Monday, 29 June 2009

Sensul vietii / Смисълът на живота

Am gasit o poezie care mi-a placut si am tradus-o pentru voi :) Autorul e un poet bulgar iar poezia in original apare mai jos :)


Sensul vietii
Stoyan Dinkov

Sensul vietii fuge incontinuu
de viata insasi.
Fapt:
nu coincid.
Atunci?
Catre biserica?
Catre santul superficial?
Cu trei degete impreunate?
Cu doua maini pe piept?
Pe puntile corabiilor
nu exista pagani.

Image credits: Toxel.com

Смисълът на живота
Стоян Динков

Смисълът на живота постоянно бяга
от самия живот.
Факт:
не си съвпадат.
Тогава?
Към църквата?
Към плиткия изкоп?
С три събрани пръста?
С две ръце пред гърдите?
По палубите на корабите
няма езичници.

Thursday, 25 June 2009

La Muzeu / At the museum

M-am plimbat printre exponatele Madelainei si m-am gandit sa va invit si eu in muzeul meu :)

Daca ar fi sa fac un muzeu al propriilor mele accesorii sociale, ce exponate as vedea pe raftul meu?
In primul rand va multumesc ca ati ales sa treceti pragul acestui muzeu. M-ati surprins intr-un moment in care stergeam de praf exponatele. Si vreau sa va spun ca sunt o gramada :) Continui sa colectionez tot felul de chestii. In dreapta voastra puteti admira rafturile cu experientele consumate si asezate intr-o ordine aparent haotica. Ordinea lor cronologica e mai putin importanta. Ceea ce e important e ca sunt toate acolo. Tristeti si bucurii, manii si surprize, extaz si plictiseala, apreciere si enervare, remuscari si incantare, placere si dezgust si multe altele. Si nu sunt reciclate, inca se afla in forma lor pura :) Si daca vedeti ceva cunoscut, sa stiti ca trairile sunt universale :)

In partea stanga, in acele borcane cu formol se afla relatiile trecute. Le-as fi pus la naftalina, dar mi-a fost teama ca le mananca moliile. M-am gandit chiar sa le impaiez, dar tot ar mai fi parut vii. Asa ca cea mai buna varianta a fost cea cu formolul :) Pur si simplu, nu m-am putut indura sa le arunc. Am incercat sa le resuscitez si, cand nu s-a mai putut face nimic, le-am bagat in formol. Arata ciudat, stiu :)

De-a lungul coridoarelor vedeti cateva tablouri cu oameni care mi-au fost dragi si care au trecut intr-o alta existenta. Stiu ca la un moment dat o sa ma intalnesc din nou cu ei.

Nu va invit si in depozit pentru ca e o nebunie acolo. Vrafuri care contin tot felul de cursuri, carti citite, tot felul de obiecte adunate de-a lungul timpului, cateva piese de mobilier care au nevoie sa fie restaurate...

Haideti acum sa iesim in curte, la aer si sa va ofer o cafea, un ceai sau o apa. Aici ii puteti intalni pe tot oamenii dragi mie, puteti rasfoi o gramada de carti interesante si puteti sa va bucurati de natura :)

De ce le mai tin inca in viata mea?
Buna intrebare! Cred ca inca le mai pastrez pentru ca, daca le-as sterge cu buretele, le-as recicla sau, pur si simplu, le-as arunca in cosul de gunoi al Universului, as risca sa trec din nou prin experiente asemanatoare. Cineva spunea ca e bine sa iti cunosti istoria ca sa nu repeti aceleasi greseli :)

Care ar fi acele experiente, oameni, relatii, obiecte pe care le-as lua intr-o carte despre mine?
Habar nu am :) Cred ca nu as planifica nimic si, mai degraba, m-as lasa surprins de ceea ce se intampla, de oamenii care ar aparea de la sine, de obiectele care ar ajunge pana la mine. De fapt, ceva tot as lua cu mine: iPhone-ul. Sunt dependent de el pentru ca asa imi tin agenda la zi cu toate evenimentele si cursurile, acolo am si numerele de telefon si adresele de e-mail si, in plus, vorbesc destul de mult la telefon :)

Si, ca tot veni vorba, poate e momentul sa utilizam doar chestiile de care avem cu adevarat nevoie. Un muzeu e interesant doar pentru ca are exponate unice, dar nu este un loc tocmai bun pentru a trai. E mai frumos afara, cu soare si cu ploaie :) Asa ca haideti sa facem cadou toate chestiile de care nu mai avem nevoie. Sa le donam unui muzeu :)

Image credits: Toxel.com

I had a walk through the exhibits of Madelaine and I thought to invite you to my museum :)

If I were to establish a museum of my own social accessories, what would I put on my shelves?
First of all, I thank you for choosing to visit this museum. You surprised me in a moment of de-dusting my exhibits. And they are quite a lot :) I keep on collecting various things. To your right, you can admire the shelves with consumed experiences, placed in an apparently chaotic order. Their chronological order is not that important. It is important that they are all there. Sadness and happiness, anger and surprise, ecstasy and boredom, appreciation and madness, remorse and joy, pleasure and disgust and many more... And their are not recycled, but in their pure form :) If you see something familiar, its OK because feelings are universal :)

To your left, in those jars with formalin you can admire my old relationships. I would pack them with naphthaline, but I was afraid that moths would chew them. At some point I thought to stuff them, but they would seem alive this way. So, the best option was the one with formalin :) I simply didn't have the heart to throw them. I tried to resuscitate them and, when nothing could be done anymore, I put them into formalin. They look funny, I know :)

Along the corridors you can see some portraits of people, who are dear to me and who went into another dimension. I know that at some point I will meet them again.

I am not going to invite you to have a look at the storage because it is madness there. Piles of course materials, read books, various objects collected during the years, some pieces of furniture that need to be restored...

