Despre gesturile care conteaza

Intr-o seara, un taximetrist a ajuns la comanda in fata unei cladiri acoperite de intuneric, care avea doar o fereastra luminata la parter.

In asemenea circumstante, multi taximetristi ar claxona o data sau de doua ori, ar astepta un minut si apoi ar pleca. Dar taximetristul vazuse prea multi oameni care depindeau de taxi, acesta fiind singurul lor mijloc de transport, si, nesimtind niciun pericol, a mers si a batut la usa.

- "Doar un minut" a raspuns o voce firava, a unei persoane mai in varsta.

Dupa o pauza lunga, usa s-a deschis. O femeie mica de statura, in jur de vreo 80 de ani statea in cadrul usii. Purta o rochie colorata si o palarie dintr-un material de catifea si parea o aparitie desprinsa dintr-un film din anii '40. Langa ea era o valiza mica de nailon. Apartamentul arata ca si cum nimeni n-ar mai fi locuit acolo de ani de zile. Tot mobilierul era acoperit cu cearsafuri. Nu gaseai nici un ceas pe pereti, nici bibelouri sau alte lucruri pe rafturi. Intr-un colt era un panou plin cu poze peste care era pus un suport de sticla.

- "Ati putea sa imi duceti bagajul pana la masina?" a intrebat ea.

Taximetristul a luat bagajul si i-a oferit bratul femeii pana la masina. Batrana continua sa ii multumeasca pentru amabilitate.

- "Nu e mare lucru" a raspuns soferul de taxi. "Doar incerc sa va tratez in felul in care as vrea ca mama mea sa fie tratata."

- "Oh, sunteti un baiat asa de bun!" a zis ea.

Cand au intrat in masina, batrana a dat o adresa si apoi a intrebat:

- "Ai putea sa conduci prin centrul orasului?".

- "Nu este calea cea mai scurta" a raspuns omul rapid.

- "Oh, nu conteaza" a spuse ea. "Nu ma grabesc. Eu acum merg la azil...".

Pentru urmatoarele doua ore taximetristul a condus prin oras. Batrana i-a aratat cladirea unde candva ea lucrase, i-a aratat cartierul in care ea si sotul ei au locuit cand erau proaspat casatoriti. L-a dus in fata unui magazin cu mobila care odata fusese o sala de bal unde obisnuia sa mearga la dans pe vremea cand era fata. Cateodata il ruga sa opreasca in fata unor cladiri sau colturi de strada si ea contempla in tacere.

La un moment dat, batrana a spus brusc:

- "Sunt obosita... Hai sa mergem."

Omul a condus in tacere spre adresa.

Era o cladire mica, cu un drum serpuit.

- "Cat va datorez?" a intrebat ea, in timp ce-si cauta portmoneul.

- "Nimic." a raspuns soferul de taxi.

- "Dar trebuie si tu sa te intretii."

- "Nu va faceti griji... sunt si alti pasageri".

Aproape fara sa se gandeasca omul s-a aplecat si a imbratisat-o. Ea l-a strans cu putere.

- "Ai facut unei femei in varsta o mare bucurie" a spus ea. " Multumesc!"

Oamenii s-ar putea sa nu-si aminteasca exact ce ai facut sau ce ai spus, dar intotdeauna isi vor aminti cum i-ai facut sa se simta!