Supravietuitorul

Astazi am primit un semn pe care, in primul moment, l-am interpretat gresit. M-am enervat si m-am intrebat cum naiba de mi s-a intamplat tocmai mie si tocmai astazi (o zi plina de soare si buna dispozitie) sa mi se arate semnul de "Dead End".

Am facut o grimasa cand l-am vazut si, in primul moment, am vrut sa-i trag un sut :) Bineinteles, un sut mental care sa se potriveasca cu acest semn la fel de mental. Si, totusi, nu am facut-o :) M-am lasat dus de flux si am descoperit ca, de fapt, semnul de drum infundat era modalitatea prin care Universul imi spunea ca mai exista si alte drumuri :) Si m-am intors si am apucat-o pe un alt drum. Un drum nou si plin de sentimente minunate, care sunt in ton cu vremea buna si cu starea de buna dispozitie care m-a parasise pentru o clipa :)

Si mi-am adus aminte de povestea Supravietuitorului, pe care vreau sa v-o ofer si voua. E o metafora tare frumoasa.

Image credits: Coding Horror

A fost odata un om care a supravietuit naufragiului unei corabii care se lovise de stanci.

El se urcase pe o bucata de lemn si, dupa ce pluti mai multe zile in deriva, ajunse pe tarmurile unei insule mici si nelocuite.

Omul nostru se ruga fierbinte la Cel de Sus ca sa-l salveze si tot astepta privind catre orizont. Dezamagit ca ajutorul nu venea de nicaieri, omul s-a apucat sa-si construiasca o coliba. Coliba il proteja de animalele salbatice si ii oferea adapost seara.

Intr-o buna zi insa, intorcandu-se acasa obosit dupa ce scormonise toata ziua dupa mancare, el si-a gasit coliba arzand. Fumul ce iesea din coliba sa era inchis la culoare si se indrepta catre cer.

Omul nostru era disperat. Si cel mai rau lucru care i se putea intampla, i se intamplase! Plin de manie si suparare, el a spus plangand:

- "Doamne, cum ai putut sa-mi faci una ca asta?".

In dimineata zilei urmatoare, omul nostru fu trezit de sunetul facut de o corabie ce se apropia de tarm. Aceasta venise ca sa-l salveze.

- "Cum de ati stiut ca ma aflu aici?" ii intreba omul pe salvatori.

- "Ti-am vazut semnalele de fum." au replicat acestia.

Despre puterea vorbelor

Intr-o zi de vara, cateva broscute se plimbau vesele printr-o padure si, la un moment dat, doua dintre ele au cazut intr-o groapa foarte adanca. Toate celelalte broscute s-au strans in jurul gropii si priveau cu mirare la adancimea acesteia.

"Sunteti ca si moarte, nici nu are rost sa va chinuiti, este prea adanca groapa, sariti deageaba" erau comentariile ce veneau din partea grupului. Cele doua broscute incercau sa sara din rasputeri pana cand, in cele din urma, una dintre broscute a dat crezare vorbelor si a renuntat, cazand jos de oboseala si murind.

Cealalta broscuta insa a continuat sa sara cat de sus putea. Cele de pe margine strigau la ea sa se opreasca, sa-si curme suferinta. Ea, dimpotriva, sarea tot mai sus si tot mai tare si iata ca a reusit!

Bineinteles, precum stiti si voi deja, broscuta era surda. In tot acest timp ea a crezut ca prietenele ei o incurajau.

Cateodata vocea pe care o auzim si ne spune "Nu are rost sa te chinui! O faci degeaba!" vine chiar din mintea noastra. E 'criticul' care incearca sa ne saboteze. Ce facem cu el?

Trecut, prezent, viitor - ce alegem? / Past, present, future - what do we choose?

"The best thing about the future is that it only comes one day at a time." - Abraham Lincoln

"Cel mai bun lucru referitor la viitor este ca vine in doze de cate o zi." - Abraham Lincoln

Image credits: Toxel.com

Rasfoind o revista, mi-au cazut ochii pe citatul lui Abraham Lincoln si mi-am lasat gandurile sa zburde libere. Mi-au venit in minte diverse intamplari si imagini.

