Masaru Emoto, ti-a soptit ca vorbim despre apa.

Da, e apa pe care o contine organismul nostru in proportie de 75-90 % (creierul are cam 90% apa). E vorba de apa, cei aproximativ un litru, un litru si jumatate, pe care ii absorbim prin piele cand facem baie sau dus.

E apa transformata in fulgi de zapada care se scoboara alene din ceruri.

Asa ca, daca vrei sa obtii o noua perspectiva asupra apei, iti recomand documentarul de mai jos.

In caz ca nu ai timp si chef sa afli ceva nou despre apa, am o intrebare pentru tine: Cand te gandesti la apa, ce iti vine in minte prima oara? Eu vad un ocean verde-albastru, cu o plaja superba, aud fosnetul palmierilor, strigatul pasarilor si zbenguiala valurilor si am o stare de bucurie frenetica.

Tu cat de mare o ai?

Te-a atras titlul asta? Probabil ca da din moment ce ai ajuns sa citesti randurile astea. La ce te-ai gandit cand ai vazut titlul? Nu e nevoie sa spui cu voce tare, e doar o intrebare pentru tine...

Paine si circ, Eros si Thanatos...

Te-ai gandit de curand la ceea ce te preocupa in ultima vreme?

Ce programe TV urmaresti in cazul in care te uiti la televizor? Oare ce iti spui cand vezi masina cea noua si mare din parcare a vecinului? Cum e cand ii vezi pe Popesti imbracati ca si cum ar fi scosi din ultima revista de moda? Cat de des citesti Libertatea, Cancan si alte publicatii de genul asta? In caz ca ai timp si ti-l petreci online pe bloguri, ce iti place sa citesti? Te preocupa mai mult subiecte precum cele despre prietenie sau despre cum si-a mai marit cu un numar sau doua cupa sutienului domnisoara Y sau cum domnul X o satisface de 'n' ori pe noapte si zi pe domnisoara Y?

Iti place sa citesti despre cum isi petrec unii viata? Citesti cu aviditatea ce au facut imediat dupa ce s-au trezit? Despre cum s-au certat cu seful la serviciu? Se intampla sa iti traiesti viata citind despre viata altora? Ce iti spui cand te asezi seara in pat? Vezi ceva anume de peste zi? Te anima vreun sentiment anume?

Ai auzit despre cel mai tare restaurant din oras? Ala in care aduc nu stiu ce delicatese tocmai din Mexic? Ti-ai schimbat mobilul in ultimele sase luni? Ok, deci si tu ai iPhone. La ce cursuri ai mai fost? De fapt, intrebarea era pe cine ai mai vazut pe la cursurile alea unde te-ai dus in ultima vreme? Si cu cine te-ai mai combinat? E vreo persoana cunoscuta? Are bani? Aha.

Cum ti se pare ambalajul? E frumos? Arata bine?

Ma rog, am divagat cam mult... Intrebarea mea era cat de mare este viteza ta la Internet. Eu am o conexiune wireless de la Orange si e OK doar pentru navigare pe Internet.

Image credits: Will Merydith

Prietenul merge langa tine / The friend walks beside you

"Don't walk in front of me, I may not follow. Don't walk behind me, I may not lead. Just walk beside me and be my friend." - Albert Camus

"Nu merge in fata mea, s-ar putea sa nu te urmez. Nu merge in spatele meu, s-ar putea sa nu te conduc. Mergi langa mine si fii prietenul meu." - Albert Camus

Image credits: MySpace.com

Daca putem ascunde soarele, ce altceva mai putem face?

Intr-o buna zi, un discipol se duse sa il vada pe Rabbi Nachman din oraselul ucrainian Bratslav.

- "Nu voi mai continua sa studiez textele sacre." spuse discipolul. "Locuiesc intr-o casa mica, impreuna cu fratii si parintii mei, si nu am conditiile ideale pentru a ma concentra asupra ceea ce este important.

Rabbi Nachman arata spre soare si apoi ii spuse discipolului sa isi puna mana peste fata, astfel incat sa o ascunda de soare. Discipolul il asculta.

- "Mana ta este mica si, totusi, poate acoperi in intregime puterea, lumina si maiestuozitatea maretului soare. La fel, si micile tale probleme reusesc sa iti ofere pretextul de care ai nevoie pentru a-ti periclita progresul in calatoria ta spirituala."

