Indrazneste! / Dare!

"It is not because things are difficult that we do not dare; it is because we do not dare that they are difficult." - Seneca

"Nu pentru ca lucrurile sunt dificile nu indraznim, ci pentru ca nu indraznim ele sunt dificile." - Seneca

Apropo de sincronicitate, mai intai am primit prin e-mail citatul lui Seneca. Apoi, intr-un alt mesaj am primit si link-ul catre videoclipul de mai jos. I-am dat atentie mesajului doar atunci cand am vazut acelasi videoclip postat pe Facebook de trei persoane diferite. De fapt, nu am mai avut cum sa il ignor pentru ca imi "tipa" in fata :)

Asa ca va invit sa va uitati la videoclip (dureaza doar 1 minut si jumatate) si apoi sa faceti astazi macar unul din lucrurile pe care pana acum nu ati indraznit sa le faceti. Eu am vazut deja videoclipul si mai urmeaza sa indraznesc sa fac ceva ceea ce pana acum nu am indraznit :) Si va fi un prim lucru dintr-un sir intreg :)

Indrazniti!

Raspunsul lui Anthony de Mello

Ma gandeam zilele acestea ca sunt un maestru al dezordinii :) Inca mai am un bagaj nedesfacut, am cateva proiecte ramase in urma, un vraf de carti pe care le-am inceput si nu am reusit sa le termin de citit si lista ar putea continua...

Si, gandindu-ma cum sa-mi planific timpul mai bine astfel incat sa transform acest mic haos intr-o ordine armonioasa, am primit raspunsul de la Anthony de Mello. Bine, acum sa nu va intrebati daca sunt medium sau fac channeling :), raspunsul mi-a venit printr-un e-mail trimis de Lili :)

De fapt, am primit doua raspunsuri :) Si m-am gandit sa le impartasesc cu voi pentru ca poate sunt raspunsurile pe care le asteptati :)

"Oriunde exista iubire, exista si dezordine."

Image credits: Casa Rio Blanco Ecolodge

Un barbat i-a oferit fetitei sale in varsta de 12 ani o anumita suma de bani daca accepta sa tunda iarba. Fetita s-a apucat cu mult sarg de treaba si pana seara intreaga peluza era perfect tunsa, cu exceptia unui petic de iarba ramas intr-un colt.

Cand tatal i-a spus ca nu-i poate da banii pentru ca nu a respectat intelegerea, fetita i-a raspuns ca prefera sa uite de bani, dar nu este dispusa sa tunda si iarba din acel petic.

Curios sa afle de ce, tatal s-a dus sa verifice portiunea de gazon netunsa. Chiar in mijlocul ierbii se afla o broasca raioasa mare. Fetitei i se facuse mila de ea si a refuzat sa o striveasca cu masina de tuns iarba.

"Cum te-ai putea schimba daca nu te accepti asa cum esti? Cine nu se accepta nu se poate schimba: cel mult reprima."

Image credits: EnviroGadget.com

Maestrul sustinea ca lumea pe care o percepe majoritatea oamenilor nu este lumea Realitatii, ci o lume pe care si-o creeaza ei insisi.

Cand un erudit a incercat sa-l contrazica, Maestrul a luat doua bete si le-a asezat pe podea sub foma literei T, dupa care l-a intrebat:

- "Ce vezi aici?"

- "Litera T." a raspuns savantul.

- "Exact ceea ce credeam. In Realitate nu exista asa ceva, o litera T. Aceasta reprezinta un simbol care exista doar in mintea ta. Aici se afla doar doua crengi rupte, in forma de bete."

- "Cum ma pot schimba?"

- "Tu esti tu insuti, asa ca nu te poti schimba pe tine, la fel cum nu te poti desparti de picioarele tale."

- "Inseamna ca nu pot face nimic?"

- "Poti sa intelegi si sa accepti acest lucru."

- "Cum m-as putea schimba daca ma accept asa cum sunt?"

- "Cum te-ai putea schimba daca nu te accepti asa cum esti? Cine nu se accepta nu se poate schimba, cel mult reprima."

Cautarea

Aseara am fost la workshop-ul de scriere creativa al Ajnaninei si am intrat in lumea povestilor. A fost un cumul de experiente minunate, cu parfum de basm si sunete de culori fantastice, desprinse din curcubeul senzatiilor.