Let's go now into the courtyard, to have some air and a coffee, some tea or water. Here you can meet all the people that are dear to me, you may browse some interesting books and you just enjoy the nature :)

Why do I still keep them in my life?
Good question! I think I still keep them because if I run a sponge over them, I recycle them or I just simply throw them into the garbage bin of the Universe, I would risk to ago again through similar experiences. Someone said at some point that it is better to know your history so that you don't repeat the same mistakes :)

Which experiences, people, relationships, objects I would take with me in a book?
I have no idea :) I would not plan anything, I would just prefer to be surprised by what will happen, by the people who would appear, by the objects that will come to my possession. Actually, there is something that I would take with me: my iPhone. I rely on it to keep my appointment up to date and also e-mails and phone numbers. And I talk a lot on the phone :)

And, by the way, maybe it is time to utilise only the things we really need. A museum is interesting because it contains unique exhibits, but it is not a suitable place for living. It is much nicer outside, with sun and rain. So, let's give away all the things we do not need anymore. Let's donate them to a museum :)

Tuesday, 23 June 2009

Dati si vi se va da

Satucul de la poalele castelului fu trezit in zori de glasul crainicului castelanului care dadea citire in piata unei vestiri.

- "Preaiubitul nostru stapan ii cheama pe toti bunii si credinciosii sai supusi sa ia parte la petrecerea prilejuita de sarbatoarea zilei sale de nastere. Pentru fiecare se va pregati un dar. Stapanul cere insa, la randu-i, tuturora sa-i dea o mana de ajutor: sa binevoiasca aceia care vor veni la petrecere sa aduca acolo niste apa ca sa umplem putul castelului, de acum secat..."

In sat se raspandira de indata diverse zvonuri.
- "Vai, tot tiran a ramas! Are destule slugi ca sa poata sa-i umple putul... Eu voi duce o ulcica de apa. Sa-i ajunga!"
- "Ba nu, el a fost mereu bun si milostiv! De aceea eu voi duce un butoias!"
- "Ba eu doar un... degetar!"
- "Iar eu un butoi!"

In dimineata petrecerii, pe drumul care urca spre castel se putea vedea un straniu alai. Unii impingeau din rasputeri butoaie mari sau gafaiau carand vedre mari pline cu apa. Altii, luandu-si in ras tovarasii de drum, duceau pe tavi carafe mici sau ulcele cu apa.

Fiecare goli apa adusa in putul castelului, lasand intr-un ungher vasul in care o adusese, indreptandu-se apoi plin de bucurie inspre sala unde avea sa aiba loc ospatul.

Fripturi si vinuri, dansuri si cantece se inlantuiau, fara incetare, pana cand, spre seara, stapanul castelului le aduse tuturora multumire cu vorbe mestesugite si se retrase in odaile sale.

- "Si darul fagaduit?" mormaira unii, suparati si dezamagiti.
Altii vadeau, dimpotriva, o bucurie deplina: "Stapanul nostru ne-a daruit cea mai minunata petrecere!"

Inainte de a pleca, fiecare trecu sa-si ia inapoi vasul in care adusese apa. Atunci izbucnira strigate care iute se transformara intr-o rumoare care cuprindea si exclamatii de bucurie si urlete de manie. Vasele fusesera umplute cu bani de aur!

- "Ah, daca as fi adus mai multa apa..."

Image credits: Castle

Monday, 22 June 2009

Problemele in copac / Problems in the tree

За Руми :)

Mergeau unul langa celalalt si inca se mai gandeau la problemele de peste zi. Erau prezente in mintea lor desi dupa-amiaza era frumoasa si gandurile neplacute nu mai aveau ce cauta acolo.

Trecand pe langa un copac, unul dintre ei il atinse cu ambele maini. Imediat fata morocanoasa deveni luminoasa si un zambet larg aparu ca din senin.

- Ce faci?
- Imi las problemele in copac. Maine dimineata le iau de aici inainte de a pleca la serviciu. Si, stii?, dimineata nu mai sunt atat de multe. Unele dispar de la sine.

Image credits: yosinfla

They were walking one next to another, still thinking about the problems of the day. They were still present in their minds although the afternoon was beautiful and there was no place for such unpleasant thoughts.

Passing by a tree, one of them touched it with both hands. Instantly, his gloomy face started to shine and a big smile came out of the blue.

- What are you doing?
- I am leaving my problems in this tree. Tomorrow morning I will pick them from here before heading to work. And, you know what?, in the morning they are not so many anymore. Some of them just disappear.

Sunday, 21 June 2009

Dialog / Dialogue

- Tu chiar vrei?
- Da, da' ce, tu nu vrei?
- Ba vreau si eu!
- Si ce vrei?
- Vreau si eu ce vrei si tu...
- Da' de unde stii ce vreau si eu? Vrei asa, prosteste?!
- Nu... Da' vreau...

Image credits: Toxel.com

- You really want it?
- Yes, don't you?
- I also want it!
- What do you want?
- I want what you want...
- How do you know what I want? You just want foolishly?!
- No... But I want...

Saturday, 20 June 2009

"Invata de la PROfesionisti!"


A venit si vacanta mare si, odata cu ea, si Scoala de Vara Media Pro organizata de catre Fundatia pentru Educatie si Dezvoltare Media Pro.

Copiii cu varste intre 7-14 ani si adolescentii (15-18 ani) pot avea o vara minunata invatand limba engleza, pictura, actorie si regie, jurnalism, dans si muzica.

Sesiunile de doua ore se desfasoara de doua ori pe saptamana iar copiii se distreaza, invata si isi fac prieteni noi.

Daca aveti copii sau aveti prieteni care au copii, atunci le puteti oferi cateva activitati de vacanta speciale in perioada 2 iulie - 1 septembrie:

Curs de Limba Engleza (nivel incepatori; nivel mediu-avansati) - 50 lei/sesiunea (curs sustinut de prof. univ. Maria Antoaneta Lorentz, profesor Universitatea Media)

Curs de Actorie & Regie - 50 lei/sesiunea (curs sustinut de actrita Anca Sigartau si Cristian Negoescu)

Curs de Pictura - 40 lei/sesiunea (curs sustinut de prof. Violeta Chirculescu, profesor Liceul Dimitrie Cantemir)

Curs de Jurnalism - 40 lei/sesiunea (curs sustinut de conf. univ. Liana Ionescu, profesor Universitatea Media)

Curs de Dans - 40 lei/sesiunea (curs sustinut de prof. Doina Georgescu, profesor Liceul de coregrafie "Floria Capsali")

Curs de Muzica - 40 lei/sesiunea (curs sustinut de prof. Cornelia Iurevici, profesor Liceul de muzica "George Enescu")

In functie de optiunile cursantilor se aplica discount-uri.

