Chestionar privind preferintele pentru cursuri

Impreuna cu cativa colegi, am inceput o prospectare a nevoilor actuale de dezvoltare personala si profesionala.

Rugamintea mea este sa completati un chestionar foarte scurt care ne ajuta pe noi sa intelegem ce fel de cursuri si workshop-uri va doriti. Chestionarul poate fi accesat aici. Va multumesc tare mult!

Chestionar privind preferintele pentru participarea la cursuri

Despre diferenta dintre iad si rai

Un tanar luptator in vechea si indepartata China isi pierduse toata increderea in sine in urma incercarilor vietii si a razboaielor la care participase.

Era suparat tot timpul. Cand se afla in public avea manifestari arogante si era iute la manie chiar si in preajma prietenilor sai care incercau sa-l consoleze. O frica nemarturisita ii patrunsese in oase. Tot felul de intrebari despre viata si moarte il bantuiau.

Intr-una din acele zile negre, prietenii l-au indemnat sa mearga la un mare maestru care locuia in munti si sa ii puna lui acele intrebari la care ei nu-i puteau raspunde. Razboinicul a plecat.

Cand a ajuns la coliba maestrului a vazut ca acesta era de fapt un batranel uscativ si cu privirea blanda. 

Tanarul i-a spus pe un ton aspru:

- "Batrane! Am auzit ca esti intelept si ai raspuns la orice intrebare. Vreau sa stiu care este diferenta dintre iad si rai."

Pe acelasi ton, maestrul i-a raspuns:

- "Ti-ai petrecut toata viata luptand. Esti prea prost ca sa faci diferenta intre cele doua."

Iute la manie, razboinicul a scos sabia si invartind-o prin aer s-a repezit catre batranul care statea nemiscat. Lama taioasa s-a oprit la doua degete de gatul maestrului... Apoi s-a retras. Batranul a ramas in continuare neclintit si i-a spus:

- "Asta este iadul!"

Luptatorul a facut ochii mari si cu voce tremuranda a zis:

- "Ti-ai riscat viata ca sa-mi arati ce inseamna iadul...??? Erai la un pas de moarte si nici macar nu ai clipit..."

- "Iar acesta este raiul." i-a raspuns maestrul.

Despre adevarul absolut

Intr-o buna zi, in timp ce Diavolul discuta cu prietenii lui, au vazut un om mergand pe drum. L-au urmarit cu privirea si au vazut ca s-a aplecat ca sa ia ceva de jos.

- "Oare ce-o fi gasit?" a intrebat unul dintre ei.

- "O bucatica de Adevar." le-a raspuns Diavolul.

Prietenii Diavolului s-au privit foarte ingrijorati. In fond, o bucata de Adevar ii putea salva sufletul acelui om si, prin urmare, ar fi fost unul mai putin in Iad. Insa Diavolul parea foarte linistit si privea fara grija peisajul.

- "Nu esti ingrijorat?" l-a intrebat unul dintre prietenii lui. "Doar a gasit o bucata de Adevar!"

- "Nu conteaza." a raspuns Diavolul. "Stiti ce va face cu bucatica asta? Cel mai probabil va crea o noua religie. Si, in acest fel, va reusi sa-i mai indeparteze si pe altii de Adevarul Absolut..."

Obsesia fericirii

Cu totii ne dorim sa fim fericiti si, indiferent de ceea ce ne dorim si cautam in viata, fericirea este, intr-un fel sau altul, scopul de dincolo de orice alt scop. Poate ne dorim un job mai bun, o relatie frumoasa, sa fim sanatosi, sa avem mai multi bani, sa avem prieteni adevarati, sa ne cumparam o masina sau o casa sau un telefon mobil destept, sa avem o viata profesionala consistenta si asa mai departe. Insa, indiferent de scopul nostru, exista un scop mai curpinzator, mai adanc, si anume sa fim fericiti.

In zona de dezvoltare personala, au aparut o multime de carti despre cum sa fii fericit, gandind pozitiv, practicand meditatia, parcurgand un program prestabilit de 21 de zile sau facand nu stiu ce tip de exercitii. In plus, au aparut si o puzderie de cursuri despre cum sa obtii fericirea rapid si cu usurinta.

Photo credit: http://www.flickr.com/photos/procsilas

Pana aici totul este minunat insa apar doua probleme: cum pastrezi o stare in conditiile in care singura constanta in viata este schimbarea (nu-mi aduc aminte in acest moment cine a descoperit aceasta minunata axioma) si ce faci cu restul de stari si sentimente intr-o lume in care functioneaza dualitatea (bine-rau, frumos-urat, fericire-tristete, iubire-ura, etc)? Bineinteles ca acele carti si acele cursuri ofera si solutia: lasi totul sa "curga" de la sine, fara sa te "agati" de gandurile si sentimentele negative si potentezi gandurile si sentimentele pozitive prin diverse exercitii, meditatii si programe prestabilite de 21 de zile. Rezultatul? Din pacate, nu cel asteptat...

Si, atunci, ce facem? Devenim si mai obsedati si mai incrancenati, cautand continuu starea de fericire? Este si asta o solutie... nu stiu insa cat de eficienta... Ar insemna sa ne dezicem de natura noastra duala, de ganduri, sentimente si emotii care vin si pleaca, indiferent de "pozitivitatea" sau "negativitatea" lor de moment. Cautam o pestera si traim acolo intr-o meditatie continua, mancand radacini si fructe de padure, si traim intr-o stare de fericire continua. Au mai facut-o si altii si au reusit. Si, pana la urma, daca sa spunem ca am reusi sa fim fericiti perpetuu, cum ne-am mai da seama de acest lucru daca ar deveni rutina? Ar fi precum apa calda de la baie pe care o avem si nici macar nu mai realizam cat de confortabil este pana cand nu apare vreo revizie si apa calda este oprita.

O alta solutie ar fi sa ne distantam de gandurile, sentimentele si emotiile noastre din moment ce tot nu putem sa le controlam continuu. Devenim un fel de observator al propriei vieti, neimplicat emotional... Nu ne mai "atasam" de ganduri, emotii si sentimente, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Minunat si totusi trist in acelasi timp! Poate ca exista iluminati care ajung sa traiasca aproape continuu o astfel de stare de detasare si neimplicare emotionala, dar oare se mai bucura ei de viata? Nu stiu... insa tind sa cred ca nu. Mi-i imaginez ca pe niste roboti (din cate stiu, robotii inca nu sunt capabili de emotii) care parcurg viata fiind si facand diverse chestii, fara sa se gandeasca daca simt ceva sau nu si, implicit, fara sa se bucure sau sa se intristeze de ceea ce li intampla. Este si asta un mod de viata, dar nu este pentru oricine.

Si, atunci, imi vine o intrebare: cum ar fi daca renuntam la obsesia noastra de a fi fericiti? Implicit nu am mai considera celelalte stari, emotii, sentimente si ganduri ca fiind neplacute si neaducatoare de fericire. Le-am trai si experimente ca fiind la fel de schimbatoare precum cele "fericite". Usor de spus si greu de pus in practica.