Iar una din experiente a pornit de la o imagine presarata printre alte imagini, imagine pe care mi-am ales-o ca sursa a povestirii mele. Da, este imaginea de mai jos, usor ciudata la prima vedere :)

Cautarea

Era iarasi singura si se simtea ca un lan de secara ce tocmai fusese secerat. Nu mai avea niciun sentiment iar ochii ii secasera precum fantanile parasite din desert. Auzea obsesiv o voce care urla: "De ce? De ce tocmai eu??". Simtea cum fiecare secunda care trece o aude, o biciuie si o afunda tot mai adanc in genunea mintii ei.

Era iarasi singura si stia ca nu mai este in stare sa o ia de la capat. Si, atunci, isi aduse aminte de aparat si il scoase. Se conecta la el, intra intr-o stare de relaxare profunda si... nimic...

Urmatorul workshop de scriere creativa se desfasoara martea viitoare, asa ca, dava vrei sa experimentezi si tu ce inseamna sa pasesti pe taramul fantastic dar real al povestilor, poti veni si tu.

Despre intentie

Saptamana trecuta am fost la un curs tare interesant si am invatat o lectie foarte importanta. Am invatat despre efectele intentiei.

Dupa ce trainerul a facut o demonstratie, ne-am adunat in grupuri de cate cinci persoane astfel incat sa practicam si noi tehnica respectiva. Iar in timp ce eu eram cel care explora o situatie, unul dintre colegii din grup a inceput sa imi puna intrebari care nu se regaseau in "scenariul" acelui exercitiu de grup. Intentia lui era, aparent, aceea de a ma ajuta sa ies din acea situatie pe care eu o descrisesem. Si a inceput un interogatoriu neplacut in care colegul respectiv arunca in mine cu intrebari si nu astepta raspunsurile mele pentru ca avea deja pregatit un adevarat arsenal de intrebari. Si isi dorea sa il foloseasca pe tot :) Si se uita cu o privire atotstiutoare si la ceilalti colegi. Intentia lui mai adanca era aceea de a ne arata cat de multe stie el :) Si, mult prea absorbit de propria persoana, nu era atent la semnalele pe care i le transmiteam cu totii. Si nu s-a oprit decat atunci cand o colega i-a retezat brusc sirul de intrebari spunandu-i ca ceea ce face el nu are vreo legatura cu exercitiul nostru. Si omul s-a oprit.

Credeti ca am invatat atunci cat de importanta este intentia? Nu :) Intr-una din pauze, in aceeasi zi, o alta colega imi spune cu tristete ca ei nu ii ies tehnicile pe care le invatam la curs. Intentia mea declarata a fost aceea de a-i oferi sprijin. Si am inceput sa-i povestesc cum fac eu, incercand sa o ajut. Colega respectiva si-a dat seama, la un nivel instinctiv, ca, ceea ce faceam eu de fapt, era sa ii arat cat de priceput sunt eu, fara sa empatizez prea mult cu situatia ei. Aveam acelasi tipar ca si colegul din exercitiul de grup :) De fapt, ma dadeam mare ca si el :) Si ce credeti ca s-a intamplat? Tipa a plecat brusc pretextand ca vrea sa dea un telefon. Si atunci am inteles.

Image credits: The Global Intelligencer

Intentia este foarte importanta! Ori de cate ori, aparent, incercam sa oferim o mana de ajutor, dar, de fapt, vrem sa aratam cat de grozavi suntem noi, ceilalti stiu cumva, chiar daca la un nivel insconstient. Iar lectia pe care am invatat-o este ca, ori de cate ori, vreau sa dau o mana de ajutor, e bine sa o fac fara sa incerc sa arat cat de tare sunt eu. Cumva suntem conectati cu totii iar ceilalti isi dau seama, mai devreme sau mai tarziu, de adevarata noastra intentie. Asa ca poate, e bine sa ne intrebam din cand in cand: Care este, de fapt, intentia noastra?. Vrem sa ajutam cu adevarat sau cautam o modalitate de a arata cat de minunati suntem noi? :)

Inca hipnotizat

Am intrat la workshop-ul de hipnoza Ericksoniana cu castile in urechi, ascultand obsesiv aceeasi melodie care a fost pe repeat toata ziua. Zambetul extatic era la locul lui si un coleg m-a intrebat daca sunt high. I-am raspuns ca da fara sa-i precizez insa ca e de la melodie.