Participantii beneficiaza si de un tur al Studiourilor Media Pro, de la Buftea, dar şi al redacţiilor Ştirilor Pro TV ori ale altor companii din cadrul trustului!

Pentru mai multe detalii si formularul de inscriere il puteti contacta pe Cornel, "motorul" Scolii de Vara, sau
Fundatia pentru Educatie si Dezvoltare Media Pro
Str. Jean-Louis Calderon nr. 33, Bucuresti
Tel: 021 310.37.94/95 int.31
Mobil: 0744.689.854, 0745.986.948

Friday, 19 June 2009

Cum ar fi sa te imbratisezi chiar acum?

"Avem nevoie de 4 imbratisari pe zi pentru a supravietui. Avem nevoie de 8 imbratisari pe zi pentru a ne mentine pe linia de plutire. Avem nevoie de 12 imbratisari pe zi pentru a ne dezvolta." spunea Virginia Satir, psihoterapeut cu o contributie deosebita la dezvoltarea terapiei familiale si a Constelatiilor Sistemice.

Image credits: Tribe

Ieri, pentru mine a fost ziua in care am depasit cele 12 imbratisari pe zi :) Tu cate imbratisari iti oferi? Stii, poti sa te imbratisezi si singur/a in zilele in care numarul nu iese la socoteala :) Cum ar fi sa te imbratisezi chiar acum?

Wednesday, 17 June 2009

Despre curajul de a infrunta frica

Traducere si adaptare dupa Arielle Essex, NLP coach si trainer britanic

"Cand sunt disperat, imi aduc aminte ca, de-a lungul intregii istorii, adevarul si iubirea au invins intotdeanua. Au existat tirani si criminali care, pentru o vreme, au parut invincibili, dar in final intotdeauna au fost distrusi. Gandeste-te la asta - intotdeauna!" - Mahatma Gandhi

Toate formele de viata urmaresc in mod natural siguranta ca parte a instinctului de supravietuire. Dar, uneori, o nevoie excesiva de siguranta si securitate se poate transforma intr-o incorsetare, o atmosfera plina de frica.

O femeie se simtea descurajata, tematoare, trista si deprimata dintr-un motiv necunoscut. Desi era optimista si activa, nu-si mai putea gasi energia pe care sa o investeasca in actiuni. Si, mai rau decat atat, mintea ei era bantuita de scenarii ale unor dezastre imaginare cum ar fi posibila moarte a prietenilor apropiati ori a celor din familie. In acelasi mod, imaginea evenimentelor internationale si posibilitatea unor atacuri teroriste faceau din lumea ei interioara un loc fara de speranta. Se trezea in fiecare dimineata cu pieptul plin de frica. Ratiunea si logica nu aveau nici o putere pentru a-i face situatia mai buna, cu toate ca ea vedea cu usurinta ca aceste creatii imaginare sunt false. Intelegerile spirituale pe care le avea despre viata si moarte nu o ajutau. Imaginarea unor viitoare scenarii pozitive era ineficienta.

Cand se afla adancita in sentimentele ei negative, totusi a descoperit o dorinta mistuitoare pentru siguranta si protectie care o coplesea. Si-a reamintit simtul minunat de protectie care venea din partea tatalui ei cand era copila. La 25 de ani dupa moartea lui, a cautat sa recastige acea siguranta, sperand adesea ca un barbat nou sau o alta slujba ar putea sa i-o ofere. Putina siguranta si securitate gasite apareau acum ca fiind precare. Cine sau ce putea sa o ajute?

Image credits: Toxel.com

Intrebandu-si inima, a cerut ajutor mentorilor ei spirituali. Cu o anumita uimire, a avut viziunea lui Iisus alaturi de ea, tinand-o de mana ca si cum ar fi fost un copil mic. Imediat s-a simtit confortabil si in siguranta. De fapt, sentimentul de siguranta a fost atat de amplu incat in toata zona pieptului a inceput sa simta linistea si impacarea. Si-a dat seama ca, de fapt, a cautat siguranta si protectia in locuri gresite. Ca si cum o parte din ea ar fi ramas la varsta copilariei, atasata de o iluzie a protectiei asociata cu tatal si cu ceilalti barbati din viata ei. Dar adevarul era ca acest simt interior de siguranta si protectie se afla in interior, valabil pentru ea oricand i-ar fi fost necesar. Depresia ei s-a pierdut in inaltimi, iar imaginile ingrijoratoare s-au evaporat.

Ceea ce permiti mintii tale sa gandeasca, filmele pe care dai voie mintii sa le ruleze in capul tau, influenteaza nu numai starile, ci si perceptiile. Cand schimbi perspectiva, ai acces la alegeri mai fericite - alegeri care iti sunt accesibile dintotdeauna, dar care probabil au fost in afara atentiei tale. Aminteste-ti ca frica (FEAR) inseamna lucruri false aparand ca reale (FALSE EVIDENCE APPEARING REAL).

Fiecare gand pe care il ai si fiecare sentiment pe care il simti provoaca rezonante in energia constiintei care este creativa. Aceste vibratii pot fi masurate cu dispozitive electromagnetice. In profunzimile inimii tale simti vibratii care sunt de 5.000 ori mai puternice decat gandurile. Acestea sunt vesti bune, pentru ca emotiile negative par sa aiba originea in gandurile inutile din minte, nu in inima. Deci, daca ai avea acces la energiile necreate ale inimii, linistea va triumfa intotdeauna. Cum ai putea sa iti directionezi energiile sa vibreze din inima ta? Este alegerea ta.