Intocmai precum mana ta are puterea de a ascunde soarele, mediocritatea are puterea de a-ti ascunde puterea interioara. Oare mai putem da acum vina pe altii? Si, daca putem ascunde soarele, ce altceva mai putem face?

P.S. Multumesc mult inca o data, Irina, pentru povestire.

Image credits: Foomper.vox.com

Despre cat avem nevoie

Cu mult timp in urma traia un imparat care, intr-o buna zi, ii spuse unuia dintre supusii sai:

- "Incaleca-ti calul si strabate calare atat de mult pamant cat ai nevoie. Iti voi darui toata suprafata pe care o acoperi."

Calaretul a pornit la drum si a alergat cat de iute a putut ca sa poata sa acopere cat mai mult pamant. A tinut-o asa zi si noapte iar cand obosea sau ii era foame nu se oprea deloc deoarece vroia sa primeasca cat mai mult pamant.

A ajuns la un punct cand a acoperit o suprafata substantiala de pamant insa oboseala si foametea l-au rapus lasandu-l fara pic de vlaga. Atunci s-a intrebat: "De ce m-am fortat atat de mult sa acopar o suprafata atat de mare de pamant? Acum sunt epuizat si am nevoie doar de un petec de pamant pe care sa-mi trag rasuflarea!".

P.S. Vrea cineva o casa cu piscina? O doneaza Lavinia.

Image credits: Dinu Radulescu, e-galerie.ro

Nu cumva...

"Nu cumva... nu traim, ci doar existam?" Inregistrarea de mai jos este a unui monolog spontan, improvizat de Traian pentru unul din cursurile de anul trei de la actorie.

La Multi Ani, Traian!

Ceea ce este evident este si greu de remarcat

Intr-o zi, Rabbi Ben Zoma se afla intr-un grup de persoane si fiecare dintre cei prezenti dorea sa ii puna macar o intrebare.

- "Cine e intelept?" il intreba un tanar.

- "Cel care gaseste mereu ceva de invatat de la altii." ii raspunse Rabbi.

- "Cine e puternic?" il intreba un barbat cu o constitutie astenica.

- "Omul care se poate domina pe sine insusi." veni raspunsul.

- "Cine e bogat?" puse intrebarea un barbat cu haine ponosite.

- "Cel care isi cunoaste bogatiile: zilele si orele vietii sale, care pot schimba tot ceea ce are el in jur."

- "Cine merita respect?" il intreba un barbat mic de inaltime.

- "Cel care se respecta pe sine insusi si pe vecinul sau."

- "Lucrurile acestea sunt atat de evidente." comenta unul dintre cei prezenti.

- "De aceea sunt atat de greu de remarcat." concluziona Rabbi.

Image credits: Kinetic Form

P.S. Da, stiu ce zi este astazi :) Si probabil ca va asteptati sa scriu si eu ceva 'tematic'. Am facut-o cu doua luni in urma si, daca tineti neaparat, cititi Despre iubire.

Ненужно е... / Learn To Be Quiet

Ненужно е...
Франц Кафка

Ненужно е и твойта стая да напускаш.
На масата си остани и слушай.
Дори не слушай, просто чакай.
Дори не чакай,
замри в тишина и самота.
Светът сам себе си ще ти предложи и неговата маска ще свалиш,
той няма избор, в краката ти в екстаз ще се свлече.


Learn To Be Quiet
By Franz Kafka

You need not do anything.
Remain sitting at your table and listen.
You need not even listen, just wait.
You need not even wait,
just learn to be quiet, still and solitary.
And the world will freely offer itself to you unmasked.
It has no choice, it will roll in ecstasy at your feet.

Понякога помага да сядаш и да гледаш света, защото всеки ден е един нов ден... И тогава някакъв глас рязко те пита: "И на кого му пука?" Si-atunci un alt glas cu un zambet strengaresc adauga: "Sometimes it helps to take your time to sit alone and watch the world go by because every day is a new day."

Despre trebuie si vreau

Timp de mai multi ani, in fiecare dimineata la ora 10 fix, o femeie de afaceri isi vizita mama intr-un camin de batrani. Era foarte apropiata de ea si o iubea foarte mult. Uneori i se cereau intalniri chiar in acel moment al zilei iar raspunsul ei era mereu acelasi: "Nu pot, trebuie sa-mi vizitez mama".