Am ramas cu castile in urechi, continuand sa ascult ritmurile dezlantuite ale melodiei, si m-am asezat intr-o parte a salii care era mai goala. Aveam nevoie de spatiu ca sa ma zbantuiesc. Da, in mintea mea. Mi-am scos castile doar cand a intrat lectorul.

Nu am putut sa iau niciun fel de notite si am continuat sa am starea de hipnoza autoindusa chiar si in timpul demonstratiilor de transa. Continuam autohipnoza si adaugam si hipnoza englezului. Pe traducatoare nu am vazut-o decat la final. O tipa super simpatica de altfel. Inainte sa plec am vorbit cu cativa colegi. Nu stiu ce... Si mi-am pus castile inapoi...

Image credits: Transform Destiny

Schimba-ti gandurile / Change your thoughts

"Change your thoughts and you change your world." - Norman Vincent Peale

"Schimba-ti gandurile si poti schimba lumea." - Norman Vincent Peale

Image credits: Thoughts

Si, bineinteles, m-am intrebat si eu cum. Mai ales ca nu imi place sa mi se invarta prin minte ganduri negative sau neproductive. Si am gasit cateva modalitati, prin incercari repetate, pe care vi le ofer cu drag:

- zambeste (da, fara motiv :)

- razi (da, tot asa, fara motiv :)

- mananca o bucatica de ciocolata sau niste fructe

- bea apa

- incordeaza-ti tot corpul, incepand cu strangerea pumnilor, stai asa, incordat/a, cateva secunde, si apoi relaxeaza-te

- asculta o melodie care iti place

- gandeste-te la ceva frumos care ti s-a intamplat de curand.

Ce alte modalitati utilizati? Eu sunt tot timpul in cautare de metode noi si mi-ar placea sa mai invat cateva :)

Pentru vorbitorii de Twitter

Va povesteam la un moment dat ca m-am speriat de cat de mult timp petrec in mediul online, pe tot felul de retele de socializare: "Doresc sa intemeiez o familie crestin ortodoxa". Ei bine, m-am mai potolit si nu prea :)

Si va mai spuneam cate ceva despre Twitter. Intre timp am mai descoperit acolo cativa prieteni dragi mie care locuiesc prin alte tari. Sau m-au descoperit ei pe mine :) Asa ca acum primesc twittere de la ei zilnic :) Plus ca, folosind Twitter, adaug informatii in mod automat si pe celelalte retele de socializare pe care nu intru decat rar, poate o data pe saptamana :)

Iar pentru cei care vorbesc Twitter :), ieri am descoperit un site romanesc pe care m-am decis sa-l promovez: twittere.ro. De ce? Pentru ca ofera informatii utile despre Twitter si pentru ca promoveaza conturile celor inscrisi aici.

Asa ca, daca vorbesti Twitter, te invit sa te inscrii pe twittere.ro.

Intrebare pentru tine / Question for you

Imagineaza-ti ca deschizi usa catre viata pe care ti-o doresti. Ce vezi? Cum este?

Imagine you open the door to the life you desire. What do you see? How is it?

Image credits: Universal Class

Pixelii si televizoru'

Internetul este plin de tot felul de concursuri si, totusi, astazi nu am putut sa nu ma inscriu si eu la unul dintre ele. De ce? Pentru ca mi-a placut tare mult ideea lui Bobby Voicu de a oferi pixeli gratis: bobbyvoicu.ro/lg, precum si un televizor LG LCD LH5000, promovat printr-un concurs online: concurslg.ro.

Vrei niste pixeli gratis? Sau ocazia de a castiga un televizor LG LCD LH5000? Inscrie-te in concurs la bobbyvoicu.ro/lg.

Bafta!

Jay Ho, o bucatica sonora din Slumdog Millionaire

Ati vazut Slumdog Millionare? Eu da si mi-a placut pentru ca Dev Patel (actorul principal) si copiii din film joaca absolut genial! Povestea este una trista si, totusi, are o energie fantastica.

