Ce este pana la urma fericirea? DEX-ul spune ca fericirea este o "stare de multumire sufleteasca intensa si deplina." Pana la urma este ceea ce cu totii traim indiferent de limba pe care o vorbim sau de statutul social.
Si, atunci, cum de putem pierde o stare care este interioara si proprie fiecaruia dintre noi? "De cand m-a parasit, mi-am pierdut fericirea!" "Fericirea mea a disparut odata cu job-ul meu!" "Nu mai am cum sa traiesc fericirea la varsta pe care o am!" Cum sa fiu fericit/a cand arat cum arat?!" "Oamenii saraci nu sunt fericiti!"
Un raspuns simplu si la indemana este acela ca, ori de cate ori depindem de altii sau de un context exterior ca sa traim / experimentam o stare sau alta, factorii externi pot face ca acea stare sa dispara. Este asa pana la un punct... Suntem fiinte sociale si sociabile si avem nevoie si de alte persoane ca sa traim si sa experimentam stari interioare.
Poate ca am putea sa le accesam si singuri dar, cu siguranta, farmecul nu ar mai fi acelasi ca atunci cand le impartasim si cu cei din jurul nostru. Poate ca cei care mediteaza cu anii in vreo pestera reusesc sa atinga acea nirvana in care fericirea lor este vesnica si nu depinde de nimeni si nimic din exteriorul lor.
Si atunci ce-i de facut? Cum reusim sa nu ne pierdem fericirea sau sa o regasim? Marturisesc ca nu am reteta. Si, cum suntem atat de unici si irepetabili, ma indoiesc ca ar exista o reteta universala care sa ne procure fericirea atat de mult dorita. Dar ma incumet sa ofer cateva sugestii care pot deveni ingrediente in propria reteta a fericirii fiecaruia dintre noi:
1. Fii recunoscator/oare pentru tot ceea ce esti!
Poate ca nu arati precum Angelina Jolie / Brad Pitt, nu ai vocea lui Adele sau a lui Freddie Mercury sau faima Oprahei Winfrey, dar cu siguranta ai o multime de calitati pe care ceilalti le observa la tine chiar si atunci cand tu uiti de ele. Poate ca stii sa asculti, esti o persoana saritoare si iti ajuti prietenii ori de cate ori au nevoie, stii sa spui bancuri, esti expert/a intr-un domeniu sau in mai multe, ai un zambet irezistibil sau un ras contagios, stii cum sa insufletesti atmosfera la o petrecere si lista poate continua.
2. Fii recunoscator/oare pentru tot ceea ce ai!
Da, poate ca nu ai averea lui Bill Gates, dar ai o multime de alte "averi": persoanele dragi din viata ta, cartile tale, masina sau bicicleta, un acoperis deasupra capului, cafeaua sau ceaiul de dimineata, catelul sau pisica sau pestii din acvariu si multe altele. Doar uita-te in jurul tau si te vei minuna de cat de multe ai.
3. Bucura-te de lucrurile simple!
De un rasarit de soare, de ploaia de afara, de zambetul unei persoane necunoscute pe strada, de o carte buna sau de un film interesant.
4. Intelege-te mai bine pe tine insuti/insati!
Atunci cand ajungi sa te cunosti cu adevarat, stii ceea ce te bucura sau te intristeaza, intelegi cum de reactionezi intr-un mod sau altul in diverse situatii si iti devine clar cum iti pastrezi sau iti redobandesti fericirea. Iar ca sa te intelegi mai bine, citesti carti de dezvoltare personala, mergi la cursuri, inscrie-te intr-un grup de dezvoltare personala sau ia-ti un coach.
5. Fa ceva ce nu ai mai facut pentru a obtine ceva ce nu ai mai avut!
Intotdeauna ne dorim mai mult decat avem si ne dorim sa fim si mai buni decat suntem, ceea ce ne face sa progresam atat in viata persoanala cat si in cea profesionala. De asemenea, invatam "lectiile" pe care viata ni le ofera sau le repetam. Iar ca sa obtinem ceva ce nu am mai avut, este nevoie sa facem ceva ce nu am mai facut. Asa ca observa cum de iti pierzi fericirea si gaseste noi modalitati de a o pastra mai mult timp sau de a o redobandi, facand altceva decat ai facut pana acum.