Apoi mama ei muri. La scurt timp dupa aceea, cineva ii ceru femeii o intalnire la ora 10 dimineata. Dintr-o data, aceasta isi dadu seama ca nu mai putea sa-si viziteze mama. Si urmatorul ei gand a fost: "Oh, de-as putea sa-mi mai vizitez mama macar o data." Din acel moment, trebuie a devenit vreau.

Lucrurile placute din viata sunt cele pe care vrem sa le facem. "Astazi vreau sa merg la teatru" sau "Vreau sa plec in vacanta saptamana viitoare". Lucrurile care ne impovareaza sunt cele pe care trebuie sa le facem. "Maine trebuie sa ma trezesc la 6.30 ca sa merg la lucru" sau "Trebuie sa fac curat in casa".

Deoarece perceptiile ne ingreuneaza gandirea si actiunile, incercati sa inlocuiti trebuie cu vreau. In loc sa spuneti "Trebuie sa ma duc la lucru", ganditi-va la cei care nu au o slujba si veti putea spune cu entuziasm "Maine vreau sa ma duc la lucru". In loc sa va spuneti "Trebuie sa fac curat", ganditi-va cum arata locuinta voastra cand este curata si atunci puteti spune cu usurinta "Vreau sa fac curat". Cu timpul va fi usor sa treceti la vreau sa.

Este uluitor ce schimbare de atitudine produce simplul fapt ca folositi cuvinte care nu implica constrangerea si obligativitatea. Va veti trezi deodata ca vreti si ca de-abia asteptati sa faceti acele lucruri pe care inainte trebuia sa le faceti.

Image credits: Web Urbanist

Un sfarsit e un nou inceput / An end is a new beginning

"What the caterpillar calls the end, the rest of the world calls a butterfly." - Lao Tzu

"Ceea ce omida numeste sfarsit, restul lumii spune ca este un fluture." - Lao Tzu

P.S. Mi-am amintit de ceea ce spunea Lao Tzu citind in aceasta dimineata comentariul facut de Kami la postarea de ieri "Alegerea de a fi fericit" si anume ca lucrurile si situatiile sunt neutre pana cand noi alegem sa le dam un inteles, oricare ar fi el. Iar, cateodata, intelesul pe care il gasim depinde foarte mult de perspectiva din care privim lucrurile ("eu", "tu", "voi", "noi", "eu si tu", "noi si voi", etc.). Si revin la Lao Tzu care spunea ca "Ceea ce omida numeste sfarsit, restul lumii spune ca este un fluture." :) Chestie de perspectiva, nu? Este de fapt un sfarsit sau un inceput?

Va mai amintiti povestea cu copilul si fluturele? Si acolo intelesul situatiei este dat de perspectiva. Din perspectiva copilului, fluturele se chinuia degeaba si avea nevoie de ajutor, asa ca il ajuta. Iar fluturele, fiind ajutat, nu reuseste sa isi fortifice aripile si, de aceea, nu va zbura vreodata...

Despre alegerea de a fi fericit

Intr-un orasel traia o femeie care avea doi baieti. Unul dintre ei era negustor de umbrele iar celalalt isi castiga existenta vanzand sandale. Femeia era trista tot timpul. Vazand‑o mereu in aceasta stare de tristete, un om a intrebat‑o:

- "Ce te supara femeie? Ce necaz iti chinuie sufletul?"

- "Vezi dumneata, acum ploua." ii raspunse femeia. "Unul din feciorii mei traieste din vanzarea de sandale. Din cauza vremii afacerea lui are de suferit. Cum sa nu fiu necajita?"

Peste cateva zile soarele aparu in orasel, dar mai putin in inima femeii caci ea era in continuare trista si abatuta. Nedumerit, omul o intreba din nou:

- "Acum e soare, nu asta asteptai? Feciorul tau are acum o afacere prospera vanzand sandale, cum de esti in continuare suparata?

- "Of, vezi dumneata, celalalt fecior al meu vinde umbrele." ii raspunse femeia. "Cine cumpara umbrele pe vremea asta insorita? Intelegi acum de ce sunt trista?"

- "Sunt si mai nedumerit acum." raspunse omul. "Din cate mi‑ai vorbit despre feciorii tai, eu inteleg ca tu ar trebui sa fii mereu o mama fericita. Cand ploua, feciorul tau care vinde umbrele prospera iar cand e soare celalalt fecior al tau vinde sandale."