Iar coloana sonora este misto :) si marturie sta si melodia celor de la Pussycat Dolls "Jay Ho". Apropo, am aflat de pe un site ca "Jay Ho" inseamna "Victoria fie cu tine". Sper sa va placa melodia :)

Astfel de ura...

Cu dedicatie

Image credits: arhyeco

Se plimba prin iarba cu catelul si, la un moment dat, a remarcat o capusa care i se catarase pe picior.

Era mare, scarboasa si gandul ca ii suge sangele ii provoca instantaneu greata. Cu gesturi grabite, ajutandu-se de un bat gasit pe jos, reusi sa arunce capusa inapoi in noroi.

Inca ametita de la cazatura, capusa gandi cu voce tare: "Astfel de ura..."

Realitate sau iluzie?

Cand eram copil vedeam cu usurinta tot felul de chestii pe care am incetat la un moment dat sa le mai vad. De ce? Pentru ca ochii mei au fost antrenati de profesori, de parinti, de mediu sa vada, incetul cu incetul, doar lucrurile evidente. Adica doar ceea ce vedeau si ceilalti. Si, treptat, am renuntat sa mai vad ceea ce parea inutil...

De ceva timp insa, am inceput iar sa vad si ceea ce am fost invatat ca este inutil. Si am descoperit ca este minunat sa vad din nou ceea ce vedeam cand eram copil. Realitate? Iluzie? Nu stiu. Stiu doar ca imi place sa vad si altfel :)

Asa ca va invit la un mic exercitiu amuzant de a vedea si altfel. De a vedea si ceea ce altii nu vad pur si simplu. Aveti mai jos noua stereograme, pe care le-am luat de pe site-ul www.rupelkinsky.com. Apasati pe oricare dintre cele noua imagini pentru a descarca una dintre ele la dimensiunea potrivita si uitati-va la ea. Incercati sa va uitati dincolo de imagine, ca si cum ati privi printr-o fereastra ceea ce se intampla dincolo de geam. Relaxati-va.

Iar ca bonusul sa fie pe masura, in momentul in care veti vedea cu adevarat ce reprezinta imaginea, veti vedea pozitii 3D din Kamasutra :) Pe bune :)

Tablou sau fotografie?

Am inteles care este motivul pentru care imi plac tablourile mai mult decat fotografiile. Ieri am fost intr-o vizita iar casa respectiva era plina de tablouri. Si nu orice fel de tablouri. Erau numai portrete statice sau in miscare, care impanzeau intreaga casa precum un arbore genealogic gigant.

Barbati, femei si copii din diverse secole, in tinute majestuoase desi unele usor ridicole pentru standardele modei de astazi, ma priveau de peste tot. Unii imi zambeau, altii aveau o melancolie jucausa iar altii se uitam la mine incruntati.

Am vrut sa-i fotografiez pe toti si m-am oprit. Am inteles ca fotografia nu va avea cum sa le redea starea asa cum au facut-o pictorii care i-au zugravit...

Si m-am uitat iar peste pozele facute in diverse muzee si nu am reusit sa am trairea pe care am avut-o atunci cand am vazut tablourile respective. Si am inteles ca un tablou surprinde nu doar imaginea de moment, asa cum o face o poza, cu zambetul sau tristetea efemere si conjuncturale. Un tablou reda cu o fidelitate milimetrica caracterul omului portretizat, vocea, miscarile si trairile cele mai intense si persistente.

Decalogul tacerii

1. Taci, daca nu ai de spus ceva valoros!

2. Taci, atunci cand ai vorbit destul!

3. Taci, pana cand iti vine randul sa vorbesti!

4. Taci, atunci cand esti provocat!

5. Taci, cand esti nervos si iritabil!

6. Taci, cand intri in biserica, pentru ca Dumnezeu sa-ti poata vorbi!

7. Taci, cand pleci de la biserica, pentru ca Duhul Sfant sa poata imprima in mintea ta lucrurile pe care le-ai auzit!

8. Taci, cand esti ispitit sa barfesti!

9. Taci, cand esti ispitit sa critici!

10. Taci, cat sa ai timp sa gandesti inainte de a vorbi!

Image credits: Swordplay

Recunosc ca, de multe ori, uit sa tac sau, pur si simplu, nu pot. Cuvintele imi stau pe limba si le las sa se rostogoleasca, sa prinda forta... Sunt momente in care spun prostii, in care nu am rabdare sa il las pe celalalt sa isi duca pana la capat ideea sau barfesc fara ca macar sa constientizez in acel moment ca o fac... Si mai sunt si momente in care ma bucur de tacere, in care nu simt nevoia sa spun ceva, momente in care tac si ma bucur de ceea ce se intampla in jurul meu.