"Tot ceea ce vezi isi are radacinile in lumea nevazuta. Formele se pot schimba, esenta ramane aceeasi. Fiecare viziune minunata se va evapora; fiecar cuvant inmiresmat va pali. Dar nu-ti pierde buna dispozitie. Sursa din care ele provin este eterna, vie, in continua crestere daruind o noua viata si o noua bucurie. De ce sa plangi? Sursa este in interiorul tau. Si intreaga lume rasare din ea." - Jelaluddin Rumi

Iata cativa pasi care sa te ajute sa te reorientezi:
1. Identifica o situatie care sa evoce in tine alte sentimente decat iubire, pace, bucurie, fericire, iertare, inocenta, speranta, incredere si unitate. Poti sa iti dai voie sa simti sentimentele negative suficient timp pana vei reusi sa le denumesti.
2. Cu ce anume sunt asociate aceste sentimente negative? Ce calitati simti ca iti lipsesc, sau le doresti din tot sufletul? Ce este ceea ce vrei cu adevarat? Ar putea fi o anumita forma de iubire sau acceptare? Ai nevoie sa detii controlul? Sau este ceva care are de-a face cu siguranta si protectia?
3. Da-ti voie sa simti din plin cum este sa fii una cu acea calitate care simti ca ti-ar lipsi.
4. Cui ai putea sa ii ceri ajutor? Unde poti merge in lumea ta interioara pentru a gasi sprijin? Conecteaza-te la sursele de lumina si iubire care te ajuta.
5. Ce ai invatat? Ce ai nevoie sa iti amintesti din aceasta experienta?
6. Cum te simti acum? Cum poti alege sa radiezi mai multe vibratii din centrul inimii tale in viitor?

Monday, 15 June 2009

Despre perspective si perceptie

Un om sarac a mers intr-o buna zi la preotul din sat pentru a-i cere ajutorul.

- "Am nevoie disperata de ajutor." i-a zis saracul. "Traim intr-o singura camera cu totii... sotia mea, copiii si socrii. Toti traim in aceeasi camera. Nervii nostri sunt intinsi la maxim, strigam si urlam unii la altii ca niste descreierati."

-"Promiti ca vei face ceea ce-ti voi cere?" a intrebat preotul cu gravitate.

- "Jur ca voi face orice. Ajutati-ma sa scap din aceasta situatie imposibila."

- "Foarte bine." zise preotul. "Cate animale ai in curte?".

- "O vaca, o capra si sase gaini." raspunse saracul.

- "Foarte bine!" spuse preotul. "Du-te acum acasa si ia toate aceste animale cu tine in casa. Lasa-le sa locuiasca cu voi in camera. Vino din nou sa ma vezi peste o saptamana."

Omul nostru pleca ingrozit. Nu stia ce sa faca. Isi aminti insa ca a promis sa-l asculte pe preot si, pana la urma, baga toate animale in casa.

O saptamana mai tarziu, saracul veni din nou la preotul intelept, cu o fata jalnica, si zise:
- "Nu mai pot, parinte!!! Sunt o epava... Murdaria!... Putoarea!... Galagia!... Suntem toti la marginea nebuniei! Nu mai putem rezista asa..."

- "Daca asa sta treaba," zise preotul, "du-te inapoi acasa si scoate toate animale afara din casa."

Omul a fugit tot drumul pana acasa si a facut ce ii ceruse preotul intelept. In ziua urmatoare s-a intors la preot, dar acum avea ochii plini de o licarire de bucurie:

- "Oh, parinte, cat de dulce este viata noastra acum! Animalele nu mai sunt inauntru. Casa e un paradis..., e atat de multa liniste, atat de curat, atat de larg si de confortabil! Vai... ce frumoasa e acum viata noastra!..."

Image credits: Tirion

Cateodata ajuta doar sa schimbam perspectiva si sa privim acelasi pahar, pe jumatate gol sau pe jumatate plin, din alt unghi. Si atunci poate ca vedem altceva. Poate ca il vedem ca fiind pe jumatate plin, poate ca ne bucuram ca este plin cu ceva sau poate ne bucuram ca avem acel pahar in fata. Si, fiind recunoscatori pentru ceea ce avem, transmitem aceasta stare in Univers si primim si mai mult. Asa ca haideti sa mai schimbam din cand in cand perspectiva si sa vedem ce se intampla :)

Saturday, 13 June 2009

A Reason, A Season, A Lifetime

People come into your life for a reason, a season or a lifetime. When you know which one it is, you will know what do for that person.

When someone is in your life for a REASON, it is usually to meet a need you have expressed. They have come to assist you through a difficulty, to provide you with guidance and support, to aid you physically, emotionally or spiritually. They may seem like a godsend and they are. They are there for the reason you need them to be. Then, without any wrong doing on your part or at an inconvenient time, this person will say or do something to bring the relationship to an end. Sometimes they die. Sometimes they walk away. Sometimes they act up and force you to take a stand. What we must realize is that our need has been met, our desire fulfilled, their work is done. The prayer you sent up has been answered and now it is time to move on.

Some people come into your life for a SEASON because your turn has come to share, grow or learn. They bring you an experience of peace or make you laugh. They may teach you something you have never done. They usually give you an unbelievable amount of joy. Believe it, it is real. But only for a season.

LIFETIME relationships teach you lifetime lessons. Things you must build upon in order to have a solid emotional foundation. Your job is to accept the lesson. Love the person and put what you have learned to use in all other relationships and areas of your life. It is said that love is blind, but friendship is clairvoyant.

Thank you for being part of my life!

Image credits: Prayer

Oamenii iti apar in viata pentru un motiv, un anotimp sau o viata intreaga. Iar atunci cand stii pentru ce, vei sti si ce sa faci pentru acea persoana.