P.S. Destul de recent am participat la un training unde am zarit o agenda pe care scria "Happiness is a choice" si mi-a placut atat de mult incat i-am facut o poza (scuze pentru rezolutie, poza e facuta cu telefonul mobil). Stiti la ce ma gandesc acum? La motivul pentru care alegem sa nu ne mai dam voie sa alegem fericirea. Oare ce ne face sa ne oprim din a mai fi fericiti si sa ne lasam dusi de un val care ne poate alunga intr-un naufragiu pe o insula a disperarii si a nefericirii? Vrem sa asteptam o corabie care sa ne salveze? De noi insine? Sau poate ne-am plictisit sa mai fim fericiti si vrem un moment de respiro in care sa experimentam si alte stari la fel de profunde? Mi-ar placea sa ma ajutati si sa gasim impreuna raspunsuri la aceste intrebari...

Ritualuri legate de citit

Am luat leapsa de la Ajnanina sa scriu despre ritualurile mele legate de citit. Suna tare interesant 'sa iei leapsa' :) Vreau sa va spun inainte de orice ca sunt emotionat din doua motive. Primul se refera la faptul ca este pentru prima oara cand primesc o leapsa virtuala si vreau sa fiu la inaltime. Iar al doilea motiv este legat de lejeritatea (sau, mai bine zis, lipsa ei) cu care pot vorbi despre ritualurile mele legate de citit. Doamne, cum suna :) Parca as vorbi despre "The Mating Habits of the Earthbound Human". Apropo, ati vazut filmul? Pe mine m-a distrat copios!

Sa incepem cu inceputul, adica cum se naste tangoul dintre mine si cartile citite. Ori de cate ori intru intr-o librarie, nu ma pot abtine sa nu ies la brat (a se citi 'sub brat' sau 'in punga') cu o gramada de carti. Nu ma pot decide sa fiu monogam si sa aleg doar o carte. Una e cerebrala, alta e jucausa, alta are un je ne sais quoi, alta e captivanta, alta are o silueta de felina, alta transmite un sex appeal care tipa prin toti porii, alta e linistita si adanca, alta este precum o cascada care nu incepe si nici nu se termina... Cum sa te decizi?! Asa ca le iau pe toate!

Dupa ce ne-am imprietenit parcurgand drumul spre casa, fara a trage cu ochiul prea mult la atatea bunatati, precum un voyeur indarjit, vine momentul zero. Ajungem in dormitor si incepe preludiul. Fiecare noua carte in parte primeste dezmierdari personalizate si un loc in pat. Inconjurat de toate aceste minunatii ma simt precum un sultan in serai care nu se poate decide cu care dintre cadane sa petreaca seara. Dupa indelungi tergiversari, aleg pe una dintre aceste minunatii. Si totul devine si mai pasional! Dezmierdari prelungi, saruturi cu limbi adanci, pozitii diverse si orgasme intelectuale prelungite si multiple... Probabil ca va intrebati ce se intampla cu celelalte. Ele se retrag linistite in iatacul lor comun, adica pe noptiera de langa pat, langa lampa, stiind ca le vine si lor randul.

Rosind usor, va marturisesc ca nici ménage-ul à trois sau à quatre nu imi este necunoscut. Sunt seri in care incep lectura cu o carte usoara, ludica, continui cu una cerebrala si pot sfarsi in bratele alteia (cred ca reciproca e mai valabila :) care este tehnica precum o inginera care s-a decis sa faca HR in perioada in care a avut nevoie de o reconversie profesionala din cauza restructurarii pietei fortei de munca (cateodata mai decid sa fiu si masochist, asta ca o variatie a sadismului :).

Daca va intrebati ce fel de mijloace contraceptive folosesc in general, aveti raspunsul chiar aici. Niciunul in cazul in care cartile sunt cumparate de mine pentru ca nu exista riscul vreunei infectii cu transmitere sexuala iar o sarcina nu ma sperie (chiar mi-ar placea sa am carti care sa dea nastere altor carti). Desi poate ca se intampla oricum in mintea mea, unde mélange-ul de informatii creeaza noi vieti :) Atunci cand vine vorba de cartile imprumutate sau cand se lasa cu vreo calatorie in conditii mai cazone, folosesc capisonul pentru prezervarea acestor carti minunate. De data asta pun placerea mea tactila pe locul doi pentru ca nu as vrea sa pateasca ceva.