Inghetata oferita de Univers

Aseara am terminat de citit "Secretele Mintii de Milionar", cartea lui T. Harv Eker. Si am mai gasit o povestioara plina de talc care merge foarte bine cu postarea de acum cateva zile. Si cred ca va va placea si voua :)

Image credits: SuperStock

"Imaginati-va ca mergeti pe strada cu un copil in varsta de cinci ani. Ii cumparati copilului un cornet cu o singura cupa de inghetata. Pe masura ce mergeti unul langa altul, observati cum cornetul de inghetata se inclina in manutele copilului si, dintr-o data, pleosc! Inghetata cade din cornet pe jos.

Copilul incepe sa planga, asa ca reveniti in magazin si, chiar in momentul in care sunteti gata sa cereti din nou, copilul observa o fotografie colorata a unui cornet cu trei cupe. Copilul arata entuziasmat catre reclama si striga: "Pe aia o vreau!"

Acum se pune intrebarea: dat fiind faptul ca sunteti o persoana draguta, iubitoare si generoasa, veti ceda si ii veti cumpara copilului cornetul cu trei cupe? Poate ca raspunsul dumneavoastra initial va fi: "Desigur!" Totusi, atunci cand se gandesc mai profund asupra acestui subiect, cei mai multi participanti la seminar raspund: "Nu". Pentru ca nu este cazul sa ii provocati copilului un alt esec. Cel mic nu se poate descurca nici macar cu o singura cupa, cum ar putea manui un cornet cu trei cupe de inghetata?

Acelasi lucru este aplicabil si atunci cand este vorba de univers si de dumneavoastra. Traim intr-un univers bun si iubitor, in care functioneaza regula: Pana nu-mi demonstrezi ca poti gestiona ceea ce ti-am dat, nu vei primi mai mult!"

Gratis!

Un tip si-a cumparat un frigider nou. Ca sa scape de cel vechi, care totusi inca functiona, l-a pus in fata casei cu un carton pe el pe care scria: "E gratis, il vrei, ia-l acasa."

Frigiderul a stat in fata casei patru zile si nimeni nici macar nu s-a uitat la el. A realizat ca oamenii erau prea neincrezatori in aceasta oferta.

Asa ca a decis sa schimbe cartonul: "Frigider de vanzare cu 100 RON". A doua zi cineva l-a furat!

Image credits: Families.com

Am primit anecdota asta prin e-mail de la Traian si, citind-o mi-am adus aminte de un prieten care s-a decis sa tina cursuri. Si, cum nu era prea sigur ca va gasi doritori, a tinut primul curs gratis. Au venit vreo 10 persoane care nu pareau prea motivate sa participe: trimiteau SMS-uri, priveau absente si se scarpinau alene. Dupa primele 10 minute, unei doamne i-a sunat mobilul, a iesit sa vorbeasca si dusa a fost. Un cuplu de tineri s-a ridicat dupa alte cateva minute si a plecat fara sa spuna "Multumesc" sau macar "La revedere". Pana la final am ramas doar patru persoane: eu si inca doi prieteni de-ai trainer-ului si o doamna care e genul de "abonata" la cursuri, indiferent de natura lor :)

Prietenul meu trainer-ul a fost tare dezamagit de primul lui curs, dar a invatat o lectie pe care mi-a impartasit-o si mie: e bine pentru trainer ca la cursuri sa aiba oameni motivati, oameni care isi doresc sa fie acolo. Si, de atunci, tot tine cursuri si toate contra cost. Unele sunt mai scumpe, alte mai ieftine. Si ii vin oameni care raman pana la finalul cursului si care continua sa ii vina si la alte training-uri.

Mie imi place sa daruiesc si sa primesc, asa ca imi plac si chestiile gratis. Depinde insa foarte mult cum daruim si cui.