Cand cineva este in viata ta pentru un MOTIV, este, de obicei, pentru a satisface o nevoie pe care ai exprimat-o. Ei au venit sa te ajute in momente dificile, sa-ti ofere ghidare sau sustinere, sa te ajute fizic, emotional sau spiritual. Ei pot parea un dar Divin si chiar sunt. Ei sunt aici pentru motivul pentru care tu ai nevoie ca ei sa fie. Apoi, fara ca tu sa faci ceva gresit sau intr-un moment nepotrivit, aceasta persoana va spune sau va face ceva astfel incat sa puna capat acestei relatii. Uneori ei se prapadesc. Alteori pur si simplu dispar. Cateodata fac ceva si te forteaza sa iei masuri. Ceea ce e nevoie sa constientizam este ca nevoia noastra a fost satisfacuta, dorinta noastra a fost implinita, ei si-au facut partea lor de munca. Rugaciunea pe care ai spus-o a primit raspuns si acum e timpul sa mergi mai departe.

Unii oameni apar in viata ta pentru un ANOTIMP, pentru ca a venit vremea ca tu sa oferi, sa cresti sau sa inveti. Ei iti aduc o experienta plina de pace sau te fac sa razi. Te pot invata ceva ce nu ai facut vreodata. Ei iti ofera o cantitate incredibila de bucurie. Crede, este real. Dar doar pentru un anotimp.

Relatiile de-O VIATA te invata lectii de viata. Lucruri pe care sa cladesti astfel incat sa ai o fundatie emotionala solida. Iar partea ta este sa accepti lectia. Iubeste acea persoana si pune in aplicare ceea ce ai invatat si in alte relatii si zone ale vietii tale. Se spune ca dragostea este oarba, dar prietenia este clarvazatoare.

Va multumesc ca faceti parte din viata mea!


Friday, 12 June 2009

Nu exista esec, exista doar feedback

Aseara m-am intalnit cu colegii care imi sunt si prieteni la o bere, pentru a discuta cateva proiecte. Le-am intors pe toate fetele, inclusiv cu capul in jos :), le-am studiat indelung si am luat in considerare si un eventual esec. Si m-am trezit in dimineata asta cu diverse scenarii posibile legate de aceste proiecte si cu o usoara teama de esec :)

Si cum Universul lucreaza in favoarea noastra :), e-mail-ul a fost iar unul din mijloacele lui de comunicare :) Ce mesaj credeti ca am primit? Unul super tematic :))) Si mi-am adus aminte ca nu exista esec, exista doar feedback la actiunile noastre. Si, ca sa minunati si voi, l-am postat si pe blog :)

Image credits: Business Training

In piesa "Masura pentru masura" William Shakespeare spunea:
"Indoielile noastre sunt tradatori,
Si ne fac sa pierdem binele pe care adesea l-am putea obtine,
Prin teama de a incerca".

Mai exista si o poveste celebra cu Thomas Edison care a incercat de 9.999 de ori sa perfectioneze becul electric fara sa reuseasca. Cineva l-a intrebat la un moment dat: "Ai de gand sa ratezi si a mia oara?"
Edison i-a replicat: "Dar nu am ratat. Doar am descoperit inca o cale de a nu inventa becul electric."
Ceea ce a mai descoperit Edison a fost felul in care o alta categorie de actiuni generase un alt rezultat.

Un alt om celebru:
A esuat in afaceri la varsta de 21 de ani.
A fost invins in alegerile legislative la varsta de 22 de ani.
A esuat din nou in afaceri la varsta de 24 de ani.
A fost coplesit de moartea iubitei lui la varsta de 26 de ani.
A avut o cadere nervoasa la varsta de 27 de ani.
A pierdut in alegerile pentru Congres la 34 de ani.
A pierdut in alegerile pentru Congres la 36 de ani.
A pierdut in alegerile pentru Senat la 45 de ani.
A ratat postul de vice-presedinte la 47 de ani.
A pierdut in alegerile pentru Senat la 49 de ani.
A fost ales Presedintele Statelor Unite la varsta de 52 de ani.

Numele acestui am este Abraham Lincoln. Ar fi ajuns el vreodata presedinte daca ar fi considerat esecuri toate aceste evenimente din viata lui? Putin probabil.

Invingatorii, liderii, maestrii inteleg cu totii ca daca incerci ceva si nu obtii ceea ce vrei este vorba doar de feedback. Iar acest feedback ne ofera informatii despre ceea ce avem nevoie pentru a obtine rezultatele dorite. Iar acele asa-zise 'esecuri' din viata noastra sunt de fapt experiente si lectii din care invatam ceva.

Thursday, 11 June 2009

Despre transformare

Probabil ca cea mai cunoscuta pictura a lui Leonardo Da Vinci este "Cina cea de taina". La aceasta pictura, Da Vinci a lucrat sapte ani iar figurile care ii reprezinta pe cei 12 apostoli si pe insusi Isus au fost preluate de la persoane care traiau in acea vreme.

Persoana care a fost aleasa pentru a-l reprezenta pe Isus a fost primul model pictat. Da Vinci a studiat cateva sute de tineri pentru a descoperi o fata si o personalitate care sa exprime inocenta, bunatatea si frumusetea. Dupa saptamani intregi, pictorul a gasit un tanar de 19 ani care era modelul perfect pentru a reprezenta figura lui Isus.

Timp de sase luni, Leonardo Da Vinci a lucrat pentru reproducerea caracterului principal al faimoasei sale lucrari. In perioada urmatorilor sase ani, persoanele care se potriveau au fost alese pentru a-i reprezenta pe fiecare dintre cei 11 apostoli, lasandu-se spatiu pe panza pentru a picta figura lui Iuda Iscariotul, ca parte finala a operei.

Dupa mai multe experiente descurajante, Da Vinci a auzit de un om a carui infatisare corespundea in intregime celui pe care il cauta. Acesta era inchis intr-o temnita din Roma si condamnat la moarte pentru multele crime comise in ultimii trei ani.

Cu permisiunea speciala primita de la rege, acest prizonier a fost adus la Milano unde i-a servit lui Da Vinci drept model pentru Iuda, timp de cateva luni.

In momentul in care si ultimul retus a fost facut la chipul lui Iuda, puscariasul s-a aruncat la picioarele lui Da Vinci, plangand:

- "O, Da Vinci, priveste-ma! Dumneata chiar nu stii cine sunt eu?"