O alta intrebare ar fi daca m-am adaptat vremurilor si am incercat sexul virtual. Da, dar fara prea mari satisfactii... Am avut o perioada in care citeam carti electronice direct pe telefonul mobil care ruleaza un Windows Mobile cu doua softuri speciale de citit carti electronice. E foarte convenabil in orice mijloc de locomotie (tramvai, autobuz, troleibuz, masina, tren sau avion) si nici nu dai impresia unui exhibitionist sau flasher. Pentru cei care au indoieli asupra intelesului cuvantului 'flasher' am gasit o definitie exacta in Wikipedia :) Inca o mai fac atunci cand imi uit acasa vreuna dintre cartile in varianta tiparita. Am incercat si varianta pe computer si nici ea nu m-a satisfacut :) Ça se comme une branlette (acest cuvant minunat in franceza l-am invatat de la Simona care vorbeste cea mai frumoasa franceza pe care am auzit-o vreodata - multumesc, Simona!). E OK dar nu e 'the real thing'.

In schimb am descoperit ca sexul telefonic e multumitor :) Ma rog, nu chiar telefonic, mai degraba cel inregistrat. Pentru precizia consemnarii faptelor, e vorba despre cartile in format electronic. Am o colectie intreaga asezata in ordine in burta incapatoare a iPod-ului meu. Imi bag castile in urechi si incepe dezmatul. Cam in orice loc si in orice situatie, cu sau fara privitori in jur :)

Iar daca va intrebati daca sunt statornic, sa stiti ca da! Iar biblioteca imi sta marturie :)

Aa, si mai vreau sa stiti ca nicio carte nu este vatamata in timpul vreuneia dintre aceste actiuni si tot ceea ce se intampla cu ele se desfasoara cu acordul lor tacit. He he, era cat pe ce sa uit: fiecare dintre cartile din biblioteca mea este tatuata. Poarta data si orasul din care a fost achizitionata. Asta ca sa imi aduc aminte de fiecare data cand vreau de ziua si locul in care ne-am intalnit pentru prima data.

Gata, am marturisit! M-am eliberat :)

Iar acum dau leapsa mai departe catre voi toti si sper sa citesc si eu despre cat mai multe dintre ritualurile voastre de lectura. Si asta pentru ca nu imi plac freak show-urile solitare :)

P.S. Ajnanina, sper ca nu vei sterge postarea ta asa cum te-ai gandit la un moment dat. Nu de alta, dar nu vreau sa raman singurul care povesteste despre propriile perversiuni 'literare'.

P.P.S. Scumpi (pentru cei care nu o cunosc sub acest apelativ este vorba de Andreea), sa stii ca si cartea de la tine a trecut prin acelasi tratament. Love affair-ul cu ea continua insa :)

P.P.P.S. Julie, sper ca nu te-ai ingrozit citind aceasta marturisire inocenta si vei continua sa imi imprumuti carti :)

Iata si dovada ca mormonii sunt fericiti, asta pentru aceia dintre voi care mai aveau dubii :) Oare mai practica poligamia?! Sau deja e o chestie desueta?

Romanian profanity sau cum sa-i invatam pe englezi sa injure in romana

Am primit in urma cu cateva zile de la Traian, care este o sursa inepuizabila de bancuri, chestii haioase si diverse materiale super interesante, un e-mail care facea trimitere la o pagina anume din Wikipedia. In cazul in care limbajul obscen va deranjeaza, va rog sa NU dati click pe acest link.

Bineinteles ca am intrat pe linkul care ducea catre pagina din Wikipedia si mi-am imbogatit vocabularul cu o gramada de expresii pe care nu sunt sigur ca voi avea unde sa le utilizez, dar, in eventualitatea ca le voi auzi, voi sti ce inseamna :) Cu riscul de a va oripila sau de a va amuza, stiti ce inseamna "a deschide viitorul cuiva"?

