Despre intelepciune

Fiecare zi poate fi minunata daca noi decidem ca asa va fi, daca privim problemele ca pe niste lectii din care putem invatam, daca daruim fara sa asteptam sa primim ceva in schimb, daca multumim pentru tot ceea ce suntem, facem si avem. 

Image credits: Heart Wisdom

Un barbat in varsta de 92 de ani s-a barbierit, s-a pieptanat, s-a imbracat si la ora 8 dimineata a pornit spre casa de batrani.

In holul de la intrarea in casa de batrani, il intampina zambind un tanar care ii spune ca are camera pregatita. In timp ce merg amandoi pe coridor, tanarul ii povesteste cum arata camera.

- "Imi place tare mult", spune batranul cu incantarea unui copil de 8 ani care urmeaza sa aiba propria lui camera.

- "Dar inca nu ati vazut camera!", se minuneaza tanarul.

- "Nu conteaza ca inca nu am vazut camera", ii raspunde batranul. "Faptul ca aceasta camera imi place nu depinde de cat este de mare sau de cum este decorata, ci depinde doar de cum vreau eu sa o vad. Eu am decis deja ca imi place camera. Fericirea tine de modul in care privim lucrurile. In fiecare dimineata pot alege daca imi petrec ziua in pat si ma plang ca ma doare ceva sau ii multumesc Cerului pentru tot si pentru ca ma pot misca."

Ce numesc eu 'acasa'

'Acasa' poate fi un concept abstract sau poate fi un loc anume. Pentru mine 'acasa' inseamna trei locuri si fiecare dintre ele are o semnificatie anume si o rezonanta incarcata de multa emotie. In primul rand, 'acasa' pentru mine este Romania. Aici m-am nascut si aici traiesc in prezent.

Tot 'acasa' pentru mine inseamna si Anglia. Este tara in care nu doar m-am simtit acasa, ci si am fost acasa, si in care continui sa ma simt acasa ori de cate merg acolo in vacanta, adica in fiecare an. Este locul in care am prieteni foarte dragi, in care am avut colegi care ulterior mi-au devenit prieteni si de care ma leaga amintiri frumoase.

Tot 'acasa' pentru mine inseamna si Bulgaria. Este tara in care am locuit o perioada si in care am intalnit oameni minunati care imi sunt prieteni desi poate nu ne-am mai intalnit de ceva timp. Este locul care pentru mine va ramane 'acasa' desi acum se afla la ceva kilometri distanta. Iar o prietena draga are un proiect de suflet care se numeste InfoBulgaria, un site care va aduce oferte speciale de vacanta in Bulgaria.

Despre ispite si rabdare

Cu totii ne dorim sa obtinem tot felul de lucruri cat mai repede cu putinta. Vrem sa fim cei mai buni in aria noastra profesionala, sa ne gasim rapid drumul in viata, sa avem alaturi de noi cei mai potriviti parteneri, sa fim mai destepti, mai frumosi si mai devreme acasa si, daca se poate, "acum", nicio clipa mai tarziu. Nu mai stiu cine spunea ca pentru ca a recolta ceva este nevoie ca mai intai sa fi sadit ceva si apoi sa asteptam sa creasca. Si, totusi, pe parcurs apar diverse "ispite". Povestea de mai jos ilustreaza atat de frumos ceea ce vreau sa spun incat va invit sa o cititi.

Image credits: I need motivation

Odata, patru ucenici au vrut sa se intreaca. Zis si facut. S-au asezat toti intr-o incapere si au decis ca, timp de trei zile, niciunul sa nu scoata o vorba. Vroiau sa-si puna la incercare rabdarea si puterea de concentrare. Dar, spre seara, cand a inceput sa se intunece, unul dintre ei nu s-a mai putut abtine si a zis: 

- "Sa aprinda cineva lumina!"

- "Ce faci, nu trebuia sa tacem?" l-a intrebat nedumerit al doilea. 

- "Prostilor, de ce ati vorbit ?" se repezi al treilea sa-i dojeneasca. 

- "Ehe, doar eu am tacut!" se lauda cel de-al patrulea. 

Fiecare ucenic a cazut prada cate unei ispite: graba, neincrederea, mania si mandria. Rabdarea este cel mai bun tovaras de drum in viata. Cum de totusi uneori uitam tocmai de ea?

Primim ceea ce oferim

Oameni buni, cum necum, in ultima vreme nu am reusit sa-mi gasesc timp si pentru mine si, implicit, si pentru blog. Imi dau seama ca lipsa de timp este o scuza si ca am nevoie sa-mi planific mai bine timpul. Inca nu am gasit acea planificare optima, dar astazi am gasit timp sa postez si pe blog. Pentru ca astazi a fost o zi speciala. Au aparut cateva situatii cu un mesaj foarte clar: "primim ceea ce oferim". Iar atunci cand uitam ca avem atat de multe de oferit, poate ca este de ajuns sa ne aducem aminte sa zambim cuiva care are nevoie macar de un zambet. Uneori un zambet si o vorba buna, la momentul potrivit, pot face minuni :) Si mi-am adus aminte si de o poveste pe care v-o ofer si voua. Sper sa va placa :)

Numele lui era Fleming si era un sarman fermier scotian. Intr-o zi, pe cand muncea, a auzit un strigat de ajutor venind dintr-o mlastina invecinata. Si-a lasat uneltele si a alergat la mlastina. Acolo, plin de namol, se afla un baietel ingrozit care se lupta sa scape. Fermierul Fleming l-a salvat din ceea ce urma sa fie o moarte inceata si ingrozitoare. 

A doua zi, o trasura luxoasa s-a oprit la usa fermierului. Un nobil elegant a coborat din ea si s-a prezentat ca tatal baiatului pe care fermierul il salvase. 

- "Vreau sa te platesc", a spus nobilul. "Ai salvat viata fiului meu". 

- "Nu, nu pot sa accept bani pentru ceea ce am facut,"  i-a raspuns fermierul refuzand oferta.

In acelasi moment, fiul fermierului a aparut in usa casei.

- "Acesta este fiul tau ?" l-a intrebat nobilul . 

- "Da", a raspuns mandru fermierul .

- "Hai sa facem o afacere. Lasa-ma sa-i ofer aceeasi educatie pe care o va primi si fiul meu. Daca si el este ca tatal lui, cu siguranta va deveni un om cu care sa te mandresti."

Si asta a facut. Fiul fermierului Fleming a urmat cele mai bune scoli ale vremii, a absolvit St. Mary's Hospital Medical School din Londra si a ajuns cunoscut in lume ca Sir Alexander Fleming, inventatorul penicilinei. 

Ani mai tarziu, fiul nobilului care fusese salvat din mlastina s-a imbolnavit de pneumonie. Ce i-a salvat viata de data aceasta? Penicilina.

Numele nobilului? Lord Randolph Churchill. Numele fiului sau? Sir Winston Churchill.