Pana la urma ce sunt starile, gandurile, emotiile si sentimentele noastre? Sunt efecte ale unor cauze. Daca ne-am opri din a mai actiona asupra efectelor si ne-am concentra asupra cauzei, poate ca am reusi sa traim o viata echilibrata, cu bune si cu rele. Si apare urmatoarea intrebare: cum descoperim cauzele care genereaza efecte si ce facem cu aceste cauze? Un raspuns simplu care imi vine in minte este: mergem la sesiuni de coaching sau de consiliere psihologica sau de dezvoltare personala. Si exploram care sunt cauzele care genereaza efecte in viata noastra si lucram asupra acestor cauze, individual, in ritmul nostru. Cu siguranta mai sunt si alte solutii insa nu-mi vin acum in minte.

Si inchei cu cateva intrebari pentru tine:

- Cum ar fi daca ti-ai trai viata asa cum iti doresti?

- Ce anume te impiedica sa ai viata pe care ti-o doresti?

- Ce ai facut pana acum si a functionat si ce nu a functionat?

- Care este pasul cel mai mic pe care il poti face chiar in acest moment?

Despre adevar

Intr-o buna zi, un tanar avocat a plecat sa strabata lumea in lung si-n lat, peste munti si oceane, peste mari si tari, in cautarea Adevarului.

La un moment dat, aflandu-se pe un munte inalt, pe timp de furtuna, intra intr-o pestera sa se adaposteasca si, spre surprinderea lui, descopera o babuta care statea si se incalzea la focul aprins inauntru. Omul nostru, mirat, se uita la ea si-i spune:

- "Cine esti tu?"

- "Eu?" raspunse femeia cu un aer calm si intelept si cu multe zbarcituri din cauza varstei pe fata. "Eu sunt Adevarul."

- "Dar nu se poate sa fii Adevarul! Este inacceptabil sa ma intorc la toti cei care stiu ca am cautat Adevarul si sa le spun ca l-am gasit tocmai intr-un colt uitat de munte, unde nimeni nu si-ar fi inchipuit sa-l caute, intruchipat de o baba urata!"

- "Atunci spune-le ca sunt tanara, frumoasa si m-ai gasit pe o plaja la mare!"

Poate ca uneori Adevarul pe care il cautam si il gasim nu este tocmai cel pe care ni l-am dorit. Putem sa il acceptam, indiferent daca ne convine sau nu. Sau putem sa il ignoram pentru ca nu ne convine si sa cream unul care ne satisface ego-ul sau convingerile. De noi depinde ceea ce vrem sa alegem si cum anume dorim sa percepem realitatea.

Alegerea care vindeca / The Choice that Heals

English version in the second part of the post

Alegerea care vindeca

- Arielle Essex

"Ne alegem bucuriile si tristetile cu mult inainte sa le traim." Kahill Gibran

Cat de des dai atentie la ceea ce corpul tau incearca sa-ti spuna? Nu ti-ar placea daca ai primi ajutor pentru a interpreta aceasta comunicare subtila?

Fiecare simptom are un mesaj iar fiecare boala spune o poveste. N-ar fi extraordinar daca ai gasi modalitati noi pentru a rezolva problemele pe care aceste povesti le aduc la lumina? N-ai avea mai multa incredere? Nu te-ar ajuta oare sa iei decizii mai curajoase? Nu ti-ar fi oare mai usor sa faci pasul si sa fii omul pentru care ai venit sa fii?

Daca ai probleme fizice sau daca te confrunti cu probleme care ti se par imposibil de rezolvat, poate ca a venit momentul sa inveti sa asculti semnele si semnalele care iti sunt transmise. Corpul tau este o prelungire a mintii, este precum un computer care printeaza fiecare gand si fiecare sentiment pe care le-ai avut vreodata. Tiparele de gandire repetitive formeaza santuri adanci in creier si intaresc acele idei pana cand aceastea devin realitate. Dar cum ar fi daca aceste idei se bazeaza pe informatii eronate? Cum ai putea sa stii?

Exista un test simplu care arata daca gandurile tale se bazeaza pe adevar sau pe minciuni: modul in care tu te simti! Daca te simti cu adevarat linistit/a, fericit/a, usurat/a, creativ/a, impamantat/a si echilibrat/a, atunci gandurile pe care tocmai le-ai avut reprezinta adevarul. Daca te simti iritat/a, frustrat/a, anxios/oasa, deprimat/a sau vinovat/a, atunci gandurile tale se bazeaza pe minciuni. Este cu adevarat simplu! Asa ca, intr-un fel, gandurile tale negative au un scop incredibil de important: ele iti spun imediat ca gandirea te indeparteaza de pe calea ta. Si atunci este nevoie sa identifici care ganduri sunt responsabile si cum de ele nu pot fi adevarate.

Fiecare sentiment negativ are un scop bine determinat si aduce o informatie valoroasa pentru tine. Simptomele fizice exprima de asemenea sentimente numai ca intr-un mod metaforic. Oare inflatiile, umflaturile, inrosirea pielii si durerea fizica nu exprima de fapt furia? In acelasi mod, oare nu cumva excesul de mucozitati, racelile, retentia de apa si tesuturile blocate de fluide nu retin cumva lacrimile produse de tristete? Tensiunea, articulatiile inflexibile, crampele musculare si scrasnitul dintilor nu sunt oare si ele modalitati de exprimare a fricii?

Atunci cand observi care parte a corpului este afectata si compari simptomul si sentimentele cu ceea ce se intampla in viata ta, totul incepe sa capete sens.

Poate ca atentia indreptata asupra simptomelor zilnice si confruntarea cu problemele pe care ele le aduc in atentie ar putea fi cea mai potrivita forma de medicina preventiva.

De obicei, bolile serioase au nevoie de un timp indelungat pentru a se manifesta. Ele nu apar peste noapte. Poate parea ca apar repede pentru ca multi oameni nu sunt constienti ca ceva nu este in regula pana cand nu li se pune un diagnostic. Adevarul este ca toate problemele nerezolvate se aduna in timp si formeaza ganduri persistente care intuneca creierul. Iar tiparele gandurilor negative afecteaza traseele nervoase taind alimentarea organelor si tesuturilor vitale. Si, atunci, mai este de mirare ca apare boala?

"Antidotul epuizarii nu este odihna. Antidotul epuizarii este ascultarea inimii." David Whyte

The Choice that Heals 

- Arielle Essex

"We choose our joys and sorrows long before we experience them." Kahill Gibran 

How often do you pay attention to what your body is trying to tell you? Wouldn't it be nice if you could get expert help interpreting this subtle communication?

Every symptom has a message and every illness tells a story. Wouldn't it be great to find new ways to resolve the problems these stories reveal? Wouldn't that give you confidence? Wouldn't that help you make more courageous decisions? Wouldn't you find it easier to step out and be who you really came to be? 

     

If you've have physical problems or you face what seems to be impossible issues, then maybe it is time to learn to listen to the signs and signals being sent. Your body is like an extension of your mind, like a computer print out of every thought and every feeling you've ever had. Repetitive thought patterns form grooves in the brain, reinforcing those idea pathways until you believe they are the truth. But what if they are based on mistaken information? How would you know?  