Leonardo, cu ochiul antrenat al pictorului, a cercetat cu atentie fata celui care ii servise drept model mai mult de sase luni si i-a spus:

- "Nu, nu te-am mai vazut in viata mea pana acum sase luni cand mi-ai fost adus din temnita din Roma."

Ridicandu-si ochii catre ceruri, cu ochii siroind de lacrimi, puscariasul a spus:

- "Oh, Doamne, am cazut oare atat de jos? Sunt oare chiar atat de schimbat si de nerecunoscut? Leonardo Da Vinci, priveste-ma din nou pentru ca eu sunt cel pe care l-ai pictat in urma cu sapte ani ca figura a lui Isus!"

Image credits: La ultima cena

Cineva spunea candva ca transformarea este inevitabila, indiferent daca este vorba de evolutie sau involutie...

Wednesday, 10 June 2009

Ce bine ca esti!

Citind postarea Mikkai, mi-a venit in minte poezia lui Nichita Stanescu. Cu dedicatie!
Image credits: Vibration of Love

Ce bine ca esti
Nichita Stanescu

E o intamplare a fiintei mele
si atunci fericirea dinlauntrul meu
e mai puternica decat mine, decat oasele mele,
pe care mi le scrasnesti intr-o imbratisare
mereu dureroasa, minunata mereu.

Sa stam de vorba, sa vorbim, sa spunem cuvinte
lungi, sticloase, ca niste dalti ce despart
fluviul rece in delta fierbinte,
ziua de noapte, bazaltul de bazalt.

Du-ma, fericire, in sus, si izbeste-mi
tampla de stele, pana cand
lumea mea prelunga si in nesfarsire
se face coloana sau altceva
mult mai inalt si mult mai curand.

Ce bine ca esti, ce mirare ca sunt!
Doua cantece diferite, lovindu-se amestecandu-se,
doua culori ce nu s-au vazut niciodata,
una foarte de jos, intoarsa spre pamant,
una foarte de sus, aproape rupta
in infrigurata, neasemuita lupta
a minunii ca esti, a-ntamplarii ca sunt.

Tuesday, 9 June 2009

Noi si reflexia din oglinda

Tehnica Oglinzii este o modalitate simpla prin care descoperim si transformam convingerile limitatoare sau negative in convingeri care sa ne ajute sa ne simtim bine si sa avem succes.

Image credits: Trippy mirror

Pentru aceasta tehnica putem utiliza orice oglinda, dar o oglinda mai mare precum cea din baie poate functiona mai bine decat una mica.

Uitandu-ne la reflexia noastra din oglinda ne spunem "Te iubesc" iar daca ai impresia ca e prea mult :), poti incepe prin a-ti spune "Te plac".

Fii atent/a la gandurile care apar in constient ca raspuns la afirmatia ta.
Daca raspunsul este pozitiv, e minunat! In cazul in care apare vreo obiectie a subconstientului, intreaba "De ce nu?".

Daca apare o amintire in care ai facut ceva neplacut, imagineaza-te pe tine in acel moment stand in fata ta si spune-ti "Te iubesc".
Repeta acest proces pana cand au disparut toate obiectiile astfel incat sa-ti poti spune in oglinda "Te iubesc" si sa ai un raspuns afirmativ.
Atat timp cat o parte din tine se simte neiubita sau nedemna de iubire, subconstientul te va sabota in cele mai diverse moduri.

In cazul in care subconstientul scoate la lumina vreo promisiune pe care ai facut-o si nu ai indeplinit-o, fa tot posibilul ca sa indeplinesti promisiunea acum.

Daca este vorba de o greseala, fa tot posibilul ca sa o indrepti acum. In cazul in care nu ai cum sa indrepti greseala, invata din ea, promite-ti ca in viitor vei proceda in cel mai bun mod pentru tine si mergi mai departe.

Nu este nevoie sa fii perfect/a ca sa te iubesti. Si nici nu e nevoie sa devii altcineva. E nevoie doar sa te accepti asa cum esti acum.

Daca exista ceva ce vrei sa fii, ai, faci sau sa experimentezi, poti folosi tot Tehnica Oglinzii pentru a da la o parte obstacolele interioare si pentru a-ti "imprima" scopul in inconstient. Uitandu-te la tine in oglinda iti spui ca meriti, ca ai dreptul, ca ai chiar acum acel lucru sau ca va aparea in curand in viata ta. Si, din nou, fii atent/a la ce raspuns primesti.
Daca raspunsul la afirmatia ta este unul pozitiv, continua sa iti repeti aceasta afirmatie ori de cate ori te privesti in oglinda pana cand dorinta interioara devine realitate exterioara.
In cazul in care apare vreo obiectie, intreaba din nou "De ce nu?" si apoi ocupa-te de obiectii pana cand acestea dispar si lasa loc succesului.

De asemenea, putem folosi aceasta tehnica ori de cate ori vrem sa ne ridicam moralul si sa ne incepem ziua intr-o atmosfera pozitiva.

Monday, 8 June 2009

Povestea focului

Privea mesmerizat cum danseaza si cum unduirile ii sunt proiectate pe unul din pereti. Ar fi vrut sa intinda mana si totusi nu indraznea. Ceva, poate chiar instinctul de conservare, ii spunea sa nu o faca.

Pupila i se dilata de la atata lumina si avea o lucire ciudata in privire. Nu mai reusi sa reziste miscarilor sarabandice si intinse mana.

Flacara focului ii parli pielea...

Image credits: Testriffic.com

Textul a fost inspirat de indemnul Ajnaninei de a spune o poveste legata de foc :)

Voodoo People Out of Space

M-am tot gandit ce dedicatie speciala sa-ti fac si mi-am adus aminte ca iti place Prodigy. Asa ca, special pentru tine, am postat doua videoclipuri care mi se par absolut dementiale!

Si sunt pentru tine!

Si merg foarte bine cu vremea de afara! Mai ales cu tunetele :)


Sunday, 7 June 2009

Ménage à trois - partea II

Image credits: enbient

Unde credeti ca se afla canapeaua din prima parte a povestirii?