Din secretele mintii de milionar

La indemnul unui prieten mi-am cumparat cu ceva timp in urma cartea lui T. Harv Eker "Secretele Mintii de Milionar" pe care nu am apucat inca sa o termin. De ce? Pentru ca am obiceiul de a citi mai multe carti de-odata iar in acest moment, pe noptiera, se lafaie noua carti incepute si neterminate :)

Image credits: The Buzz Factor

Revenind la carte, am gasit un pasaj care mi s-a parut atat de interesant incat vreau sa vi-l ofer si voua. Contine un mic exercitiu care ajuta la crearea unei stari de abundenta, cu sau fara conotatie financiara, dupa plac :)

"Va provoc ca in urmatoarele sapte zile sa nu va mai plangeti deloc. Nu doar cu glas tare, dar nici macar in gand. Insa trebuie sa faceti acest lucru timp de sapte zile intregi. De ce? Pentru ca in primele zile puteti avea niste vaicareli din zilele precedente. Din nefericire, acestea nu calatoresc cu viteza luminii, asa ca poate trece catva timp pana sa le indepartati.

Am lansat aceasta provocare pentru mii de oameni si am fost socat sa vad cat de multi mi-au spus ca acest simplu exercitiu le-a transformat vietile. Va garantez ca veti fi uimiti cand veti constata cat de fascinanta va va deveni viata atunci cand nu va veti mai concentra asupra nenorocirilor si - prin urmare - nu veti mai atrage esecul in viata dumneavoastra. Daca pana acum v-ati comportat ca un "plangacios", nu va ganditi sa atrageti succesul in momentul imediat urmator; pentru majoritatea oamenilor, doar atingerea "neutralitatii" ar fi un inceput minunat!

Invinovatirea, justificarea si vaicareala sunt ca medicamentele. Nu sunt altceva decat metode de reducere a stresului. Ele amelioreaza stresul infrangerii. Ganditi-va putin. Daca o persoana nu ar fi esuat intr-un fel sau altul, ar mai simti nevoia de a invinovati pe altcineva, de a se justifica sau de a se mai plange? Normal, raspunsul este nu.

De acum incolo, de cate ori va auziti rostind niste invinovatiri catastrofale, justificari sau plangeri, opriti-va imediat. Aduceti-va aminte ca va creati singuri viata si ca in fiecare moment puteti atrage fie esec, fie succes. Este obligatoriu sa va alegeti cu intelepciune gandurile si cuvintele!"

Later edit: Terminand ce citit cartea, am mai gasit cateva idei tare interesante si vi le ofer cu drag:

"Semnul adevaratei bogatii este reprezentat de ceea ce o persoana poate da mai departe."

"A deveni bogat nu are legatura cu a va imbogati financiar, ci cu ceea ce deveniti din punct de vedere al caracterului si al mintii. Doresc sa va impartasesc un secret pe care doar putini oameni il stiu: cea mai rapida cale de a va imbogati si de a ramane bogati este de a va stradui sa va dezvoltati propria persoana! (...) Repet, lumea exterioara este doar o reflexie a lumii dumneavoastra interioare. Dumneavoastra sunteti radacina; rezultatele dumneavoastra sunt fructele."

"Traieste Liber"

Image credits: Toxel.com

Cum ar fi daca instalatorul de care ai nevoie ca sa rezolvi problema unei tevi cu personalitate te-ar ajuta complet dezinteresat, fara sa-ti ia niciun ban? Cum ar fi daca cineva te-ar ajuta cu traducerea unui document si ar face-o gratis? Cum ar fi daca un om pe care nu il cunosti ti-ar curata computerul de un virus sau ti-ar reinstala sistemul de operare fara sa iti ceara vreun ban? Cum ar fi daca si tu ai ajuta pe cineva necunoscut fara sa astepti vreo recompensare materiala a ajutorului tau?

Traian, un prieten despre care v-am mai povestit, are acest vis! El vrea sa ajute la crearea unei comunitati de oameni care isi ofera ajutorul neconditionat.

