Inca de la gradinita sau de la scoala, in loc sa fim invatati cum sa ne jucam cu ceilalti copii sau sa conlucram, suntem invatati cum sa fim individualisti fiind tot timpul comparati cu ceilalti copii. Chiar si o parte dintre parinti intra in aceasta strategie defectuoasa de crestere si formare a propriilor copii, intreband tot timpul "Cine e cel mai bun la matematica?", "Corina iar a iesit prima la romana?", "Tu de ce nu vorbesti engleza la fel de bine ca Marius?" Sunt foarte putini parintii care isi sprijina copiii sa-si gaseasca pasiunile si activitatile care le faca placere si la care sunt buni.
La serviciu este in continuare incurajata individualitate si nu conlucrarea prin munca in echipa. Intotdeauna va exista un sef care va culege laurii progresului si unul sau mai multi subordonati care vor lua bobarnacele atunci cand obiectivul nu a fost atins intocmai cum era planificat. Sau un sef care va avea protejati si pe care ii va da intotdeauna drept exemplu in fata celorlalti.
Si, atunci ce facem ca sa fim victoriosi in aceasta competitie cu toti cei din jur? Ne inconjuram de diplome… Discutam zilele trecute cu doi prieteni dragi care sunt minunati si ca oameni si ca profesionisti si care ma intrebau ce cursuri sa mai faca ca sa se simta confortabil in aceasta competitie. Doi oameni cu super rezultate obtinute de-a lungul timpului care cred ca nu dovedit suficient... Un alt prieten imi spune intr-o discutie despre activitatea lui la birou ca nu are incredere in propriile forte si ca poate nu ar trebui sa fie sef. Un om cu super realizari profesionale si iubit de subalterni crede ca nu este suficient de bun…
Competitia poate ca nu este ceva rau per se, problema apare atunci cand ne comparam cu ceilalti si intotdeauna observam partile lor bune uitand de ale noastre. Observam ca X vorbeste mai bine engleza, dar uitam ca noi putem sa stabilim fara efort discutii interesante cu persoane necunoscute. Decidem ca Y are un par mai frumos, uitand ca noi avem un zambet minunat si sincer. Stabilim ca Z are o masina mai misto, dar uitam ca noi avem o multime de prieteni minunati pe care putem conta in orice situatie. Iar exemplele pot continua la nesfarsit.
Acum, cineva poate ca va spune ca aceasta competitie este benefica pentru ca in felul asta ne dezvoltam si noi laturile mai putin utilizate. Poate… Insa, daca ne aducem aminte ca fiecare persoana este unica si ca fiecare dintre noi avem nevoi dar si valori diferite, pentru ce ne-am dori sa ne dezvoltam intr-o directie care nu este a noastra?
Poate ca este momentul sa stabilim ca, in loc sa intram in jocul competitiei cu ceilalti, poate ca avem nevoie sa intram in competitie cu noi insine. Si, in loc sa dezvoltam acele abilitati minunate pe care le vedem la ceilalti, poate ca este mai simplu si mai bine pentru noi sa ne dezvoltam acele abilitati care ne sunt la indemana, care ne vin natural si care ne reprezinta. Da, poate ca mi-ar placea sa cant la pian in fata unei audiente de cateva zeci de persoane, dar tinand cont ca nu am ureche muzicala si ca este ceva care imi vine natural, poate ca este mai bine sa imi dezvolt abilitatile de trainer si sa interactionez cu cele cateva zeci de persoane dintr-o alta ipostaza.
Bineinteles, vor continua sa existe persoane pe care le consideram inspirationale si modele, si care ne vor face sa ne dorim sa devenim si mai buni in ceea ce facem. Dar, fara sa mai existe aceasta competitie, nu ne vom mai compara cu ele, ci ne vom gandi ce putem face ca sa devenim si noi la fel de buni.
Iar daca ai ajuns cu cititul pana aici, a venit momentul sa faci un mic exercitiu. Ia o coala de hartie si un pix si trece toate calitatile pe care le ai, plus cele pe care le observa ceilalti la tine si ti le-au comunicat. A venit momentul sa descoperi cat de minunat/a esti!
Photo by: Morgan Lane Photography
Posts