Ei bine, canapeaua cu pricina se afla intr-un spatiu pentru coaching. Da, am scris bine coaching si nu couching :) Couchingul vine de la canapea/couch :)))

Iar cele doua personaje, sotia si sotul, se duc in mod regulat la un coach. De ce? Pentru ca e la moda si pentru ca ei cauta pe cineva care sa le ofere pe tava schimbarea pe care si-o doresc si sa faca in locul lor pasii pe care ei insisi nu vor sa-i faca.

Ceea ce inca nu au inteles cei doi este ca schimbarea vine din interior si ca nu exista retete sau macar vreo pilula pe care sa o iei si care sa produca schimbarea. Iar un coach nu ofera o canapea confortabila, ci un spatiu confortabil in care, cu ajutorul intrebarilor, clientul gaseste resursele de care are nevoie pentru a produce schimbarea.

Schimbarea vine atunci cand fiecare dintre noi si-o doreste cu adevarat. Si, sa nu ma intelegeti gresit :), coachingul e un instrument minunat pentru obtinerea schimbarii (ar fi culmea sa-mi fac anti-reclama :) Numai ca schimbarea o face clientul, gasindu-si resursele necesare cu ajutorul coach-ului. Coaching-ul nu ofera retete, ofera cadrul necesar schimbarii. Iar coach-ul sustine "pestisorul" atunci cand acesta decide sa faca pasul si sa sara dintr-un acvariu in altul.

A, si sa nu uit, credeti ca tipa are nevoie de silicoane? Voi ce i-ati fi raspuns? :))

Saturday, 6 June 2009

Ménage à trois - partea I

Image credits: Elliott Back

Sotia: Iubi, de data asta am facut-o pe canapea!!! Nici nu iti poti inchipui ce experienta minunata a putut sa fie! La inceput nu a vrut si spunea ca e mai bine sa o facem ca de obicei. Dar a cedat pana la urma. Stii cat de persuasiva pot sa fiu cand imi doresc ceva!

Sotul: Da, stiu, iubi, ca poti fi tare persuasiva cand vrei ceva... Si cat a durat? Tot o ora, ca de obicei?

Sotia: Da, doar o ora desi eu vroiam sa mai stau, dar stii cat de ocupat e el... I-am spus la un moment dat ca as prefera sa ma intalnesc cu el joia si mi-a spus ca nu se poate. Si nu a cedat nici macar privirii mele rugatoare de caprioara ranita... Apropo, tu cu a ta te vezi tot martea? Ai putea sa-i propui sa incercati sa o faceti pe canapea. O sa-ti placa la nebunie!!!

Sotul: Da, ma vad cu ea doar martea. Si ma gandeam ca as putea sa o raresc la doar doua intalniri pe luna... Ma cam oboseste si nu reusesc sa-i fac fata. Iar apropo de pozitii, sincer sa fiu, eu prefer pozitia traditionala. Mi se pare bizara ideea cu canapeaua...

Sotia: Stii, l-am intrebat daca crede ca e nevoie sa-mi pun silicoane si, in loc sa-mi raspunda, m-a intrebat "Vrei sa-ti pui silicoane?". Cateodata e chiar bizar cu intrebarile lui...

Later edit: continuarea maine :)

Friday, 5 June 2009

Primele chestii din viata-mi

Am preluat de la Madelaine o leapsa interesanta :)

Tell me about your first...

CAR Prima mea masina a fost o bicicleta cu patru roti :) Deoarece echilibristica nu mi-a fost vreodata a doua natura :), prima mea bicicleta avea, pe langa cele doua roti, inca doua roti mici atasate in spate pentru a ma ajuta sa imi tin echilibrul. Aveam vreo patru ani si imi placea sa ma dau cu bicicleta prin curte si claxonam pe toti pietonii imaginari pe care ii intalneam :) Si nu va puteti imagina ce tiuit avea claxonul :)))

Image credits: Toxel.com

TRIP WITHIN BORDERS Am plecat cu bunicii undeva la munte si acolo am vazut pentru prima data o vaca. Nici acum nu am vreo explicatie cum de a reusit vaca aceea sa ma fascineze, dar stiu ca l-am rugat pe bunicul sa o luam cu noi acasa :) Nu a reusit sa ma convinga decat atunci cand mi-a spus ca vaca nu incapea in masina si ar fi murit de istovire daca ar fi trebuit sa alerge dupa masina pana la Bucuresti. Cateva zile mai tarziu, bunicul mi-a facut o surpriza si mi-a cumparat o vaca teleghidata pe care o scoteam in parc sa pasca deoarece mi-era teama ca ii va manca florile bunicii din curte :)))

TRIP ABROAD A fost o experienta tare interesanta pentru ca am fost in tabara la mare in Bulgaria, la Nisipurile de Aur, si eram singurul care vorbea limba. Iar intr-una din zile urma sa facem o excursie pana la manastirea sapata in stanca Aladja. Insotitorii m-au desemnat pe mine conducator de grup :) Eram un copil destul de sfios si, dupa ce i-am purtat pe drumul cu indicator, la un moment dat, la o rascruce, nu am mai stiut pe unde sa o iau si mi-a fost jena sa intreb pe cineva. Asa ca am continuat pe un drum care nu era cel bun :)) Dupa vreun sfert de ora mi-am luat inima in dinti si am intrebat un trecator cum se ajunge la manastire. Bineinteles ca a trebuit sa ne intoarcem :) Imaginati-va o omida gigantica formata din copii galagiosi, flancata de cativa insotitori adulti, care face stanga imprejur :))) Nu stiu de ce, dar nimeni nu a comentat si nimeni nu m-a intrebat cum de ne intoarcem din drum :)))

PET Primele mele animale de casa au fost doua gaini pitice primite de bunici. Erau pline de energie si scurmau dupa rame peste tot, inclusiv prin straturile de flori ale bunicii :)) Nu mai vorbesc de galagia pe care o faceau dimineata imediat ce rasarea soarele :)) Asa ca, la un moment dat au disparut fara urma. Nici acum nu stiu daca au aterizat in farfurie sau prin vreo alta curte :))