M-am imaginat pe mine cu un picior in trecut si cu celalalt in viitor, incercand prin aceasta echilibristica nenaturala sa evit prezentul :) Nu am reusit sa stau prea mult in pozitia asta si am revenit cu ambele picioare in prezent, singurul pe care il pot atinge, vedea, simti, auzi si mirosi chiar acum.

Si mi-am dat seama ca totul este un mare calendar de birou din care trecutul lipseste cu desavarsire (foile respective au fost deja rupte si poate chiar si arse :). Prezentul este precum un semn de carte care indica pagina la care am ajuns. Iar sumedenia de foi ramase sunt viitorul care, la un moment dat, va deveni prezent.

Si am inteles ca, simtindu-mi corpul, revin cu toate simturile in prezent, locul in care nu exista nimic din durerea trecutului sau din spaima viitorului.

Despre dezvoltarea fizica

Astazi m-am gandit sa va ofer cateva informatii usor de digerat si de pus in aplicare care au legatura cu dezvoltarea fizica pe care pot spune ca am cam neglijat-o pe acest blog. Le-am testat pe propria piele inainte si, cum sunt o persoana foarte comoda, m-am gandit ca v-ar putea prinde bine si voua, acelora care, ca si mine, duceti o viata oarecum sedentara si cautati "retete" usor de pus in aplicare :)

Mersul pe jos e cel mai bun exercitiu

Medicina ayurvedica spune ca exista doua exercitii fizice absolut naturale pentru organismul nostru: inotul si mersul pe jos in ritm sustinut. Cum sunt destul de comod, mersul la piscina mi-ar consuma ceva energie si timp. Asa ca am ales varianta cu mersul pe jos in ritm sustinut. Incerc sa merg pe jos cam 30 de minute in fiecare zi si, uneori, merg si mai mult de atat :) Prietenii pot confirma :)

Orice alt exercitiu fizic care NU ne epuizeaza este si el bun

In afara de inot si de mersul pe jos, sunt o multitudine de alte exercitii fizice pe care le putem face si care sa ne si placa :) Nu am mers niciodata la o sala de fitness si nu cred ca o voi face prea curand desi am prieteni care se duc si care sunt foarte incantati de rezultate. In schimb ma dau cu rolele :) E o activitate fizica care imi place si care nu ma epuizeaza fizic :)

Cea mai buna dieta este sa manaci la intervale de 6 ore intre mese

Tot medicina ayurvedica (deh, eu sunt fan Deepak Chopra :) spune ca dietele nu sunt sanatoase pentru organism pentru ca ii creeaza stresul unei alimentatii mai saracaciose decat cea cu care era obisnuit. Si atunci corpul nostru, intrat in panica, face depozite de grasime din orice, chiar si din cateva frunze de salata verde :) La unele persoane dietele draconice dau rezultate si, totusi, la finele dietei persoana va reveni la obiceiul de a lua in greutate. Si atunci ce este de facut?

Raspunsul este simplu: mancati la intervale de 6 ore intre mese si lasati deoparte orice fel de snacks-uri care va tenteaza intre mese. Astfel organismul va lua din alimente energia de care are nevoie si va elimina surplusul pe... cale naturala :) Va sti ca isi primeste energia la ore fixe si nu va fi stresat sa adune cat mai multa grasime :)

Beti jumatate de litru de apa calda dimineata, pe stomacul gol

Am aflat de la o prietena o modalitate simpla de a ma "spala" pe dinauntru :) In fiecare dimineata fierb jumatate de litru de apa (o las sa dea in clocot) si, dupa ce a ajuns la o temperatura acceptabila pentru mine (adica nu ma mai frige :) o beau pe stomacul gol si jumatate de ora nu mananc nimic astfel incat apa sa isi poata face efectul.

Beti minim doi litri de apa pe zi

Indemnul asta il gasiti in orice articol despre sanatate. Apa este o sursa de energie vitala si avem nevoie de hidratare pentru a ne mentine sanatosi.