     

There's a simple acid test that reveals whether your thoughts are based on truth or lies: how you feel! If you feel truly peaceful, happy, at ease, creative, grounded and balanced, the preceding thoughts must be true. If you feel irritated, frustrated, anxious, depressed or guilty, then your thoughts are based on lies. Simple really! So, in a way, your negative feelings serve an incredibly important purpose: they tell you immediately when your thinking has gone off course. Then it just requires a process of identifying which thoughts might be responsible, and why they cannot be true.

Every negative feeling has a distinct purpose with valuable information to tell you. Body symptoms also express feelings in metaphorical ways. Doesn't it make sense that inflammation, swelling, redness, and pain seem rather angry? Similarly, excess mucous, colds, water retention and tissues that get bogged down with fluid may be holding tears of sadness. Tension, stiff joints, cramping muscles, and grinding teeth, are all ways of tightly holding on in fear.

When you notice which part of the body is affected, and trace the symptom and the feeling back to current life events, it all starts to make perfect sense.
  

Perhaps paying attention to everyday symptoms and facing the issues they flag up to you could be the best form of preventative medicine.    

Serious illnesses usually take a long time to manifest. They don't happen overnight. It just seems that way because most people have no awareness of what's wrong until a diagnosis has been made. But the truth is that various unresolved issues collect over time, forming thought clouds that clutter up the brain. Such negative thought patterns actually impede nervous pathways, cutting off supply to vital organs and tissues. Is it any wonder that dis-ease occurs?

"The antidote to exhaustion is not rest. The antidote to exhaustion is wholeheartedness." David Whyte

Sesiuni introductive, workshop-uri si un retreat de 8 zile

"A te intelege pe tine insuti/insati este mai important decat orice altceva pentru ca altceva nu exista. Ne dorim sa traim in armonie, fara suferinta si conflicte. Suferinta va continua atata vreme cat nu vom intelege cine suntem."

Rune Heivang

Echipa Academiei SoulPilot revine in Romania in luna august cu o serie de sesiuni introductive, workshop-uri si o tabara. In continuare aveti informatii despre toate aceste evenimente care au loc in Bucuresti, Cluj si Sibiel (Sibiu) iar la final un link pentru mai multe informatii si inscriere.

Seria de evenimente "Tu esti adevaratul secret" ofera o combinatie de informatii si experiente ce tin de cercetarea in domeniul creierului, dezvoltarea emotionala si noi concepte privind expansiunea personala. Rezultatul este o revelatie in ce priveste tainele vietii insasi. Prezentarea este facuta intr-un limbaj usor de inteles si plin de umor, cu o multitudine de exemple si multe exercitii care faciliteaza experimentarea personala.

Pe parcursul workshop-ului vei incepe sa te privesti pe tine si pe ceilalti intr-un mod nou, revelator. Inveti adevaratul inteles din spatele reactiilor emotionale, al relatiilor si al modului in care reactioneaza cei din jurul tau. Capeti o noua perspectiva, panoramica, asupra vietii umane si descoperi imensele posibilitati oferite de o viata constienta.

Workshop-ul "Tu esti adevaratul Secret - Extins" (Bucuresti) si tabara / silent retreat "Secretul din spatele linistii" (Sibiel) te vor duce pe urmatoarele niveluri ale intelegerilor si experientelor deosebite pe care le ofera Rune si echipa sa, invatatori spirituali neobisnuiti, care te indruma catre adevarata ta natura intr-o maniera distractiva si informala.

• Sesiuni introductive la workshop-ul "Tu esti adevaratul Secret"

Bucuresti: 3, 4, 5, 7, 9, 14 sau 16 august 2012
Cluj: 23 august 2012
Interval orar: 18.00 - 23.00 h
Investitie: 30 lei

• Mini-sesiune pentru copii 6-12 ani (insotiti de parinti) cu Rune Heivang

Cluj: 24 august 2012
Interval orar: 15.00 - 17.00 h
Investitie: 10 lei

• Mini-sesiune pentru adolescenti 13-18 ani cu Rune Heivang

Cluj: 24 august 2012
Interval orar: 18.00 - 21.00 h
Investitie: 10 lei

• Workshop "Tu esti adevaratul Secret"

Bucuresti: 11-12 august 2012
Cluj: 25-26 august 2012
Interval orar: 10.00 - 19.00 h
Investitie: 250 lei

• Workshop "Tu esti adevaratul Secret -  Avansat"

Bucuresti: 18-19 august 2012
Interval orar: 10.00 - 19.00 h
Investitie: 250 lei

• Tabara / silent retreat "Secretul din spatele linistii"

Sibiel (Sibiu): 01-09 septembrie 2012
Totul inclus (retreat, cazare, 3 mese pe zi, pauza de cafea/ceai): 1.570 lei
Fara cazare (retreat, pranz + cina, pauza de cafea/ceai): 1.120 lei
Fara cazare si masa (retreat, pauza de cafea/ceai): 620 lei

Mai multe detalii privind seria de evenimente si inscrierea la acestea gasiti aici.

Efectul Umbrei / The Shadow Effect

English version at the end of this post

Pe Debbie Ford am descoperit-o in urma cu mai multi ani si inca mai sunt fascinat de schimbarea pe care a reusit sa o produca in primul rand la ea si, mai apoi, la o multime de alti oameni datorita cartilor pe care le-a scris si seminariilor pe care le faciliteaza. Iar aseara am revazut, cautand ceva pe Internet, documentarul pe care Debbie Ford l-a produs impreuna cu Deepak Chopra si Marianne Williamson: "Efectul Umbrei". Si, cum documentarul este online, cu tot cu subtitrare in limba romana, m-am gandit sa-l dau si eu mai departe. Este un film absolut special si va invit sa-l vedeti atunci cand aveti la dispozitie o ora pentru voi.

Nu o sa va povestesc prea multe despre "Efectul Umbrei" pentru a va lasa placerea sa-l descoperiti voi insiva, insa o sa adaug o scurta prezentare a acestui documentar:

"Umbra exista in fiecare dintre noi. Ea face parte integranta din noi si, totusi, ne petrecem o mare parte din viata fugind de ea. Departe de a fi atat de inspaimantatoare cum credem, latura noastra intunecata ne promite o viata mai buna si mai implinita. Umbra noastra se manifesta in fiecare zi. Ea este motivul pentru care ne infuriem atunci cand un prieten apare la intalnire cu zece minute mai tarziu, pentru care tipam la parintii sau la copiii nostri chiar daca acestia nu au gresit cu nimic si pentru care ne sabotam propriul succes in momentele cele mai nepotrivite cu putinta. Atat timp cat nu ne vom accepta natura duala, vom continua sa ne ranim pe noi insine si pe cei dragi, dar si sa ne ignoram potentialul real."

I discovered Debbie Ford several years ago and I am still fascinated by the change she brought first of all to her own life and, then, to the lives of so many people through the books she wrote and through the workshops she facilitates. And last night I watched again the documentary Debbie Ford produced together with Deepak Chopra and Marianne Williamson: "The Shadow Effect". And since the documentary is now online I thought to share it with you. It is a special movie and I invite you to watch it when you find one hour for yourselves.

