Gandirea pozitiva este un concept atat de des vehiculat si in contexte atat de insalubre mental sau fara tangenta cu realitatea incat a inceput sa-si piarda intelesul dar si valoarea. Si am constientizat lucrul asta in urma cu cateva zile cand mi-a cazut privirea pe statusul unui prieten de pe Facebook: "Frate, daca mai vad inca o perla din putul gandirii pozitive, vars tot ce-am mancat la pranz!".
In ultima vreme tot mai multe persoane au tendinta sa fuga de realitate si sa se refugieze in bratele gandirii pozitive. Este absolut minunat sa avem o gandire pozitiva dar, atunci cand de fapt fugim de realitate fortandu-ne sa ne percepem viata altfel decat este ea, nu facem altceva decat sa ne pacalim pe noi insine. Chiar daca spunem tuturor cat de fericiti suntem sau ce viata minunata avem, crezand ca astfel gandim pozitiv si atragem lucrurile bune in viata noastra, nu reusim decat sa ne furam singuri caciula. Si, in contextul asta, mi-am adus aminte de un citat celebru cu autor necunoscut: "Fericirea este ca atunci cand faci pipi pe tine: toata lumea poate sa vada asta dar numai tu poti simti caldura!" :)
In ultima vreme tot mai multe persoane au tendinta sa fuga de realitate si sa se refugieze in bratele gandirii pozitive. Este absolut minunat sa avem o gandire pozitiva dar, atunci cand de fapt fugim de realitate fortandu-ne sa ne percepem viata altfel decat este ea, nu facem altceva decat sa ne pacalim pe noi insine. Chiar daca spunem tuturor cat de fericiti suntem sau ce viata minunata avem, crezand ca astfel gandim pozitiv si atragem lucrurile bune in viata noastra, nu reusim decat sa ne furam singuri caciula. Si, in contextul asta, mi-am adus aminte de un citat celebru cu autor necunoscut: "Fericirea este ca atunci cand faci pipi pe tine: toata lumea poate sa vada asta dar numai tu poti simti caldura!" :)
De curand am fost intr-o tabara de dezvoltare personala si, intr-una din pauze, stateam afara de vorba cu una din participante. In timp ce tragea cu nesat din tigara si tropaia nervos cu piciorul drept, mi-a spus: "Am trecut prin atatea tragedii in viata asta, dar acum cred ca sunt pe drumul cel bun! Cred ca sunt mult mai calma si mai pozitiva! Gandirea mea pozitiva incepe sa-si faca efectul!". Nu am apucat sa-i raspund pentru ca mi-a sunat telefonul, insa am auzit-o cateva minute mai tarziu cum tipa la un alt participant: "Sa taci din gura cand vorbesc eu! Este lipsa de respect sa nu il asculti pe celalalt! Plus ca putin imi pasa ce crezi tu! Tu sa taci din gura si sa ma asculti!!!".
Un alt exemplu este reprezentat de o doamna care in urma cu un an a intrat in criza varstei a doua. In loc sa caute un ajutor specializat care sa o ajute sa treaca peste ceea ce la momentul respectiv era o depresie incipienta, s-a dus intr-o librarie si si-a cumparat o carte despre gandirea pozitiva. Si-a imaginat ca, daca gandeste pozitiv, toate problemele ei vor disparea si se va simti din nou tanara si frumoasa. Si, pentru ca nu prea simtea ca face vreun progres, a inceput sa-si cumpere si carti de psihologie si psihoterapie din care a memorat pasaje intregi, pasaje pe care le "serveste" cu lejeritate in discutiile pe care le are la serviciu sau cu prietenii. Pe langa faptul ca utilizeaza gresit respectivele concepte psihologice, depresia ei s-a acutizat si acum a ajuns sa-si urasca sotul si sa nu o mai intereseze deloc de fiica ei studenta. Insa, in mod cert, "gandirea pozitiva" o ajuta cu succes sa fuga de realitate si sa creada, cel putin la nivel declarativ, ca este o femeie implinita...
Un ultim caz (si nu pentru ca nu as mai avea inca cateva zeci, ci pentru ca nu vreau sa te plictisesc cu problemele altora) este acela al unui tanar de douazeci si un pic de ani. Un tip super trist care a descoperit in acelasi timp gandirea pozitiva si Facebook-ul. Posteaza cele mai simpatice bancuri din lume, melodiile cele mai vesele si face cele mai optimiste comentarii citite vreodata. In schimb nu a postat nicio poza cu el (poate pentru ca nu poate nici macar sa zambeasca, daramite sa mimeze in vreun fel optimismul pe care il afiseaza din spatele laptop-ului) desi are zeci de poze cu animalute dragute, tineri care rad sau se tin de mana, precum si alte imagini care denota un optimism debordant. Ne-am intalnit intamplator de curand si mi-a spus cu o fata trista si pierduta: "In fiecare zi pun in practica principiile gandirii pozitive si am deja rezultate. Am o multime de prieteni acum, e drept doar pe Facebook. Plus ca sunt... fericit... Mai am mult de lucru cu gandirea asta pozitiva..."