Mancati cat mai natural

Hrana super procesata isi pierde calitatile nutritive si nu mai are valoare pentru organism, poate cel mult pentru depozitele de grasime :) Unii dintre voi stiu de dependenta mea de Burger King si de McDonald's :) Ei bine, m-am decis ca de la vizitele saptamanale si uneori chiar mai dese de atat in aceste locuri, sa ajung la vizite super ocazionale :) Mie personal, in acest moment, mi-este greu sa mananc foarte sanatos si nu cred ca as fi un bun vegetarian :) In schimb, stiu ca pot manca mai sanatos si mai natural decat o faceam. Ceea ce am si inceput sa fac inca de ieri. Am introdus in alimentatia zilnica mai multe legume si fructe in stare cat mai apropiata de cea naturala :)

Respirati profund

In urma diverselor studii facute ca de obicei de americani (ca doar ei au o gramada de finantari pentru tot felul de chestii :) s-a ajuns la concluzia ca respiram superficial. Asa ca, ori de cate ori va aduceti aminte, inspirati profund, tineti cateva secunde aerul in voi si apoi expirati la fel de profund. Incercati sa inspirati aerul atat de profund incat el sa ajunga in stomac. In felul acesta sunt bine oxigenate celulele corpului si isi pot desfasura activitatea mult mai bine.

Mi-ar placea sa aflu si ce faceti voi pentru dezvoltarea voastra fizica. In cazul in care acum nu aveti astfel de activitati, sunt curios sa aflu daca vreuna din ideile de mai sus vi se pare fezabila si, daca da, cand o puneti in aplicare.

Paste fericit si plin de lumina!

Dragii mei, va doresc ca Sfanta Sarbatoare sa va aduca lumina in suflete si bucurie pe chip!

Hristos a inviat!

Motive pentru care participam sau nu la cursuri si training-uri

Agatati de marginea unei stanci

Un om care se plimba pe marginea unei stanci isi pierde echilibrul, aluneca si cade. Din fericire, are prezenta de spirit de a se agata de marginea stancii si, dupa ce petrece asa o vreme incepe sa strige:

- "Este cineva pe-acolo, sus, care ma poate ajuta?"

Nu-i raspunde nimeni si continua sa strige:

- " Este cineva acolo sus care ma poate ajuta?"

In cele din urma, ii raspunde o voce ca un tunet:

- "Eu sunt Dumnezeu. Te pot ajuta. Ai incredere si da-ti drumul."

Ce credeti ca raspunde omul?

- "Mai este si altcineva acolo sus care ma poate ajuta?"

Morala povestii este una simpla: daca vrem sa ajungem la un nivel mai inalt, e nevoie sa renuntam la unele dintre vechile modalitati de a gandi si sa adoptam unele noi. La un moment dat, rezultatele vor vorbi de la sine.

Image credits: jess2284

Despre destin

In timpul unei batalii, un general a hotarat sa atace desi armata sa era cu mult depasita numeric de cea inamica. El era increzator in victorie, dar oamenii sai erau cuprinsi de indoiala.

In drum spre campul de lupta s-au oprit la un altar. Dupa ce s-a rugat impreuna cu soldatii sai, generalul a scos o moneda si a zis:

- "Voi arunca acum moneda. Daca nimereste capul vom castiga, daca e pajura vom pierde. Acum e momentul pentru ca destinul sa ni se arate."

A aruncat moneda in aer. Toti asteptau cu nerabdare sa vada ce le-a hotarat soarta. A iesit capul. Soldatii au rasuflat usurati si, plini de incredere, au atacat armata inamica si au iesit victoriosi.

Dupa batalie un locotenent remarca:

- "Nimeni nu poate schimba destinul!"

- "Intr-adevar!" i-a replicat generalul si i-a aratat locotenentului moneda. Aceasta avea capul pe ambele parti.

Ce conteaza si nu numaram? / What counts and we do not count?