I will not tell you too much about "The Shadow Effect" so that you have the pleasure of discovering it yourselves. Still, I will give you a short presentation of this documentary:

"The shadow exists within all of us. It is a part of us and yet we spend most of our life running from it. But far from being scary, our dark side holds the promise of a better, more fulfilling life. Our shadow makes itself known every day. It is the reason we get furious over a friend showing up ten minutes late, yell at our parents or kids when they have done nothing wrong, and sabotage our own success at the worst possible time. Until we are able to embrace our dualistic nature, we will continue to hurt ourselves and those closest to us and fall short of our potential."

Identitate si relatii / Identity & Relationships

Va invit la o reflectie interesanta asupra a ceea ce este dragostea pentru fiecare dintre noi. Iubim cu adevarat sau suntem intr-un parteneriat in care dam ceva ca sa primim ceva la schimb? Ne cautam "jumatatea" pentru ca noi insine suntem "incompleti" sau oferim dragoste unei persoane la fel de complete ca si noi?

I invite you to reflect upon what love is for each of us, from an interesting perspective. Do we truly love or are we in a partnership in which we give something to get something in exchange? Are we looking for our "half" because we are "incomplete" or do we offer our love to a person who is as complete as we are?

English version in the second part of the post

Identitate si relatii

de Arielle Essex

"Primesti dupa cum oferi."
Cursul de miracole

Multi oameni cred ca dragostea apare pur si simplu. Totusi, anumiti factori influenteaza calitatea si felul experientei pe care o avem. Iar cateva intrebari importante de luat in consideratie sunt: "Ce fel de dragoste poti oferi altcuiva daca nu te iubesti pe tine mai intai?", "Cum poti sa te iubesti daca nu stii cine esti?"

Multi oameni confunda romantismul, atractia sexuala, satisfacerea nevoilor proprii, co-dependenta sau dau-ca-sa-primesc cu dragostea. Tu ce fel de energie investesti in dragoste? Modul in care raspunzi determina cat de potrivite pot fi relatiile tale.

"O relatie neautentica se bazeaza pe diferente iar fiecare crede ca celalalt are ceva ce el nu are…"

Cursul de miracole

Cat de des auziti cum oamenii spun ca partenerul/a lor ii "completeaza"? Oamenii isi percep partenerii ca fiind "cealalta jumatate" a lor. Asa ca multe persoane isi cauta acest partener care sa-i completeze, sa le aduca ceea ce ei cred ca nu au. Atunci cand filmele, televiziunea, cartile, povestile si cantecele ridica in slavi o astfel de dragoste, oare de unde vin aceste idei? Ar putea oare ca dorinta pentru astfel de relatii speciale sa fie doar un paravan?

Cum ar fi daca, in secret, ai considera ca identitatea ta este deficitara sau ca sinele tau cel adevarat ar avea cusururi sau ca nu ai nici cea mai mica idee cine esti? Conform legilor universului, tot ceea ce ai putea atrage ar fi doar oameni care sa-ti reflecte aceste lipsuri interioare. Doua jumatati deficitare nu pot face un intreg. Din pacate, aceste doua jumatati pot duce doar la o multime de probleme. Mai devreme sau mai tarziu, dupa ce perioada romantica se consuma, dragostea se transforma intr-o inima franta. Dar relatiile nu ar trebui sa fie doar pentru satisfacerea nevoilor care sa creeze iluzia unui tot unitar. Nu ai nevoie sa oferi si sa tot oferi in speranta ca vei primi macar putin inapoi. Relatiile nu ar trebui sa fie un sir de dezamagiri, compromisuri si sacrificii.

"O relatie autentica porneste de la o premisa diferita. Fiecare s-a uitat in interior si nu a vazut vreo lipsa. Acceptand faptul ca este completa, pesoana isi largeste aceasta integralitate cu o alta persoana la fel de completa. Si nu vede vreo diferenta intre cele suflete pentru ca diferente exista doar la nivelul corpului."

Cursul de miracole

De ce sa nu gasesti curajul si sa te uiti in interior si sa-ti explorezi adevarata ta identitate interioara? Nu trebuie sa fie nici dificil si nici dureros. Este un proces bland prin care descoperi ceea ce este cu adevarat important pentru tine, care sunt valorile tale, cat de dispus/a esti sa te implici si cine esti tu cu adevarat. Si o poti face oricand. Niciodata nu este prea tarziu.

Cartea minunata a lui Chuck Spezzano, "Daca doare, nu este dragoste", arata ca Dragostea nu doare niciodata. Durerea in relatie vine de la faptul ca oferi pentru a  primi sau oferi pentru a lua ceva la schimb. Atunci cand apare durerea, inseamna ca ai cazut intr-una din multele capcane ale dorintei tale de a-ti fi satisfacute nevoile. Intreaba-te ce sperai sau asteptai sa primesti inapoi. Care este motivul pentru care te simti dezamagit/a sau indignat/a?

Perioada romantica pare atat de fantastica pentru ca, aparent, toate nevoile tale sunt satisfacute. Dar, mai tarziu, atunci cand nevoile tale nu mai sunt satisfacute perfect, apare durerea, furia, frica, tristetea, vinovatia sau dezamagirea - si totul porneste de la asteptarea ta ca cealalta persoana trebuie sa-ti satisfaca aceste nevoi. Scopul acestei persoane este acela de a te servi, de a te face fericit/a sau de a face totul dupa regulile tale, nu-i asa?

Partea cea mai amuzanta este ca nevoile tale sunt de fapt iluzii pentru ca identitatea ta profunda este deja intreaga si completa. Dar cum de nu simti si tu asta? Pentru ca ai uitat cine esti.

"Ai atat de putina incredere in tine pentru ca nu esti dispus/a sa accepti ca dragostea perfecta se afla in interiorul tau si incepi sa cauti in exterior ceea ce crezi ca nu poti gasi in interiorul tau."

Cursul in miracole

Ce s-ar intampla daca ti-ai pretui atat de mult partenerul/a incat ai diviniza importanta acestei relatii speciale? Care este diferenta dintre a face relatia voastra divina in loc sa cauti divinizarea in persoana partenerului/ei? Atunci cand consideri ca relatia este mult prea speciala si percepi separarea dintre tine si partener/a, cazi intr-o altfel de capcana. Apare "eu" si acest eu lupta impotriva intregii lumi. La inceput ai senzatia ca, de fapt, tinzi spre uniune dar, mai tarziu, totul devine sufocant. Astfel, nu este luata in calcul unicitatea fiecarei persoane, ci se da nastere unei co-dependente.

O alta capcana este aceea de a face bartere sau de a schimba favoruri: fac asta pentru tine si tu faci asta pentru mine. Oferind prea mult pune cealalta persoana pe lista datornicilor. Cerinta nerostita pentru a da ceva la schimb creeaza dezechilibre in relatie. In acest fel, nu numai ca cel care da nu ofera cu adevarat, dar nici cel care primeste nu se poate simti cu adevarat satisfacut (deoarece darul nu a fost oferit in mod spontan, ci calculat). Multe relatii sunt de fapt parteneriate bazate pe schimburi in care fiecare partener tine scorul la un nivel inconstient.

