Dragostea nu are nevoie de verigheta

Ieri dimineata am decis sa iau tramvaiul pentru trei statii si, in timp ce-l asteptam sa vina, privirea mi-a fost atrasa de o o geanta de umar, din aceea de panza, gen "Flower Power", cu steagul Angliei aplicat pe ambele parti. Daca ma cunoasteti mai bine, stiti ca sunt fan Anglia pana in maduva oaselor :)

Manat de curiozitate, am studiat-o pe tipa care purta o astfel de geanta: o femeie spre 40 de ani, cu parul prins lejer si strengareste cu o clama de par, imbracata cu o bluza inflorata gen ie si cu o fusta larga si colorata. Tinuta adolescentina ii venea de minune pentru ca tipa emana prin toti porii o prospetime si o feminitate adolescentina. Mi-a atras atentia si faptul ca se tot uita pe trotuarul diametral opus celui de pe care venise ea. La un moment dat fata i s-a luminat atat de mult incat nu am putut sa nu ma uit si eu in directia in care se uita ea ca sa vad ce vede. Am descoperit o batrana, un tip si o femeie incruntata si eram tare intrigat de cine sau ce anume o facuse pe tipa sa se lumineze la fata si mai mult decat era si sa devina usor nerabdatoare.

S-a facut verde pentru pietoni si cele trei persoane au traversat si au ajuns si ele pe refugiul statiei de tramvai. Tipul s-a apropiat de tipa, a salutat-o incercand sa para distant, dar deja era rosu ca focul la fata. Ea radea si se juca cu parul in acel mod senzual pe care il adopta o femeie doar atunci cand cocheteaza cu un barbat.  M-am gandit ca sunt la inceputul relatiei si de aceea sunt mai retinuti cu gesturile de afectiune in public. Si m-am gandit ca sunt un cuplu tare frumos si la nivel fizic, dar si ca energie.

In tramvai am nimerit langa doi elevi care erau impreuna si care se sarutau mecanic din cand in cand, ca si cum ar fi extras lichidul dintr-o sticla de bere… Ea mesteca o guma pe care o mai scotea din cand in cand din gura intr-un mini balon pe care il spargea cu zgomot. Iar el privea plictisit pe geam. Nu vorbeau nimic… Doar ca, din cand in cand, unul dintre ei isi misca mecanic gura catre celalalt, isi impreunau absent buzele si se auzea un zgomot de ventuza…

M-am gandit ca inseamna pasiunea si ce diferenta enorma era intre cele doua cupluri. Cat de rutinati si de plictisiti in dragostea lor erau adolescentii si cat de frumosi si senzuali erau ceilalti doi. Mi-am adus aminte de ei si mi-am rotit privirea prin tramvai, cautandu-i. I-am vazut si am avut o surpriza de proportii!

Erau in spatele mele, lateral stanga, si se tineau amandoi de bara cu mana stanga. Si atunci am observat ca amandoi aveau cate o verigheta pe deget si ca cele doua verighete erau atat de diferite incat nu puteau fi semnul dragostei lor, ci semnul ca, la nivel administrativ si social, apartineau altor doua persoane… Si atunci am inteles freamatul ei si retinerea lui… M-am uitat cu drag la ei, la felul adolescentin si senzual in care isi manifestau dragostea, si m-am bucurat ca dragostea nu are nevoie de verigheta :)

Si, chiar si acum cand ma gandesc la ei, o fac cu bucurie si cu o senzatie ca dragostea cea adevarata inca mai exista si se manifesta chiar si intr-un tramvai, intr-o dimineata de toamna. 

Cand am incetat sa mai auzim?

In aceasta dimineata, in timp ce ma indreptam catre sala de curs mergand pe jos (am descoperit ca singura activitate fizica pe care o practic cu placere este mersul pe jos desi mi s-ar fi parut mai "cool" sau mai in "trend" sa ma duc la bazin sau la sala :) am tras cu urechea la conversatia unor fete care mergeau in fata mea, in acelasi ritm alert cu mine. "Conversatie" este mult spus pentru ca, de fapt, erau doua monologuri care se desfasurau simultan:

- "Si, ca sa vezi cat de nesimtit este tipul, a uitat sa-mi mai dea manualul inapoi desi..."

- "Crezi ca mai am timp sa ma inscriu la master? As vrea..."

- "... i-am tot adus aminte. Incep sa am sentimentul ca il hartuiesc si..."

- "... sa fac ceva la ASE caci da bine la CV? Crezi ca..."

- "... ca lui place. Imi place de el pentru ca..."

- "... e o idee buna? Sau mai bine continui cu ceva la Psihologie pentru ca..."

