Despre imperfectiunea perfectiunii

In urma cu ani de zile, patru invatati calatoreau prin desertul Kawir cu o caravana. Toti erau plini de admiratie pentru camile. Erau uimiti de multumirea acestora, le admirau puterea si gaseau ca rabdarea lor umila este aproape de neinteles. 

- "Suntem maestrii penelului." spuse unul dintre ei. "Haideti sa scriem despre acest animal sau sa desenam ceva care sa laude si sa onoreze camila."

Spunand aceste cuvinte, lua un sul de pergament si intra intr-un cort luminat de o lampa de ulei. Dupa cateva minute, iesi si isi arata opera celor trei prieteni. Desenase o camila care tocmai se ridicase din pozitia de odihna. Camila era atat de bine desenata incat cineva ar fi putut crede ca era vie.

Urmatorul invatat intra si el in cortul lui si iesi curand. Aducea o scurta descriere factuala a avantajelor pe care camila o aduce caravanei.

Al treilea scrisese un poem incantator.

Al patrulea intra in cele din urma in cort si le interzise celorlalti sa il deranjeze. Cateva ore mai tarziu focul se stinsese si ceilalti dormeau deja. A doua zi, cei trei il asteptau pe colegul lor si continuara sa il astepte si a treia zi, si a patra. Aidoma stancilor ce se inchisesera in urma lui Aladin, cortul il ascundea pe cel de-al patrulea invatat. In sfarsit, in ziua a cincea, cel mai silitor dintre cei mai silitori pasi afara, mort de oboseala, cu ochii incercanati si obrajii slabiti. Cu pasi osteniti, arunca obosit pe covor un pergament pe care scrisese cu litere mari: "Camila perfecta sau cum ar trebui sa fie o camila..."