Posts
4 comments:
Superb articolul!!!
Multumesc frumos, Lala!
Urcus spre fericire
Extras din “Urcusul duhovnicesc” de Arhimandritul Teofil Paraian
“…urcusul spre fericire…urcusul acesta incepe cu credinta in Dumnezeu. Nu poti sa inaintezi intr-o viata dupa voia lui Dumnezeu decat crezand in Dumnezeu. Credinta in Dumnezeu te angajeaza. Cineva care e credincios lui Dumnezeu ar putea purta numele grecesc Teopist, care inseamna “credincios lui Dumnezeu”.
Cine crede in Dumnezeu se angajeaza pentru Dumnezeu si devine lucrator al poruncilor lui Dumnezeu, Ii slujeste lui Dumnezeu si asa ajunge el sa fie rob al lui Dumnezeu. Cam ocolesc oamenii cuvantul “robul lui Dumnezeu”, mai ales in ultima vreme…Parca ar vrea sa zica altfel, dar sa stiti ca gresesc. Gresesc, pentru ca Maica Domnului, s-a numit pe sine “roaba Domnului”, si atunci daca Maica Domnului a zis: “Iata roaba Domnului, fie mie dupa cuvantul tau” (Luca 1, 38) sau: “Ca a cautat spre smerenia roabei sale” (Luca 1, 48) de ce sa nu zicem si noi ca suntem robi ai lui Dumnezeu? Robi ai lui Dumnezeu in inteles de supusi lui Dumnezeusi in inteles de slujitori ai lui Dumnezeu.
Deci cel credincios, implinind poruncile lui Dumnezeu, straduindu-se pentru poruncile lui Dumnezeu, devine robul lui Dumnezeu.Asta in greceste se numeste Teodul; e si un nume Teodul.
Apoi, cine implineste poruncile lui Dumnezeu – pentru ca Dumnezeu e ascuns in poruncile Sale si Se descopera pe masura implinirii poruncilor – ajunge sa fie cunoscator de Dumnezeu, adica Teognost (in greceste).
Deci intai e Teopist, apoi Teodul, apoi Teognost.
Cine-L cunoaste pe Dumnezeu nu se poate sa nu-L iubeasca pe Dumnezeu. Cu cat e mai mare cunostinta de Dumnezeu, cu atat e mai mare si iubirea fata de Dumnezeu. Iar cine este iubitor de Dumnezeu se numeste Teofil.
“Teofil” inseamna iubitor de Dumnezeu.
“Cine e “Teofil”, nu se poate sa nu fie fericit din iubirea pe care o are fata de Dumnezeu si din constiinta ca si Dumnezeu il iubeste pe om. Noi stim din Sfanta Scriptura, din Epistola I a Sfantului Apostol Ioan, ca Dumnezeu este iubire. E scris in doua locuri, in aceasta epistola, ca Dumnezeu este iubire si ca pe Dumnezeu Il cunoaste numai cel care iubeste (I Ioan 4,8;4,16). In masura in care suntem si noi iubitori de Dumnezeu, in masura aceasta ne putem bucura de iubirea lui Dumnezeu.
La noi la manastire a trait candva un parinte, parintele Arsenie Boca si el spunea ca “iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu” este ceva extraordinar! Deci ce spunea parintele? Spunea ca “iubirea lui Dumnezeu fata de cel mai mare pacatos este mai mare decat iubirea celui mai mare sfant fata de Dumnezeu”.
Iar cine-L iubeste pe Dumnezeu si cine se stie iubit de Dumnezeu, din insusi acest fapt este fericit. Si fericit, in limba greaca, se numeste Macarie. Prin urmare, urcusul duhovnicesc spre fericire ar fi acesta:
Teopist – credincios lui Dumnezeu;
Teodul- implinitor al poruncilor lui Dumnezeu, slujitor lui Dumnezeu, robul lui Dumnezeu;
Teognost- cunoscator de Dumnezeu
Teofil- iubitor de Dumnezeu
Macarie- fericit.”
Adriana, multumesc frumos pentru comentariu si pentru perspectiva.
Post a Comment