"Se creaza un website unde orice persoana isi poate crea un cont GRATUIT, cu detalii de contact si o lista cu serviciile pe care le poate oferi GRATUIT membrilor website-ului. In acest fel, sper sa ajungem la un fel de Pagini Aurii online, diferenta fiind aceea ca serviciile sunt GRATUITE. Initial ma gandisem la ceva gen serviciu contra serviciu dar ar fi usor limitat proiectul. Cineva poate avea nevoie de altcineva, dar invers nu. Oricum, in linii mari e vorba despre un obicei vechi, eficient dar dat uitarii: TROCUL."

Daca vi se pare interesanta ideea, gasiti mai multe informatii aici: Traieste Liber.

Mie mi se pare super interesanta ideea lui Traian si sper sa ne strangem suficienti de multi incat sa transformam aceasta idee in realitate.

Orice idee, sugestie sau comentariu sunt mai mult decat binevenite!

Despre abundenta

Image credits: FreeFoto.com

Astazi am avut doua discutii fascinante cu doi prieteni dragi mie si, printre altele am discutat si despre criza.

A. imi spunea: "In prima faza m-am lasat si eu dusa de fluviul asta mediatic in care criza strangea cu toate tentaculele ei companiile, le sugea de vlaga si apoi le arunca in pragul falimentului. Auzeam peste tot vorbindu-se de lipsa de lichiditati, de oameni care raman fara slujbe, de falimente, de tot felul de grozavii. Si samanta fricii a incoltit si in inima mea. Si am inceput sa ma gandesc ca lucrurile merg prost. Si au inceput sa-mi mearga prost... Nu mai apareau proiecte noi si afacerea stagna. M-am temut ca o va lua in jos... Din fericire, am avut un moment de lucidate si mi-am dat seama ca eu sunt o tipa optimista si ca stiu atat de multe si pot face atat de multe. Acel moment a fost declicul meu. Si am privit in jurul meu cu alti ochi si mi-am dat seama ca viata mea abundenta din toate punctele de vedere. Ca banii sunt doar o parte din viata mea si ca pot face ca afacerea sa prospere. Si, din acel moment, m-am concentrat asupra abundentei. Si au inceput sa apara proiecte noi si afacerea sa prospere din nou. Mi-am dat seama ca aducem in viata noastra lucrurile si oamenii asupra carora ne concentram."

C. imi spunea: "Of, maine aflam ce se intampla cu salariile. Sper sa fie bine totusi. Criza asta nenorocita e peste tot si lucrurile merg naspa rau. Nici nu ai unde sa te duci... Nu mai apar job-uri noi si alea care apar sunt de cacat si prost platite. Nu mai ai nicio siguranta. Azi ai job, maine poti ramane pe strada. S-au dus naibii vremurile bune... Nu stiu ce sa mai fac... Ma trezesc dimineata cu teama ca mai incepe o noua zi si ca mai vine vreo nenorocire! Incerc sa-mi pastrez calmul si o voce imi spune 'Trezeste-te la realitate! E criza! Nu mai sunt bani! Maine, poimaine, ramai si tu pe drumuri!'. Crede-ma, mi-e frica si nu stiu ce sa mai fac! E ca o lupta cu morile de vant! E ca un uragan care vine si distruge tot! Toata lumea vorbeste de criza si de efectele ei! Naspa rau!"

Desi vorbeam despre aceeasi "moneda", cei doi prieteni dragi vedeau "fete" diferite ale aceleiasi "monede". Si totusi care dintre ei are dreptate? Amandoi! Depinde cum vedem paharul, jumatate plin sau jumatate gol...

Nu o sa va povestesc despre Legea Atractiei si nici despre The Secret. Probabil ca stiti deja ca atragem in jurul nostru oamenii si lucrurile la care ne gandim si pe care alegem sa le vedem. Va propun in schimb un mic exercitiu de transformare a realitatii. Indiferent daca credeti cu tarie sau nu, spuneti-va in fata oglinzii, ori de cate ori sunteti in fata uneia: "Traiesc o viata abundenta!". Repetati aceasta afirmatie zilnic, de cateva ori pe zi, timp de doua saptamani. Veti descoperi cum realitatea se transforma.

Despre EU POT

Image credits: Toxel.com

Cineva spunea candva ca "nu conteaza ceea ce ti se intampla, ci felul in care raspunzi". Celeste Baker are o afectiune la piciorul stang numita distrofie simpatica reflexa, care ii provoaca mari dureri.