"Not everything that can be counted counts, and not everything that counts can be counted." - Albert Einstein

"Nu orice poate fi numarat conteaza si nici orice ce conteaza poate fi numarat." - Albert Einstein

Image credits: Toxel.com

Plecand de la ceea ce spunea Einstein, mi-am pus intrebarea oare ce conteaza pentru mine si eu nu "numar" (a se citi "constientizez") si oare care dintre chestiile pe care le "numar" in prezent (a se citi "le iau in seama") chiar conteaza pentru mine? Iar raspusurile care mi-au venit au fost fantastice! Mi-am dat seama ca in unele cazuri ma pierd in forma activitatii si uit de continut... Si am mai inteles si ca neglijez unele aspecte care, pentru mine, sunt importante... Si, atunci, indemnul de pe billboard-ul de mai sus "Use only what you need" a capatat sens :)

Va invit si pe voi sa faceti acest mic exercitiu si sa fiti atenti la ceea ce obtineti. S-ar putea sa va surprinda :)

Despre oamenii intregi la cap / About sane people

"Show me a sane man and I will cure him for you." - Carl Gustav Jung

"Arata-mi un om intreg la cap si ti-l vindec eu." - Carl Gustav Jung

Image credits: Toxel.com

Cum putem canta si noi la o vioara cu doar 3 coarde?

Pe 18 noiembrie 1995, violonistul Itzhak Perlman concerta la Lincoln Center din New York. Suferise de poliomielita in copilarie si mergea ajutandu-se de carje. Publicul a asteptat cu rabdare sa strabata scena pentru a ajunge la scaunul sau, sa se aseze, sa lase carjele pe podea, sa ia pozitia caracteristica, cu un picior in spate si cu altul in fata, sa se aplece pentru a-si ridica vioara si a o fixa sub barbie. Apoi urma semnul catre dirijor care indica faptul ca era pregatit sa inceapa.

Era un ritual pe care admiratorii lui Perlman il cunosteau bine: geniul care schiopata nu isi ascundea handicapul inainte ca muzica sa divina sa inunde totul. De data asta insa, lucrurile au decurs altfel.

- "Pe cand terminase primele acorduri," isi aminteste un critic de muzica de la Houston Chronicle, "una dintre coardele viorii a cedat. S-a auzit cum a pocnit in intreaga sala, ca si cum cineva ar fi tras cu arma. Nu incapea nicio indoiala ce insemna acel zgomot. Oricine putea spune ce avea sa urmeze."

Era evident: trebuia sa puna jos vioara, sa isi ridice carjele, sa faca eforturi pentru a se ridica in picioare, sa reia drumul pentru a iesi de pe scena si fie sa faca rost de o alta vioara, fie sa inlocuiasca acea coarda.

Nu a procedat astfel. A tinut ochii inchisi pentru cateva clipe si apoi a facut semn dirijorului ca totul putea reincepe. Publicul era pur si simplu cuprins de vraja.

Toata lumea stie ca este imposibil sa interpretezi cu doar trei coarde o bucata simfonica. Dar, in acea seara, Itzhak Perlman a refuzat sa stie acest lucru. A cantat cu atata putere, patima si puritate… Il puteai vedea moduland, schimband, recompunand acea bucata in propria minte… La un moment dat, ai fi spus ca dezacorda coardele pentru a scoate… sunete pe care acestea nu le mai scosesera vreodata.

Cand a terminat de cantat, a urmat o liniste apasatoare, dupa care tot publicul s-a ridicat in picioare de parca era o singura fiinta. Strigau si aclamau, facand tot ce le trecea prin minte pentru a-i arata cat de mult apreciau tot ceea ce facuse. A zambit, si-a sters sudoarea de pe frunte, a ridicat arcusul facandu-le semn si apoi a rostit, nu cu mandrie, ci cu un ton plin de respect, linistit, aproape meditativ: "Stiti, uneori devine sarcina oricarui artist sa afle cat poate canta doar cu ceea ce i-a mai ramas."