Un alt exemplu este reprezentat de o doamna care in urma cu un an a intrat in criza varstei a doua. In loc sa caute un ajutor specializat care sa o ajute sa treaca peste ceea ce la momentul respectiv era o depresie incipienta, s-a dus intr-o librarie si si-a cumparat o carte despre gandirea pozitiva. Si-a imaginat ca, daca gandeste pozitiv, toate problemele ei vor disparea si se va simti din nou tanara si frumoasa. Si, pentru ca nu prea simtea ca face vreun progres, a inceput sa-si cumpere si carti de psihologie si psihoterapie din care a memorat pasaje intregi, pasaje pe care le "serveste" cu lejeritate in discutiile pe care le are la serviciu sau cu prietenii. Pe langa faptul ca utilizeaza gresit respectivele concepte psihologice, depresia ei s-a acutizat si acum a ajuns sa-si urasca sotul si sa nu o mai intereseze deloc de fiica ei studenta. Insa, in mod cert, "gandirea pozitiva" o ajuta cu succes sa fuga de realitate si sa creada, cel putin la nivel declarativ, ca este o femeie implinita...
Un ultim caz (si nu pentru ca nu as mai avea inca cateva zeci, ci pentru ca nu vreau sa te plictisesc cu problemele altora) este acela al unui tanar de douazeci si un pic de ani. Un tip super trist care a descoperit in acelasi timp gandirea pozitiva si Facebook-ul. Posteaza cele mai simpatice bancuri din lume, melodiile cele mai vesele si face cele mai optimiste comentarii citite vreodata. In schimb nu a postat nicio poza cu el (poate pentru ca nu poate nici macar sa zambeasca, daramite sa mimeze in vreun fel optimismul pe care il afiseaza din spatele laptop-ului) desi are zeci de poze cu animalute dragute, tineri care rad sau se tin de mana, precum si alte imagini care denota un optimism debordant. Ne-am intalnit intamplator de curand si mi-a spus cu o fata trista si pierduta: "In fiecare zi pun in practica principiile gandirii pozitive si am deja rezultate. Am o multime de prieteni acum, e drept doar pe Facebook. Plus ca sunt... fericit... Mai am mult de lucru cu gandirea asta pozitiva..."
Si, pentru ca nu orice broasca sarutata se transforma in vreun print, asa cum nu orice Cenusareasa poate deveni vreo printesa fermecatoare, oricat de pozitiv am gandi noi, poate ca a venit momentul sa ne dam seama unde ne aflam cu adevarat. Daca continui sa te bazezi doar pe gandirea pozitiva si nu faci o evaluare obiectiva a situatiei in care te afli, nu vei reusi niciodata sa intreprinzi ceva ca sa ajungi acolo unde iti doresti sa fii. Vei continua doar sa fugi de realitate, adica de tine, de viata ta...
Posts
13 comments:
foarte bine pusă problema.
dar să ştii că personajele din poză (inclusiv el) nu au nicio vină. mai mult decât atât cei care nu o vor vedea ca pe o glumă, aşa cum o văd eu, o pot lua ca pe o slăbiciune din partea ta, căzând cumva nu în tagma celor pe care îi descrii aici, dar într-o nuanţă apropiată.
sper că sunt destul de clar la ora asta mică din dimineaţă (pentru mine) şi că măcar am descreţit o frunte. a ta.
cât despre mersul pe acest drum fără a avea o bază reală este exact ca şi cum ai lua un puşti care a cărat cu spatele lăzi sau saci, să îl duci la teatru şi să îl pui să recite shakespeare mergând pe sârmă. şi să mai şi crezi că dacă îl ajuţi cu intenţia ta bună totul e perfect.
într-adevăr totul e perfect, dar câteodată trebuie puţin timp şi ceva ajutor.
namaste!
Foarte fain si la obiect articolul. Intr-adevar, conceptul gandirii pozitive s-a "manelizat" (cu scuzele de rigoare pentru termen), la fel cum s-a intamplat si cu multe alte cuvinte pline de inteles, din limba noastra si nu numai.
