Obsesia fericirii

Cu totii ne dorim sa fim fericiti si, indiferent de ceea ce ne dorim si cautam in viata, fericirea este, intr-un fel sau altul, scopul de dincolo de orice alt scop. Poate ne dorim un job mai bun, o relatie frumoasa, sa fim sanatosi, sa avem mai multi bani, sa avem prieteni adevarati, sa ne cumparam o masina sau o casa sau un telefon mobil destept, sa avem o viata profesionala consistenta si asa mai departe. Insa, indiferent de scopul nostru, exista un scop mai curpinzator, mai adanc, si anume sa fim fericiti.

In zona de dezvoltare personala, au aparut o multime de carti despre cum sa fii fericit, gandind pozitiv, practicand meditatia, parcurgand un program prestabilit de 21 de zile sau facand nu stiu ce tip de exercitii. In plus, au aparut si o puzderie de cursuri despre cum sa obtii fericirea rapid si cu usurinta.

Photo credit: http://www.flickr.com/photos/procsilas

Pana aici totul este minunat insa apar doua probleme: cum pastrezi o stare in conditiile in care singura constanta in viata este schimbarea (nu-mi aduc aminte in acest moment cine a descoperit aceasta minunata axioma) si ce faci cu restul de stari si sentimente intr-o lume in care functioneaza dualitatea (bine-rau, frumos-urat, fericire-tristete, iubire-ura, etc)? Bineinteles ca acele carti si acele cursuri ofera si solutia: lasi totul sa "curga" de la sine, fara sa te "agati" de gandurile si sentimentele negative si potentezi gandurile si sentimentele pozitive prin diverse exercitii, meditatii si programe prestabilite de 21 de zile. Rezultatul? Din pacate, nu cel asteptat...

Si, atunci, ce facem? Devenim si mai obsedati si mai incrancenati, cautand continuu starea de fericire? Este si asta o solutie... nu stiu insa cat de eficienta... Ar insemna sa ne dezicem de natura noastra duala, de ganduri, sentimente si emotii care vin si pleaca, indiferent de "pozitivitatea" sau "negativitatea" lor de moment. Cautam o pestera si traim acolo intr-o meditatie continua, mancand radacini si fructe de padure, si traim intr-o stare de fericire continua. Au mai facut-o si altii si au reusit. Si, pana la urma, daca sa spunem ca am reusi sa fim fericiti perpetuu, cum ne-am mai da seama de acest lucru daca ar deveni rutina? Ar fi precum apa calda de la baie pe care o avem si nici macar nu mai realizam cat de confortabil este pana cand nu apare vreo revizie si apa calda este oprita.

O alta solutie ar fi sa ne distantam de gandurile, sentimentele si emotiile noastre din moment ce tot nu putem sa le controlam continuu. Devenim un fel de observator al propriei vieti, neimplicat emotional... Nu ne mai "atasam" de ganduri, emotii si sentimente, indiferent daca sunt pozitive sau negative. Minunat si totusi trist in acelasi timp! Poate ca exista iluminati care ajung sa traiasca aproape continuu o astfel de stare de detasare si neimplicare emotionala, dar oare se mai bucura ei de viata? Nu stiu... insa tind sa cred ca nu. Mi-i imaginez ca pe niste roboti (din cate stiu, robotii inca nu sunt capabili de emotii) care parcurg viata fiind si facand diverse chestii, fara sa se gandeasca daca simt ceva sau nu si, implicit, fara sa se bucure sau sa se intristeze de ceea ce li intampla. Este si asta un mod de viata, dar nu este pentru oricine.

Si, atunci, imi vine o intrebare: cum ar fi daca renuntam la obsesia noastra de a fi fericiti? Implicit nu am mai considera celelalte stari, emotii, sentimente si ganduri ca fiind neplacute si neaducatoare de fericire. Le-am trai si experimente ca fiind la fel de schimbatoare precum cele "fericite". Usor de spus si greu de pus in practica.

Pana la urma ce sunt starile, gandurile, emotiile si sentimentele noastre? Sunt efecte ale unor cauze. Daca ne-am opri din a mai actiona asupra efectelor si ne-am concentra asupra cauzei, poate ca am reusi sa traim o viata echilibrata, cu bune si cu rele. Si apare urmatoarea intrebare: cum descoperim cauzele care genereaza efecte si ce facem cu aceste cauze? Un raspuns simplu care imi vine in minte este: mergem la sesiuni de coaching sau de consiliere psihologica sau de dezvoltare personala. Si exploram care sunt cauzele care genereaza efecte in viata noastra si lucram asupra acestor cauze, individual, in ritmul nostru. Cu siguranta mai sunt si alte solutii insa nu-mi vin acum in minte.

Si inchei cu cateva intrebari pentru tine:

- Cum ar fi daca ti-ai trai viata asa cum iti doresti?

- Ce anume te impiedica sa ai viata pe care ti-o doresti?

- Ce ai facut pana acum si a functionat si ce nu a functionat?

- Care este pasul cel mai mic pe care il poti face chiar in acest moment?