Image credits: Performing Arts

Dragii mei, gandindu-ma la ceea ce am scris cu totii zilele acestea despre Vise, potential, posibilitati, imi puneam intrebarea care ar putea sa fie urmatoarea mea postare :) Si atunci Universul a contribuit si raspunsul mi-a venit prin e-mail, de la prietena mea draga Adnana, care mi-a trimis in aceasta dimineata minunata poveste adevarata pe care tocmai am impartasit-o cu voi. Multumesc draga mea prietena.

Oare pasiunea noastra de a ne atinge visele utilizandu-ne potentialul si explorand posibilitatile este in acest moment suficient de "la vedere" incat sa reusim aceeasi performanta pe care a reusit-o Itzhak Perlman? Daca raspunsul este "da" atunci e foarte bine. Iar daca raspunsul este "nu" oare mai avem nevoie si de altceva? Care este acest "altceva"? Cum putem canta si noi la o vioara care are doar trei coarde?

Vise, potential, posibilitati / Dreams. potential. possiblities

"Consult not your fears but your hopes and your dreams. Think not about your frustrations, but about your unfulfilled potentials. Concern yourself not with what you tried and failed in, but with what it is still possible for you to do." - Pope John XXIII

"Consulta-te nu cu temerile tale, ci cu sperantele si visele pe care le ai. Nu te gandi la frustarile tale, ci la potentialul neutilizat. Nu te preocupa despre ceea ce ai incercat si ai esuat, ci despre ceea e inca posibil pentru tine sa faci." - Papa Ioan XXIII

Image credits: Toxel.com

Oare cum ar fi daca astazi am uita de temerile noastre, de frica de esec si de barierele pe care ni le punem in calea evolutiei proprii? Si cum ar fi daca, in locul lor, am creste vise si sperante? Si am face altceva decat ceea ce facem de obicei. Si ne-am gandi care este motivul pentru care am esuat cu ceva si ce am putea face altfel pentru a obtine un alt rezultat. Oare cum ar fi?

Despre presupuneri

Image credits: Portrait of a farmer

Odata, pe inserate, un taran statea rezemat de gardul modestei sale case, bucurandu-se de racoarea dupa-amiezii tarzii. In apropiere, serpuia un drumeag care ducea spre sat.

Un om, care trecea pe acel drumeag, il vazu pe taranul nostru si se gandi: "Omu' asta e fara indoiala un mare lenes, sta de pomana si, cat e ziua de mare, lancezeste in fata portii...".

La putina vreme, aparu un alt trecator. Acesta se gandi: "Omul asta e un donjuan. Sade aici ca sa se poata uita la fetele care trec, ba poate le mai si necajeste...".

In fine, un strain care se indrepta spre sat isi zise: "Omul asta e de buna seama un mare muncitor. A trudit toata ziua, iar acum se bucura de odihna bine meritata...".

La drept vorbind, nu putem sti prea multe despre taranul asezat pe pragul casei. Poate ca fiecare dintre cei trecatori are dreptate sau poate toti trei sau poate niciunul dintre ei...

Fiecare dintre noi se foloseste de o "harta" personala pentru a interpreta ceea ce se intampla in jur. Cateodata, "harta" noastra poate ca se potriveste cu "harta" celorlalti, iar cateodata poate ca nu. Poate ca e mai bine sa intrebam decat sa facem presupuneri. Poate ca oricare dintre cei trei trecatori ar fi aflat ce face taranul in fata portii daca l-ar fi intrebat.

Imi aduc aminte ca in urma cu mai multi ani mi-am agatat in fata biroului o foaie scoasa la imprimanta pe care scria: "Presupui cumva?". M-a ajutat sa evit presupunerile si m-a "salvat" din multe situatii penibile pentru mine, situatii in care rulam in propria fictiune si imi imaginam tot felul de chestii :) Cateodata mai uit si mai scap cate o presupunere, noroc ca realizez repede si intreb. E mai usor asa si obtin informatii de la "sursa". Si cateodata obtin si informatii care nu imi plac pentru ca difera prea mult de "fictiunea" mea. Si e ca un dus rece :) Si imi aduc aminte de cineva care spunea ca dusurile scotiene (cele cu apa rece :) sunt bune pentru organism :) Si las apa sa se scurga si e OK :) Voi cum faceti?