CRUSH Semana cu Alba ca Zapada numai ca avea ochii verzi. Si nu avea ochi si pentru mine desi faceam toate giumbuslucurile posibile, doar in maini nu am mers pentru ea :))) La un moment dat am pierdut legatura, dar ne-am regasit ulterior. Mare minune Internetul asta :))

DISCOVERY Prima mea decoperire a fost una fascinanta. Intr-o dimineata am gasit un liliac fara suflare langa garajul bunicului. Probabil ca i se dereglase radarul si se izbise de tabla garajului. Am inceput sa strig prin curte: "Soarece zburator! Soarece zburator!". Bineinteles ca am intrebat cum de soarecele asta avea aripi si, cum nu am inteles ca era altceva, adica un liliac, bunica, exasperata de intrebarile mele, mi-a spus ca asa arata soarecii din biserici :))) Si mult timp am fost convins ca soarecii din biserici au aripi :)))

JOB In primul an de facultate mi-am dorit sa lucrez. Bani aveam deoarece imi trimiteau ai mei si aveam si doua burse :)) Am ajuns sa lucrez pentru un ziar care avea un obicei tare interesant: in fiecare dimineata, cand se facea sedinta de redactie, toata lumea primea o cafea si o tigara :))) Dupa ce am incercat sa pufai din acea tigara de dimineata si, absolut de fiecare data, efectul era ca ma inecam, am renuntat sa mai incerc si ofeream tigara colegilor care fumau. Erau inca vremurile in care norii de fum pluteau prin redactii :)))

IDOL Profa de engleza a fost primul meu idol. Iar asta e o poveste usor masochista :))) Profa era ferm convinsa ca fac cu cineva meditatii la engleza (considera ca nivelul meu de cunostinte este obtinut cu ajutorul unui alt profesor) si, dupa ce si-a tot oferit serviciile de meditatoare iar eu am tot refuzat spunandu-i ca nu fac meditatii la engleza, femeia a ajuns sa se considere o victima a discriminarii :)) Si incepuse sa ma asculte la fiecare lectie doar, doar ma prinde cu ceva si imi scade nota :))) Culmea e ca mie imi placea :))) Consideram ca imi acorda mai multa atentie decat celorlalti elevi :))) Eram masochist fara sa stiu :))

CREATION Prima mea creatie a fost un avion de hartie facut dupa instructiunile dintr-o carte pentru copii. Si, desi am urmat intocmai desenele care aratau cum se face, avionul meu nu vroia sa zboare. Il tot aruncam in aer si el continua sa cada in bot, fara sa planeze nici macar pentru o secunda. Va mai aduceti aminte de reclama aia ciudata la o ferma de pui? Cu un copil care arunca in aer un pui curatat de pene si spune: "Zboara puiule, zboara!". Iar bucata aia de carne cade fara viata pe jos? Ei bine asta e scena cu avionul meu de hartie. Zboara avionule, zboara! :)))


Dau leapsa mai departe tuturor celor care vreti sa povestiti despre primele chestii din viata voastra :)

Thursday, 4 June 2009

Despre ce inseamna sa fii convingator cu adevarat

O femeie veni cu baietelul ei la un intelept si spuse:
- "Fiul meu sufera de o problema serioasa. Mananca ciocolata de dimineata pana seara. Daca nu ii dau ciocolata, tipa pana cand nu mai poate respira. Ce ma fac? Te rog, ajuta-ma!"

Inteleptul se uita binevoitor la copil si spuse:
- "Buna mea femeie, du-te acasa si intoarce-te maine la aceeasi ora."

A doua zi, femeia si copilul erau din nou in fata inteleptului. Marele intelept se uita binevoitor la copil, ii vorbi prietenos si, in cele din urma, ii lua ciocolata din mana si zise:
- "Fiule, gandeste-te totdeauna la cumpatare. Sunt si alte lucruri care au gust bun."

Cu aceste cuvinte, ii lasa pe mama si copil sa plece. Femeia, care era de-a dreptul nedumerita, intreba:
- "Mare invatator, cum de nu ai spus asta ieri? Cum de a fost nevoie sa facem a doua oara calea asta lunga catre tine?"
- "Buna mea femeie," raspunse invatatorul, "ieri nu i-as fi putut zice convingator fiului tau ceea ce i-am spus azi pentru ca ieri eu insumi am savurat un baton de ciocolata."

Image credits: San Francisco Sentinel

Wednesday, 3 June 2009

Cate-n Luna si in stele

O prietena draga mie imi spunea ca planetele ne influenteaza intr-un mod subtil pe care, uneori, il percepem iar alteori nu. Iar cel mai la indemana exemplu este Luna plina despre care se spune ca ne face mai agitati chiar si in timpul somnului :) Iar conjuncturilor create de planete, unele favorabile iar altele mai putin favorabile, de fapt noi le dam energie sau nu prin actiunile noastre pentru ca ele sunt doar potentialitati.

Si, daca tot vorbim de plante, va ofer si un site de astrologie unde va puteti face gratuit astrograma: http://astrology.clairvision.org/astro/switchboard. Eu l-am aflat de la Adelina, o alta prietena draga mie care ma ajuta sa am si o podoaba capilara in tendinte :)

De la inceputul anului si pana acum, planetele au favorizat doua momente speciale pentru mine. Din pacate, intr-un fel sau altul, eu nu am ajutat aceste momente sa se manifeste si cele doua zile au trecut fara ca eu sa experimentez o stare speciala :)


Apropo, credeti in stele? Va consultati in mod frecvent horoscopul? Eu cred in stele si, totusi, nu imi citesc decat foarte rar horoscopul :)

Tuesday, 2 June 2009

Sistem - Boca de Inferno

Ieri, cei de la Sistem au lansat pe Internet videoclipul celei mai noi piese: "Boca de Inferno". Melodia e dementiala si e cu mesaj :) Sper sa va placa si videoclipul :)