Tot pe aceasta pagina din Wikipedia am descoperit un link care facea trimitere la Dictionarul de Argou al Limbii Romane. Spre rusinea mea nu am stiut pana in acest moment ca exista asa ceva publicat in Romania. In urma cu mai multi ani mi-am cumparat Forbidden American English - A serious Compilation of Taboo American English deoarece o parte dintre colegii mei de facultate si unii profesori foloseau cateodata un limbaj pe care nu il intelegeam in totalitate. Iar unul din profi mi-a sugerat aceasta lectura :) Vreau sa va spun ca, de atunci, evolutia mea lingvistica continua sa faca salturi cantitative si calitative referitoare la acest aspect al limbii lui Shakespeare (scuze Loredana ca am rasucit cutitul in rana si ti-am readus aminte de examen, dar sper ca ti-a trecut :) In schimb am cam ramas in urma cu argoul si jargonul limbii romane. Asa ca lectura pe care am avut-o a fost una revelatoare :)

Apropo de injuraturi si cuvinte obscene, am remarcat ca sunt primele chestii pe care majoritatea oamenilor doreste sa le invete intr-o limba straina. Cam toti prietenii mei straini, la un moment dat, inevitabil mi-au intrebat de diverse echivalente in limba romana ale unor expresii mai mult sau mai putin vulgare. Iar cel mai nepotrivit moment a fost cand traduceam unor prieteni englezi unele expresii neaose in timp ce circulam pe o strada din Praga unde diverse doamne si domnisoare isi expuneau nurii in speranta ca vor fi 'inchiriate'. Intamplarea a facut ca unele domnite sa fie tot romance si sa reverse asupra noastra o ploaie de injuraturi ingenioase crezand ca traducerea mea in romana le este adresata lor. Bineinteles ca am grabit pasul si am disparut rapid din zona pentru a nu face cunostinta cu caracterul slobod al domnilor pesti.

Revenind la subiect, in cazul in care aveti prieteni straini, vorbitori de limba engleza, care doresc sa isi imbogateasca vocabularul romanesc, le puteti recomanda aceasta pagina din Wikipedia.

P.S. Poate ca va intrebati ce legatura are aceasta postare cu evolutia. Ei bine, nu am un raspuns multumitor pentru toata lumea :) E si asta o evolutie desi poate ca nu este potrivita pentru oricine... Luati ce vreti sau ce aveti nevoie de aici, restul il puteti lasa :)

Rasu' plansu' / Le rir' pleur'

Aseara mi-am facut mai mult timp sa mai intru si pe alte bloguri si am avut o multime de lecturi fascinante. La un moment dat insa, din blog in blog, am ajuns sa citesc gandurile unui adolescent care m-au intristat prin imaginile teribile pe care le zugravea cu o sinceritate la fel de brutala si dureroasa precum lama unui cutit. Iar printre lacrimile, durerea si deznadejdea care tasneau din fiecare cuvant scris acolo am vazut aruncat un fragment din poezia de mai sus, in franceza... Si, marcat de lectura asta trista si disperata, am cautat toata varianta in franceza a poeziei si am simtit nevoia sa o postez pe blog...

Nu mi-a placut pana acum poezia asta, dar, redescoperind-o in franceza si in acest context in care am simtit o solidaritate neasteptata cu acest adolescent necunoscut, am privit poezia dintr-o perspectiva noua. Un prieten mai acid (stie el cine :) ar putea sa spuna ca asta e 'saptamana Nichita'. Poate ca da, poate ca nu...

Rasu' plansu'

Nichita Stanescu

Pleoapa cu dinti, cu lacrima manjita,

sare cazuta in bucate,

dovada ca nu pot trai numai acum

sunt amintirele mele, toate ...

Dovada ca nu pot vedea fara martori

e copilaria, adolescenta mea,

dubland nefiinta acestei secunde

cu nefiinta ei de candva.

Ah, rasu' plansu'

ah, rasu' plansu'

ma bufneste cand spun

secundei vechi putrezind in secunda

de-acum.

Ah, rasu' plansu'

ah, rasu' plansu'

in ochiul lucrurilor reci

si-n dintele lor muscator, ca si sceptrul

neinventatilor regi.

Le rir' pleur'

Nichita Stanescu

Paupière aux dents, aux larmes souillées

sel tombé dans les mets à venir

que je ne vive pour cet instant seul

en témoignent tous mes souvenirs. . .

Que je ne puisse rien voir sans témoins

mon enfance en est preuve, ma vie d'adolescent

qui redouble le non-être de ce moment

de son non-être d'autrefois.

Ah, le rir' pleur'

ah, le rir' pleur'

je m'esclaffe quand je parle - je ris

à la vieille seconde qui pourrit dans les ondes

de cette autre présente seconde.

Ah, le rir' pleur'

ah, le rir' pleur'

gisant dans l'oeil des choses gelées

et dans leur dent mordante, tel le sceptre

des rois noninventés.