Solutia este sa cureti drumul dragostei aducandu-ti aminte cine esti tu cu adevarat. Inlatura barierele, intelege si repara greselile. Invata sa oferi cu adevarat si deschide-te pentru a primi dragostea adevarata pe care ti-ai dorit-o din totdeauna si pe care o meriti.

"Sarcina ta nu este aceea de a cauta dragostea, ci de a cauta si gasi toate barierele din interiorul tau pe care le-ai cladit si care nu lasa dragostea sa treaca."

Cursul in miracole

Identity & Relationships   

 by Arielle Essex

'As you give you will receive'.

A Course in Miracles    

Lots of people think love just happens. However, certain factors influence the quality and likelihood of the type of experience you have. Some important questions to consider are 'what kind of love can you give someone else if you don't love yourself first? How can you love yourself if you don't know who you are?'  

Many people mistake romance, sexual attraction, getting their needs met, co-dependency, or bartering, for love. What kind of energy do you currently label love? How you answer these questions determines how good your relationships can be.

'An unholy Relationship is based on differences,

Where each one thinks

The other has what he has not...'

A Course in Miracles  

How often do you hear people talking about how their partner 'completes' them? People refer to their partner as their 'other half'. So many people seek this complementary partner who will supply all the missing bits they believe they lack. When movies, TV, books, stories and songs sing the praises of this kind of love, where do these ideas come from? Could the desire for such special relationships just be a cover up?

What if you secretly do suspect that your identity is deficient, or that your true self is flawed, or you just have no idea who you are? According to laws of the universe, all you could attract would be people who mirror this inner lack. Two deficient halves don't make a whole. Unfortunately these two halves could only lead to a whole lot of problems. Sooner or later, after the romance period wears thin, the love may turn into heartbreak. But relationships don't have to be about just getting your needs met in order to have the illusion of completeness. You don't need to give and give and give in hopes of receiving just a little something back. Relationships don't have to mean disappointment, compromise and sacrifice.

'A holy Relationship starts from a different premise.

Each one has looked within and seen no lack.

Accepting his completion, he would extend it

By joining with another, whole as himself.

He sees no difference between these selves,

For differences are only of the body.'

A Course in Miracles 

Why not find the courage to look within and explore the true nature of your inner identity? It does not have to be difficult or painful. It's a gentle process of discovering what is important to you, what you stand for, what you are willing to commit to and who you truly are. It can be done at any time. It's never too late.  

The title of Chuck Spezzano's great book 'If it Hurts, it isn't Love', means that Love never hurts. The pain in relationship comes from giving in order to get, or giving to take. When you experience pain, it's merely a signal that you've fallen into one of the many traps about trying to get your needs met. Ask yourself what you were hoping or expecting to get back. What do you feel disappointed or indignant about?  

The promise of the romance period seems so fantastic because it feels like all your needs are getting met. But later, when your needs don't get met perfectly, there's pain, anger, fear, sadness, guilt and disappointment - all based on the expectation that the other person should have met those needs. Their purpose in life is to serve you, make you happy and do everything according to your rule book, right?

The funny side of this is that your needs are actually illusions, because your true inner identity is already whole and complete. How come it doesn't feel that way? Because of forgetting who you are.

'You have so little faith in yourself because you are unwilling to accept the fact that perfect love is in you, and so you seek without for what you cannot find within.'

A Course in Miracles 

What happens if you cherish your partner so much that you idolize the importance of this special relationship? What's the difference between making your relationship divine rather than seeing the divinity in your partner? When you make the relationship too special and there's separation, you fall into a different trap. 'It's you and me against the world!' At first this may feel like joining, but later it might become stifling. It does not honour each person's uniqueness so much as form co-dependency.

Another trap is the temptation to barter and exchange favours: I'll do this for you, if you'll do that for me. Giving too much puts the other person in debt. The unspoken demand of returning the favour causes imbalance in the relationship. Because of the debt, anything given in return can only repay the demand. Therefore, not only does the giver get no sense of truly giving, but the receiver can never feel satisfied (because the gift was not given spontaneously). Most relationships exist as trading partnerships, with each person keeping unconscious scores. 

The solution is to clear the path to love by remembering who you truly are. Remove the barriers, and understand and rectify the mistakes. Learn how to be a true giver and open the door to receiving the kind of true love you've always wanted and deserved.

'Your task is not to seek for love,

But merely to seek and find all of the barriers within yourself that you have built against it.'

 A Course in Miracles

Despre gesturile care conteaza

Intr-o seara, un taximetrist a ajuns la comanda in fata unei cladiri acoperite de intuneric, care avea doar o fereastra luminata la parter.

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar taximetristul vazuse prea multi oameni care depindeau de taxi, acesta fiind singurul lor mijloc de transport, si, nesimtind niciun pericol, a mers si a batut la usa.

- "Doar un minut" a raspuns o voce firava, a unei persoane mai in varsta.

Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in cadrul usii. Purta o rochie colorata si o palarie dintr-un material de catifea si parea o aparitie desprinsa dintr-un film din anii '40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

- "Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?" a intrebat ea.

Taximetristul a luat bagajul si i-a oferit bratul femeii pana la masina. Batrana continua sa ii multumeasca pentru amabilitate.

- "Nu e mare lucru" a raspuns soferul de taxi. "Doar incerc sa va tratez in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata."

- "Oh, sunteti un baiat asa de bun!" a zis ea.

Cand au intrat in masina, batrana a dat o adresa si apoi a intrebat:

- "Ai putea sa conduci prin centrul orasului?".

- "Nu este calea cea mai scurta" a raspuns omul rapid.

- "Oh, nu conteaza" a spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg la azil...".

Pentru urmatoarele doua ore taximetristul a condus prin oras. Batrana i-a aratat cladirea unde candva ea lucrase, i-a aratat cartierul in care ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. L-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata il ruga sa opreasca in fata unor cladiri sau colturi de strada si ea contempla in tacere.

La un moment dat, batrana a spus brusc:

- "Sunt obosita... Hai sa mergem."

Omul a condus in tacere spre adresa.

Era o cladire mica, cu un drum serpuit.

- "Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.

- "Nimic." a raspuns soferul de taxi.

- "Dar trebuie si tu sa te intretii."

- "Nu va faceti griji... sunt si alti pasageri".

Aproape fara sa se gandeasca omul s-a aplecat si a imbratisat-o. Ea l-a strans cu putere.

- "Ai facut unei femei in varsta o mare bucurie" a spus ea. " Multumesc!"

Oamenii s-ar putea sa nu-si aminteasca exact ce ai facut sau ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta!

Despre lene? Nu chiar...

De cateva zile ma tot auto-admonestez ca sunt prea lenes si las unele activitati pe ultima suta de metri si ca incep sa intru intr-o criza de timp care devine din ce in ce mai eminenta. M-am tot intrebat ce se intampla cu mine de sunt atat de lenes.