Daca dai cu cel mai frumos var peste vechea zugraveala, fara sa speli peretele, fara sa razui totul....si mai ai si huma...gandul pozitiv ramane suficient cat sa faci o poza cu el, dupa care se umfla si pica.
Toate cele bune!
Flipi, stiu ca personajele din poza nu au nicio vina. Am cautat o imagine care sa ilustreze fuga de realitate prin utilizarea neinspirata a gandirii pozitive si nu am gasit nimic sugestiv. Si atunci am folosit o poza care nu are prea mare legatura cu subiectul, dar care atrage atentia instant. Un mic artificiu de comunicare :)
Foarte frumoasa si inspirata metafora ta cu pustiul adus sa recite Shakespeare. Intr-adevar, doar o intentie buna, fara o baza reala, nu ajungem prea departe.
Intentia mea, atunci cand am scris materialul, a fost sa trag un semnal de alarma la ceea ce am vazut ca incepe sa ia amploare in jurul meu, adica la fuga de realitate si de problemele lor a unor oameni care prefera sa se ascunda sub fusta larga a gandirii pozitive.
O zi minunata!
Traian, multumesc frumos. Cu sau fara drepturi de autor, dar cu citarea sursei si sper si cu acceptul tau, voi folosi metafora ta cu zugravitul peretului. Este atat de sugestiva pentru ceea ce fac unii oameni care, in loc sa isi rezolve problemele, prefera sa le "spoiasca" cu cateva principii sau tehnici din gandirea pozitiva pana cand se umfla si pica.
O zi excelenta!
Este greu de stabilit frontiera: mi-am impus să iau în glumă necazurile, să le ignor, să le las să se frământe singure, jignite de nepăsarea mea, şi ... constat că se rezolvă miraculos, în al 12-lea ceas, de o manieră imprevizibilă, neaşteptată, surprinzător de bine!
Zamfir, tu procedezi intelept, fara a fugi de realitate. Faptul ca iei in gluma necazurile este maniera ta de a le face fata.
De vreo jumătate de an adun materiale şi adun nervi (da, da, nervi!) ca să scriu un articol pe această temă.
Deşi am citit în mare parte articolele dv., acesta este primul din ultimele 8 luni cu care pot să spun că sunt 120% de acord.
De altfel într-o perioadă ajunsesem chiar să detest conceptul în sine de "gândire pozitivă" tocmai pentru că vedeam în jurul meu ceea ce şi dv. aţi remarcat.
Numai că (şi asta o să detaliez pe viitor într-un articol tipic mie - lung adică) treaba asta cu "manlizarea" gândirii pozitive, parafrazându-l pe Traian, a ajuns să devină regulă.
Pe scurt: eşti obligat în din ce în ce mai multe cercuri să aplici varianta manelizată a gândirii pozitive.
De exemplu în SUA nu se mai pun note în şcoli până la liceu pentru a nu crea diferenţe între elevi. De asemenea ei nu mai au looser-ul clasei ci "the last winner".
Şi pe la noi începe conceptul - în clasele primare TOŢI elevii unei clase primesc premiu şi coroniţă şi sunt felicitaţi şi pozaţi - nici într-un caz evaluaţi obiectiv şi sfătuiţi corespunzător pentru a-şi îmbunătăţi abilităţile - aşa cum se făcea pe vremea... noastră îmi permit să spun.
În fine... mă lungesc prea mult.
Bun articol!
Lucian, multumesc frumos pentru idei si pentru cuvintele de apreciere.
Ma bucur ca suntem pe aceeasi lungime de unda 120%. Si de-abia astept sa-ti citesc articolul despre manelizarea gandirii pozitive atunci cand vei avea timp sa-l scrii.
America, dupa ce o perioada foarte lunga de timp, a fost tara celor mai crase discriminari, si nu ma refer doar la segregatia rasiala, a ajuns la cealalta extrema, adica la ceea ce se numeste discrimare pozitiva. "The last winner" mi se pare o idiotenie cumplita! Daca elevul respectiv nu poate sau nu vrea sa invete, nu inteleg de ce nu putem sa admitem acest aspect si trebuie sa-l mascam...
Si, asa cum spuni si tu, rezultatele manelizarii gandirii pozitive in scoala romaneasca incep deja sa se vada. Iar unul din exemplele care imi vin in minte este ceea ce s-a intamplat anul acesta la cele doua sesiuni de Bacalaureat.