Later edit: Citind aseara postarea Ajnaninei intitulata "Magia detaliului" si, mai apoi, comentariul ei la postarea mea de astazi, am adaugat imaginea de mai jos, imagine care m-a facut sa ma intreb care dintre cele realitati este cea cu 'susu-n jos': cea de deasupra apei sau cea reflectata in apa? Si unde ne sunt radicinile de fapt? In care dintre cele doua realitati? Sau intr-una noua?

Image credits: Hyper-photo.com

Il ajuti pe Brancusi?

Am primit de dimineata un e-mail de la Adelina cu indemnul de a-l vota pe Constantin Brancusi in Top 500 Artists Of The 20th Century postat pe site-ul britanic al The Saatchi Gallery. Da, competitia continua :) Nu mai tin minte exact cand am aflat pentru prima data de clasamentul asta, dar cred ca se intampla prin vara anului trecut.

Eu tocmai l-am votat din nou :) si totusi nu am reusit sa il fac sa urce o pozitie mai sus. Asa ca acum sau ceva mai tarziu, cand gasiti timp, intrati pe acest link si votati-l pe Brancusi. Dureaza doar cateva secunde. Multumesc!

Si arta este o forma de evolutie!

Image credits: Chess-Theory

P.S. Sculptura din imagine reprezinta una dintre versiunile "Sarutului".

Despre intrebarile potrivite

Pentru a ne atinge obiectivele si pentru a ne crea viata pe care ne-o dorim, e nevoie sa facem alegeri care sa ne conduca spre actiuni noi. Si, totusi, cum stim daca alegerile pe care le facem sunt cele importante pentru noi si ce fel de consecinte vor avea ele asupra vietii noastre?

Am gasit un posibil raspuns in cartea lui Debbie Ford "The Right Questions: Ten Essential Questions to Guide You to an Extraordinary Life" ("Intrebarile Potrivite: Zece intrebari esentiale care va conduc catre o viata extraordinara").

Debbie a descoperit zece intrebari fundamentale care au scopul de a ne clarifica motivatiile care stau la baza actiunilor noastre. Raspunsurile pe care le gasiti la aceste intrebari va dezvaluie modul in care ganditi si va ajuta sa faceti alegerile care se dovesc a fi, in mod categoric, in interesul vostru. Ele pot parea simple, dar sunt deosebit de puternice si pot fi folosite in orice situatie sau in orice moment de cumpana.

Iata care sunt cele zece intrebari:

1. Aceasta alegere ma conduce catre un viitor fericit sau ma tine blocat in trecut?
2. Aceasta alegere duce la o viata implinita pe termen lung sau constituie doar o satisfactie de moment?
3. Sunt stapan/a pe propria mea putere sau incerc sa multumesc pe cineva?
4. Ma gandesc la ceea ce este corect din punctul meu de vedere sau la ceea ce este gresit?
5. Aceasta alegere imi aduce si mai multa energie vitala sau imi fura energia?
6. Voi folosi aceasta situatie ca pe un catalizator in cresterea si evolutia mea sau o voi folosi pentru a ma pedepsi?
7. Aceasta alegere imi sporeste puterea sau mi-o slabeste?
8. Este acesta un act de iubire fata de mine insumi/insami sau un act de sabotaj?
9. Este acesta un act de credinta sau un act caracterizat de frica?
10. Aceasta alegere reprezinta manifestarea laturii mele divine sau a laturii mele umane?

Calitatea vietii noastre este suma tuturor deciziilor noastre. Iar pentru a lua cele mai bune decizii pentru noi, e nevoie sa ne punem intrebari legate de rezultatele actiunilor noastre. Este un exercitiu excelent. Aducandu-mi aminte de aceste intrebari si cautand raspunsurile la ele legate de o decizie importanta pe care aveam tendinta sa o aman, am descoperit ce se intampla de fapt in interiorul meu. Am inteles care este alegerea cea mai buna pentru mine in acest moment.

Asa ca va invit sa va ganditi la o decizie pe care vreti sa o luati intr-un viitor apropiat si sa cautati si sa gasiti raspunsurile la cele zece intrebari. Sunt curios ce veti descoperi. Este aceasta decizie o expresie a partii voastre luminoase sau a celei intunecate? Alegerea voastra este hranita de sperantele si visele voastre sau de temeri si indoieli?