La un moment dat chiar m-am suspectat de procrastinare (un neologism provenit din literatura americana de selfhelp care inseamna "a amana in mod nejustificat inceperea unei actiuni") si chiar am citit despre o multime de tehnici care te "scapa" de un astfel de obicei nedorit. Am pus chiar si in practica cateva, inclusiv hipnoza, dar fara vreun rezultat.

Apoi m-am gandit ca sunt doar lenes si ca este nevoie sa gasesc metode pentru a scapa de aceasta lene si a deveni harnic. Le-am tot cautat si nu le-am gasit :) Am gasit in schimb ceva foarte interesant intr-o carte care descrie modul in care se instaleaza un obicei si, anume, prin repetarea acelei actiuni de cat mai multe ori pe parcursul unei perioade de 4 saptamani (studiile care vorbesc de 3 saptamani sunt invechite). Foarte interesant, dar cum as putea sa dobandesc obiceiul de a fi harnic daca eu sunt lenes?! :)

Tot gandindu-ma la aceasta presupusa lene a mea, mi-am dat seama ca sunt lenes doar in anumite situatii, iar in altele sunt chiar harnic :) In prima faza am presupus ca sunt doua aspecte complementare ale mele si ca lenea si harnicia coexista armonios in interiorul meu. Fals! Studiind mai cu atentie fenomenul :), am ajuns la concluzia ca nu sunt nici lenes si nici harnic, sunt doar motivat sau nemotivat :)

Noi, oamenii, suntem niste "masinarii" perfecte si nu actionam decat atunci cand suntem motivati. Iar motivatia poate sa fie pozitiva (catre ceva minunat, ce ne dorim) sau negativa (departe de ceva nasol, de care ne dorim sa scapam). Asa ca am inteles ca atunci cand sunt "lenes" sunt de fapt fara motivatie. Iar daca motivatia devine negativa (spectrul vreunui termen limita care incepe sa devina palpabil si amenintator), incep sa functionez si devin "harnic".

Poate ca ati auzit de perechea de metaprograme motivationale "Catre (placere)" si "Departe de (durere)", pereche denumita si "Principiul placerii". Ei bine, noi oamenii asa functionam. Avem nevoie de un imbold placut sau neplacut pentru a ne pune in miscare :) Asa ca, data viitoare cand te gandesti ca esti lenes/a sau ca amani sa faci ceva, adu-ti aminte ca exista o explicatie: lipsa motivatiei :)

Unde mi-e fericirea?

Ce este pana la urma fericirea? DEX-ul spune ca fericirea este o "stare de multumire sufleteasca intensa si deplina." Pana la urma este ceea ce cu totii traim indiferent de limba pe care o vorbim sau de statutul social.

Si, atunci, cum de putem pierde o stare care este interioara si proprie fiecaruia dintre noi? "De cand m-a parasit, mi-am pierdut fericirea!" "Fericirea mea a disparut odata cu job-ul meu!" "Nu mai am cum sa traiesc fericirea la varsta pe care o am!" Cum sa fiu fericit/a cand arat cum arat?!" "Oamenii saraci nu sunt fericiti!"

Un raspuns simplu si la indemana este acela ca, ori de cate ori depindem de altii sau de un context exterior ca sa traim / experimentam o stare sau alta, factorii externi pot face ca acea stare sa dispara. Este asa pana la un punct... Suntem fiinte sociale si sociabile si avem nevoie si de alte persoane ca sa traim si sa experimentam stari interioare.

Poate ca am putea sa le accesam si singuri dar, cu siguranta, farmecul nu ar mai fi acelasi ca atunci cand le impartasim si cu cei din jurul nostru. Poate ca cei care mediteaza cu anii in vreo pestera reusesc sa atinga acea nirvana in care fericirea lor este vesnica si nu depinde de nimeni si nimic din exteriorul lor.

Si atunci ce-i de facut? Cum reusim sa nu ne pierdem fericirea sau sa o regasim? Marturisesc ca nu am reteta. Si, cum suntem atat de unici si irepetabili, ma indoiesc ca  ar exista o reteta universala care sa ne procure fericirea atat de mult dorita. Dar ma incumet sa ofer cateva sugestii care pot deveni ingrediente in propria reteta a fericirii fiecaruia dintre noi:

1. Fii recunoscator/oare pentru tot ceea ce esti!

Poate ca nu arati precum Angelina Jolie / Brad Pitt, nu ai vocea lui Adele sau a lui Freddie Mercury sau faima Oprahei Winfrey, dar cu siguranta ai o multime de calitati pe care ceilalti le observa la tine chiar si atunci cand tu uiti de ele. Poate ca stii sa asculti, esti o persoana saritoare si iti ajuti prietenii ori de cate ori au nevoie, stii sa spui bancuri, esti expert/a intr-un domeniu sau in mai multe, ai un zambet irezistibil sau un ras contagios, stii cum sa insufletesti atmosfera la o petrecere si lista poate continua.

2. Fii recunoscator/oare pentru tot ceea ce ai!

Da, poate ca nu ai averea lui Bill Gates, dar ai o multime de alte "averi": persoanele dragi din viata ta, cartile tale, masina sau bicicleta, un acoperis deasupra capului, cafeaua sau ceaiul de dimineata, catelul sau pisica sau pestii din acvariu si multe altele. Doar uita-te in jurul tau si te vei minuna de cat de multe ai. 

3. Bucura-te de lucrurile simple!

De un rasarit de soare, de ploaia de afara, de zambetul unei persoane necunoscute pe strada, de o carte buna sau de un film interesant.

4. Intelege-te mai bine pe tine insuti/insati!

Atunci cand ajungi sa te cunosti cu adevarat, stii ceea ce te bucura sau te intristeaza, intelegi cum de reactionezi intr-un mod sau altul in diverse situatii si iti devine clar cum iti pastrezi sau iti redobandesti fericirea. Iar ca sa te intelegi mai bine, citesti carti de dezvoltare personala, mergi la cursuri, inscrie-te intr-un grup de dezvoltare personala sau ia-ti un coach.

5. Fa ceva ce nu ai mai facut pentru a obtine ceva ce nu ai mai avut!

Intotdeauna ne dorim mai mult decat avem si ne dorim sa fim si mai buni decat suntem, ceea ce ne face sa progresam atat in viata persoanala cat si in cea profesionala. De asemenea, invatam "lectiile" pe care viata ni le ofera sau le repetam. Iar ca sa obtinem ceva ce nu am mai avut, este nevoie sa facem ceva ce nu am mai facut. Asa ca observa cum de iti pierzi fericirea si gaseste noi modalitati de a o pastra mai mult timp sau de a o redobandi, facand altceva decat ai facut pana acum.

Ce facem cu stresul? / Stress-free?

English version in the second part of the post.

In aceasta dimineata am primit prin e-mail cateva idei despre cum sa atenuam si chiar sa eliminam stresul din viata de zi cu zi. Sfaturile vin de la Dr. Jeff Kaplan si, cum sunt practice si usor de materializat, m-am gandit sa le impartasesc cu voi traducand textul in romana.