Intr-o zi, Celeste a sunat-o pe mama ei sa vina la scoala. Presupunand ca voia sa mearga acasa fiindca o durea piciorul, directorul scolii, intr-un efort de a o incuraja, i-a spus:

- "Ei bine, macar o sa pleci mai devreme de la scoala."

- "A, nu, domnule Jowers, vreau doar sa-mi fie aduse carjele ca sa pot merge." i-a raspuns imediat Celeste.

Celeste are intr-adevar o atitudine de tipul "EU POT". Joaca volei si face inot. Chiar foloseste orele de inot ca terapie. Cu siguranta, felul in care Celeste abordeaza viata este extraordinar.

Despre emotii

Emotiile nu sunt nici bune si nu sunt nici rele, ele pur si simplu sunt. M-am tot gandit daca ar fi corect sa le impart in doua categorii si nu am putut. De fapt, nu mai pot :) Pentru mine emotiile reprezinta o modalitate de a ma cunoaste, de a afla mai multe despre mine si, implicit, de a evolua.

Am descoperit ca emotiile care imi sunt transmise din exterior rezoneaza cu mine, cu interiorul meu, doar daca starea pe care o am le permite sa faca acest lucru. Ma pot uita la un tablou si pot simti cum apa pictata in el se scurge pe podea sau ma poate lasa indiferent. Emotia cuiva care ma face "idiot" poate rezona cu starea mea sau nu. Ma pot lasa dus de emotia grupului, oricare ar fi ea: bucurie sau tristete, dragoste sau ura, bunatate sau rautate, doar daca inima mea rezoneaza in acel moment cu acel sentiment transmis. Pot fi plin de bucurie sau plin de tristete, pot iubi sau pot uri, pot fi bun sau pot fi rau. Si sunt tot eu, de fapt. Doar ca ceva din mine rezoneaza in acel moment cu ceva transmis din exterior, de ceva, de cineva sau de un grup.

Image credits: Toxel.com

Am avut o perioada in care imi doream sa experimentez doar emotii "pozitive", "bune" si indepartam cu bruschete celelalte emotii, pe care le consideram "negative", "rele". Imi doream sa fiu perfect, sa primesc si sa transmit doar emotii minunate. Si apoi am inteles ca noi, oamenii, suntem duali, avem nevoie si de bine si de rau, pentru a putea intelege, pentru a ne putea dezvolta. Si, din acel moment, nu mi-a mai fost rusine cu emotiile pe care, pana atunci, nu le consideram ca ar avea o "karma buna". Si, treptat, am inteles ca am nevoie sa experimentez toata paleta de emotii, indiferent de eticheta lor sociala. Ca, oricat de egoist ar suna :), eu sunt mai important decat emotiile mele. Ca vor exista oameni care ma vor iubi, ma vor uri sau ii voi lasa indiferenti. Si asta pentru ca suntem diferiti si, oricat de mult ne-am asemana in unele privinte, ne deosebim in multe altele.

Si am mai inteles ca emotiile ne fac sa evoluam. Iubirea, oricat de minunata ar fi ea, ramane la un stadiu incipient daca, de exemplu, lipseste ura. E doar o iubire palida, fara vlaga, fara forta, pentru ca nu are vreun contrast. In istoria crestinismului exista multe exemple de sfinti care au experimentat emotiile catalogate social ca fiind "rele" inainte de a ajunge sa le simta cu intensitate pe cele etichetate ca fiind "bune".

In Vechiul Testament scrie "ochi pentru ochi si dinte pentru dinte". Stiu, exista si varianta mai moderna "intoarce si celalalt obraz" :) Si cred ca punem in aplicare ambele variante si asta in functie de cum rezoneaza exteriorul cu interiorul. Cateodata ne dorim sa smulgem si noi un ochi sau un dinte si o facem iar alteori intoarcem si celalalt obraz pentru ca prima palma nu ne-a zguduit deloc.

Nu stiu de ce dar am senzatia ca e un subiect controversat si mi-ar placea sa aflu ce credeti si voi despre emotii.

Later edit: Am primit de la Ajnanina "floarea" naturii emotiilor, modelul lui Robert Plutchik, si m-am gandit ca e o buna ilustrare :)