Evolutia prin arta

Stiti, pana de curand nu am inclus pe harta mea mentala arta ca forma a evolutiei. Pur si simplu mi-a scapat... Mi-am dat seama abia in cursul zilei de ieri cand un amic olandez m-a invitat sa ma inscriu pe un grup de discutii intitulat "Ganduri despre arta".

Atunci mi-am dat seama ca evolutia e posibila si prin arta. A fost ca o strafulgerare... Si mi-am amintit de unul din tablourile pictorului renascentist flamand Quintin Metsys (in olandeza: Quinten Matsijs; 1465 – 1530). Tabloul l-am vazut pentru prima oara in urma cu cativa ani, la Prado si se numeste "La vieja mesándose los cabellos" ("Batrana tragandu-se de par"). In toamna anului trecut l-am revazut si am avut aceeasi senzatie de vigoare si forta interioara ca atunci cand l-am vazut prima oara. Mi-as fi dorit sa ii mai fac o poza, dintr-un alt unghi, numai ca, intre timp, au interzis fotografiatul tablourilor (chiar si fara blitz) la Prado.

Tie ce iti inspira tabloul? Ce senzatie iti da? Ce iti spune? Cum ti se pare?

Later edit: Am adaugat si partea artistica in titlul blogului asezat peste imaginea cu pisica :) Din pacate, nu am cum sa modific si poll-ul referitor la tipul de evolutie care ne intereseaza pe fiecare dintre noi. Din fericire, unul din raspunsuri este 'Alta' iar acolo poate intra evolutia artistica si orice alta forma de evolutie la care nu m-am gandit pana acum si care nu are raspuns de sine statator.

Despre reusita / About succeeding

"To succeed, we must first believe that we can." - Michael Korda

"Pentru a reusi, mai intai trebuie sa credem ca putem." - Michael Korda

A Poem / Poem

A Poem

By Nichita Stanescu

Tell me, if I caught you one day

and kissed the sole of your foot,

wouldn't you limp a little then,

afraid to crush my kiss?...

Poem

de Nichita Stanescu

Spune-mi, daca te-as prinde-ntr-o zi

si ti-as saruta talpa piciorului,

nu-i asa ca ai schiopata putin, dupa aceea,

de teama sa nu-mi strivesti sarutul?...

The secret to success

A man prayed continually for awareness to succeed in life. One night he dreamed of going into the forest to attain understanding. The next morning he went into the woods and wandered for several hours looking for some sign that would provide answers. When he finally stopped to rest, he saw a fox with no legs lying between two rocks, in a cool place. Curious as to know how a legless fox could survive, he waited until sunset when he observed a lion come and lay meat before the fox.

"Ah, I understand," the man thought. "The secret to success is to trust that God will take care of all my needs. I don't need to provide for myself. All I have to do is totally surrender to the all-sustaining universe."

Two weeks later, weakened and starving, the man had another dream. In it a voice says: "Fool! Be like the lion, not the fox."

I received this story last night from a fellow colleague who works in Africa. I had no insight whatsoever when I first read it. And since I wanted to grasp some meaning, I read it again. And, the second time, I had a beautiful epiphany, which I will share with you in exchange to yours :)

Image credits: Biosphere-Expeditions.org

Trei lucruri dure / Three hard things

"There are three things extremely hard: steel, a diamond, and to know one's self." - Benjamin Franklin

"Trei lucruri sunt extrem de dure: otelul, un diamant si a te cunoaste pe tine insuti." - Benjamin Franklin

P.S. Sincer sa fiu eu nu sunt un fan de-al lui Benjamin Franklin si, totusi, cand am citit propozitia de mai sus am ramas pe ganduri. In primul moment mi-am spus ca eu ma cunosc pe mine insumi si ca nu e chiar atat de greu sa o faci. Apoi mi-am adus aminte de situatii in care am reactionat cu totul si cu totul diferit de orice pattern de-al meu (scuze pentru englezism, dar mi-e lene sa caut un echivalent in romana :). A, si se mai intampla cateodata sa dai si peste unele aspecte personale mai putin luminoase. Eu unul sunt intolerant la prostie... Da, stiu, asta e o umbra de-a mea pe care nu am imbratisat-o inca. Oare o sa ma decid sa o imbratisez vreodata? Nu am acum un raspuns. La voi cum e? Voi va cunoasteti pe voi insiva?