Halucinant! Daca intamplarea nu s-ar fi desfasurat pe strada, in fata ochilor mei, as fi crezut ca asist la o opera bufa sau ca sunt la camera ascunsa.

Mi-am adus aminte si de o discutie avuta destul de recent cu un amic. Omul avea cateva frustrari si simtea nevoia sa le povesteasca cuiva. Dupa jumatate de ora s-a racorit si, fiindca este o persoana de societate, mi-a spus:

- "Am vorbit atat de mult despre mine, despre cum mi-a fost saptamana si despre frustrarile mele! Multumesc pentru ca m-ai ascultat! M-a ajutat tare mult ca am spus cuiva prin ce trec eu. Spune-mi, te rog, cum ti-a fost si tie saptamana."

Si, pentru ca am crezut ca omul chiar isi doreste sa afle cum mi-a fost saptamana, am inceput si eu sa-i povestesc. Dupa a doua propozitie m-a intrerupt intrebandu-ma daca mai stam la terasa deoarece vroia sa-si mai comande o bere. Fara sa astepte raspunsul meu, si-a mai comandat o bere. Si, cu lejeritate, a inceput sa-mi povesteasca despre viata lui afectiva si multele si simultanele femei din viata lui. De data asta, era din cand in cand atent la mine pentru ca vroia sa vada cum reactionez la ceea ce-mi spune. Dupa ce si-a baut berea si a terminat si istorisirea incidentelor amoroase soldate chiar si cu paruiala intre tipele care descopereau ca au incurcat orele de "vizita" si apareau cate doua, trei deodata la usa apartamentului lui, si-a dat seama ca eu chiar l-am ascultat si chiar am auzit tot ce mi-a spus. Si a simtit nevoia sa-mi spuna ca sunt un ascultator minunat. I-am explicat ca este deformatie profesionala si ca cea mai importanta abilitate a unui coach este aceea de a putea sa asculte activ. Bine, recunosc, sunt un fericit pentru ca este un atu pe care nu il mai are foarte multa lume in ziua de azi :) Si o gramada de oameni ma apreciaza si pentru ca eu chiar ii aud cand ei vorbesc.

Si, avand in minte intamplarea de azi si cea ceva mai veche, ma intreb si va intreb oare cand am incetat noi, oamenii, sa ne mai ascultam unii pe ceilalti? Iar daca ascultam, oare chiar auzim ce spune celalalt? Si cum oare, fara sa-i auzim pe ceilalti, comunicam in viata persoanala si profesionala? Si oare comunicam? Pana la urma suntem jucatori in echipa sau suntem jucatori individuali si ne prefacem ca jucam in echipa?

Si, daca tot ai avut si rabdare si timp sa citesti acest material, poate ca acum te intrebi daca tu ii auzi pe cei cu care interactionezi. Gandeste-te la cele mai recente 5 interactiuni semnificative pentru tine si pune-ti urmatoarele intrebari:

- L-am ascultat tot timpul pe omul din fata mea sau atentia mea a fost captata mai ales de gandurile mele si/sau de ceea ce se intampla in jur?

- Am auzit tot ce mi-a spus sau am preferat sa presupun ce imi va spune si m-am lasat antrenat/a de alte procese cognitive?

- Pastrez un bun contact vizual cu interlocutorul meu in majoritatea timpului sau prefer sa studiez ceea ce se afla in mediul inconjurator?

Gandire pozitiva sau fuga de realitate?

Gandirea pozitiva este un concept atat de des vehiculat si in contexte atat de insalubre mental sau fara tangenta cu realitatea incat a inceput sa-si piarda intelesul dar si valoarea. Si am constientizat lucrul asta in urma cu cateva zile cand  mi-a cazut privirea pe statusul unui prieten de pe Facebook: "Frate, daca mai vad inca o perla din putul gandirii pozitive, vars tot ce-am mancat la pranz!".

In ultima vreme tot mai multe persoane au tendinta sa fuga de realitate si sa se refugieze in bratele gandirii pozitive. Este absolut minunat sa avem o gandire pozitiva dar, atunci cand de fapt fugim de realitate fortandu-ne sa ne percepem viata altfel decat este ea, nu facem altceva decat sa ne pacalim pe noi insine. Chiar daca spunem tuturor cat de fericiti suntem sau ce viata minunata avem, crezand ca astfel gandim pozitiv si atragem lucrurile bune in viata noastra, nu reusim decat sa ne furam singuri caciula. Si, in contextul asta, mi-am adus aminte de un citat celebru cu autor necunoscut: "Fericirea este ca atunci cand faci pipi pe tine: toata lumea poate sa vada asta dar numai tu poti simti caldura!" :)