O zi frumoasa!
mai vreau să adaug un singur punct foarte mic.
atunci când cu adevărat te deschizi şi înţelegi natura adevărată a omului, gândirea pozitivă devine ceva normal, renunţi natural la minciună, la ascunzişuri sau la carne. îţi e greu şi să omori un ţânţar chiar dacă pare ciudat.
aşa că toată problema poate fi privită şi la nivel ideatic, de tendinţă către ce poaate e mult mai sănătoasă decât folosirea neaoşă şi total fără efecte a unei gândiri care nu e aproape de simţirile celui în cauză. şi atunci când te străduieşti să faci ceva e clar că ceva e în neregulă, şi trăirile şi efectele acestor sentimente devin pe scara realităţii negative în contextul dat.
PS: înţeleg artificiul cu poza, însă m-a distrat alegerea, de aceea am notat-o. mai ales că articolul e foarte serios, ceea ce nu prea se poate spune despre poză :)
Flipi, si eu gandesc la fel ca tine. Atunci cand facem ceva in mod natural, nefortat, suntem intr-o stare de flux cu noi si cu tot ceea ce ne inconjoara.
PS: Iar apropo de poza, ea este foarte serioasa :) Este o poza de la nunta unor oameni. Alaturarea dintre poza si material poate parea insa neserioasa :)
Mmmmm... cred ca se face totusi o pierdere daca am arunca la cos gandirea pozitiva, doar pentru ca e folosita mult si prost.
E cumva... (fac o comparatie fortata acum) ce si cum ai manca prea multa ciocolata si ti se apleaca. Nu e cazul sa nu mai mananci deloc, mai tarziu.
Si aici mai e ceva: vechea dilema a vederii realitatii. Nu a realitatii, ca aia ramane... mystery, ci a vederii, a perceptiei noastre, a ceea ce consideram real. Nu intru, ca nu mai iesim...
Dar uite cum mi s-a intamplat mie: o schimbare enorma a ras "realitatea" mea, acum ceva timp, si ceea ce s-a construit a parut asa de incredibil unora, incat ma vedeau dusa - ceea ce din punctul de vedere al unei realitati in care esti dat cu fundu' de pamant era foarte adevarat. Eu eram dusa in alta lume, intr-una in care ceea ce vedeam era absolut SF... Acea stare de bine - nu gandire de bine, ci stare, traire de bine, de frumusete, de putere, de intelegere a inor rosturi care facea ca nimic sa nu para "defect", nu semana cu realitatea aia (aia cu fundu'...).
Mai mult, chestia asta e prezenta si e si mai tare acum si da, po' sa crezi sau nu, merg pe o poteca inca nedesenata. Si merg si se face poteca sub pasi. Fara sa gandesc pozitiv, de fapt fara sa gandesc prea mult. si se face un vartej de evenimente si oameni care deschide felii de realitate incredibile. Asta se intampla de doi ani, cu amestec de usor si greu, de inteles si neinteles, dar este o "ceva" absolut magnific, o vedere si o traire a unei "realitati" ... "pozitiva" ar fi prea mic sa cuprinda.
Nu fac apologia gandirii pozitive, caci stiu ca doar din minte, oricat de tare ar fi ea, iese ceva (sau nu) dar nu tine, sau nu tine la intensitatea initiala.
Insa poti trai, poti fi in acel feeling, in flux,cum se zice, si atunci esti in acea realitate (o numesc lume, mi-e mai aproape de adevarat asa) in care isi doresc sa fie "ganditorii pozitivi".
Mmm... vorbii cam mult. Ce voiam sa zic e ca exista acea lume visata de promotorii gandirii pozitive, ca nu e o vrajeala (desi contine magie) dar ca treaba "se face" un pic cam altfel... :))
Si acum... daca urez "Walk in Beauty" e prea siropos? :))
Mikka, absolut! Despre folosirea conceptelor gandirii pozitive mult si prost este vorba. Pana la urma, viata cu ale ei bune si rele este minunata! Totul este sa ne bucuram de ea pe de-a-ntregul, fara sa fim partinitori cu aspectele pozitive si sa ne prefacem ca nu le vedem si pe cele negative.
Iar tu esti pe drumul tau pentru ca esti prezenta! Pentru ca, asa cum spuneai si tu, traiesti momentul fara sa il judeci.
Asa ca Let's Walk in Beauty :))
Heeee... stiam yo ca stii si ca iti place mersul asta. Bucura-te de Fumusete cat mai mult! (uah, chiar poate fi mult, uneori crezi ca plesnesti da' minunea e ca tot mai intra)
Ok. Mai am una (poate si pe asta o stii):
See you in the Fire...
Post a Comment