Stresul se bazeaza pe perceptie. Corpul nostru raspunde fiziologic modului in care interpretam evenimentele pe care le traim. Mai jos sunt cateva idei simple pentru reducerea stresului. Aceste idei functioneaza daca le punem in practica in mod consistent schimband imaginile care ne "streseaza".

Aceste idei sunt cel mai bine puse in practica atunci cand o facem cu intentie si recunostinta.

1. Incepe ziua cu 10 minute de tacere. Intr-un loc confortabil si linistit, stai asezat cu ochii inchisi, indreapta-ti atentia catre respiratie si da voie gandurilor, imaginilor, sentimentelor si senzatiilor sa vina si sa treaca prin minte fara sa te "agati" de ele sau sa le opui rezistenta.

2. Potriveste ceasul sa sune cu 20 de minute mai devreme decat de obicei si obisnuieste-te sa te dai jos din pat cu 10-20 deminute mai devreme decat in mod normal. Iesi din casa cu 15 minute mai devreme decat ai face-o in mod obisnuit astfel incat sa ajungi la timp la destinatie. Obisnuieste-te sa ajungi cu 15 minute mai devreme oriunde ai nevoie sa fii.

3. Incheie ziua cu catvea minute de tacere si exprima-ti recunostinta pentru oamenii, experientele si chiar si bunurile materiale (de exemplu casa pe care o ai) pentru care te simti recunoscator in acea zi. Adu-ti aminte sa incluzi si caracteristici personale ( de exemplu "Sunt recunoscator pentru compasiunea pe care am exprimat-o astazi.").

4. Fa-ti un obicei din a oferi un act de iubire in fiecare zi. Include o flexibilitate creativa in modul in care te manifesti. Cateva exemple sunt: spune-i unei persoane ca o iubesti, trimite un mesaj cuiva aducandu-i aminte persoanei cat de speciala este, ofera cuiva o imbratisare, uita-te in oglinda si spune-ti cat de minunat esti.

5. Cauta ocazii ca sa-ti manifesti rabdarea. De exemplu, zambeste intelegator atunci cand un sofer iti taie fata (probabil ca si tu ai facut la un moment dat asa ceva) sau, atunci cand astepti la coada intr-un super market, deschide o discutie cu cineva de acolo.

6. Inlocuieste in fiecare saptamana un fel de mancare nesanatos cu altul sanatos.

7. Cauta ocazii in fiecare zi sa zambesti sau sa razi. Daca nu ai niciun motiv sa razi, incepe prin a rade pur si simplu (“ha ha ha ha ha”); vei avea o surpriza.

8. Introdu in fiecare saptamana o zi de "auto-dezvoltare" in care sa treci in revista toti pasii pozitivi pe care i-ai facut pentru imbunatatirea sanatatii tale fizice, emotionale si/sau spirituale si ofera-ti o recompensa. Poti utiliza aceasta zi si pentru a face un gest de bunatate fata de o alta persoana.

9. Intr-o situatie care te pune la incercare sau este confuza intreaba-te "Ce as face intr-o astfel de situatie daca as actiona din iubire si nu din frica?"

10. Studiaza materialele pe care le citesti, filmele si programele TV la care te uiti si muzica pe care o asculti. Inlocuieste ceea ce este violent, negativ si cinic cu ceva pozitiv si sanatos.

11. Petrece mai mult timp cu oamenii care se afla intr-o stare psihologica si spirituala la care aspiri. De exemplu, daca iti doresti sa manifesti mai multa compasiune sau rabdare, introdu in programul tau timp pe care sa-l petreci cu oameni care manifesta aceste calitati.

12. Creeaza mai mult spatiu in casa ta dand deoparte obiecte de care nu mai ai nevoie. Le poti oferi altor persoane obiecte care ti-au adus fericire si pe care esti dispus sa le dai ca sa le faci o bucurie si altora. Vei fi surprins de ceea ce vei primi inapoi.

13. Incepe sa-i percepi pe cei din jur ca fiind parti din tine. In alte cuvinte "fa-le altora ceea ce ti-ai face si tie" de "n" ori mai mult. Daca nu vrei sa se tipe la tine, nu tipa nici tu la altcineva, daca vrei sa primesti bani, ofera bani, daca vrei ca cineva sa te lase in pace, lasa si tu persoana respectiva in pace.

14. Introdu activitati fizice timp de 10 minute de trei ori pe saptamana. Timpul pe care il petreci pentru activitati fizice este mai putin important decat consistenta de a practica ceva in mod regulat. Cele 10 minute sunt suficiente din punct de vedere fizic si psihologic. In mod normal, vei face exercitii fizice mai mult de 10 minute dar, chiar daca o faci doar 10 minute, zambeste-ti si felicita-te.

15. Citeste aceasta lista in fiecare saptamana timp de 8 saptamani si alege cate un sfat pe care sa-l pui in aplicare. O schimbare prea mare si facuta prea repede poate sa fie contracarata de rezistenta. Incepe cu mai putin si adu-ti aminte ca fiecare pas catre sanatatatea ta fizica, emotionala si spirituala este un pas mare. Ofera-le si altora aceste informatii. Ofera-ti o imbratisare.

This morning I received by e-mail some ideas about how to decrease and even eliminate stress from our daily life. The advices come from Dr. Jeff Kaplan and are practical and easy to materialise.

Stress is based on perception. Our bodies respond physiologically to our interpretations of the events that we experience. Listed below are some simple reminders on reducing distress. These ideas will only work if you implement them consistently while changing your “stressed out” images.

These ideas are best practiced with intention and gratitude.

1. Begin your day with 10 minutes of silence. In a comfortable and quiet location, sit with your eyes closed, focus your attention on your breath and allow thoughts, images, feelings and sensations to enter and pass through the mind without holding on to them or resisting them.

2. Set your alarm for 20 minutes earlier than usual and make it a practice to get up 10 to 20 minutes earlier than normal. Convince yourself that you must leave 15 minutes before you actually need to leave in order to arrive on time. Make it a consistent practice to arrive places 15 minutes early.

3. End each day with a few minutes of silence, expressing gratitude for people, experiences, and even material possessions (such as your house) that you feel grateful for that day. Do not forget to include characteristics of yourself (e.g., “I am grateful for the compassion that I expressed today.”).

4. Commit yourself to one act of love each day. Allow some creative flexibility in how this is expressed. Some examples include telling someone you love them; mailing a card to someone reminding them how special they are; offering someone a hug; and looking in the mirror and telling yourself how awesome you are.

5. Seek out opportunities to show patience. For example, smile with understanding when a driver cuts in front of you (knowing that you have probably done this before yourself), or while waiting in line at the grocery store start up conversation with someone.

6. Replace one unhealthy food with a healthy food each week for a month.

7. Seek out an opportunity each day to smile or laugh. If you cannot find a reason to laugh, just begin making the sound of laughter (“ha ha ha ha ha”); you may be surprised.

8. Add into your week a “self-growth” day where you review your week and acknowledge the positive steps you’ve taken towards improving your physical, emotional and/or spiritual health and reward yourself for it. You can also use this day to commit one act of kindness towards someone else.