De curand am fost intr-o tabara de dezvoltare personala si, intr-una din pauze, stateam afara de vorba cu una din participante. In timp ce tragea cu nesat din tigara si tropaia nervos cu piciorul drept, mi-a spus: "Am trecut prin atatea tragedii in viata asta, dar acum cred ca sunt pe drumul cel bun! Cred ca sunt mult mai calma si mai pozitiva! Gandirea mea pozitiva incepe sa-si faca efectul!". Nu am apucat sa-i raspund pentru ca mi-a sunat telefonul, insa am auzit-o cateva minute mai tarziu cum tipa la un alt participant: "Sa taci din gura cand vorbesc eu! Este lipsa de respect sa nu il asculti pe celalalt! Plus ca putin imi pasa ce crezi tu! Tu sa taci din gura si sa ma asculti!!!".

Un alt exemplu este reprezentat de o doamna care in urma cu un an a intrat in criza varstei a doua. In loc sa caute un ajutor specializat care sa o ajute sa treaca peste ceea ce la momentul respectiv era o depresie incipienta, s-a dus intr-o librarie si si-a cumparat o carte despre gandirea pozitiva. Si-a imaginat ca, daca gandeste pozitiv, toate problemele ei vor disparea si se va simti din nou tanara si frumoasa. Si, pentru ca nu prea simtea ca face vreun progres, a inceput sa-si cumpere si carti de psihologie si psihoterapie din care a memorat pasaje intregi, pasaje pe care le "serveste" cu lejeritate in discutiile pe care le are la serviciu sau cu prietenii. Pe langa faptul ca utilizeaza gresit respectivele concepte psihologice, depresia ei s-a acutizat si acum a ajuns sa-si urasca sotul si sa nu o mai intereseze deloc de fiica ei studenta. Insa, in mod cert, "gandirea pozitiva" o ajuta cu succes sa fuga de realitate si sa creada, cel putin la nivel declarativ, ca este o femeie implinita...

Un ultim caz (si nu pentru ca nu as mai avea inca cateva zeci, ci pentru ca nu vreau sa te plictisesc cu problemele altora) este acela al unui tanar de douazeci si un pic de ani. Un tip super trist care a descoperit in acelasi timp gandirea pozitiva si Facebook-ul. Posteaza cele mai simpatice bancuri din lume, melodiile cele mai vesele si face cele mai optimiste comentarii citite vreodata. In schimb nu a postat nicio poza cu el (poate pentru ca nu poate nici macar sa zambeasca, daramite sa mimeze in vreun fel optimismul pe care il afiseaza din spatele laptop-ului) desi are zeci de poze cu animalute dragute, tineri care rad sau se tin de mana, precum si alte imagini care denota un optimism debordant. Ne-am intalnit intamplator de curand si mi-a spus cu o fata trista si pierduta: "In fiecare zi pun in practica principiile gandirii pozitive si am deja rezultate. Am o multime de prieteni acum, e drept doar pe Facebook. Plus ca sunt... fericit... Mai am mult de lucru cu gandirea asta pozitiva..."

Si, pentru ca nu orice broasca sarutata se transforma in vreun print, asa cum nu orice Cenusareasa poate deveni vreo printesa fermecatoare, oricat de pozitiv am gandi noi, poate ca a venit momentul sa ne dam seama unde ne aflam cu adevarat. Daca continui sa te bazezi doar pe gandirea pozitiva si nu faci o evaluare obiectiva a situatiei in care te afli, nu vei reusi niciodata sa intreprinzi ceva ca sa ajungi acolo unde iti doresti sa fii. Vei continua doar sa fugi de realitate, adica de tine, de viata ta...

Brain Slim, workshop experiential

Un workshop pentru toti cei care s-au saturat sa tot tina diete :)

Brain Slim, workshop experiential

Bucuresti, 17 - 18 septembrie 2011

• Mananci atunci cand te simti plictisit/a sau dezamagit/a?
• Mananci atunci cand te simti stresat/a sau suparat/a?
• Esti dependent/a de dulciuri, de junk food si de mancatul in exces?
• Ai incercat o multime de diete si nu ai obtinut cine stie ce rezultate?
• Te-ai saturat sa fii vesnic la dieta?

Daca ai raspuns da la cel putin una din intrebarile de mai sus atunci workshop-ul experiential “Brain Slim” este pentru tine.

Exista un “buton” care opreste corpul sa mai acumuleze grasime in exces si care transforma tesutul adipos excedentar in energie si totul in mod automat! Si, pentru ca acest “buton” este stransa legatura dintre minte si corp, vom lucra impreuna timp de doua zile la optimizarea sistemului minte-corp astfel incat tu sa ajungi la greutatea ideala fara efort si fara frustrari.

Mai multe informatii: Brain Slim, workshop experiential