9. In a situation that is trying or confusing ask yourself, “What would I do in this situation if I were to come from a place of love instead of fear?”

10. Conduct a survey of your reading material, movies or television shows you watch, and music that you listen to. Replace violent, negative, cynical media with positive and healthy material.

11. Spend more time with people who are in a place psychologically or spiritually that you would like to be in. For example, if you want to be more compassionate or patient, then create space in your schedule to spend time with others who exhibit these qualities.

12. Create more space in your home by throwing out items that you no longer need. You may want to consider giving to others items that brought you happiness that you are ready to pass on and let others experience. You may be surprised what comes back to you.

13. Begin to see those around you as part of you. In other words, take the saying, “do unto others as you would do unto yourself” to the nth degree. If you don’t want to be yelled at, then do not yell at another; if you would like to receive money, then give money away; if you would like someone to give you a break, then do the same.

14. Incorporate exercise into your life by committing 10 minutes three days a week to exercise. The amount of time spent exercising is less important than the consistency of exercising on a regular basis. Committing 10 minutes is enough time to get ready physically as well as psychologically. You are likely to exercise longer than 10 minutes, but even if you only work out for 10 minutes, smile and pat yourself on the back.

15. Read this list at least once a week for the next 8 weeks and select one item to work on. Too much change too quickly can be met with resistance. Begin small and remember that any step towards physical, emotional or spiritual health is a big step. Make copies of this list and pass it on to others. Give yourself a hug.

Cu cine mai intri in competitie?

Traim intr-o societate in care regula de baza este sa fim cei mai buni ca sa fim buni la ceva. Inca de mici societatea romaneasca ne introduce intr-o competitie cu cei din jur, competitie din care, de cele mai multe ori, nu iesim pe primul loc.

Inca de la gradinita sau de la scoala, in loc sa fim invatati cum sa ne jucam cu ceilalti copii sau sa conlucram, suntem invatati cum sa fim individualisti fiind tot timpul comparati cu ceilalti copii. Chiar si o parte dintre parinti intra in aceasta strategie defectuoasa de crestere si formare a propriilor copii, intreband tot timpul "Cine e cel mai bun la matematica?", "Corina iar a iesit prima la romana?", "Tu de ce nu vorbesti engleza la fel de bine ca Marius?" Sunt foarte putini parintii care isi sprijina  copiii sa-si gaseasca pasiunile si activitatile care le faca placere si la care sunt buni.

La serviciu este in continuare incurajata individualitate si nu conlucrarea prin munca in echipa. Intotdeauna va exista un sef care va culege laurii progresului si unul sau mai multi subordonati care vor lua bobarnacele atunci cand obiectivul nu a fost atins intocmai cum era planificat. Sau un sef care va avea protejati si pe care ii va da intotdeauna drept exemplu in fata celorlalti.

Si, atunci ce facem ca sa fim victoriosi in aceasta competitie cu toti cei din jur? Ne inconjuram de diplome… Discutam zilele trecute cu doi prieteni dragi care sunt minunati si ca oameni si ca profesionisti si care ma intrebau ce cursuri sa mai faca ca sa se simta confortabil in aceasta competitie. Doi oameni cu super rezultate obtinute de-a lungul timpului care cred ca nu dovedit suficient... Un alt prieten imi spune intr-o discutie despre activitatea lui la birou ca nu are incredere in propriile forte si ca poate nu ar trebui sa fie sef. Un om cu super realizari profesionale si iubit de subalterni crede ca nu este suficient de bun…

Competitia poate ca nu este ceva rau per se, problema apare atunci cand ne comparam cu ceilalti si intotdeauna observam partile lor bune uitand de ale noastre. Observam ca X vorbeste mai bine engleza, dar uitam ca noi putem sa stabilim fara efort  discutii interesante cu persoane necunoscute. Decidem ca Y are un par mai frumos, uitand ca noi avem un zambet minunat si sincer. Stabilim ca Z are o masina mai misto, dar uitam ca noi avem o multime de prieteni minunati pe care putem conta in orice situatie. Iar exemplele pot continua la nesfarsit.

Acum, cineva poate ca va spune ca aceasta competitie este benefica pentru ca in felul asta ne dezvoltam si noi laturile mai putin utilizate. Poate… Insa, daca ne aducem aminte ca fiecare persoana este unica si ca fiecare dintre noi avem nevoi dar si valori diferite, pentru ce ne-am dori sa ne dezvoltam intr-o directie care nu este a noastra?

Poate ca este momentul sa stabilim ca, in loc sa intram in jocul competitiei cu ceilalti, poate ca avem nevoie sa intram in competitie cu noi insine. Si, in loc sa dezvoltam acele abilitati minunate pe care le vedem la ceilalti, poate ca este mai simplu si mai bine pentru noi sa ne dezvoltam acele abilitati care ne sunt la indemana, care ne vin natural si care ne reprezinta. Da, poate ca mi-ar placea sa cant la pian in fata unei audiente de cateva zeci de persoane, dar tinand cont ca nu am ureche muzicala si ca este ceva care imi vine natural, poate ca este mai bine sa imi dezvolt abilitatile de trainer si sa interactionez cu cele cateva zeci de persoane dintr-o alta ipostaza.

Bineinteles, vor continua sa existe persoane pe care le consideram inspirationale si modele, si care ne vor face sa ne dorim sa devenim si mai buni in ceea ce facem. Dar, fara sa mai existe aceasta competitie, nu ne vom mai compara cu ele, ci ne vom gandi ce putem face ca sa devenim si noi la fel de buni.

Iar daca ai ajuns cu cititul pana aici, a venit momentul sa faci un mic exercitiu. Ia o coala de hartie si un pix si trece toate calitatile pe care le ai, plus cele pe care le observa ceilalti la tine si ti le-au comunicat. A venit momentul sa descoperi cat de minunat/a esti!

Photo by: Morgan Lane Photography

Despre ceea ce este cu adevarat important

Legenda spune ca o femeie saraca, cu un copil in brate, trecand pe langa o pestera a auzit o voce misterioasa care i-a spus:

- "Intra si ia tot ceea ce iti doresti, dar sa nu uiti ceea ce-i mai important. Aminteste-ti ca, dupa ce vei iesi, poarta se va inchide pentru totdeauna. Asa ca profita de aceasta oportunitate, dar nu uita ce-i mai important."

Femeia a intrat in pestera si a gasit multe bogatii. Fascinata de aur si bijuterii, a asezat copilul pe o stanca si a inceput sa stranga de zor tot ce putea duce.

Vocea misterioasa i-a vorbit din nou:

- "Ai doar 8 minute!"

Cand au trecut cele 8 minute, femeia, incarcata cu aur si pietre pretioase, a fugit afara din pestera si poarta s-a inchis.

Atunci si-a amintit ca a uitat copilul inauntru insa poarta se inchisese pentru totdeauna.

Bogatia a durat putin iar disperarea pentru totdeauna.

La fel se intampla de multe ori si cu noi. Avem aproximativ 80 de ani pentru a trai in aceasta lume si o voce ne aminteste mereu: "Nu uita ce este cu adevarat important!"